SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih și 3 stihiri ale Sfinților, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Întocmai la număr cu Apostolii făcându-vă purtătorilor de chinuri, ați luat cugetare asemenea la râvnă cu dânșii, nespăimântându-vă de cruzimea cea fără de Dumnezeu a tiranilor; ci propovăduind pe Mântuitorul bărbătește și cu tărie, ați răbdat zdruncinarea membrelor cu nădejdea, culegând acum desfătările cele viitoare, preaînțelepților.

Biruind cu răbdarea împotrivirea celor fără de Dumnezeu, și cu multe feluri de munci luptându-vă, după vrednicie, ați luat cununa din mâna cea stăpânitoare de viață, îmbogățindu-vă acum cu moștenire netrecătoare, și împărățind împreună cu Mântuitorul și Stăpânul tuturor, în corturile cele veșnice, străluciților.

Împreună cu Pamfil de Dumnezeu cugetătorul, și Valent, Seleuchie, Daniil, Teodul, Isaia, Ieremia, Ilie și dumnezeiescul Porfirie, Pavel, Iulian, Samuil cel minunat, acum să se cinstească cu cântări de versuri, și cu multe feluri de laude, vitejii și pururea cinstiții mucenici.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Cu ploile Darului Duhului, strălucește-mi cugetul meu, Preacurată, ceea ce ai născut picătura, pe Hristos Dumnezeul nostru, Care șterge nelegiuirile oamenilor cu milostivirile, și îneacă izvorul patimilor mele prin rugăciunile tale, și mă învrednicește pârâului desfătării celei pururea vii.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua ceea ce Te-a născut pe Tine, Mielule și Păstorule, dacă Te-a văzut pe lemn se tânguia, și ca o Maică către Tine striga: Fiule preaiubite! Cum Te-ai ridicat pe lemnul Crucii îndelung-Răbdătorule; cum Ți s-au pironit mâinile și picioarele, Cuvinte, de cei fărădelege; și sângele Ți-ai vărsat, Stăpâne?

Tropar, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Cu puterea Preasfântului Duh, ceata cea cu numărul de doisprezece adunându-se, ca o purtătoare de biruință, vitejește a biruit tabăra cea vicleană și fără de Dumnezeu a celor rău credincioși.

Rușinatu-s-a vrăjmașul lovindu-se cu purtătorii de chinuri Mucenici, că deșertându-și cu amărăciune cumplită tolba, nu a putut să biruiască tăria vitejilor.

Îngrozirea nebuniei elinești o ați călcat Mucenici ai lui Hristos, fiind împodobiți cu dumnezeiască minte și înțelepciune, căreia n-au putut grăi potrivnicii, celor binecredincioși.

Slavă...

Dumnezeiescul și grăitorul de Dumnezeu Pamfil, având numire adevărată, a păzit legătura dragostei către Hristos neruptă până la moarte.

Și acum... a Născătoarei:

Socotindu-te cu toată credința, că ești norul, care ne-ai strălucit nouă Soarele dreptății, pe Fiul Tatălui cel Unul-Născut, totdeauna te fericim Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Se veselește de Tine Biserica...

Împodobit ai fost întru buna-credință, cu fapta și cu cuvântul, și cu cinstita ungere a preoției, Mucenice al lui Hristos, Pamfile, de Dumnezeu înțelepțite.

Adunându-vă la o unire Mucenici ai lui Hristos, v-ați făcut ca o alăută peste tot bine tocmită, ce cântă cu bună versuire graiuri de mărturisire.

Slavă...

Alergând către semnul cinstitei chemări cerești, ca niște biruitori, ați luat cunună de la Stăpânul.

Și acum..., a Născătoarei:

Sălășluitu-S-a întru noi, Preacurată, Cel ce locuiește întru înălțime, că mai presus de fire luând din tine trup, S-a îmbrăcat.

Irmosul:

Se veselește de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: Spăimânta-tu-s-a Iosif...

Ceata celor doisprezece dumnezeiești Mucenici, cu adevărat, întrarmându-se cu tărie împotriva muncitorilor vrăjmași, cu armele credinței a biruit pe aceștia, și încununându-se cu cunună de la Dumnezeu, s-au numărat în ceata îngerilor, cu care împreună neîncetat se roagă, ca să mântuiască de năpaste și de scârbe, și de muncile cele veșnice, pe cei ce-i fericesc pe dânșii.

Slavă..., altă Sedealnă, glasul același.

