SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Dar făcător de bogăție te-a dat pe tine Hristos lumii, ca un făcător de bine, Dumnezeu, care a primit cinstitul tău sânge Teodore, ce s-a vărsat pentru Dânsul, și pentru râvna credinței lui Dumnezeu, aducându-se Lui ca un Dar. Căruia stând acum înainte cu îndrăzneala bunei credințe, Mucenice, mântuiește pe toți cei ce aleargă la tine.

Turn ești întărit, care gonești năpădirile potrivnicilor, apărător nebiruit celor ce te laudă pe tine, sprijinitor grabnic, părtinitor fierbinte, și mântuire grabnică, ajutor de obște, solitor foarte tare, Fericite, mântuitor gata tuturor, celor ce te caută cu credință Teodore.

Având pârâul desfătării, și apa iertării, pe Hristos cel blând, și făcându-te Mucenic al Lui prea-adevărat, mântuiește-mă de pâraiele nelegiuirii. Liniștește-mi apa cea nesuferită, potolește viforul supărărilor. Mântuiește-mă către liniștea cea de sus, vrednicule de fericire, Teodore.

Alte Stihiri glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Mișcându-te de râvnă dumnezeiască, și arzându-te la suflet de dragostea Mântuitorului Hristos, mărite, împreună cu capiștea ai ars pe zeița cea cu nume mincinos, care lua asupra ei numele Stăpânului, și Dumnezeu; și ai rușinat meșteșugurile muncitorilor, răbdătorule de chinuri Teodore, și te-ai învrednicit bucuriei celei veșnice.

Suindu-te către înălțimea cunoștinței lui Hristos, Teodore, ai trecut cele văzătoare, și numai pe Acesta L-ai găsit, și aflându-L L-ai iubit, și cu suflet viteaz pentru Acesta ai pătimit. Pe Care roagă-L ca să se mântuiască de stricăciune și de nevoi, cei ce cu credință săvârșesc preamărită pomenirea ta.

Cu putere ce ți s-a dat de la Dumnezeu, și cu cumplite răni înfășurându-te, răbdătorule de chinuri, ai stătut înaintea lui Hristos Dumnezeu, Împăratului a toată făptura, primind cununi de la Dânsul; pe Care roagă-L să se mântuiască de stricăciune și de nevoi, cei ce cu credință săvârșesc preamărită pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Pe tine cel numit cu numele dumnezeieștilor Daruri te cinstesc, de trei ori fericite Teodore, că arătându-te luminător neapus al Luminii celei dumnezeiești, ai strălucit cu chinurile tale în toată lumea, și decât focul mai puternic arătându-te, văpaia ai stins, și capul vicleanului balaur l-ai sfărâmat. Pentru aceasta spre chinurile tale Hristos uitându-Se, a încununat dumnezeiescul tău cap, mare Mucenice nevoitorule, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu; cu dinadinsul roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Primește cântarea cea de robi a robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, pe care o aducem ție Stăpână. Mântuiește-ne pe noi cei lipsiți, și scoate din primejdii această turmă a ta, care cade la tine cu credință, întru cinstită Biserica ta. Că tu născând pe Mântuitorul, ai îndrăzneală ca o Maică, a te ruga neîncetat, să ne mântuim noi.

A Crucii, a Născătoarei:

Când a văzut Mielușeaua cea nespurcată, pe Mielul său trăgându-Se de voie la junghiere ca un osândit, tânguindu-se zicea: Acum Te sârguiești Hristoase ca să mă faci fără de Fiu, pe ceea ce Te-am născut. Pentru ce ai făcut aceasta Mântuitorule al lumii? Însă laud, și slăvesc pogorârea Ta cea desăvârșită, și mai presus de cuget și de cuvânt, Iubitotorule de oameni.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 2-lea.

Darul cel de Dumnezeu dăruit, al minunilor tale Mucenice Teodore, tuturor îl tinzi, celor ce aleargă către tine cu credință. Pentru care te lăudăm pe tine, zicând: Pe cei robiți îi slobozești, pe bolnavi tămăduiești, pe cei săraci îmbogățești, și mântuiești pe cei ce înoată cu corăbiile. Alergarea spre cele zadarnice a robilor o oprești, și arăți pagubele celor ce li s-au făcut pătimitorule, și pe ostași îi înveți să se ferească de răpire, pruncilor dăruiești cu milostivire cererile, fierbinte ajutor te afli celor ce săvârșesc sfințită pomenirea ta. Cu care preasfinte pătimitorule, și nouă ce lor ce lăudăm mucenicia ta, cere de la Hristos mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn.

Nou Cer de curând arătat, văzându-te pe tine, însuși văzătorii Dumnezeului celui Ceresc, îți propovăduiesc slava cea lățită de la Cer până la pământ, și făptura mâinilor Lui o vestesc în lume, având întărirea Celui ce S-a întrupat din tine. Căci graiul lor a ieșit până la marginile pământului Fecioară, propovăduind limbilor nașterea ta.

A Crucii, a Născătoarei:

Când Te vedea pe Cruce, Mielușeaua, pe Tine Mielul său, pironit cu piroane, se văita spăimântându-se tare și lăcrimând, zicea: Cum mori Fiul meu, vrând să spargi zapisul lui Adam cel întâi zidit, și să mântuiești din moarte toată omenirea? Slavă rânduielii Tale, îndelung-Răbdătorule.

Troparul, glasul al 2-lea:

Mari sunt isprăvile credinței, în izvorul văpăii ca într-o apă de odihnă, Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Că cu foc tot arzându-se, ca niște pâine dulce, Treimii s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Ale Octoihului fără stihurile Mucenicului, și al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Nevoindu-te Mucenice al lui Hristos nevoința cea dumnezeiască, ai săvârșit călătoria, și păzind credința dumnezeieștii dreptăți, ai aflat cunună.

Făcându-te dănțuitor ceresc împreună cu cei fără de trupuri, Mărite, mântuiești de primejdii și de întâmplări, pe cei ce te cheamă pe pământ întru ajutor.

Slavă...

Luând de la Hristos slava cea mai presus de fire, purtătorule de chinuri înconjuri tot pământul, mântuind pe toți cei ce te laudă cu credință după cuviință.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce negrăit ai născut pe Înțelepciunea și Cuvântul Tatălui, tămăduiește rana cea cumplită a sufletului meu, și îmblânzește durerea inimii mele.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Nu te-a spăimântat focul chinurilor; pentru aceea încetezi focul ispitelor, celor ce aleargă la tine, Teodore.

Cu rugăciunile tale mântuiește-mă de necazul care mă cuprinde, Mucenice al lui Hristos, netezindu-mi toată calea cea aspră a vieții.

Slavă...

Toată inima mea și cugetul și sufletul îmi tind la tine, având trebuință de ajutorul tău, purtătorule de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Încetează-mi tulburarea cugetelor cea neîncetată, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, întreptându-mi mișcarea către Fiul tău.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Primind asupra ta toată întrarmarea cea dumnezeiască, și surpând înșelăciunea cea idolească, pe îngeri i-ai îndemnat, să laude nevoințele tale, ca aprinzându-te cu gândul de dumnezeiasca dragoste, cu vitejie ai îndrăznit la moartea cea prin foc; pentru aceasta ca un purtător de numele Darului, împarți darurile cele dumnezeiești, celor ce cer de la tine, purtătorule de chinuri, Teodore. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., asemenea:

Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, patimile sufletului meu cele grele, vindecă-le rogu-mă, și-mi dăruiește iertare greșelilor mele, care nebunește le-am făcut, întinându-mi sufletul și trupul eu ticălosul. Vai mie ce voi face, în ceasul acela, când îngerii vor despărți sufletul meu, de ticălosul meu trup? Atuncea Stăpână ajutătoare să-mi fii, și folositoare fierbinte. Că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce înălțat, plângând striga cu amar: Lumea se bucură, prin Tine luând mântuire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care o rabzi pentru milostivirea milei, Preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără de păcat, căreia cu credință să-i strigăm: Milostivire arată Fecioară spre noi, și iertare de păcate dăruiește, celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Ocârmuitor te pun pe tine, robul lui Dumnezeu, tu să mă ocârmuiești cu vetreala Duhului și cu dumnezeieștile vânturi, Prealăudate.

Rugămu-ne preafericite Teodore, mântuiește de toată îngrozirea, pe cei ce cu credință te fericesc, și cinstesc dumnezeiască pomenirea ta.

Rugând Teodore pe Dătătorul de bine, și Dăruitorul de cele mari, ai îndreptat pe cei împilați în locul răutății.

Slavă...

Nici viața, nici moartea, nici aceste de față, nici cele viitoare, nici focul, nici bătăile de dragostea lui Hristos nu te-au despărțit de Dumnezeu, cugetătorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcându-Se sub vreme, Cel ce a strălucit din Tatăl fără vreme, L-ai născut nouă Maica lui Dumnezeu. Pe Care roagă-L, să mântuiască pe cei ce te laudă.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Mânecând strigăm Ție, Doamne: Mântuiește-ne pe noi, că tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Fiind podoabă mucenicilor, Mucenice al lui Hristos, fii ajutor credincioșilor și zid neclintit.

Îndulcindu-te prin unirea cea mai bună, a bunătăților celor mai presus de gând, mântuiește pe cei ce te cinstesc pe tine, Teodore.

Slavă...

Rănindu-te de dragostea Ziditorului, te-ai lepădat de bună pătimirea celor lumești, și bine ai plăcut lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Dumnezeu Cuvântul, Care L-ai născut Fecioară Preacurată, roagă-L neîncetat, pentru cei ce te laudă cu credință.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Fiind ajutor fierbinte Ortodoxiei, și făcându-te ocărâtor înșelăciunii idolilor, pierde din sufletul meu nălucirea dracilor și chipurile patimilor.

Fii mie întărire și zid nemișcat, Mucenice, întărind neputința și putrejunea cugetului meu, cu folosirile tale Teodore, păzindu-mă nealunecat.

Slavă...

De oștirea cea făcătoare de stricăciune și trecătoare, n-ai băgat seamă. Iar oștirea vieții desăvârșit o ai iubit, preafericite Teodore, întru care te-ai arătat purtător de biruință, vrednicule de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Strălucit-a din Sion bună-cuviința Celui Preaînalt, îmbrăcându-Se prin unire negrăită, cu luarea trupului din tine pururea Fecioară, și lumea a luminat.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Credința lui Hristos ca o pavăză înlăuntru în inima ta primind, puterile cele potrivnice ai călcat mult-pătimitorule, și cu cunună cerească te-ai încununat, în vecie Teodore, ca un nebiruit.

ICOS

Pe Tine, Cela ce Te porți pe Scaunul Luminii, cu mulțumire prin credință Te lăudăm, că dumnezeiesc Dar ne-ai dăruit, pe viteazul întru chinuri Teodor, cel de trei ori fericit în viață, ca pe un apărător al adevărului, și luminat al Tău purtător de cunună, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta până în sfârșit a răbdat pătimind, ca un nebiruit.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua așaptesprezecea, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Teodor Tiron.

Stih: Tiron de curând ales ostaș arătându-se.

La Dumnezeu de curând ars ostaș este apropiindu-se.

În a șaptesprezecea zi a lui Februarie.

A ars pe Tiron focul văpaie.

Acest sfânt, Mucenic, era în anii lui Maximian și Maximin împărații, din mitropolia Amasiei, din orașul ce se cheamă Humialon. Deci numărându-se de curând în oastea Tironilor, și în ceata lui Vringa prepozitului aflându-se, fu scos, la întrebare de dânsul; și mărturisind că Hristos este Dumnezeu, și batjocorind închinăciunile elinilor ca niște idoli fără de suflet ciopliți, și lucru de mâini omenești, și dându-i vreme să-și ia seama mai bine, nu a cheltuit acea vreme spre nelucrare și zăbavă, ci spre foarte mare apucătură. Că a ars idolul mumei dumnezeilor, după cum bârfesc elinii. Drept aceea fu prins, și mărturisind că singur el a fost pricina arderii, întâi spânzurându-l îl strujiră; după aceea îl băgară într-un cuptor aprins și-și luă sfârșitul în acela. Și se face pomenirea lui în sfânta sa mănăstire ce este în Forachia, în Sâmbăta săptămânii dintâi a postului, când s-a făcut de dânsul minunea colivelor, izbăvind pe poporul ortodox de bucatele cele spurcate junghiate idolilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mariamni, sora Sfântului Filip, Apostolul.

Stih: Fecioara Mariamni pământul lăsând,

Pe Hristos cel din Fecioara Maria, acum este văzând.

După înălțarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, mergând Sfântul Filip cu Vartolomeu și Mariamna soru-sa la Iearopoli și pentru că a propovăduit cuvântul lui Hristos, îl spânzurară. Și când era a se săvârși, rugă pe Dumnezeu, și se cufundară în pământ antipatul și poporul ce era sub ascultarea lui. Iar ceilalți, temându-se, se rugară Sfântului Vartolomeu și sfintei Mariamnei care și ei stau spânzurați, ca să nu se cufunde și ei. Iar Sfântul Vartolomeu și Mariamni se rugară Sfântului Filip, și nu i-au prăpădit, ci încă și pe cei ce erau cufundați i-a scos afară. Iar pe antipatul și pe Ehidna femeia lui i-a lăsat dedesubt. Atuncea fură slobozi Vartolomeu și Mariamni. Deci Vartolomeu mergând la India cea bogată, și răstignindu-l, și-a dat sfârșitul. Iar Mariamni mergând la Licaonia și propovăduind cuvântul lui Hristos, și botezând ea pe mulți, s-a săvârșit cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Auxivie, Episcopul Solonului Ciprului.

Stih: Pe Auxivie nu-l trece cuvântul tăcând,

Deși dimpotrivă s-a arătat din viață trecând.

Acesta era din Roma cea veche, elin cu credința. Deci urmând Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu, și învățându-se de el cuvântul adevărului, s-a botezat, și a fost hirotonit episcop Solonului celui din Cipru; și pe mulți din necredincioși întorcându-i ia Hristos, și a feluri de minuni însuși lucrător făcându-se, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teostirict.

Stih: Teostirict întărind temelia pe Dumnezeu cu adevărat.

Prin fapte întărit de Dumnezeu se vede arătat.

Tot în această zi, aflarea sfintelor moaște ale Sfântului Mina Calicheladul (adică cel cu bun glas)

Stih: Cu cuvântul pământul săpându-l ca cu un dichel,

De acolo scot pe Mina cel ascuns în el.

Pe vremea iubitorului de Dumnezeu împărat Marchian, acest fericit Mina s-a arătat într-o noapte la un om, Filomat numit, care era împreună numărat la școala ce se numea a icanaților, și i-a zis lui că el este Mina Calicheladul, și că este ascuns sub pământ despre partea mării, unde se află marginea cetății; și i-a arătat lui cu însuși degetul său și locul. Deci iubitorul de Dumnezeu Filomat sculându-se mai de dimineață, a arătat cu deamănuntul visul la prietenul său Marchian Numerie, și acesta iarăși l-a arătat împăratului, și îndată au fost trimiși ostași la locul arătat; care săpând cu grăbire, au aflat un sicriu de fier, înlăuntru căruia erau moaștele Sfântului, pe care erau și litere scrise, arătând anii de când s-au pus acolo sfintele moaște; și socotind anii, au aflat că erau trecuți patru sute de ani. Deci mulțumind tot poporul, au slăvit pe Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea celor cu bunăcredință, pururea pomeniții împărați Marchian și Pulheria. Și se face soborul lor în Biserica cea mare.

Stih: Pe Marchian împreună cu Pulheria ca cei prea îmbunătățiți,

Nu am cum a-i numi neînsoțiți, sau însoțiți.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Teodor Vizantiul, cel ce a mărturisit în Metilina, la anul o mie șapte sute nouăzeci și cinci; prin sugrumare s-a săvârșit.

Stih: Lui Teodor celui nou laudă nouă înnoind,

Pătimitorului lui Hristos cu dreptul este alcătuind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii cei ce merseseră din ludeia în Babilon oarecând, cu credința Treimii văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Pe tine te aduc apărător vieții mele și ajutor mântuirii mele și păzitor, de Dumnezeu, cugetătorule; că dai întărire celor ce cu credință strigă: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Ca pe o jertfă prea-veselitoare, și preasfințită, pe sineți te-ai adus Domnului, preafericite, și cu focul muncilor de tot te-ai ars, Mărite, strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Umplându-te Fericite de suflarea viețuitoare a Dumnezeiescului Duh, izgonești duhurile, bolile vindeci, și veselindu-te strigi: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Din pântecele tău a ieșit cu trup Domnul tuturor, Fecioară. Pentru aceea cu dreaptă credință socotindu-te Născătoare de Dumnezeu, strigăm Fiului tău: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Cu tot felul de întreite valuri, fiind înconjurați, Prealăudate, și cu primejdiile vieții fiind cuprinși, folositor degrab, și împreună-lucrător și ajutor, toți credincioșii te aducem rugător către Stăpânul, strigând: Nu înceta a te ruga pentru cei ce lăudăm preacinstită pomenirea ta.

Cu lanțurile păcatelor fiind legat, și împiedicat cu piedicile greșelilor mele, Preafericite, alerg la acoperământul tău, cerșind dezlegare, purtătorule de cunună; ci ca cel ce ai mare îndrăzneală către Stăpânul tuturor, de Dumnezeu cugetătorule, roagă-te să ne mântuim, cei ce lăudăm pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Luminându-te cu razele cele mucenicești, Prealăudate, te-ai numărat în cetele îngerești. Cu care împreună veselindu-te, și dănțuind pururea Mucenice, cu faceri de minuni tămăduitoare luminezi, pe cei ce cinstesc, și cu credință cântă: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Ziditorul și Mântuitorul zidirii, ca un Milostiv prin întrupare S-a amestecat cu oamenii, luând trup din tine cea neispitită de bărbat. Pentru aceasta credincioșii te slăvim cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, strigând, și cu credință cântând: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul Haldeilor, l-a ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri bine Îl cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu...

Avându-te pe tine păzitor neadormit, mare Mucenice, care lesne gonești cugetul cel rău al vrăjmașilor, și Bisericii îi dai pace, purtătorule de chinuri, neîncetat te fericim.

Putere ți-a dăruit ție, Stăpânul, asupra dracilor, cu îndrăzneală cu totul dreptcredincioasă, rugându-te Mântuitorului, tămăduiești patimile sufletești și trupești, Fericite; pentru aceasta toți te fericim.

Slavă...

Arătat privești purtătorule de chinuri, o unită Lumină în trei Sori, și o Dumnezeire în trei Fețe, și o începere mai presus de începere, izvorul bunătății, păzește pe cei ce te laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește-mă de robia cea înțelegătoare, Preacurată Stăpână, care ai dat răscumpărare prin răstignirea Fiului tău, care s-a făcut pentru mântuirea tuturor, și pentru pacea și mântuirea celor ce te laudă.

Irmosul:

Pe tine Maica lui Dumnezeu, și Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu doxologii fără de tăcere te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Tuturor dai darurile tămăduirilor sfinte din-destul, purtătorule de chinuri Teodore. Ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul totdeauna, apucă înainte de mântuiește, pe cei ce cu credință fierbinte te cheamă, Preafericite.

A Născătoarei:

Ținând în brațele tale Preacurată pe Domnul, Cela ce cu preacurata lui mână ține toate. Pe Acela roagă-L de Dumnezeu fericită, să mă mântuiască din mâna balaurului celui viclean, care fără rușine spintecă inima mea cea smerită, spre desfătări stricătoare de suflet.

LA LAUDE

Stihirile pe 1, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Cu prealuminată prăznuirea dumnezeiescului Mucenic să ne ospătăm toți, și cu credință să ne veselim iubitorilor de praznic, cinstind luminată prăznuirea săvârșirii lui, cu cântări lăudând pe Iisus, Cel ce a slăvit pomenirea lui. De două ori.

Pe viteazul oștirii celei de sus, ca pe un bărbat întrarmat al bine cinstitei credinței noastre adunându-ne credincioșii, cu cântări de taină împreună să-l lăudăm, zicând: Vrednicule de minune, Mucenice al lui Hristos, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine.

Bogăția creștinătății și luminarea, cu ostenelile cele mucenicești adunându-o întru tine, toată tăria ta, dar primit, lui Hristos o ai adus plinind cu osârdie prin chinuri chemarea ta cea de Dumnezeu dăruită.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Dar de sfințenie și bogăție de dumnezeiască viață te-ai arătat lumii Teodore. Că Hristos a preamărit pomenirea ta, Înțelepte, întru care credincioșii bucurându-ne, cu un glas lăudăm luptele chinurilor tale.

Și acum..., a Născătoarei.

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Fiind rănit de năpădirile cele tâlhărești ale dracilor, și zăcând pururea cu totul nelucrător, în calea vieții celei nestatornice, trebuindu-mi mila ta Preacurată, degrab mă cercetează, ceea ce ești îndreptarea celor căzuți. Și-mi dăruiește tămăduire și mântuire Stăpână, ca să te slăvesc, și cu dragoste după datorie să laud slăvirile tale Preacurată, singură Maică Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea curată, și Stăpâna cea fără prihană, dacă a văzut pe Mielul său înălțându-Se pe Cruce, ca o Maică se văita, și spăimântându-se striga: Ce este această vedere nouă și străină, dulcele meu Fiu? Cum Te-a dat la divanul lui Pilat poporul cel nemulțumitor, și Te-a osândit spre moarte pe Tine, Viața tuturor? Dar eu îți laud Cuvinte pogorârea Ta cea negrăită.

STIHOAVNA Octoihului.

Slavă... a Sfântului, glasul al 8-lea.

Cu bărbăție mucenicească, creștinește întrarmându-te, purtătorule de chinuri al lui Hristos, și slujba cea cuvântătoare prin taină apărându-o, cu puterea Lui, ai arătat păgânătatea idolilor, și cumplirea tiranilor a fi neputincioasă, nebăgând seamă de munci, și de focul cel vremelnic. Ci o! Cela ce ești al dumnezeieștilor daruri și cu fapta și cu numele, de toată primejdia mântuiește cu rugăciunile tale, pe cei ce săvârșesc pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: O preaslăvită minune...

Toată viața mea este nesățioasă, și sufletul și trupul prea-spurcat, și cugetul necurat, și faptele de tot ocărâte, și cu totul adevărat sunt vinovat de osândire și de defăimare. Unde mă voi duce acum, și către cine voi fugi! Fără numai către tine, Stăpână; milostivește-te, și vino de mă mântuiește.

A Crucii, a Născătoarei:

O preaslăvită minune! O taină înfricoșată! O lucru cutremurat! Zicea Fecioara dacă a văzut pe Cruce spânzurat în mijlocul a doi tâlhari, pe Cel ce înfricoșat L-a născut fără durere. Plângând zicea: Vai mie Fiul meu preaiubite! Cum Te-a pironit pe Cruce poporul cel rău și nemulțumitor.

Și cealaltă slujba a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Octoihului și ale Sfântului, Cântarea a 3-a pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostol către Timotei: Fiule Timotei, întărește-te în Darul... Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori... Stih: Răsădit fiind în casa Domnului... Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Acestea poruncesc vouă... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...