SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih și 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Repejunile râului, cuvintele cele negrăite ale propovăduitorului, care s-au îmbogățit pe pământ din raiul desfătării, te-au veselit pe tine foarte mult, cel ce te-ai arătat cetate însuflețită lui Dumnezeu. Căruia te-ai și făcut slugă vrednică, învățând cele cerești, Preafericite, care nu este cu putință la oameni a le grăi.

Cugetul cel slobod și volnicia sufletului le-ai luminat cu bun-neamul credinței, și din robia cea pământească te-ai mântuit, Preaînțelepte, plecând grumazii la jugul lui Hristos. Pentru aceasta ai alergat, să mântuiești pe oameni din robia cea înțelegătoare, și să-i aduci la primirea Darului.

Ca o rază dătătoare de lumină te-a luminat pe tine Soarele și învățătorul lumii, ca să luminezi lumea cu lumina propovăduirii, și cu fulgerele cele dumnezeiești să pierzi întunericul înșelăciunii; și să luminezi cugetele credincioșilor, Mărite, prin lucrări de minuni în multe feluri.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește de osândire, Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, și de greșeli cumplite sufletul meu cel smerit. Și-l mântuiește de moarte prin rugăciunile tale, și dăruiește să aflu la ziua cercetării îndreptarea, pe care o au aflat cetele sfinților, curățindu-mă prin pocăință, și cu vărsare de lacrimi mai-nainte de sfârșit.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut Doamne, Fecioara și Maica Ta pe Cruce spânzurat, s-a spăimântat, și privind a zis: Ce Ți-au răsplătit Ție, cei ce s-au îndulcit cu darurile tale cele multe Stăpâne? Ci mă rog, să nu mă lași pe mine singură în lume, ci grăbește de înviază, împreună înviind pe strămoși.

Troparul, glasul al 3-lea.

Apostole sfinte Onisime, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșale, sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL Apostolului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos:

Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-i cântăm.

Fiind luminat cu dumnezeiescul și strălucitul Dar al Mântuitorului, mântuiește sufletul meu cel întunecat Onisime, rugând pe Iubitorul de oameni, Dumnezeu, fericite.

Luminându-te cu strălucirile cele dătătoare de raze ale lui Pavel, prea-lesne ai scăpat din negura necunoștinței, Mărite, lui Hristos strigând cântare de mulțumire, Preafericite.

Slavă...

Dumnezeiesc lucrător de cele sfinte te-ai arătat, Preafericite, și cu Dumnezeiescul Duh arătat strălucind, pretutindenea ai alergat, vestind pe Hristos cu bunăcredință, de Dumnezeu fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind împodobită cu frumusețea bunătăților, împărăteasă cinstită, mai presus de minte ai primit în pântece pe Dumnezeu cel adevărat, Care ne luminează pe noi cu dumnezeieștile bunătăți.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu este sfânt precum tu...

Apropiindu-ți gura la izvorul dumnezeieștilor ape, și primind pârâul desfătării, dintr-însul ai adăpat fața cinstitei Biserici, mărite Onisime.

Cu împărtășirea luminii celei înțelegătoare, prealuminat luminând inimile credincioșilor, cu luminile dreptei slăviri, și cu strălucirea cea purtătoare de lumină a propovăduirii.

Slavă...

Cu legăturile lui Pavel te-ai dezlegat de robia înșelăciunii, și cu primirea Darului fiind cinstit, te-ai făcut fiu lui Dumnezeu, arătându-te dumnezeiesc moștenitor.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu înșelăciune târându-se șarpele odinioară, cu vicleșug m-a luat rob; iar prin tine scăpându-mă din robia lui, Maică a lui Dumnezeu, cu laude te fericesc.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Irmosul:

Scăpându-te din robia rătăcirii, slobod te-ai arătat întru Dumnezeu cu Darul, făcându-te lui rob curat, și fiind părtaș legăturilor lui Pavel, pentru Hristos te-ai omorât fără dreptate Apostole. Pentru aceasta mărturisind după lege, te-ai învrednicit luminii celei de sus Ierarhe Onisime. Pentru aceea strigăm ție: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe ceea ce este ușă cerească și sicriu, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm, scară cerească, rai cuvântător, izbăvirea Evei, și vistieria cea mare a toată lumea. Că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, și iertarea greșelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce se închină cu credință preasfintei nașterii tale.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioară dacă ai văzut ridicat pe Cruce pe Cel întrupat din tine în mijlocul a doi tâlhari, plângând ai strigat: Vai mie preadulce Fiule, cum Te-ai răstignit de bunăvoie; Cela ce ridici păcatele lumii, ca un Milostiv, vrând ca un Dumnezeu, cântări omenești de laudă să-Ți aducem Ție.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul; cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, strigând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Dumnezeu, Cel ce voiește să se mântuiască toți din jugul robiei, te-a făcut lucrător de cele sfinte, Fericite, a sluji cinstitei Evanghelii, arătătorule de cele dumnezeiești.

Făcutu-te-ai prin Dar fiu lui Dumnezeu, propovăduind pe Cuvântul cel veșnic, și Unul-Născut, Care fiind cu trup, S-a amestecat minunat cu cei de pe pământ.

Slavă...

Cu engolpionul cercărilor împodobindu-te, și cu dumnezeiasca ungere a preoției, ca un preot te-ai arătat luminos, Preaînțelepte, și cu răbdarea cumplitelor pătimiri te-ai făcut Mucenic dumnezeiesc.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiul Cel fără de început, și fără vreme după fire, a primit de voia Lui începere de vreme, din Fecioară Curată, vrând să înnoiască din stricăciune pe cei de sub vreme.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greșelilor.

Cu istețimea gândului și a sufletului, și cu curăția trupului, Fericite, zburând mai presus de cursele vrăjmașului, te-ai înălțat către locașurile cele cerești, suindu-te cu aripile cunoștinței de Dumnezeu.

Apostolul Tău, Bunule a propovăduit oamenilor venirea Ta cea prin trup, povățuind pe cei rătăciți către cunoștința Ta, și luminându-i cu lumina cunoștinței.

Slavă...

Arătatu-te-ai Biserică preacuvioasă, având întru tine ca un sfeșnic, lumina Darului întemeiată cu zidirea Dumnezeiescului Duh, fericite Onisime.

Și acum..., a Născătoarei:

Lanțurile păcatelor mele, rupe-le Fecioară cu mijlocirea și cu ajutorul tău. Că tu ești nădejdea celor deznădăjduiți, care aleargă cu credință la dumnezeiesc acoperământul tău.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Strălucind ca soarele, Cel ce S-a chemat din Cer cu luminarea Darului, te-a pogorât pe tine rază strălucitoare, ca să gonești cu bună tărie întunericul nedumnezeirii, Preafericite.

Slavă...

De față ai înfruntat în priveliște trufiile cele putrede și cu credință rea, a celor fărădelege, grăind cu bunăcredință dumnezeieștile învățături ale bunei credințe, Ierarhe al Domnului, preacinstite.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind vinovat cu păcate, și rănindu-mă cumplit eu ticălosul, la tine alerg Maica lui Dumnezeu cea milostivă, rugându-mă: Șterge semnele rănilor greșelilor mele.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, mult-Milostive.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca o rază te-ai arătat lumii, Fericite, luminându-te cu razele lui Pavel, soarelui celui prealuminat, care a luminat lumea. Pentru aceasta toți te cinstim Onisime.

ICOS

Pe tine cel tras la credință de înțeleptul și dumnezeiasca trâmbiță Pavel, și luminat cu taină prin cuvântul adevărului, și mărturisit pentru lucrarea faptei bune, și întărirea credinței, cine ar putea să te mărească cu adevărat după vrednicie, sau ostenelile tale să le laude, prin care tare ai oprit înșelăciunea. Că din robia lumească, ungându-te preot întru Dumnezeiescul Duh, și luând propovăduirea Apostolilor, te-ai împărtășit și cununilor. Pentru aceasta toți te cinstim Onisime.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Onisim, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.

Stih: Onisim coapsele tale spre zdrobire întinzând.

Vitejește căile coapselor lui Pavel alergând.

În a cincisprezecea zi.

Coapsele lui Onisim le zdrobi.

Acesta era slugă lui Filimon Romanul, către care scrie fericitul Pavel Apostolul, căruia făcându-se ucenic și slugă Onisim, apoi după sfârșitul lui, prinzându-se, s-a adus înaintea lui Tertil, Eparhul Romei, și de dânsul fu trimis la Potiol. Și venind acolo Tertil, și aflând pe Onisim stând tare în credința lui Hristos, întâi l-a bătut cumplit cu toiege. După aceea i-a sfărâmat fluierele picioarelor, de l-a scos din viața aceasta deșartă.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Maior în bătăi s-a săvârșit.

Stih: Șalele tale de ocări prin bătăi pline fiind.

Mucenice Maior, zicerea lui David fii zicând.

Acesta era pe vremea împăraților Maximian și Dioclețian, ostaș în ceata numită a Mavrilor; și când se afla în cetatea Gazei, a fost pârât la ighemonul de acolo că este creștin. Deci înfățișându-se la judecătorie, și mărturisind pe Hristosul său, l-a bătut fără de milă șapte zile, și atât a fost bătut de cumplit, încât treizeci și șase de ostași se schimbau bătându-l pe el; iar sângele din trupul său curgea ca un pârâu, încât a roșit tot pământul de acolo. Deci vitejește suferind Mucenicul lui Hristos atâta de mare muncă, din ostășească rânduială, a mers davidicește, la rânduiala cereștii ostășiri, dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Părintelui nostru Evsevie.

Stih: Trecut-a cu bucurie viața oamenilor.

Și Evsevie minunea îngerilor.

Acest cuvios, de unde a fost, și din care părinți s-a născut, istoria sa nu ne-a arătat; ci aceea ce știm pentru el, aceea și zicem: Căci Cerul plin sihăstreștile sale osteneli l-a câștigat patrie; și mai întâi s-a dus la o mânăstire de s-a făcut monah. Apoi s-a suit în vârful unui munte, și acolo și-a făcut o mică îngrăditură de pietre, înlăuntrul căreia se necăjea fericitul fără acoperământ sau umbrire. Și haină avea de piele, hrana sa era nohot și bob muiat, câte odată mânca și smochine uscate, spre întărirea trupeștii slăbiciuni. Dar atâta de tare se nevoia din început până în sfârșit, încât și după ce a ajuns la adânci bătrâneți, și i-au căzut cei mai mulți dinți, nu și-a schimbat nici atunci hrana nici locuința; ci vitejește suferea potrivnice suflările vânturilor, avându-și fața zbârcită, și carnea trupului uscată, încât nici brâul nu putea sta pe mijlocul său, ci cădea jos, fiindcă carnea de sub mijlocul său era topită; asemenea și oasele, despre amândouă părțile mijlocului. Și fiindcă veneau mulți la el, și-i tulburau liniștea, s-a dus la o sihăstrie, ce era aproape și făcându-și o îngrăditură, în unghiul zidului, se nevoia acolo obișnuita sa nevoință. Spun încă că toate șapte săptămâni ale marelui post mânca numai cincisprezece smochine uscate, deși era obosit, de o nespusă boală. Deci cu asemenea osteneli, necăjindu-se viteazul nevoitor, a viețuit peste nouăzeci de ani, și așa s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioșilor tineri. Iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Luat-ai Onisime fericitul sfârșit, și prin nădejde privești nemurirea cea nepieritoare, Fericite, și veselindu-te, cânți lui Hristos: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Cu cugetul tău cel vitejesc Onisime, ai călcat măiestriile înșelăciunii, surpându-le pe ele cu organele bunei credințe, de Dumnezeu înțelepțite, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ai fost cu totul fără prihană, Mireasă a lui Dumnezeu, ai zămislit în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce este în Sânurile Tatălui nedespărțit, și ținut în mâinile tale, binecuvântată, Preasfântă Maica lui Dumnezeu, Preacurată.

Cântarea a 8-a.

Irmos: Din văpaia cuvioșilor.

Dănțuind împreună cu îngerii fericite Onisime, și fiind împodobit cu cununa muceniciei, stai luminat înaintea Scaunului Stăpânului. Pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Slujind dumnezeiescului Apostol ai luat lucrarea dumnezeieștilor minuni celor negrăite, Fericite, făcându-te propovăduitor adevărat lui Hristos. Pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu Darul tămăduirilor îmbogățindu-te, din izvorul cel îndestulat al Mântuitorului, tuturor le-ai dat ca să se plece dumnezeieștilor porunci, Fericite. Pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Învățându-ne minunea nașterii tale, lăudăm taina cea mare, și mai presus de cuget, Preacurată, cinstită Maica lui Dumnezeu, și o preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Din văpaia cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars. Că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea...

Stea pe luminoasă te-ai arătat, strălucind cu raze luminătoare ale Duhului, luminând marginile lumii, cu lumina cunoștinței de Dumnezeu fericite Onisime. Pentru aceasta împreună cu cetele Apostolilor te mărim.

Fiind foarte împodobit cu roadele Duhului, te-ai ridicat la ceruri, făcându-te purtător de Dumnezeu, Apostol cinstit al lui Hristos, te-ai arătat Ierarh preaînțelept, Mucenic nebiruit, propovăduitor adevărat, celor mai presus de gând, de Dumnezeu fericite.

Slavă...

Totdeauna părtinește, pentru cei ce te laudă și cinstesc prăznuirea ta pururea, stând înaintea Stăpânului, Onisime, cu totul luminat, cu totul strălucit, cu totul luminându-te de fulgerele cele de acolo.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin nașterea ta Preacurată Maica lui Dumnezeu izbăvindu-mă de omorârea trupească cea dedemult, și lepădând blestemul și stricăciunea și moartea, care s-au pricinuit din păcat, acum împreună cu oștile cele cerești te slăvesc.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngerești; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe Care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim.

Fiind învățat Preafericite de Pavel corifeul Apostolilor, împreună cu dânsul ai înconjurat pământul, Preaînțelepte, întărind cu cuvântul, inimile cele slăbănogite de rătăcirea înșelătorului, și săvârșind călătoria, stai înaintea lui Hristos în ceruri, împreună cu îngerii rugându-te pentru lume, Apostole Onisime.

Și acum..., a Născătoarei:

Minunea cea preaminunată a Nașterii tale celei mai presus de cuget, nu poate nici gândul îngerilor, nici al oamenilor, a o tâlcui, sau a o înțelege Fecioară; că ai născut negrăit, pe Dumnezeu cel mai presus de ființă. Pe Care Îl laudă toată zidirea ca pe un Făcător, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh; a Căruia bucurie învrednicește-ne și pe noi Născătoare de Dumnezeu.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.