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Fiind puși înaintea groaznicelor munci, pătimitorii Domnului cei viteji bucurându-se, cu cuget nespăimântat le-au suferit pe ele, nebăgând seamă de trup. Pentru aceasta au moștenit veșnica slavă rugându-se pururea pentru noi, care lăudăm luptele lor.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu vom tăcea niciodată Născătoare de Dumnezeu, a lăuda cu mulțumire din inimă, milele tale Stăpână, noi robii tăi, strigând și zicând: Preasfântă Fecioară, grăbește de ne mântuiește, de vrăjmașii cei nevăzuți și văzuți, și de toată îngrozirea, că tu ești sprijineala noastră.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Tine, Cel născut din Tatăl Cel fără de început, ceea ce mai pe urmă Te-a născut cu trup, văzându-Te pe Cruce spânzurat Hristoase, striga: Vai mie preaiubite Iisuse, cum Cel ce Te slăvești ca un Dumnezeu de îngeri, de bunăvoie te răstignești acum de oamenii cei fărădelege? Te laud Fiule îndelung-Răbdătorule.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Lanțul mucenicilor Tăi, Stăpâne s-a arătat împodobit cu dumnezeieștile daruri ale proorocilor, și ale apostolilor, arătându-se prin purtarea de grijă, întocmai la număr cu dânșii.

De multe feluri de viețuiri adunându-vă, în scurtă vreme v-ați învrednicit a păzi deplin turnul Bisericii, cu un glas strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Viclenirile și meșteșugurile tiranilor, n-au plecat pe mucenici, nici durerile muncilor nu i-au slăbit, pe cei ce cu osârdie strigau: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...

Ceata cea prealăudată a mucenicilor ocârmuindu-se cu mâna Stăpânului, pentru Dânsul a răbdat moartea cea de voie, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Auzind dumnezeieștile graiuri, cele pentru tine Născătoare de Dumnezeu, și văzând săvârșirea lor, noi cei ce ne-am mântuit prin nașterea ta, strigăm ție: Bucură-te Fecioară cu totul fără prihană.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Nesuferind a băga seamă de cele de pe pământ o Pamfile, ai luminat cu pătimirea dumnezeiasca viețuire, care din pruncie ai petrecut.

Valent cel împodobit cu dumnezeiești căruntețe, și cu înțelepciune, trăgându-se de neam din cetatea cea sfântă, ca un Mucenic s-a încununat.

Slavă...

Având gândul lui Hristos, ca unul ce ai avut numirea lui Pavel, prealăudate, nevoindu-te după lege, te-ai împodobit cu cununa mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Îndreptat-ai Preacurată alunecarea Evei, născând pe Dumnezeu Cuvântul, Care a îndreptat căderea celor surpați la pământ.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Cu moartea a cumpărat viața cea mai bună Samuil și Ilie, Daniil, și dumnezeiescul Ieremia, și pe lângă aceștia Isaia cel cu nume mare.

Întărindu-se vitejii cu nădejdile vieții celei veșnice, cu bucurie au răbdat zdruncinările trupurilor, cei ce au fost într-un număr cu dumnezeieștii Apostolii Tăi, Mântuitorule.

Slavă...

Luminător luminat acum a răsărit lui Dumnezeu Egiptul, care mai dedemult fiind acoperit cu întunericul cel adânc al necunoștinței, și s-a îmbogățit cu lumina cunoștinței de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Munte te-a văzut pe tine Daniil, Preacurată, din care S-a tăiat Piatra ceea ce a sfărâmat chipul înșelăciunii, și a umplut toate marginile pământului de cunoștința lui Dumnezeu.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Iubind dumnezeieștile voiri ale lui Hristos, te-ai arătat tămăduitor credincioșilor, de Hristos iubitorule mărite înțelepte Pamfile, pentru aceasta și fericim a ta cinstită prăznuire, rugându-te nu înceta a te ruga pentru noi toți.

ICOS

Iată a răsărit luceafăr luminos, dumnezeiască pomenirea tarelui viteaz Pamfilie de Dumnezeu propovăduitorul, luminând vederile și inimile tuturor cu lumină neînserată, bucurându-ne, o iubitorilor de praznic, veniți să ne adunăm, și dumnezeiască ziua lui, ca o bună prăznuire de peste ani cu cântări să o încununăm, binecuvântând și lăudând pe Domnul, Cel ce l-a încununat pe dânsul după vrednicie. Că rugându-se nu încetează pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici; Pamfil, Valent, Pavel, Seleuchie, Porfirie, Iulian, Teodul, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil.

