SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

De nu este post, seara cântăm: Fericit bărbatul... Slava dintâi.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6.

Iar de va fi post, zicem obișnuita Catismă. Și se pune slujba înainte Mergătorului cu a Triodului pe 10, cântând samoglasnica zilei de 2 ori, și mucenicina, și 3 Podobii din Triod și ale Sfântului pe 4.

Stihirile înainte Mergătorului, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te, cămara...

Bucură-te sfințite Cap, și de lumină purtător, și de îngeri cinstit, care cu sabia ai fost tăiat dedemult, și cu ascuțite mustrări ai tăiat rușinea necurăției. Izvorule care cu minunile adăpi pe credincioși, cela ce ai vestit venirea Mântuitorului cea de mântuire, și pogorârea Duhului dedemult ai văzut peste Dânsul rămânând, care legii celei vechi și celei noi cu Darul ai mijlocit; pe Hristos roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Capul înainte Mergătorului, cel ascuns oarecând în vas de lut s-a arătat din sânurile pământului, ieșind la arătare, care și râuri de tămăduiri izvorăște. Pentru că în ape a spălat capul celui ce acoperă acum cu ape cele mai pe deasupra, și izvorăște oamenilor dumnezeiască iertare. Deci pe acesta ce este după adevăr mărit, să-l fericim, și întru aflarea lui cu bucurie să prăznuim, care pe Hristos roagă, să dăruiască lumii mare milă.

Capul care a propovăduit pe Mielul lui Dumnezeu, Cel ce S-a arătat cu trup și tuturor căile pocăinței cele de mântuire cu dumnezeiești porunci le-a adeverit cel ce mai-nainte, călcarea de lege a lui Irod o a mustrat, și pentru aceasta s-a tăiat de la trup, și până la o vreme luând ascundere, ca un soare luminos ne-a răsărit nouă, care a strigat: Pocăiți-vă, și la Hristos acum vă apropiați, întru umilința sufletului, la Cel ce dă lumii mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Comoara dumnezeieștilor daruri, capul tău cel de Dumnezeu păzit, înainte Mergătorule, din sânurile pământului a răsărit, pe care noi cu credință primindu-l, și închinându-ne, strălucite, ne îmbogățim prin tine Botezătorul lui Hristos, cu preamărite minuni, și cu iertare de greșeli.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta, că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Același din tine cea Curată a ieșit negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu, fiind, și cu firea Om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și Paremiile.

Iar de este în post, Paremiile zilei, apoi ale Sfântului.

Din proorocia Isaiei citire:

Cap. 40, Vers 1.

Așa grăiește Domnul: Mângâiați mângâiați pe poporul meu, grăiește Dumnezeu. Preoților, grăiți Ierusalimului în inimă, mângâiați-l pe dânsul. Că s-a plinit dosădirea lui, că s-a iertat păcatul lui, că a luat din mâna Domnului îndoite pentru păcatele sale. Glasul celui ce strigă în pustie. Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Dumnezeului nostru. Toată valea se va umple, și tot muntele și dealul se va pleca și vor fi cele strâmbe drepte, și cele colțuroase, căi netede. Și se va arăta slava Domnului și va vedea trupul mântuirea lui Dumnezeu. În munte înalt te suie, cela ce binevestești Sionului, înalță întru tărie glasul tău, cela ce propovăduiești Ierusalimului, înalță nu te teme. Eu sunt Domnul Dumnezeu, Eu voi auzi Dumnezeul lui Israil, și nu voi lăsa pe ei. Ci voi deschide din munți ape, și prin mijlocul câmpiilor, fântâni, și voi face pustia întru bălți, și pământul cel însetoșat întru izvoare de ape. Veselească-se Cerul deasupra și norii să roureze dreptate, să răsară pământul și să încolțească, milă și dreptate să arate împreună. Glas de veselie spuneți, și faceți să se audă aceasta până la marginile pământului. Ziceți: Izbăvit-a Domnul pe robul Său Iacov, și de vor însetoșa în pustie, scoate-va lor apă din piatră. Veselește-te cea stearpă, care nu naști; glăsuiește și strigă, care nu aveai durere, că mai mulți sunt fiii celei lăsate, decât ai celeia ce are bărbat.

Din proorocia lui Maleahi, citire:

Cap. 3, Vers 1.

