SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile Octoihului 3 și ale Mucenicilor 3, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce de sus ești chemat...

Cu chinurile cele de multe feluri, dezbrăcându-vă de haina omorârii, măriților mucenici, v-ați îmbrăcat cu haina cea dumnezeiască a nestricăciunii, și acum umblați întru cele cerești, stând totdeauna înaintea Dumnezeiescului Scaun, luminați de Dumnezeu, fericiților. Pentru aceasta prăznuim cu credință pomenirea voastră cea prealuminată, și cu cinste îmbrățișăm sicriul moaștelor voastre.

Din slăbiciunea omenească cu putere dumnezeiască iese tămăduire celor ce se apropie, și puțina țărână a trupurilor mucenicilor izvorăște râuri de minuni cu Darul. Să mergem dar oamenilor, să ne luăm sănătate sufletului și trupului, strigând cu glasuri de mulțumire, și zicând: Mântuitorule al lumii, pentru care s-au chinuit cinstiții pătimitori foarte tare, cu ale lor rugăciuni mântuiește-ne de toată stricăciunea.

Mucenicii cei bine biruitori fiind ascunși în multă vreme, acum s-au arătat ca o avuție de mult preț, îmbogățind cetatea ce împărtășește peste toate cetățile; purtându-le cu mâinile înțeleptului Arhiereu, în Biserică dumnezeiască aducându-se cu cinste, și se împarte tuturor, celor ce le trebuiește, spre toată sănătatea, spre folosire, spre luminare, și spre ajutor, care îi primesc pe ei, ca pe niște slugi credincioase ale lui Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ție îmi voi mărturisi greșelile mele cele cumplite, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Că de le voi și ascunde pe dânsele acum, iar la ziua judecății, deschizându-se cărțile, toate se vor vădi. Ochii mi-am spurcat, uitându-mă la cele necuvioase; mâinile le-am întinat întru fărădelegi cu lucruri de rușine, trupul mi l-am făcut netrebnic, eu netrebnicul; și sufletul mi-am rănit cu păcatele. Îndură-te de mă miluiește, și cu rugăciunile tale arată-mă vrednic în partea celor mântuiți.

A Crucii, a Născătoarei:

Nu te tângui Maica Mea, văzându-Mă pe lemn spânzurat pe Mine Fiul tău și Dumnezeu, Care pe ape am spânzurat pământul, fără ținere, și am făcut toată zidirea. Că Mă voi scula, și Mă voi preaslăvi și voi sfărâma cu putere împărățiile iadului, și voi pierde puterea lui și voi scoate pe cei legați din răutatea lui, ca un Milostiv, și-i voi aduce la Tatăl Meu, ca un Iubitor de oameni.

Troparul, Glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Ale Octoihului, și al Sfinților pe 4.

CANONUL Sfinților.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Pe Faraon cela ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, și despărțind marea, și pe Israil fugătorul mergătorul cel pedestru l-a mântuit. Pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Fiind luminați cu daruri mucenicești, și stând cu dragoste înaintea Luminii celei mari, cu totul luminaților Mucenici, risipiți norii sufletelor noastre, și furtuna patimilor, cu Darul Atotputernicului nostru Dumnezeu.

Dându-se cu totul ceata mucenicilor, lui Dumnezeu celui ce vede toate, și legându-și sufletele de dragostea Lui, au dezlegat legăturile răutății: Și dăruiesc dezlegarea păcatelor, celor ce-i fericesc pe ei cu credință.

Slavă...

Cei ce prin ostenelile chinurilor arătat au sfărâmat pe vicleanul, din zavistie fiind ascunși în mulți ani, astăzi s-au arătat, și cu mâini de preot cugetător de Dumnezeu se aduc în Biserică, dând mântuire lumii.

Și acum..., a Născătoarei:

Izbăvește-mă Maica lui Dumnezeu Fecioară, de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, văzut, care era nevăzut, și cu liniștea ta potolește valul patimilor mele, căci singură ești îndreptarea oamenilor.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Doamne cela ce ai făcut...

Înfierbântându-vă de dragostea cea dumnezeiască, Mucenicilor, focul nedumnezeirii cu râurile sângiurilor l-ați stins, și strălucind ca niște stele luminoase, toată lumea cea de sub soare o ați luminat.

Moaștele cele luminoase ale mucenicilor strălucesc lumină de tămăduiri, celor ce cu credință aleargă către dânșii; că au scos daruri din izvoarele Mântuitorului, râvnind patimii Lui celei de bunăvoie.

Slavă...

Turnurile credinței, jertfele lui Hristos, fiind ascunse mai-nainte mulți ani, acum s-au arătat, și s-au adus prin mâini de Arhiereu, cu bunăcredință și cu cuviință.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te ceea ce ai născut pe Domnul a toată lumea. Bucură-te ceea ce ai pricinuit oamenilor bucuria; bucură-te munte umbros și netăiat; bucură-te Preacurată, întărirea credincioșilor.