Stih: Pamfil decât toate, Cuvinte iubindu-te,

Și tăierea capului iubită o socoate.

Pavel, Seleuchie, și Valent, (de paharul tău dorind).

Văzând junghierea, bucurându-se tăierea sunt suferind.

Doi dumnezeiești mucenici către foc au fost sărind.

Amândoi un foc al dumnezeieștii dragoste hrănind.

Slugile înșelăciunii pe lemn au pironit,

Și pe Teodul, robul celui răstignit.

Prin numirile proorocilor și sfâșieturile mucenicilor.

Se laudă cincimea mărturisitorilor prin tăierea săbiilor.

În a șaisprezecea zi a lui Februarie.

Pe Pamfil îl taie ascuțișul sabiei.

Acești măriți mucenici, întru al șaselea an al goanei ce a făcut Dioclețian asupra creștinilor, au fost aduși la mucenicie, din multe cetăți și deprinderi și meșteșuguri și dregătorii, întru o credință a lui Hristos adunați fiind. Iar întru acest chip au fost prinși; că vrând ei să treacă prin porțile Chesariei, întrebându-i păzitorii ce erau la porți, cine sunt și din ce loc? Ei răspunseră că sunt creștini, și patria le este Ierusalimul cel de sus. Drept aceea îi prinseră, și-i duseră înaintea ighemonului Firmilian. Deci cei cinci mucenici egipteni, adică: Ilie, Ieremia, Isaia, SamuiI, și Daniil, după multe, munci primiră judecată de moarte de sabie, adică să-i taie. Tăindu-se împreună cu dânșii și Pamfil, și Seleuchie și Valent, și Pavel. Însă Porfirie cerșind trupul lui Pamfil stăpânului său, fu prins, și băgat în foc. Asemenea și Iulian îmbrățișând trupurile sfinților și sărutându-le, fu băgat și el în foc. Iar Teodul fiind răstignit pe un lemn, și-a săvârșit mucenicia sa. Și se face pomenirea lor în sfântă biserica cea mare.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici cei din Martiropoli, și Preacuviosul Maruta cel ce a făcut cetatea pe numele mucenicilor.

Stih: Numirea cu singur lucrul în orașul mucenicesc numit.

Prin mulțimea celor ce întru el prin sabie au mărturisit.

Maruta pe Dumnezeu foarte iubind.

Se bucură foarte, înaintea lui stând.

Acest cuvios Maruta, fu Episcop. Și a fost trimis de împăratul Teodosie, sol către împăratul perșilor. Deci pentru prisosul bunătății sale, de mare cinste învrednicindu-se la perși, mai vârtos, că și pe fiica împăratului, ce era ținută dr duh viclean, o a mântuit, a cerut moaștele sfinților ceia ce au suferit mucenicia în Persia, și zidind cetate pe numele lor, le-a pus pe ele într-însa, și cu câțiva ani în urmă, a adormit și el în ziua întru care a zidit cetatea. Deci și pomenirea sa se prăznuiește împreună cu mucenicii.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Flavian.

Stih: Vremea vieții celei deșarte săvârșind.

Flavian anii cei veșnici este viețuind.

Acest cuvios, Părintele nostru Flavian, ducându-se pe vârful unui munte, și făcându-și o chilioară, s-a închis într-însa. Și a petrecut acolo șaizeci de ani, fără să vorbească cu cineva și fără să se vadă de cineva; ci plecându-și cugetul la inima sa, gândea la Dumnezeu, și de la el lua toată mângâierea, după proorocia ce zice: Desfătează-te în Domnul, și-ți va da ție cererile inimii tale. Acesta avea un loc săpat, și pe acolo scoțând mâna, primea hrana ce i se aducea; însă ca să nu se vadă de cei de afară, avea săpat locul strâmb, ca în chip de cerc. Iar hrana sa era legume muiate, pe care le mânca odată în săptămână. Cu asemenea chip viețuind fericitul întregi șaizeci de ani, nu și-a schimbat nicicum hrana, nici această înaltă a sa petrecere. Deci prin acestea s-a îmbogățit de la Dumnezeu cu Darul minunilor, căci un preamare balaur a omorât prin rugăciunea sa, asemenea și o aspidă. Și a gonit dintr-o țarină mulțime de lăcuste ce erau să o prăpădească. Acesta și pe un tânăr îndrăcit l-a mântuit de dracul, și sânul unei femei vătămată de patima carchinului, o a vindecat, și pe unul lovit de un taur, și omorât, l-a înviat. Deci așa petrecând viața sa fericitul, a schimbat această vremelnică și ostenicioasă viață, cu acea veșnică și fericită, întru care acum se veselește.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru sfinți, Părintelui nostru Flavian Patriarhul Constantinopolului.

