TIPIC

LMaMiJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

2026-02-23 — LUNI

Sf. Sfințit Mc. Policarp, episcopul Smirnei; Sf. Gorgonia

glas 4

TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026

La Vecernie (duminică seara), după Psalmul obișnuit, nu este Catismă. La Doamne, strigat-am..., se pun 10 Stihiri: 4 Stihiri de umilință, din Octoih, glas 4 (acestea sunt scrise pentru toate glasurile la sfârșitul Triodului), 3 ale Triodului și 3 ale Sfântului din Minei, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, din Minei. Vohod cu cădelnița”, Prochimenul mare, glas 8 (se cântă de 5 ori): Să nu întorci fața Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc, degrab mă auzi. la aminte spre sufletul meu, și-l mântuiește pe el, cu stihul 1: Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească; stihul 2: Să vadă săracii și să se veselească; stihul 3: Căutați pe Dumnezeu și viu va fi sufletul vostru. La sfârșit se repetă cu glas mai înalt: Să nu întorci fața Ta de la sluga Ta... Apoi se citește: Învrednicește-ne, Doamne..., cu trei metanii mari. Urmează Ectenia cererilor, din fața ușilor împărătești. La Stihoavnă, se pune Stihira idiomelă (Samoglasnica) a Triodului (de două ori) și Stihira Mucenicilor (Martirica), Slavă..., Și acum... a Născătoarei de Dumnezeu, din Triod. După: Acum slobozește..., Troparele, glas 5: Născătoare de Dumnezeu..., o metanie, Slavă..., Botezătorul lui Hristos... iarăși o metanie, Și acum..., Rugați-vă pentru noi..., încă o metanie. Și cel mai mare rostește cu glas lin rugăciunea: Sub milostivirea ta scăpăm noi..., fără metanie. Doamne, miluiește (de 40 ori), Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru..., și se închide dvera. La strană se zice rugăciunea: Împărate ceresc, pe credinciosul... Apoi se fac doar trei metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne și Stăpânul vieții mele... Și îndată Otpustul mare: Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ție...

Apoi Pavecernița mică, după obicei, cu închinăciuni și cu metaniile Postului. La Slavă întru cei de sus..., se fac trei metanii. De a fost Priveghere, Canonul Născătoarei de Dumnezeu nu se zice, ci Cuvine-se cu adevărat..., Sfinte Dumnezeule..., trei metanii. După Tatăl nostru..., Troparele cele obișnuite, Doamne, miluiește (de 40 ori), Cel ce în toată vremea... Preotul: Dumnezeule, milostivește-Te..., și rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, cu metaniile și închinăciunile obișnuite. Apoi, Sfinte Dumnezeule..., și după Tatăl nostru... Doamne, miluiește (de 12 ori), și rugăciunile: Nepătată, neîntinată..., Și ne dă nouă, Stăpâne..., Preaslăvită... Nădejdea mea..., Toată nădejdea... și Otpustul mic: Slavă Ție, Hristoase..., iertarea și Ectenia: Să ne rugăm pentru pacea lumii...

Toate Vecerniile și Pavecernițele din duminicile următoare, până la Duminica a cincea a Sfântului Post, se vor săvârși după această rânduială.

În Lunea Săptămânii celei dintâi a Postului Mare, paraclisierul toacă mai târziu, pentru mângâierea cea de seară, și adunându-se toți după obicei, în biserică, se citește Miezonoptica, fără metanii; numai la sfârșit, trei metanii mari cu rugăciunea: Doamne și Stăpânul vieții mele... Aceasta se face numai la ziua cea dintâi; în celelalte zile ale Sfântului și Marelui Post se citește Miezonoptica cu cele 16 metanii, după obicei. La finalul Miezonopticii, în zilele când se pune Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, nu se mai pun troparele de umilință, ci îndată zice preotul: Slavă Ție, Hristoase... și Otpustul, iertarea și Ectenia de obște (Tipicul mare, pag. 495).

La Utrenie (luni dimineața), după binecuvântare, se zice: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția..., Doamne, miluiește (de 12 ori), Slavă..., Și acum..., Veniți să ne închinăm... și celelalte. Acest început se va face în toate zilele de rând ale Postului Mare. Și se cântă Aliluia, pe glasul 4, al Octoihului, cu stihurile din Ceaslov: 1. De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ; 2. Dreptate vă învățați toți cei ce locuiți pe pământ; 3. Pizmuire va cuprinde pe poporul cel neînvățat și acum focul pe cei potrivnici va mânca; 4. Adaugă lor rele, Doamne, adaugă rele celor măriți ai pământului. Apoi Cântările treimice ale glasului de rând (din Ceaslov). Apoi obișnuitele Catisme. După întâia Catismă nu se pune Ectenie mică, ci se cântă îndată Sedelnele de umilință ale Octoihului, pe glasul de rând (care se află și la sfârșitul Triodului). Apoi se citește din Cuvintele Sfântului Efrem Sirul (din această zi se începe citirea din Sfântul Efrem Sirul, care ține până în Vinerea Stâlpărilor). După a doua Catismă nu se pune Ectenie, ci Sedelnele din Triod. Și se citește iarăși din Sfântul Efrem. După a treia Catismă, tot fără Ectenie, se zic Sedelnele Triodului (apoi se citește din Lavsaicon sau din Cuvintele Sfântului Ioan Scărarul), Psalmul 50 și rugăciunea: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău..., Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), Preotul: Cu mila și cu îndurările..., după care se încep Cântările lui Moise: Domnului să cântăm..., pe glasul Canonului Sfântului din Minei, care se pune, cu Irmosul, pe 6. Iar de la stihul: Atunci s-au grăbit voievozii Edomului..., se încep cele din Triod, cântând 4 Tropare ale lui Iosif. De la stihul: Domnul, Cel ce împărătește veacurile..., se încep Troparele lui Teodor, din Triod, și cântă o strană un Tropar iar cealaltă strană alt Tropar; Slavă..., Treimica, Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu. Apoi se zice, cu glas mai înalt: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție !, și se cântă celelalte Tropare ale lui Teodor, după care se zice, drept Catavasie, Irmosul Canonului al doilea din Triod.

În acest fel se cântă și Cântările a 8-a și a 9-a, în tot timpul Postului. Iar Cântarea a 3-a se cântă așa: prima strană zice stihul: Domnul S-a Suit în ceruri..., cu Troparul Canonului din Minei. Iar strana a doua, stihul: Și se va da tărie împăraților noștri..., și se pune al doilea Tropar al Canonului din Minei, apoi Slavă..., Troparul al treilea al Canonului Sfântului din Minei, Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu. Iar la urma Canonului, prima strană cântă Irmosul Cântării a 3-a din Minei. În acest fel se cântă și Cântarea a 6-a.

Iar Cântările a 4-a, a 5-a și a 7-a se cântă așa: se zic Irmosul Canonului din Minei și cele două stihuri de la sfârșitul Cântării, cu două Tropare ale Mineiului, Slavă..., al treilea Tropar, Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu. Iar între cântări nu se socotește și Irmosul, pentru că Irmosul se zice la începutul Cântărilor.

Irmoasele Mineiului se cântă după Canon, numai după Cântările a 3-a și a 6-a, pentru că la aceste Cântări nu se cântă Irmosul la început.

Să se știe: De vor cădea în zilele de peste săptămână, afară de sâmbătă și duminică, la Minei doi Sfinți în aceeași zi, se cântă Stihirile unuia la Vecernie, iar ale celuilalt la Laude, pe 4. Canoanele se citesc, amândouă, pe 6. Iar unde Triodul are Tricântare, se cântă o singură dată Irmosul primului Sfânt, și după Irmos se zic două tropare, unindu-le într-un singur tropar, și troparul cel dinaintea troparului Născătoarei de Dumnezeu, pe al Născătoarei de Dumnezeu lăsându-l la o parte. Apoi de la al doilea Sfânt se zic: două tropare într-unul, troparul al treilea dinaintea troparului Născătoarei de Dumnezeu și troparul Nascătoarei de Dumnezeu; iar de la Triod, amândouă Canoanele pe 8, precum s-a arătat mai sus.

După Cântarea a 3-a, preotul zice Ectenia mică; apoi se pune Sedealna Sfântului din Minei, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei (și citire de la Sfântul Ioan Scărarul). După Cântarea a 6-a, Ectenia mică, apoi Condacul Sfântului din Minei și Sinaxarul zilei din Minei. Dacă Sfântul nu are Condac, se zice Martirica glasului. Iar dacă Sfântul de la Minei are Condac, Martirica se zice după prima Catismă, urmată imediat de Sedealna Octoihului cu stihul: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi...

La Cântarea a 9-a, se cântă: Ceea ce ești mai cinstită... După Cântarea a 9-a și după Irmosul ei, se cântă pe același glas: Cuvine-se cu adevărat..., și facem o metanie, Ectenia mică, și se pune Luminânda glasului de rând (a Postului, din Ceaslov) (de 3 ori, cu final diferit).

La Laude Stihiri nu se cântă (decât dacă sunt doi Sfinți, atunci se pun Stihirile celui de-al doilea la Laude, pe 4), ci se citesc numai cei trei psalmi obișnuiți. Dacă nu sunt Stihiri, după psalmi se zice: Ție slavă se cuvine, Doamne Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Apoi zice preotul (fără să deschidă ușile împărătești): Slavă Ție, Celui ce ne-ai arătat lumina! Strana citește: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu..., și celelalte ale Doxologiei zilelor de rând. Iar la Învrednicește-ne, Doamne..., fac trei metanii toți deodată, la locurile unde stau. După aceasta, preotul: Să plinim rugăciunea noastră..., și plecarea capetelor.

La Stihoavnă, se pune Stihira idiomelă (Samoglasnica) a Triodului (de două ori) și Stihira Mucenicilor (Martirica), Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, tot de acolo. După: Bine este a ne mărturisi Domnului..., Troparul: În Biserica slavei Tale stând..., Doamne, miluiește (de 40 ori), Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul, închizând dvera, zice din fața Sfintei Mese: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru..., și se zice rugăciunea: Împărate ceresc, pe credinciosul..., și se fac trei metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem: Doamne și Stăpânul vieții mele... și celelalte 12 închinăciuni; și sfârșind, se zice iarăși rugăciunea: Doamne și Stăpânul vieții mele..., și o metanie mare.

Apoi, începe cel mai mare: Veniți să ne închinăm... și se citește Ceasul I; iar la sfârșitul Psalmului al treilea, se zice: Slavă..., Și acum..., Aliluia (de trei ori), cu trei metanii. .

În toate zilele de luni ale Sfântului Post, la Ceasul 1 nu se citește Catismă; iar în celelalte zile se citește. De asemenea, vineri la Ceasul 1 și la Ceasul al IX-lea nu se citește Catismă.

Apoi Troparul, glas 6: Dimineața auzi glasul meu, Împăratul meu și Dumnezeul meu. Cântându-l, se fac metanii cu genunchii la pământ, ca și la următoarele două stihuri: Graiurile mele ascultă-le, Doamne... și iarăși: Dimineața auzi glasul meu..., stihul al doilea: Către Tine mă voi ruga, Doamne..., și iarăși: Dimineața auzi glasul meu..., Slavă..., Și acum..., Cum te vom numi, ceea ce ești..., și se fac trei metanii; apoi se cântă: Pașii mei îndreptează-i după cuvântul Tău... (de două ori); 1zbăvește-mă de clevetirea oamenilor și voi păzi poruncile Tale (de două ori); Fața Ta arat-o peste robul Tău și mă învață îndreptările Tale (de două ori); și cu glas mai înalt se zice: Să se umple gura mea... (de trei ori). Apoi, Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime... Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția..., și urmează Troparul: luni, marți și joi, se zice acest Tropar: Pe mărita Maică a lui Dumnezeu...; iar miercuri și vineri, se zice: Degrab ne întâmpină pe noi... Doamne miluiește (de 40 ori), Cel ce în toată vremea și în tot ceasul... Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită... (o închinăciune), Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi și ne binecuvintează..., și se fac trei metanii mari cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, și închinăciunile, precum s-a arătat mai înainte. Apoi, începe cel mai mare': Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Doamne miluiește (de 12 ori) și rugăciunea: Hristoase, Lumina cea adevărată... Preotul: Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ție. Strana: Slavă..., Și acum... Doamne miluiește (de trei ori), Binecuvintează, Și Otpustul. Și se sărută sfintele icoane. Se iese apoi în pridvor, unde se face Litia pentru cei adormiți, zicând obișnuitele rugăciuni, iar miercurea și vinerea se citește și învățătura Cuviosului Teodor Studitul. Și se face sfârșit.

În acest chip se face în tot Sfântul Post, la Utrenie și la Ceasul întâi.

La Ceasul al III-lea, paraclisierul lovind în toacă de trei ori, se adună toți în biserică și, înainte de începerea slujbei, fac trei metanii înaintea Sfintelor uși, sărută Sfintele icoane și se închină cu o metanie mare către altar și două către strănile din dreapta și din stânga. După ce preotul dă binecuvântarea, se zice: Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția... Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă..., Și acum..., Veniți să ne închinăm..., și se citește Ceasul al III-lea, după obicei. Și la sfârșitul celui de al treilea Psalm, după Aliluia, se începe Catisma; la fiecare stare a Catismei, se fac trei închinăciuni. După sfârșitul Catismei, citețul rânduit zice Troparul, glas 6: Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh... În acest timp, se fac metanii; asemenea, și la celelalte două stihuri: Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule...; stihul al doilea: Nu mă lepăda pe mine de la fața Ta..., Slavă..., Și acum..., Troparul Născătoarei de Dumnezeu: Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată... Apoi citire din Sfântul Ioan Scărarul. Iar după citire, se zice: Domnul Dumnezeu este binecuvântat..., Sfinte Dumnezeule... (trei metanii), Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția..., și se pun Troparele, glas 8: Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru..., Slavă..., Grabnică și tare mângăiere..., Și acum..., Nădejdea și ocrotirea..., Doamne miluiește (de 40 ori), Cel ce în toată vremea și în tot ceasul..., Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi..., și se fac metanii, precum s-a scris la Ceasul întâi. Iar cel mai mare începe rugăciunea Sfântului Mardarie: Stăpâne Dumnezeule, Părinte Atotțiitorule..., iar paraclisierul face obișnuita metanie celui mai mare și mergând, lovește în toacă de șase ori.

După sfârșitul rugăciunii, Veniți să ne închinăm... (de trei ori) și se citește Ceasul al VI-lea. După sfârșitul celui de al treilea Psalm, la Aliluia, se fac trei metanii și se începe Catisma; la fiecare stare, Aliluia și facem trei metanii. După Catismă, se cântă Troparul, glas 6: Cel ce în ziua și în ceasul al șaselea..., cu stihurile: Auzi, Dumnezeule, glasul meu...; stihul al doilea: Jar eu către Dumnezeu am strigat..., și se fac trei metanii, precum s-a scris mai înainte. Slavă..., Și acum..., Troparul Născătoarei a a intim ih N O ai de Dumnezeu: Neavând îndrăzneală pentru păcatele noastre... Apoi, Troparul profeției, glas 5: Doamne, Doamne, de Care toate se înfricoșea-Ză..., Slavă,..., Și acum..., tot acesta. Se deschide dvera și preotul spune: Înțelepciune! Să luăm aminte! Strana cântă Prochimenul, glas 4: Știe Domnul calea drepților..., cu stihul: Fericit bărbatul care n-a umblat... Preotul: Înțelepciune! Citețul: Din Prorocia lui Isaia, citire! Preotul: Să luăm aminte! Citețul: Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos... La sfârșit, strana cântă al doilea Prochimen, glas 7: Slujiți Domnului cu frică..., cu stihul: Pentru ce s-au întărâtat neamurile... Și se închide dvera. La mănăstiri, se face citire din Sfântul Ioan Scărarul. Apoi se rostește, din Ceaslov: Degrab să ne întâmpine pe noi..., Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția..., și Troparele, glas 2: Mântuire ai lucrat... Slavă..., Preacuratului Tău chip... Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu: Ceea ce ești izvorul milei... Iar miercuri și vineri, se zice, la Și acum..., al Crucii - al Născătoarei de Dumnezeu: Preamărită ești, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... Apoi: Doamne miluiește (de 40 ori), Cel ce în toată vremea... Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului, binecuvintează. Preotul: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi... Și se fac metaniile după obicei, după care începe cel mai mare: Sfinte Dumnezeule... și se sărută Sfintele icoane. După Tatăl nostru..., Doamne miluiește (de 12 ori) și rugăciunea: Dumnezeule și Doamne al puterilor... Preotul: Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ție. Și se face Otpustul. Această rânduială se păstrează în tot Sfântul Post, la Ceasul al III-lea și al VI-lea. Iar unde nu se face ieșire, după rugăciunea Sfântului Efrem Sirul se zice: Dumnezeule și Doamne al puterilor... apoi îndată: Veniți să ne închinăm... și urmează Ceasul al IX-lea.

La Ceasul al IX-lea, paraclisierul lovește în toacă de nouă ori [și se adună toți în biserică și, după ce preotul dă binecuvântarea, urmează: Sfinte Dumnezeule... (trei metanii), Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția... Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă..., Și acum...], apoi: Veniți să ne închinăm... (de trei ori), și se citește Ceasul al IX-lea, cei trei Psalmi; apoi se începe citirea Catismei, și după sfârșitul Catismei se cântă Troparul, glas 8: Cel ce, în ceasul al nouălea..., cu stihurile: Să se apropie rugăciunea mea...; stihul al doilea: Să ajungă cererea mea,..., și se fac trei metanii. Slavă..., Și acum..., Troparul Născătoarei de Dumnezeu: Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară... Și iarăși se face citire din Sfântul Ioan Scărarul; iar după citire se zice: Nu ne lăsa pe noi până în sfârșit..., Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Că a Ia este împărăția..., și se zic Troparele, glas 8: Văzând tâlharul pe Începătorul..., Slavă..., În mijlocul a doi tâlhari..., Și acum..., Pe Mielul și Păstorul..., Doamne miluiește (de 40 ori), Cel ce în toată vremea..., Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi..., și se fac numai trei metanii mari, zicând rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Iar cele 12 metanii nu se fac, ci se zice rugăciunea aceasta: Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru..., și îndată se zice Obednița. Deci începe strana, căreia îi este rândul a cânta, pe glasul 8, Fericirile: Întru împărăția Ta pomenește-ne pe noi, Doamne... și se cântă Fericirile cu cântare dulce și cu glas mare și rar pe același glas: Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăția cerurilor, cu Stihira: Pomenește-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta. Și celelalte stihuri toate până la: Slavă..., Pomenește-ne pe noi, Doamne..., Și acum... Pomenește-ne pe noi, Doamne..., apoi, unindu-se amândouă strănile, cântă cu glas mai înalt și cu capetele descoperite: Pomenește-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta (o metanie); Pomenește-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru împărăția Ta (o metanie); Pomenește-ne pe noi, Sfinte, când vei veni întru împărăția Ta (o metanie). Apoi se citește: Ceata cerească..., cu stihul: Apropiați-vă de El... Și iarăși zice: Ceata cerească..., Slavă..., Ceata Sfinților îngeri și a Arhanghelilor..., Și acum... Cred întru Unul Dumnezeu... Apoi, Slăbește, lasă, iartă, Dumnezeule..., Tatăl nostru... După ecfonis urmează Condacele: cele din zilele săptămânii și al Sfântului al cărui hram îl are biserica. Iar de este hram, Praznic împărătesc, se zice: al hramului, al zilei și al Sfântului din acea zi, dacă Sfântul are Condac, Slavă..., Cu Sfinții odihnește, Hristoase..., Și acum..., Ceea ce ești folositoare... Iar unde va fi hramul Născătoarei de Dumnezeu, se sfârșește așa: Și acum..., al hramului. Doamne miluiește (de 40 ori), Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi..., și se fac cele 16 metanii, însemnate mai sus, cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.

Iar paraclisierul, făcând metanie celui mai mare și, luând binecuvântare, merge și trage clopotul. Apoi începe cel mai mare Vecernia: Veniți să ne închinăm... (de trei ori) și Psalmul 103 și celelalte, precum se arată mai departe. a O Si n tibia La Vecernie (săvârșită, de obicei, luni dimineață), se citește Psalmul 103, cu glas lin și blând. Iar preotul citește rugăciunile Vecerniei înaintea sfintelor uși, în taină. După Psalm, Slavă..., Și acum..., Aliluia (de trei ori), Ectenia mare și se citește Catisma a optsprezecea: Către Domnul, când m-am necăjit... Și la fiecare stare: Slavă..., Și acum... Aliluia (de trei ori) și se fac trei metanii (nu se zic Ectenii între stări, ci doar la sfârșitul Catismei se zice o Ectenie mică cu ecfonisul: Că a Ta este stăpânirea...). La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 din Triod, glas 2, și 3 din Minei, ale Aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul (din 24 februarie), Slavă..., a Înaintemergătorului, glas 6, Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu din Minei (nu se face Vohod). Lumină lină... citit, apoi preotul (diaconul), din Altar, fără să deschidă ușile împărătești: Înțelepciune! Să luăm aminte! Se cântă primul Prochimen. Preotul: Înțelepciune! Citețul: De la Facere citire! Preotul: Să luăm aminte! Se citește prima Paremie din Triod, apoi se cântă al doilea Prochimen. Preotul: Înțelepciune! Citețul: De la Pilde citire! Preotul: Să luăm aminte! Se citește a doua Paremie, din Triod, după care se citește îndată: Învrednicește-ne, Doamne..., cu trei metanii, după care preotul rostește, în fața ușilor împărătești, Ectenia: Să plinim rugăciunea noastră... și plecarea capetelor. Stihirile Stihoavnei din Triod, Slavă..., a Înaintemergătorului, glas 2, Și acum..., a Născătoarei din Minei. Și canonarhul face obișnuita metanie în mijloc, asemenea și la străni. După: Acum slobozește..., se cântă Troparul Aflării capului, glas 4, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu - al Învierii, același glas. Preotul rostește Ectenia întreită în fața ușilor împărătești, apoi se zice rugăciunea Cuviosului Efrem Sirul: Doamne și Stăpânul vieții mele..., doar cu trei metanii mari. Apoi se citește: Preasfântă Treime, Stăpânie..., apoi, Fie numele Domnului binecuvântat... (de trei ori), cu trei metanii, Slavă..., Și acum..., Psalmul 33: Binecuvânta-voi pe Domnul în toată vremea... După aceea, Cuvine-se cu adevărat... și Otpustul mare, în fața ușilor împărătești.

Și, ieșind în pridvor, se cântă după obicei o Stihiră a hramului, iar preotul săvârșește Litia mică pentru cei răposați, pomenind pe cei morți și face Otpustul desăvârșit.

Să se știe: Această rânduială se face, după Vecernie, în tot Sfântul Post, nefiind Liturghia Darurilor înainte-sfințite. Și n-am luat obicei să facem această Liturghie până miercuri, ca să ajuneze, după predanie, toți frații; iar cei ce vor putea, să postească până vineri. Iar când se face Liturghia Darurilor înainte-sfințite, zice preotul, la fiecare stare a Catismei, Ectenia mică. Pavecernița Mare. În ceasul al zecelea (orele 16), intră paraclisierul, face o metanie celui mai mare și merge și lovește în toacă de 12 ori. După care se adună toți în biserică, făcând fiecare metaniile cele rânduite; și se așteaptă puțin, până se strâng toți sau mai mulți. Și sculându-se preotul din strana lui, face obișnuita metanie egumenului. Preotul, purtând epitrahil, dă binecuvântare din fața ușilor împărătești, dvera fiind închisă: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Strana: Amin. Rugăciunile începătoare, apoi: Veniți să ne închinăm... și îndată Psalmul 69: Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte... Apoi se începe Canonul cel Mare . (alcătuire a Sfântului Ierarh Andrei Criteanul Ierusalimiteanul), glas 6, împărțindu-l în patru părți, cu Irmoasele de câte două ori. Și se sfârșeș- . te joi seara. La fiecare Tropar se fac trei închinăciuni și se zice stihul: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă. După Cântarea a 6-a, se cântă Condacul, glas 6: Suflete al meu, suflete al meu, scoală... După Cântarea a 9-a, se cântă Irmosul în amândouă stranele: Nașterea zămislirii celei fără de sămânță... După sfârșitul Canonului, se începe Psalmul 4: Când Te-am chemat, m-ai auzit... Și ceilalți Psalmi ai Pavecerniței. La Aliluia, se fac trei metanii și îndată se începe a doua stare: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu... Și alți Psalmi, zicând la sfârșitul acestora, Slavă..., Și acum... Aliluia (de trei ori), și facem trei metanii. Apoi începe strana mare să cânte: Cu noi este Dumnezeu... Și se zic aceste stihuri cu glas mare și cu dulce cântare, zicând o strană unul și cealaltă altul. Asemenea se zice și: Firea cea fără de trup... Și cu glas lin: Cred întru Unul Dumnezeu... Este obiceiul ca, după Crez, preotul să iasă în fața ușilor împărătești și să zică stihurile pe care apoi le repetă strana: Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru noi, păcătoșii! și citețul zice tot aceeași, de trei ori, iar celelalte stihuri se zic de două ori. Și fac toți câte o metanie. Asemenea se face și la celelalte stihuri de rugăciune. Iar când se zice: Dumnezeule, curățește-ne pe noi păcătoșii... (de trei ori), se fac trei metanii. Apoi, Sfinte Dumnezeule..., fără metanii, și aceste Tropare, glas 2, care se cântă cu glas mare și cu cântare dulce (luni și miercuri seara): Luminează ochii mei, Hristoase Dumnezeule... Slavă..., Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule... Și acum..., Pentru că nu avem îndrăzneală... Și sunt și alte Tropare, glas 8, care se cântă în celelalte zile (marți și joi seara): Neadormirea nevăzuților mei vrăjmași... Stih: Caută și mă auzi..., Cât va fi de înfricoșătoare judecata Ta, Doamne..., Slavă..., Lacrimi dă-mi mie, Dumnezeule..., Și acum..., Neinfruntată nădejdea Ta..., Doamne, miluiește... (de 40 ori), Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri..., și rugăciunea: Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbăvit... Apoi, Veniți să ne închinăm... (de trei ori), Psalmul 50 și Psalmul 101 și rugăciunea lui Manase: Doamne, Atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri... Și, Sfinte Dumnezeule..., cu trei metanii, Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția... Amin, și aceste Tropare, glas 6: Miluiește-ne, pe noi, Doamne..., Slavă..., Doamne, miluiește-ne pe noi..., Și acum..., Ușa milostivirii..., Doamne miluiește (de 40 ori), Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri... și rugăciunea: Stăpâne, Dumnezeule, Părinte... Apoi, Veniți să ne închinăm... (de trei ori), și: Doamne, auzi rugăciunea mea..., Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu..., Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă..., Învrednicește-ne, Doamne, în noaptea aceasta..., Cuvine-se cu adevărat... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția... Apoi se cântă rar și frumos, pe glas 7: Doamne al puterilor, fii cu noi...**, și în cealaltă strană tot aceasta. Și zice strana cea care a început, stihul: Lăudați pe Dumnezeu întru Sfinții Lui..., și iarăși cântă: Doamne al puterilor..., și celelalte stihuri la rând, cu același Tropar. Apoi strana care a început zice: Slavă..., Doamne, de n-am avea pe Sfinții Tăi..., Și acum..., Multe sunt mulțimile greșelilor mele..., Preasfântă Născătoare de Dumne-Zeu..., Toată nădejdea mea..., Doamne miluiește (de 40 ori), Cel ce în toată vremea..., Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi... și se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, cu metaniile și închinăciunile obișnuite. Apoi, Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția..., Doamne miluiește... (de 12 ori), și rugăciunile: Nepătată, neîntinată... (alcătuire a lui Pavel Monahul, din Mănăstirea Făcătoarei de bine), Și ne După Tipicele grecești, în primele cinci zile ale Postului Mare, la cântarea Doamne al puterilor... se face cădire mare. dă nouă, Stăpâne..., Preaslăvită pururea Fecioară... Nădejdea mea este Tatăl..., Toată nădejdea mea... Să se știe: Preotul, numai în primele cinci zile din săptămâna întâi a Postului Mare (serile de luni până vineri inclusiv), îmbracă felonul, deschide sfintele uși și citește Evanghelia rânduită, apoi zice: Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule..., iar strana: Slavă..., Și acum..., Doamne, miluiește (de trei ori), Părinte, binecuvintează; și îndată rostește cu fața către credincioși, dintre sfintele uși, Rugăciunea: Stăpâne mult-milostive..., după care își cere obișnuita iertare și zice, întorcându-se în fața Sfintei Mese, Ectenia de obște (Să ne rugăm pentru pacea lumii... închide ușile și dezbracă felonul. Iar în afara primelor cinci zile din Post, preotul, din fața sfintelor uși, zice: Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule..., iar strana: Slavă..., Și acum..., Doamne, miluiește (de trei ori), Părinte, binecuvintează; și îndată îngenunchează toți, și zice preotul cu glas mare rugăciunea de la Pavecernița mare: Stăpâne mult-milostive... Și după rugăciune, face închinăciune cel mai mare către frați, și zice: Binecuvântați, părinți sfințiți, și mă iertați pe mine, păcătosul. Și toți răspund: Dumnezeu să te ierte, părinte sfințite. La mănăstiri, începe din strana stângă, după Tânduială, unul după altul să facă asemenea, a cere și a lua iertare, până când se sfârșesc toți. Și apoi începe preotul a zice Ectenia de obște: Să ne rugăm pentru pacea lumii... și Pentru rugăciunile... Această rânduială se face în tot Sfântul Post, la Pavecernița mare.

Anuar liturgic și tipiconal 2026Pag. 121–132

Rânduiala (pe scurt)Sursa: 2026 Rânduiala Tipicului — Episcopia Ortodoxă Română din America

Începe Postul Mare. Tipicul Mare prescrie Liturghii Mai Înainte Sfințite 5 zile pe săptămână, nu numai Miercurea și Vinerea. De Luni până Joi, se citește Pavecernița Mare cu Canonul Sf. Andrei Criteanul. Se zice Rugăciunea Sf. Efrem Sirul, cu 4 metanii mari și 12 închinăciuni la ceasuri și ori de câte ori scrie în Triod.

Rânduiala Tipicului · ROEA 2026Cartea întreagă

Mineiul: 23 februarieSursa: Mineiul pe februarie, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile Octoihului 3, și ale Sfântului 3, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Când a căzut la pământ roada Fecioarei, și sămânța cea începătoare de viață, atunci te-a odrăslit pe tine spic cu multă roadă, ca să hrănești pe credincioși cu cuvintele, și cu dogmele dreptei credințe și ale pătimirii, sfințindu-i pe dânșii cu sângele cel dumnezeiesc, și curățindu-i cu mirul preoției, Policarpe.

Apus-ai din lume către Dumnezeu, strălucind razele muceniciei tale, încetat-ai a dori ajungând la dorirea cea desăvârșită, Cuvioase, și le-ai umplut de fericita strălucire. Căreia acum roagă-te, să se împărtășească toți, cei ce prăznuiesc cu credință preasfântă pomenirea ta, fericite Policarpe.

Când s-a înălțat pe lemnul Crucii, spânzurându-se Via cea adevărată, atunci te-a întins pe tine viță cu multă roadă, tăiată cu cosorul cinstitei mucenicii, și călcată în linurile chinurilor; al cărui pahar de veselie amestecându-l cu credință Părinte, mărim cinstitele tale lupte.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Bucuria tuturor scârbiților, și apărătoare celor năpăstuiți, și hrană săracilor, străinilor mângâiere, celor înviforați liman, bolnavilor cercetare, celor îngreuiați acoperământ și sprijineală, și toiag orbilor, tu ești Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt; grăbește rugămu-ne, și mântuiește pe robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând Preacurata pe Făcătorul a toată lumea, că rabdă multe ocări și pe Cruce înălțat, suspina, zicând: Prealăudate Doamne, Fiule și Dumnezeul meu, cum suferi necinste în trup, vrând să cinstești zidirea Ta, Stăpâne? Slavă milostivirii Tale celei multe, și pogorârii Tale, Iubitorule de oameni.

Tropar, glasul al 4-lea.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Policarpe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Ale Octoihului și al Sfântului pe 4

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul ai 2-lea,

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe poporul, pe care l-a scăpat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Cu vărsarea luminii lui Hristos luminându-te, și de lumina Lui umplându-te, de Dumnezeu cugetătorule, luminează sufletul meu cel întunecos, prin rugăciunile tale.

Luminarea propovăduirii celei mântuitoare, fulgerând în inima ta cea curată, ca printr-o oglindă neîntinată, a strălucit razele la toți, Părinte.

Slavă...

Făcutu-te-ai stâlp scris al legii celei noi, având în scris Părinte, Evanghelia Darului celui dumnezeiesc, nu cu cerneală, ci cu Dumnezeiescul Duh.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Dumnezeu îl știm, că S-a întrupat din tine fără de voie trupească. Cel mai-nainte de toată zidirea și de toți vecii; mărturisindu-te pe tine cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întărește-ne pe noi...

Ca și cum am zice din psalmi, măslin roditor te-ai făcut în casa Domnului tău Policarpe, descoperitorule de cele dumnezeiești, purtând blândețea propovăduirii.

Îndreptându-ți cugetul cu bună tocmire către poruncile Mântuitorului, de Dumnezeu fericite, după vrednicie te-ai făcut păstor prea-ales Bisericii Lui.

Slavă...

Cu totul te-ai adus pe sineți lui Hristos, ca o jertfă vie prin mucenicie, ca unul ce te-ai nevoit mai-nainte prin sihăstrie, Preafericite, cu mărturisirea cunoștinței.

Și acum..., a Născătoarei:

Scuturat-ai țărâna omorârii noastre, născând pe nemurirea cea adevărată, și ne-ai țesut nouă podoabele nestricăciunii, prin nașterea ta, Fecioară.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și...

Lucrând cu adevărat în inima la, Părinte înțelepte, strugurul Darului, ca niște vin ai stors cuvântul credinței, care veselește cugetele tuturor credincioșilor, și te-ai arătat nemărginit liman al minunilor. Pentru aceasta te-ai și arătat podoabă mucenicilor, săvârșindu-te prin foc, și învrednicindu-te luminii celei veșnice, Policarpe. Roagă-le lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Norule al Soarelui celui înțelegător, sfeșnice luminător de aur al dumnezeieștii lumini, neîntinată, nespurcată Preacurată Stăpână, luminează-mi rogu-mă, cu lumina nepătimirii întunecatul meu suflet cel orbit de patimi; și inima mea cea întinată spală-o cu curgerile lacrimilor, și cu pocăința umilinței, și mă curățește de răutatea faptelor mele, ca să-ți strig ție cu dragoste: Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, să mi se dea iertare de greșeli; că pe tine te am nădejde, eu nevrednicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua văzând pe Cruce pe Mielul și Păstorul și Mântuitorul, se văita lăcrimând, și cu amar strigând: Lumea se veselește luând prin Tine mântuire, iar cele dinlăuntru ale mele se ard, văzând răstignirea Ta, pe care o suferi pentru milostivirea milei; îndelung-Răbdătorule, Doamne, Cela ce ești noianul milei și izvor nedeșertat, milostivește-Te și dăruiește iertare greșelilor, celor ce cu credință laudă dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am preaslăvit pe Tine, unule Iubitorule de oameni.

Pom roditor te-ai arătat Stăpânului, aducând multă roadă de bunătăți, Părinte Policarpe.

Ardere de tot, și jertfă curată te-ai adus Mântuitorului tuturor, Părinte Policarpe.

Cu bunăcredință povățuind Cuvioase poporul, către lumina cunoștinței de Dumnezeu, ai gonit întunericul nedumnezeirii.

Slavă...

Lăudăm, Mărite, răbdarea cea întărită a sufletului tău, și nebiruirea luptelor tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminează-mi Curată cu lumina ta sufletul meu cel întunecat, ca una ce ai născut Lumina cea ipostatnică.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Cu lumina Duhului luminându-te la cuget, Cuvioase, te-ai învățat tăinuit prin gândul tău după asemănarea focului ce ți se aprindea, că prin foc vrei să te săvârșești, cugetătorule de Dumnezeu, Policarpe.

Râu de viață ai primit ca din pârâul desfătării, făcându-te ucenic ucenicului celui iubit, care a tras adâncimea înțelepciunii, Cuvioase.

Slavă...

Avuție și slavă luminată, și prelungire vieții, și viață nestricată, ți-a dăruit ție Părinte, Hristos înțelepciunea cea adevărată, pentru că L-ai iubit pe El preamult.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel vechi de zile S-a pogorât în pântecele tău cel sfințit, Preacurată, ca ploaia pe lână, și S-a arătat nou Adam, Iubitorul de oameni.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul păcatelor...

Omorându-te de către toată lumea, grăitorule de cele dumnezeiești, și numai singur lui Hristos trăind și viețuind, acum către Dânsul te-ai mutat, câștigând nestricăciunea cea de viață.

Cu bună închipuire umblând, Fericite, și arătându-te fiu luminii și păcii, ai cunoscut pe Marchion ca pe un născut întâi al întunericului și vrăjmaș.

Slavă...

Învățându-ne Părinte cuvintele tale, ne lepădăm de tot eresul spurcat, și de adunările viclene ale necredincioșilor, care cred două stăpâniri.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată, ceea ce ai zămislit pe Mielul cel Curat, Care ridică păcatul lumii, roagă-te să se dea iertare păcatelor robilor tăi.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Roduri cuvântătoare aducând Domnului, Policarpe înțelepte, prin fapte dumnezeiești, te-ai arătat după vrednicie dumnezeiesc Ierarh, Fericite. Pentru aceasta astăzi luminându-ne cu cuvintele tale, lăudăm a ta vrednică de laudă pomenire, preaslăvind pe Domnul.

ICOS

Primind bunătatea înțelepciunii, dintru aceea Părinte ai umplut turma ta de cunoștința lui Dumnezeu; și întreita strălucire a Preasfintei și negrăitei Dumnezeiri arătând, pentru nenașterea Tatălui și nașterea Fiului și ieșirea Duhului. Pentru o Dumnezeire, și o slavă luminată ai învățat, și nedumnezeirea idolilor din mijloc o ai scos, și roduri coapte, sufletele credincioșilor ai adus, Mărite, la Aceasta; întru Care ne-am botezat, întru Care și credem, preaslăvind pe Domnul.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și treia, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Policarp Episcopul Smirnei.

Stih: Policarp ardere de tot Cuvinte ție făcându-se.

Multă roadă dă cu străin chip în foc arzându-se.

În a douăzeci și trei văpaia cu adevărat.

A ars pe Policarp cel lăudat.

Acesta a fost ucenic Sfântului Ioan de Dumnezeu cuvântătorului, și Evanghelistului, împreună cu Ignatie purtătorul de Dumnezeu. Și după Sfântul Vucol Episcopul Smirnei, fu hirotonit de Episcop, cu mai-nainte zis-a Sfântului și fericitului Vucol. Iar când fu la goana ce se făcu pe vremile lui Deciu, atunci a fost dus înaintea antipatului, și mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală, și-a săvârșit nevoința prin foc. Și a luat Darul facerii de minuni de la Dumnezeu; că mai-nainte de Arhierie prin rugăciunea sa a umplut jitnițele de grâu femeii aceleia ce l-a crescut, pe care le deșertase mai-nainte la trebuința fraților celor lipsiți. Și după ce s-a făcut Arhiereu, a oprit pornirea focului ce ardea. Și prin rugăciune a pogorât ploi pe pământul cel secetos. Și iar a oprit supărarea ploilor. Și se face soborul lui în Biserica cea mare.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioșilor Părinților noștri: Ioan, Moise Antioh, și Antonin.

Stih: Ceată de cinstiți bărbați cu numărul împătrită.

Se alcătuiește ție Cuvinte, și din viață se mută.

Din acești patru cuvioși, Ioan s-a făcut cunoscut, și ucenic Cuviosului Limneu, care sihăstrea la muntele ce este aproape de satul Targala. Deci ducându-se acesta la o culme de deal foarte rece, (căci se afla spre partea crivățului) acolo a petrecut douăzeci și cinci de ani, fără de acoperământ. Iar hrana sa era pâine și sare, haina de păr de capră. Trupul său era înfășurat cu grele lanțuri, de care fiind îngreuiat, și arzându-se de razele soarelui, n-a voit niciodată să ia mângâiere despre vreo umbrire la pătimirea sa. Pentru care și copacul, migdalul, care-l sădise un prieten al său, lângă patul său, și cu vremea se făcuse copac și da umbră, și acela, zic a poruncit de l-a tăiat, ca să nu aibă nici o mângâiere de la umbră. Deci cu asemenea chip Cuviosul Ioan nevoindu-se, s-a mutat către Domnul. Iar fericitul Moise urmând vieții pomenitului cuvios Ioan, s-a dus la un vârf de munte, ce se afla deasupra satului numit Rama, și acolo se nevoia cu sihăstrești lupte. Iar fericitul Antioh, deși era bătrân cu vârsta, mari nevoințe, însă întrebuința. Deci de trei ori fericitul Antonie, bătrân fiind, totuși și-a făcut un ocol la un loc prea pustiu, și acolo se nevoia asemenea cu cei tineri; căci asemenea hrană cu a celor tineri, adică pâine și sare, amândoi aceștia aveau, aceiași băutură beau, adică apă, aceiași haină de păr, și aceleași privegheri și rugăciuni, ca și tinerii făceau amândoi aceștia. Și ca să zic cuprinzător, pururea acești patru cuvioși se aflau întru osteneli toată ziua și toată noaptea, și n-au împuținat răbdarea și bărbăția lor, nici îndelungata vreme a sihăstriei, nici bătrânețile, nici neputința firii; căci aveau întru inima lor, dumnezeiască dragoste și osârdie, ca să se ostenească și să se nevoiască pentru Dumnezeu. Și dar cu asemenea nevoințe petrecându-și viața, cu pace și-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfânta Gorgonia sora Sfântului Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorul, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Cu tăcerea cinstesc sfârșitul Gorgoniei.

Lăudându-o pe ea cu cuvintele Grigorie.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Clement, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Clement vița viei cea gânditoare.

Ca niște must nou sângele își varsă prin tăiere.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Tei, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Pe Tei ceea ce-și bătea joc de idolii înșelăciunii.

O a ucis cu sabia apărătorii minciunii.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioșilor Părinților noștri Zevina, Polihronie, Moise, și Damian.

Stih: Dumnezeiescul Zevina ajunge la dumnezeiasca moștenire.

Părăsind dintru oameni a sa viețuire.

Polihronie și doi împreună nevoitori fiind.

Câte-și trei împreună anii vieții lor sunt săvârșind.

Dintru aceștia dumnezeiescul Zevina și-a făcut o chilie peste un munte, în care a întrebuințat sihăstreștile nevoințe până la bătrânețe. Dar a covârșit pe toți cuvioșii acelei vremi, întru răbdarea ce avea la sfânta rugăciune. Căci, fiindcă de bătrânețe nu putea sta drept la rugăciune, rezemându-se pe toiagul său, stăruia la rugăciune, și așa minunat și cu plăcere de Dumnezeu viețuind, s-a mutat din aceste de aici. Iar dumnezeiescul Polihronie, ucenic acestuia fiind, atâta de mult a urmat bunătăților învățătorului său, și a tipărit întru sine caracterul aceluia, încât nici pecetea inelului pe ceară nu se tipărește așa de curat, căci asemenea necontenită stăruință la rugăciune și acesta avea. Lanțuri însă de fier n-a suferit să poarte, ca nu cumva oarecare neîntăriți să se vatăme de aceasta. Iar o rădăcină de stejar prea grea purtându-o pe umeri, care nu se putea mișca cu amândouă mâinile, își îngreuia trupul și când venea cineva de bătea în ușă, ascundea rădăcina. Din acest fel de nevoință îi înflorea lui și dumnezeiescul Dar. Căci prin rugăciunea sa, a contenit seceta, prin plouare, și chiupul ce era deșert, cu rugăciune plin de untdelemn l-a făcut. Multe și alte minuni făcând s-a mutat către Domnul. Iar ucenicii săi, Moise adică, a rămas în chilia dumnezeiescului Polihronie până la sfârșitul vieții sale, toată bunătatea aceluia avându-o culeasă. Iar Damian s-a dus la un sat ce era acolo aproape, numit Niera, și aflând aproape de sat o chilioară, și locuind într-însa, întrebuința aceeași petrecere ca a dascălului său Polihronie; încât cei ce știau bine pe amândoi, văzându-l pe acesta, să socotească că vede sufletul marelui Polihronie întru alt trup; căci întru amândoi strălucea asemenea nerăutatea, asemenea blândețe și smerenie, îndulcire de cuvânt, trezvie sufletească, cugetare de Dumnezeu, osteneală și priveghere și hrană și neiubirea de agoniseală. Căci nimic alt avea în chilia sa, decât o coșniță cu linte muiată, ce-i slujea spre hrană. Atâta folos au cules ucenicii aceștia din împreună viețuirea cu Polihronie.

Tot în această zi, Cuviosul noul Mucenic Damian, care mai-nainte s-a nevoit în sfânta mânăstire Filoteiu din muntele Atonului, apoi a mărturisit în Larisa la anul o mie cinci sute șaizeci și opt, și prin sugrumare s-a săvârșit.

Stih: Rodul Evangheliei Fericite ai fost dobândind.

Damian sfârșitul prin sugrumare primind.

Tot în această zi, Cuviosul Damian, care a sihăstrit în sfânta mânăstire a Esfigmenului din muntele Atonului, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Mormântul lui Damian era a darurilor desfătare.

Livadă dulce suflătoare, o străină bună mirosire.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu cuget întărit ai intrat în văpaia ce ardea, Mărite, ca cei trei tineri, care au răcorit cuptorul prin foc fără materie, și în mijlocul focului ai rămas nears, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Fericit ești, și bine îți va fi, că locuiești acum, unde sunt locașurile drepților, unde sunt oștile mucenicilor, unde sunt cetele înțelepților Apostoli, care strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Sufletele cele ce mai-nainte au fost neroditoare, le-ai adus lui Hristos cu multă roadă, îndreptându-le cu lucrarea Duhului, și punându-le lor sămânță de spic bun, și le-ai învățat a striga: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Numai tu te-ai arătat neispitită de bărbat, Maică a lui Dumnezeu, Celui ce a zidit lumea cu înțelepciunea, Preacurată Fecioară, pentru aceasta cu bunăcredință strigăm ție, zicând: Binecuvântată ești Fecioară, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât...

Slujind cu sfințenie întru buna-credință lucrarea cea sfântă de taină a lui Hristos, tu te-ai adus lui Dumnezeu jertfă cuvântătoare, jertfă primită, și bineplăcută, prinos deplin, Policarpe de trei ori fericite.

Întru căruntețe, și întru adâncime de bătrânețe, ai arătat bărbăție de tinerețe, cu puterea Crucii ridicându-ți cugetul tău către lupte dumnezeiești, lauda Sfințiților Mucenici ai lui Hristos, de Dumnezeu cugetătorule Policarpe.

Întărindu-te cu Crucea, și după vrednicie fiind îmbrăcat cu podoaba Ierarhiei, Părinte, ai intrat în Biserica lui Dumnezeu, să te arăți cu sângele tău lui Hristos, Cel ce este mai-marele păstorilor.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Junghiindu-te pentru Hristos, ca un berbece ales, arătătorule de cele sfinte, te-ai arătat următor patimilor Lui, și te-ai făcut părtaș slavei împreună cu Dânsul și moștenitor, Împărăției Lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Fii mie stâlp de foc în chip de lumină, și nor luminos povățuindu-mă către moștenirea cea cerească, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară fără prihană, ca pe unul ce sunt rătăcit în pustia vieții.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o au prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Pomenirea ta Părinte cea purtătoare de lumină răsărind, luminează sufletele celor ce o săvârșesc pe dânsa cu bunăcredință, dumnezeiescule, și pe toți îi faci părtași dumnezeieștii arătări de lumină pe care cu laude, o fericim după vrednicie, cugetătorule de Dumnezeu.

Stând înaintea Scaunului Stăpânului împreună cu ceata cea de sus a sfinților îngeri, roagă-L pe Dânsul ca să ajungem noi la patima cea mântuitoare, și învierea Lui săvârșindu-o luminat cu multe feluri de bunătăți.

Priceperea Sfintei Treimi, Părinte nu ți se vede ca mai-nainte prin însemnări, ci de față, ca unul ce ești cu inimă curată, și scuturat de materie, și dezlegat de legăturile stricăciunii, fericite Policarpe preamărite.

Slavă...

Pe tine Părinte ca pe unul ce porți cunună, și ai primit daruri de biruință din dreapta cea dumnezeiască, și ai săvârșit luptele, și te-ai umplut de lumină, Policarpe înțelepte, crezând noi, cu osârdie te punem pe tine înainte-rugător către Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe o Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, și Maica Cuvântului, și ca pe una ce ești nouă pricinuitoare de viață veșnică, și dumnezeiască, ca pe ceea ce ne-ai răsărit nouă pe Soarele dreptății, noi credincioșii cu un cuget întru cântări toți te slăvim.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Multe roduri ai adus lui Hristos, înțelepte Policarpe; pe oamenii care prin tine s-au izbăvit din înșelăciunea dracilor, sfințite mărite Mucenice, care ești întocmai cu îngerii, și împreună-locuitor cu Apostolii, cu care pomenește-ne Părinte, pe cei ce te cinstim cu dragoste.

A Născătoarei:

S-a surpat Maică Fecioară, peretele îngrădirii cel din mijloc, și noi oamenii cei muritori ne-am împreunat cu îngerii, prin nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu; și acum întărește-ne pe noi să postim, și să ajungem a ne închina curat Învierii celei de a treia zi a Fiului tău.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.


Versiunea: 0.4.4 · 75ad3a5 / 07.10.2026 - 09:23