Irmosul:

Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor, și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Surpând arătat înșelăciunea vrăjmașului, și de zavistie fiind ascunși întru mulți ani, v-ați arătat nouă, prealăudaților Mucenici, tămăduind patimile sufletelor noastre. Și vindecând durerile trupurilor, întru slava Dumnezeului nostru.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Chivernisește Curată, viața mea cea ticăloasă, și te milostivește spre sufletul meu, cel ce se alunecă de mulțimea greșelilor întru adâncul pierzării Preacurată; și în ceasul înfricoșatei morți, tu pe mine mă răpește de la dracii cei ce mă clevetesc și din toată munca.

A Crucii, a Născătoarei:

Și prin inima ta Fecioară Preacurată fără prihană, a trecut cu adevărat sabie, când ai văzut pe Fiul tău înălțându-Se pe Cruce, binecuvântată Marie, Preacurată, scăparea celor păcătoși, Născătoare de Dumnezeu, întărirea credincioșilor.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Tu ești tăria mea, Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părintești, și a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Junghierea și moartea Ta cea de bunăvoie, Dătătorule de viață, o a poftit ceata pătimitorilor, și răbdând multe feluri de osteneli, s-a mutat la dumnezeiasca veselie cea fără de durere, cu mulțumire cântând: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Îngrădindu-se cu platoșa Crucii, și întărindu-se cu dragostea cea dumnezeiască, au risipit unirea vrăjmașului, și taberele lui le-au pierdut prin credință mucenicii cei dumnezeiești, cu osârdie cântând: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Slavă...

Luminându-vă cu podoabele bunătăților, v-ați împodobit cu haină roșită din sângiuri mucenicești, și purtând semnul Crucii cel de biruință ca un sceptru, v-ați învrednicit cu adevărat a împărăți împreună cu Hristos, câștigând nădejdile celor fericiți.

Și acum... a Născătoarei:

Maica lui Dumnezeu binecuvântată Preacurată, dumnezeiască podoaba purtătorilor de chinuri, ceea ce ai făcut cerească firea noastră cea căzută prin sfatul șarpelui; mântuiește-mă de toate smintelile vieții, și mă învrednicește să aflu mântuire.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești Lumină neapusă; și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul. Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Păzind oasele sfinților Tăi, Mântuitorule, care erau ascunse în multă vreme, le-ai arătat acum precum bine ai voit, spre sfințirea și mântuirea poporului Tău, Cuvinte, și spre rușinarea vrăjmașilor celor ce Te hulesc.

Gheața înșelăciunii o ați topit cu fierbințeala credinței, măriților, și trecând peste multe chinuri de multe feluri de munci, v-ați odihnit către cetatea cea de sus, fiind întrarmați cu dragostea, și plini de mărire.

Slavă...

Cu răbdarea bătăilor, toată mânia vrăjmașului au gonit ostașii cei tari, chinuindu-se și spânzurându-se, și băgându-se în foc materialnic, toată materia nedumnezeirii o au ars cu Darul.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai cinstită ești decât puterile cele de sus, de Dumnezeu dăruită, că ai zămislit pe Cuvântul, Cel ce toate le-a făcut cu cuvântul, și ai născut pe Cel ce S-a născut din Tatăl fără de stricăciune mai-nainte de veci, Preacurată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Ca niște crini răsăriți în văile cele înțelegătoare, pe toți îi umpleți de miros dumnezeiesc, prealăudaților, și toată răutatea sufletelor o goniți, purtătorilor de chinuri, vrednicilor de minuni.

Sângiurile cele închegate ale mucenicilor, tămăduiesc rănile sufletelor. Căci cu acelea rănind tare pe vrăjmașul, prin Dumnezeiescul Duh s-au făcut casă de doctorie fără de plată, celor ce cu fierbințeală cer tămăduiri.

Slavă...

Cereți mucenicilor, de la Mântuitorul, biruințe împăraților celor binecredincioși; și Arhiereului ce v-a adus pe voi cu dragoste fierbinte, bună primirea cea de sus.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine S-a arătat Dumnezeu oamenilor cu luarea trupului, Preacurată, și a luat din tine a mea sărăcie, Cel bogat, dăruindu-mi intrările nemuririi.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat; și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Din pământ strălucind, ca niște luminători, toată negura păgânătății ați gonit, și pe credincioși ați luminat, dumnezeiești mucenici, ai Treimii apărători.

ICOS

Ca niște trandafiri în mijlocul spinilor, moaștelor voastre înflorind, mireasma ortodoxiei dau din sine lumii, cinstiții și preamăriții mucenici. Cele frumoase ale lumii lepădându-le, bine durerile ați suferit, pe împărații cei păgâni ați mustrat, și pe Împăratul și Stăpânul tuturor l-ați propovăduit cu îndrăzneală. Pentru aceasta frumusețile cerești văzându-le, Împăratului veacurilor cu osârdie aduceți rugăciune pentru noi, cei ce săvârșim pomenirile voastre, dumnezeiești mucenici, ai Treimii apărători.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și doua, pomenirea Sfinților Mucenici și Apostoli, ale căror moaște s-au aflat în Evghenia, în zilele împăratului Arcadie.

Stih: Mucenicii cei ascunși arătându-se din pământ,

Toată stricăciunea de pe fața pământului sunt curățind,

În a douăzeci și doua zi, din pământ s-a ivit,

Cinstitele oase ale celor ce au pătimit.

Ocârmuind scaunul Constantinopolului Preasfântul Toma, s-au aflat sfintele moaște zăcând în pământ, și îndată au fost ridicate cu cinste de Arhiereu, făcându-se acolo adunare de popor, când s-au tămăduit și boli fără leac. Iar după câțiva ani din dumnezeiasca arătare, se descoperi oarecăruia Nicolae cleric și scriitor bun, ca adică să fie unde dintr-acele moaște, ale lui Andronic și ale Iuniei, de care pomenește dumnezeiescul Apostol Pavel la Epistola cea către Romani.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și mărturisitorul Atanasie, cel din Pavlopetria.

Stih: Atanasie creșterea lui Pavlopetru cel lăudat,

Împreună cu Apostolii Petru și Pavel s-au așezat.

Acest Cuvios s-a născut în Constantinopol, având părinți cucernici, cinstitori de Dumnezeu și foarte bogați. Deci fiind evlavios din tânăra vârstă, dorea să se îmbrace în schima monahicească. Pentru aceasta ducându-se în părțile sânului mării Nicomidiei, și-a tuns părul; și atâta s-a înălțat cu faptele bune, încât și împăraților s-a făcut cunoscut. Iar pe vremea Lui Leon luptătorul de icoane, fiind pârât că cinstește preacuratele icoane, la multe munci a fost dat, și la amară izgonire și necazuri. Deci rămânând neplecat și credința ortodoxă până în sfârșit păzindu-o, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, Sfânta Antusa, și douăsprezece slujnice ale ei, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Antuso pe slujnicele tale prietene aflând

Care împreună cu tine de sabie sunt murind.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Sinetos.

Stih: Sinetos deși moare de sabie, însă cântă ca la psalm:

Văzând pe cei neînțelegători mă topeam.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Talasie și Limneu.

Stih: Limanul cel lin pe Limneu și Talasie i-au primit,

Pe cei ce din viață ca din mare au fugit.

Din acești sfinți, Talasie într-un oarecare munte și-a făcut sihăstrească locuință, pe toți covârșind cu curăția obiceiului și smerenia gândului. Iar Limneu, prea mult lăudând viața sihăstrească, s-a dus la pomenitul marele Talasie foarte tânăr fiind. Și învățându-se de acela sihăstrească petrecere, de acolo s-a dus la pururea fericitul Maron. A căruia viață râvnindu-o, a ales să viețuiască fără de acoperământ. Și ducându-se spre vârful unui munte ce avea deasupra lui un sat cu numele Targala; întru aceasta a petrecut, sihăstrește viețuind; fără a-și face colibă, cort sau căsuță, ci numai cu un țarc de pietre pe sine ocolindu-se, Cerul avea acoperământ. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu și Darul minunilor; încât și dracii izgonea, și boli vindeca Apostolește urmând. Umblând oarecând Sfântul, a fost mușcat de un șarpe; ci cu singură rugăciunea s-a mântuit de moarte, Și oarecând căzând în patimă de pântece (care aceasta este cumplită și foarte rea), cu chemarea lui Dumnezeu, a primit mântuire. Și pe cei lipsiți de vedere, ce erau siliți a fi cerșetori, adunându-i și făcându-le chilii după numărul lor, le-a poruncit să petreacă într-însele, aducându-le lor hrana cea de nevoie de la cei ce veneau către dânsul. Și întregi treizeci și opt de ani, petrecând fără de acoperământ, și-a dat duhul la Dumnezeu cu pace.

Tot în această zi, Sfântul Telesfor, episcopul Romei.

Stih: Telesfor adus-a roadă fiind tăiat,

Ca o sămânță aleasă, prin bun sfârșit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Varadat.

Stih: Precum zice Pavel, omorându-și mădularele pe pământ.

Varadat de cereasca viață s-a împărtășit.