Stih: De gânditoarele stânci picioarele sale neîmpiedicând.

Flavian la tine Dumnezeule este alergând.

Acesta a fost preot sfintei biserici a lui Dumnezeu celei din Constantinopol; și pentru multa sa înfrânare, și îmbunătățită petrecere, cu voința lui Dumnezeu, și cu alegerea împăratului, și a Singlitului, și a Sfântului sinod s-a hirotonisit Patriarh al acestei biserici. Iar prin voirea lui Dumnezeu, a fost scos de ereticul Dioscor, și de cei de un cuget cu el, după ce a ținut patriarhia un an și zece luni, și a fost trimis în surghiun. Întru care multe scârbe suferind pentru credința ortodoxă și căzând în boală, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, Sfântul noul cuvios și Mucenic Romano cel din Carpenisia mărturisind în Constantinopol la anul o mie șase sute nouăzeci și patru, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Ca la nuntă alergai la munci cu veselie.

Romane Mucenice, bine fie ție pentru a ta bărbăție.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Cu față luminată, și cu curăția cugetului, Mucenice, văzând mai-nainte bucuria ce te aștepta, ai defăimat muncile, zgâriindu-te fără de milă preafericite Porfirie.

Dumnezeu, Cel ce a mântuit pe cei trei tineri în cuptor, însuși Acela te-a primit adevărat ca pe o jertfă binemirositoare, pe tine cel ce te-ai ars de tot în foc pentru Dânsul, purtătorule de chinuri, fericite Porfirie.

Slavă...

Fiind împodobit cu tăria trupului și a sufletului, prealăudate Seleuchie, ai surpat toată puterea tiranului, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o Născătoare de Dumnezeu ești mai frumoasă decât toată zidirea. Că te-ai făcut adevărat lăcaș preasfânt lui Dumnezeu. Bine ești cuvântată între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Plecându-te tu legii lui Hristos, toate ai lepădat preaînțelepte Seleuchie, și te-ai făcut ca un ostaș pentru ortodoxie, și, purtând grijă de văduve, și de săraci, și strigând: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Luminându-te cu rază înțelegătoare bătrânule, mărite Mucenice Teodule, te-ai făcut și slugă adevărată urmând Stăpânului, a Căruia Cruce poftindu-o, cu bucurie o ai răbdat, strigând: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Arătându-te Iuliane lăcaș Dumnezeiescului Duh, te-ai împodobit cu bunătatea obiceiurilor, arătându-te plin de bunăcredință și de blândețe, și arzându-te de tot, cu credință strigai: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind Cuvântul mai-nainte din Tatăl, fără de mamă S-a făcut al doilea din tine Preacurată fără tată, întrupându-Se Cel mai-nainte fără de trup, vrând pentru milostivire să mântuiască pe cei ce cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată...

Numai viața cea cerească poftind să aveți pătimitorilor, cu mare îndrăzneală ați defăimat pe cea vremelnică și trecătoare, și acum vă îndestulați de desfătarea cea mai bună și fericită.

Înlăuntrul livezii celei dumnezeiești dănțuiți acum cu osârdie, stând înaintea Izvorului strălucirilor, măriților mucenici; din care scoțând luminile, cu totul vă luminați.

Cu cuvântul cel dumnezeiesc curățind întinăciunile sufletelor voastre, și dezbrăcându-vă de hainele cele de piele, prin munci v-ați îmbrăcat cu haina mântuirii cea cu bună podoabă.

Slavă...

O, ceată de douăsprezece nume aducându-ți acum aminte către stăpânul Hristos, pentru toți cei ce săvârșesc cu credință pomenirea ta cea preafericită, roagă-te, să se învrednicească sălășluirea împreună cu tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o Maică a Unuia Stăpânului, decât toate zidirile te-ai arătat mai presus Fecioară Marie. Pentru aceasta Preacurată toți credincioșii bucurându-ne, pururea cu cântările te slăvim.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea de marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul