SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile Octoihului 3 și ale Sfântului 3, glasul al 8-lea.

Podobie: O, preaslăvită minune...

Leone de Dumnezeu cugetătorule, preafericite, cu viețuiri sihăstrești, și cu curățiri desăvârșit, curat lipindu-te de Dumnezeu și Ziditorul tău, te-ai făcut plin de dumnezeiască lumină, și ai primit daruri dumnezeiești, a tămădui totdeauna patimi nevindecate, și cu biciul rugăciunilor tale a izgoni duhurile cele necurate.

Leone cu adevărat fericite, Arhiereu făcându-te, ca un păstor prea-adevărat al ortodoxiei și al săvârșirii; pe la verdeață ți-ai păscut turma ta cu toiagul dumnezeieștii credințe, înaintea cărei turme făcând minuni cu puterea Duhului, moștenești laudă nestricată, după dumnezeiasca cuviință.

Scoateți dumnezeiesc untdelemn, care iese ca dintr-o fântână, ce izvorăște pururea, din cinstitul sicriu al înțeleptului arhipăstor, și strigați către Dumnezeul tuturor: Cel ce te minunezi întru sfinții Tăi, prin rugăciunile acestuia mântuiește-ne pe noi Îndurate, ca un Bun, pe cei ce prăznuim cu credință dumnezeiască pomenirea lui.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Vino suflete al meu suspinând, și izvorând din inimă curgeri de lacrimi, strigă Fecioarei și Maicii Dumnezeului nostru: Pentru mulțimea îndurărilor tale, Preacurată, mântuiește-mă de iadul cel groaznic, și mă sălășluiește unde este odihna și bucuria și desfătarea cea veșnică.

A Crucii, a Născătoarei:

Soarele s-a întunecat Fiul meu, și luna și-a schimbat lumina în haină întunecoasă, și pământul s-a cutremurat, și catapeteasma Bisericii Tale s-a despicat. Dar mie Fiul meu cum nu mi se vor spinteca cele dinlăuntru ale mele și ochii; și cum nu-mi voi rupe obrazul meu, văzându-Te că mori fără dreptate, preadulce Mântuitorul meu?

Tropar, glasul al 4-lea.

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Leone, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Luminător dumnezeiesc avându-te pe tine luminată Biserica Lui Hristos, cu luminile bunătăților și ale minunilor tale, din-destul se luminează, Leone înțelepte.

Din tinerețe te-ai dat pe sineți Stăpânului tuturor, și cu omorârea dulceților trupești, Lui te-ai făcut jertfă vie, jertfindu-te pe sineți fără sânge, Fericite.

Slavă...

Fiind viața ta luminată cu lumina bunătăților, și cu strălucirile minunilor fiind împodobită, către toți te-ai făcut prea vestit, de Dumnezeu purtătorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăcaș te-ai făcut lui Dumnezeu, Fecioară Preacurată, Celui ce a locuit întru tine mai presus de cuget, Născătoare de Dumnezeu, și înșelăciunea o a izgonit de la sufletele oamenilor.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Doamne, Cela ce ai făcut...

Păzind nevătămate dogmele cele mântuitoare, și cu bunăcredință ale ortodoxiei, ai păscut turma ta, Părinte, la pășuni purtătoare de viață și o ai pornit către staulul cel ceresc.

Suindu-te la înălțimea bunătăților, Cuvioase, ai primit ungere sfințită, și pe Cel Preaînalt înțelepțește L-ai lăudat, slujindu-i Lui cu Darul, în scaunul cel preaînalt, ca un înger.

Slavă...

Suferind supărări pentru Hristos, Cuvioase, te-ai împărtășit nemuririi, și îndumnezeirii, și neîncetat izvorând mir de bună mireasmă, sfințești pe cei ce se apropie de tine cu credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Lingurița dumnezeiescului și dătătorului de lumină Jăratec, rugul cel nears de Focul Dumnezeirii fiind tu Fecioară, arde toate patimile mele cele de uscăciune, și mă răpește din focul cel veșnic.

Irmosul:

Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea.

Mare soare ai răsărit lumii cu strălucirea bunătăților tale, și cu lumina minunilor, povățuind la lumină adunările credincioșilor, și pierzând întunericul patimilor, Leone Cuvioase; roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Nu s-a despărțit de dumnezeiasca fire, făcându-Se trup în pântecele tău, ci și după omenire a rămas Dumnezeu, Cel ce după naștere te-a păzit Maică Fecioară, ca și mai-nainte de naștere, Preacurată, însuși Domnul. Pe Care neîncetat roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Toată făptura văzându-Te înălțat pe Cruce, îndelung-Răbdătorule, cu bucurie se veselește, striga Mielușeaua cea fără stricăciune și Preacurată, căci a aflat mântuire prin Tine, Iubitorule de oameni. Că cu lemnul ai tămăduit osândirea lemnului; dar mie mi se cutremură cele dinlăuntru ale mele, nesuferind a Te vedea omorât.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preamărit Dumnezeirea Ta.

Arând cu osteneală holda cugetului tău, ai răsărit spic însutit de bunătăți, și de tămăduiri dumnezeiești, Preafericite.

Sfântul tău sicriu, Sfinte, neîncetat izvorăște undelemn sfânt, care sfințește sufletele, celor ce cu credință năzuiesc la tine.

Slavă...

Curățitor bolilor, izgonitor dracilor celor vicleni ai fost Ierarhe, și scăpare oamenilor celor credincioși.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel neîncăput întru toate, încape în pântecele tău, Preacurată, izbăvindu-mă cu bunătatea Sa, pe mine cel înecat întru păcate.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă; și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul. Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Cu gândul cel preacurat văzând pe gândul cel pricinuitor tuturor, de la acela ai luat lumina darurilor de Dumnezeu insuflate, și sfințitele vărsări de lumină, ale tămăduirilor, care risipești întunericul patimilor.

Pe cel ce nebunea cu înșelăciunea dracilor pe toți cei ce credeau în Hristos, l-ai dat focului, Fericite, cu dreaptă hotărâre, și ai izbăvit sufletele de stricăciunea lui cea pierzătoare, ca un păstor adevărat și mântuitor.

Slavă...

Aprinzându-se foc, ai stătut în mijlocul lui nears, pururea fericite. Căci te înconjura dumnezeiasca rouă a Sfântului Duh, ca pe un tăinuitor de cele sfinte, ca pe un slujitor al dumnezeieștii slave, ca pe un părtaș al Luminii celei de sus.

Și acum..., a Născătoarei:

Văzând prin cuget prea dumnezeiește odinioară cinstiții prooroci, adâncimea tainei celei nespuse, a nașterii tale celei preacurate, de Dumnezeu dăruită, în multe feluri, prin cât le-au fost prin putință, o au vestit.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Cei fără de ochi prin rugăciunile tale Părinte, și-au luat vedere, cugetătorule de Dumnezeu; căci pe Hristos avându-L întru ajutor, și către Dânsul întinzându-ți pururea ochii sufletului tău, luai dindestul cererile tale.

Înfricoșat ai fost împăratului, minunate, când intrai în curțile lui, și aduceai pe haina ta jăratec aprins. Căci te-a mărit pe tine Hristos, pe Care Îl preaslăveai prin viețuirea ta, Leone.

Slavă...

Sicriul moaștelor tale, izvorăște și revarsă neîncetat, ca un izvor curat, și de bun miros, undelemn dumnezeiesc, prin care se izgonesc bolile de la credincioși, și se dă sănătate, celor ce le trebuiește, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu sfințește-l Fecioară, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Sfânt, Care precum se cade, cu adevărat Se odihnește pe sfinți, însuși Dumnezeul nostru. Și dă-mi mie întru adevăr ploi de umilință, Preacurată.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Pe Leon, care din tinerețe a fost dat Domnului, și a luat Darul încă fiind din scutece, cu cântări toți să-l încununăm, pe luminătorul, și păstorul Bisericii, căci el este ei întărire.

ICOS

Întărește-mi limba Hristoase al meu, și dă-mi cuvânt, Cela ce ești Dătător de cuvinte, și dăruitor vieții noastre, ca să pot lăuda toată viața înțeleptului Ierarh, care a săvârșit pe pământ cu preafierbinte dragoste, și a luat din cer noianul minunilor celor nenumărate, și puterea dogmelor, cu care a luminat Biserica, căci el este ei întărire.

SINAXAR

Întru această lună, în de ziua a douăzecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru, Leon episcopul Cataniei, făcătorul de minuni.

Stih: Iar de vei întreba Moaștele ale căruia Leon sunt?

Cu adevărat ale proedrului Cataniei, vom răspunde prin cuvânt.

Întru a douăzecea zi pe Leon cel lăudat,

În pământul cel putrezitor l-au îngropat.

Acest sfânt, se trăgea din Ravena, fiind fiu de părinți de bun neam și binecredincioși; iar pentru curăția vieții sale și nevoința și grija de cugete ce avea, trecând după lege prin toate sfințitele trepte, cu dumnezeiască alegere, se făcu episcop mitropoliei Cataniei, care se afla în ostrovul Siciliei cel vestit, unde se află și muntele Etnei, din care până astăzi se pogoară și curge foc. Deci acesta după numele lui ca un leu ce are îndrăznire, luminând ca un luminător, a luminat pe toți având grija sufletelor, ajutorând văduvele, și grijind pentru toți. El numai cu singură rugăciunea, a surpat la pământ un chip idolesc, și a ridicat o biserică mare întru cinstea bunei biruitoarei Mucenițe Lucia. A ars de tot apoi și pe Iliodor cel ce făcea cu farmece semne și minuni căci spurcatul acesta făcându-se prin norod făcător de minuni și de năluciri, cuteza a se apuca și asupra Bisericii lui Dumnezeu, cu meșteșugurile lui cele rele, iar fericitul prinzându-l cu nevoință în mâinile lui, și legându-l cu Sfântul lui epitrahil, porunci să aprindă în mijlocul cetății foc mare, și mărturisind toate farmecele lui, intră cu dânsul, ținându-l legat de grumaz în mijlocul focului, și n-a ieșit Sfântul din foc până l-a făcut de tot cenușă și spuză pe acel ticălos. Aceasta a făcut de s-au mirat toți, nu numai fiindcă a rămas nears Sfântul ci pentru că nici de veșmintele sale nu s-a atins focul nicidecum. Deci mergând vestea pretutindenea în lume de această minune, auzindu-o și împărații Leon și Constantin, au trimis de a adus pe Sfântul la dânșii, și cuprinzându-i sfintele lui picioare, îl rugau să se roage pentru dânșii. Acesta nu numai când trăia a fost mare întru minuni, ci încă și murind face mai multe minuni.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Sadoc episcopul, și a Sfinților cei ce s-au săvârșit cu dânsul, la număr o sută douăzeci și opt.

Stih: Sadoc episcopul cu opt împreună fiind.

Și zecimea mucenicilor cea îndouăsprezecită este sabie suferind.

Acești Sfinți au suferit mucenicia în Persia, pe vremea împărăției lui Savorie, și tuturor li s-au tăiat capetele pentru credința Lui Hristos. Se zice însă, că Sfântul Sadoc mai-nainte de a fi prins, a văzut în vis pe cel ce a fost episcop înaintea sa, pe sfințitul Mucenic Simeon, stând pe scară înaltă, și chemându-l către înălțime, arătând precum se pare suirea mărturisirii.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Visarion.

Stih: Visarion murind, multe răsplătiri a aflat.

A multor sudori și osteneli ce a lucrat.

Cuviosul acesta Părintele nostru Visarion s-a născut trupește în Egipt. Deci înțărcându-l maică-sa, și întru Sfintele Scripturi învățându-se, a strălucit întru inima sa lumina cea sfântă. Pentru aceasta din tânără vârstă, a iubit pe Dumnezeu foarte, nicicum întinând cu vreun fel de lucru Sfântul Botez ce i s-a dat lui în pruncie. Căci suindu-se la loc pustiu, ca un fără de trup se nevoia, și defăimând trupul ca cel stricăcios, pe cel mai rău la cel mai bun l-a supus, și pe Dumnezeu care îl iubea, l-a avut ajutor. Căci patruzeci de zile și patruzeci de nopți sta neclintit ca un stâlp, avându-și mâinile și ochii în sus, și pe sufletul său nedespărțit de la Dumnezeu. Pentru care și de Dar învrednicindu-se, nu întâmplătoarele semne lucra, ci și foarte preamărite; căci păzindu-și cea după chip, cu toată puterea, lucra acelea ce și proorocii cei mari au lucrat, cei ce cu Dumnezeu aievea au vorbit. Pentru că Moise temelia tuturor proorocilor prin lemn, a prefăcut apele cele amare în dulci, închipuind Crucea Domnului, ca să liniștească pe Iudeii cei ce cârteau. Iar acest fericit, mergând oarecând cu ucenicul său pe cale fără de apă, și arzându-se de sete, prin însemnarea Crucii în văzduh, a prefăcut în dulce apa mării cea sărată și neputincioasă a se bea, și rece și bună de băut o a făcut; din care și îndestulându-se împreună cu alții mulți, au mulțumit lui Dumnezeu. Isus al lui Navi oarecând, biruind pe Amalic a oprit soarele din drumul său până ce i-a înfrânt pe toți; și acest fericit, oarecând aflându-se la oarecare loc, și spre folosul multora vorbind, și fiind vremea spre seară, cerând de la Dumnezeu, a oprit soarele până ce a săvârșit învățătura. Și acesta ca Ilie, a pogorât apă din Cer, nu odată sau de două ori, ci mai de multe ori, alții cerând de la el aceasta. Proorocul Elissei, oarecând cu cojocul lui Ilie, a trecut Iordanul fără să se ude; iar acesta în loc de Iordan, râul Nilului, și în loc de cojoc, semnul Crucii armă tare întrebuințând, pe toată apa o a prefăcut în câmp drept, și pe deasupra atâtor ape mergând pe jos, o minune! Până la glezne numai i s-au udat picioarele. Ce este mai minunat decât minunile acestea? Asemenea și alte feluri de semne făcând cu puterea Crucii, și în adânci bătrânețe slujind lui Dumnezeu, s-a mutat la veșnicele lăcașuri.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru sfinți, Părintelui nostru Agaton, Papă al Romei.

Stih: Agatone cârmele Romei îndreptând.

La limanurile cele înțelegătoare corabia erai întorcând.

Acest cuvios Părinte al nostru și făcător de minuni Agaton, era din Italia, fiu de părinți creștini, cucernici și bine cinstitori, care ostenindu-se, l-au învățat pe el toată Scriptura cea insuflată de Dumnezeu și folositoare. Căci atâta de mult s-a folosit și s-a umilit fericitul din dumnezeiasca Scriptură, încât după ce au murit părinții săi, a adunat toată bogăția lor, și chemând săracii, într-o zi o a împrăștiat pe ea. și s-a dus la o mânăstire, unde s-a făcut monah, îmbrăcându-se în chipul îngeresc, și slujea lui Dumnezeu ziua și noaptea, făcând rugăciune pentru lume. Iar spre fapta bună atâta se nevoia, încât a luat și darurile facerilor de minuni. Și fiindcă fapta bună nu se ascunde, s-a făcut papă Romei; și bine împodobind episcopeasca vrednicie, în pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Chindiu episcopul Pisidiei.

Stih: Din pământ te-ai luat și în el te-ai înturnat.

Chindie cu porunca celui ce pământul l-a lucrat.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Plotin.

Stih: Să se aducă Plotin Domnul zicând.

Au venit îngerii pe Plotin aducând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cu trup fiind, te-ai asemănat dumnezeieștilor cete celor fără de trup, cugetătorule de Dumnezeu, și ai slujit lui Dumnezeu, neîncetat cântând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Urechi asurzite ai deschis prin dumnezeiască rugăciunea ta, Preafericite, și șchiopilor arătat ai dat bună alergare, care strigau lui Hristos: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

Intrând în mijlocul focului cu dumnezeiasca voie a Stăpânului, ai rămas nears, iar Iliodor cel părtaș focului la vremea judecății celei drepte, prin rugăciunea ta s-a ars.

Și acum..., a Născătoarei:

Nearzând pântecele tău Focul Dumnezeirii, Fecioară Maică, S-a întrupat din tine, luminând marginile lumii cu dumnezeiești străluciri. Pentru aceasta te lăudăm Preacurată.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...

Vărsatu-s-a Darul în buzele tale, Părinte sfințite, învățătorule de taine. Pentru aceasta Dumnezeu te-a uns pe tine Leone, Arhiereu norodului, care striga: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Bine-plăcând Împăratului celui veșnic, preafericite Leone, ai stătut înaintea împăratului celui pământesc, purtând jăratec Părinte, și spăimântând mintea lui cu preamărite faceri de minuni.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Sădindu-te Părinte în casa Domnului, ca un măslin prearoditor aduci după sfârșit din dumnezeiescul tău trup, untdelemn dumnezeiesc, care pururea gonește toată boala credincioșilor, celor ce scapă la tine cu dragoste, Înțelepțite.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce săvârșește toate numai cu voirea, Preacurată binecuvântată, vrând S-a sălășluit în pântecele tău, și S-a arătat trup, și m-a îndumnezeit, fiind stricat mai-nainte prin sfatul cel prea-rău al înșelătorului.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul și văpaia călcându-o au săltat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimânta-tu-s-a tot auzul...

Ca să te fericim cu glasuri dumnezeiești, căci ai viețuit cu cuviință, și umbli întru cele cerești veselindu-te, mântuiește-ne pe noi cu rugăciunile tale de patimi, de necazuri și de primejdii, Ierarhe și păstorule, vrednicule de laudă.

Făcându-te Părinte ca o viță a Viei celei adevărate, ai odrăslit prin bunătăți struguri ce varsă mustul minunilor, din care cei ce beau cu credință, câștigă sănătate și veselie, lăudându-te pururea, Cuvioase Leone.

Trupul tău Părinte s-a făcut Biserică Sfântului și Cinstitului Duh, și acum zace înlăuntrul dumnezeieștii Biserici, ce o ai ridicat Leone, întru mărirea și cinstea Luciei Muceniței, izvorându-ne nouă râuri de minuni, cei ce te cinstim cu bunăcredință.

Slavă...

Soare luminos te-ai arătat, luminând marginile pământului cu luminile bunătăților totdeauna, și acum te-ai mutat către lumina cea neapusă. Pentru aceasta, cei ce prăznuim pomenirea ta cea purtătoare de lumină Leone preafericite, mântuiește-ne pe toți de întunericul cel cumplit.

Și acum..., a Născătoarei.

Frică-mi este Unule Împărate de a doua venire a Ta, și mă tem, că fără măsură Ți-am greșit, și nu mă fac mai bun prin pocăință, ci ca Unul ce ești Bun, întoarce-mă și mă mântuiește Iisuse, prin rugăciunile cele bineprimite ale celeia ce Te-a născut pe Tine.

Irmosul:

Înfricoșa-tu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Luminător și, Ierarh preamare, te cunoaște Biserica lui Hristos, lerarhe. Că bine ai păstorit pe fiii ei, la pășunile cele mântuitoare Cuvioase, izgonind pe eretici ca pe niște fiare sălbatice, Leone de Dumnezeu cugetătorule.

A Născătoarei:

Steaua cea multluminoasă și strălucitoare a Cataniei, Ierarhul cel făcător de minuni, Leon învățătorul cel tainic al Treimii, cu cugetul și cu sufletul și cu trupul te-a propovăduit de față pe tine Preacurată, că ești adevărată Născătoare de Dumnezeu. Drept aceea și noi, arătat te lăudăm pe tine, ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

STIHOAVNA Octoihului. Iar de va fi post, Podobia Triodului de 2 ori, și mucenicina. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Otpustul.