Acesta era din cetatea Antiohiei și iubind viața sihăstrească și filozofească, s-a închis pe sine într-o chilioară de acolo apoi s-a dus pe o culme de deal mai înaltă, și-și făcu o ladă de lemn, atâta de mică, încât nu-i încăpea trupul. Pentru aceasta era silit pururea să se plece, neavând înălțimea potrivită cu trupul său, nici fiind scândurile lipite; ci fiind și scurtă în pereți, și asemenea cu niște lațuri deschise, întrucât nici de vătămarea ploii, nici de arsura soarelui se putea apăra. Deci multă vreme viețuind în acest loc, mai în urmă a ieșit, supunându-se îndemnărilor lui Teodot episcopul Antiohiei. Deci sta dea-pururea avându-și mâinile întinse spre Cer, și lăudând pe Dumnezeul a toate, și trupul avându-și acoperit cu o haină de piele, numai o deschizătură lăsată spre răsuflarea nasului și a gurii, și tot acest necaz îl suferea neavându-și nici trupul sănătos; ci foarte de multe patimi fiind cuprins. Dar fiind învăpăiat de înfocată osârdie, și de dragoste dumnezeiască, se silea a pătimi pentru răsplătirea cununilor, pe care aștepta să le primească mutându-se către Dumnezeu.

Tot în această zi, cel dintru sfinți, Părintele nostru Vlasie, Papa Romei, care cu pace s-a săvârșit

Stih: Vlasie Arhiereu mare arătându-se.

Mai vârtos a fi podoabă scaunului său văzându-se.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu mucenicia făcându-vă odinioară cunoscuți, Celui ce v-a zidit, și fiind ascunși nevăzuți, acum v-ați arătat nouă prealăudaților Mucenici, care cântăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Scoate-ți oamenilor astăzi apa mântuirii din fântâna, care izvorăște prin moaștele mucenicilor, ca din niște pâraie fără materie, și Celui ce i-a mărit pe dânșii, cântați: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Cei ce s-au arătat locașuri luminii prin multe chinuri, fiind ascunși întru ani mulți, întru ascunzătoare întunecoasă acum ca din niște locuri ascunse au strălucit luminători, pătimitorii Tăi, Hristoase, povățuindu-ne pe noi la lumină.

Și acum..., a Născătoarei:

Proorocii au vestit mai-nainte adâncul tainei tale Fecioară. Că ai purtat în pântece pe Dumnezeu zămislit din preacurate sângiurile tale, Fecioară, și L-ai născut în două firi, spre mântuirea și slobozirea noastră.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Fiind mucenicii ca niște vițe ale viei celei fără materie, ne-a înflorit nouă struguri de cunoștința lui Dumnezeu, și ne-a dres nouă tuturor vin de nemurire, care gonește arătat beția cea stricătoare de suflet, cântând: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Cu curgerile sângelui au secat râurile nebuniei idolești, și focul poruncii tiranului celui fără de Dumnezeu l-au făcut cenușă, pătimitorii slavei lui Hristos. Și din-destul a adăpat toată inima, care cu credință strigă: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cel mai ales din arhierei, cu sfințire pornindu-se, a făcut adunare de aducerea voastră cea sfințită, preafericiților, și peste an o cinstește pe dânsa, împreună cu toată adunarea cea sfințită, cântând: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfințindu-te cu Duhul, Născătoare de Dumnezeu, prea fără prihană, ai născut pe Sfântul, Cel ce Se odihnește pe sfinți, și pe singur Făcătorul de bine Dumnezeu, Care sfințește pe toți cei ce cu credință strigă: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul Haldeilor, l-a ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, a strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Unul pe altul invitându-se către viață, îndemnându-se dintre dânșii să fie îndrăzneți, au suferit chinurile pătimitorii, strigând: Iată vreme bine-primită; să stăm, și să biruim pe vrăjmașul. Că Hristos puitorul de nevoință întinde cununile, Cel ce pentru noi a voit să pătimească.

Înălțatu-Te-ai pe lemn Cuvântule al lui Dumnezeu, și ai tras către Tine cetele mucenicilor, care au închipuit patima, și junghierea Ta, care de bunăvoie ai luat Stăpâne pentru milostivire, de care dorind de Tine vitejii ostași, ca niște jertfe s-au junghiat.

Slavă...

Învrednicindu-vă prealăudați Mucenici, purtătorilor de chinuri, a împărății pururea cu Hristos în ceruri cu bucurie, cereți biruință mai-marelui nostru și arhipăstorului, sufletească mântuire, și tuturor celor ce cu credință va laudă pe voi astăzi.

Și acum..., a Născătoarei:

Norule al Soarelui celui înțelegător, gonește norii sufletului meu. Ușă a lui Dumnezeu, deschide-mi rogu-mă, ușile dreptății, Stăpână, și mă îndreptează către intrările cele bune Fecioară, mântuindu-mă de smintelile cele de multe feluri ale vicleanului.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești le slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei dupăe rânduială și Otpustul.