Așa grăiește Domnul Atotțiitorul: Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feței Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Și va veni la Biserica Sa Domnul, pe Care voi căutați. Și cine va putea suferi ziua venirii Lui? Sau cine va putea sta întru vederea Lui? Pentru că Acela va veni ca focul ce topește și ca iarba nâlbitorilor. Și va ședea tocind, și curățind ca argintul și aurul. Și va veni la voi cu judecată, și va fi mărturie grabnică asupra făcătorilor de rău, și asupra curvarilor, și asupra celor ce jură strâmb cu numele Lui, și asupra celor ce nu se tem de Dânsul, zice Domnul Atotțiitorul. Pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, și nu Mă schimb, și voi feciorii lui Iacov. Depărtatu-v-ați de lege și nu o ați păzit. Pentru aceasta întoarceți-vă la Mine, și Mă voi întoarce la voi, zice Domnul Atotțiitorul. Și vor ferici pe voi toate limbile, și vor cunoaște că Eu sunt Domnul, Cela ce voi judeca între cel drept, și între cel fărădelege, în ziua aceea. Deci cunoaște-ți și vă aduceți aminte de legea lui Moise robul Meu; precum v-am așezat vouă în Horeb porunci și dreptăți, către tot poporul lui Israil. Și iată Eu voi trimite vouă pe Ilie Tesviteanuî, mai-nainte până ce va veni ziua Domnului cea mare și luminată. Carele va întoarce inima tatălui spre fiu, și inima omului spre vecinul lui. Ca venind să nu bat pământul fără veste, zice Domnul Atotțiitorul, Dumnezeul cel sfânt al lui Israil.

Din proorocirea lui Solomon, citire:

Cap. 4. Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se săvârșească, întru odihnă va fi. Dreptul murind va osândi pe necurații cei vii. Că vor vedea sfârșitul dreptului, și nu vor cunoaște ce a sfătuit pentru dânsul Dumnezeu. Că va arunca Domnul pe cei necurați jos fără de glas și-i va clinti pe dânșii din temelii, și până la cel de pe urmă se vor pustii întru durere și pomenirea lor va pieri. Că vor veni întru cugetul greșelilor sale spăimântați, și-i vor mustra pe dânșii împotrivă fărădelegile lor. Atuncea va sta cu multă îndrăzneală dreptul înaintea feței celor ce l-au necăjit pe dânsul, și a celor ce au lepădat ostenelile lui. Și văzându-l pe el, se vor tulbura cu multă frică, și se vor îngrozi de minunată mântuirea lui. Că vor zice întru sine căindu-se, și întru nevoința duhului vor suspina și vor zice: Acesta este pe care l-am avut oarecând de râs, și întru pildă de ocară, noi cești fără de minte. Viața lui o am socotit nebunie, și sfârșitul lui fără de cinste. Și cum s-a socotit între fiii lui Dumnezeu, și între sfinți soarta lui este; rătăcit-am dar din calea adevărului, și lumina dreptății nu ne-a strălucit nouă, și soarele nu ne-a răsărit nouă. Umplutu-ne-am de cărările fărădelegii și ale pierzării, și am umblat pe căi neumblate iar calea Domnului nu o am cunoscut.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Veniți credincioșii să cinstim cinstitul cap al Botezătorului cel tăiat cu sabia, întru aflarea lui astăzi întâmpinându-l, și toți cu cântări cinstindu-l din dragoste, daruri nouă de tămăduiri să luăm; pe care nebunul Irod dedemult l-a tăiat, cu înfierbântarea Irodiadei împreunându-se.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Precum aurul din pământ, așa din pământ s-a ivit capul Mergătorului înainte, în năstrapă strălucind și grăind luminos, și mustrând preacurvirea lui Irod și uciderea, și cu raze luminând gândurile noastre; pe care sărutându-l cu credință, astăzi îl cinstim cu cântări, ca pe cel ce se roagă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.

Ca o dumnezeiască comoară ascunsă fiind dedemult în vas de lut capul Botezătorului, astăzi s-a descoperit marginilor, ca o bogăție vărsând din sine izvoare de tămăduiri, bolile vindecând și sufletele luminând. Pentru aceasta, darul de toată veselia luând toți, pe Mergătorul înainte al lui Hristos să-l lăudăm.

Slavă..., glasul al 2-lea,

Preacinstitul vas al dumnezeieștilor gânduri, capul tău care mai-nainte luminat a văzut taina Ființei celei negrăite ca dintr-un pântece de Maică din vistieriile pământului astăzi a răsărit, Ioane preaslăvite, și a umplut de mireasmă toată partea cea de sub soare, dând din sine mir de sfințenie, care duhovnicește și acum propovăduiește calea mântuirii, și Mântuitorului tuturor se roagă, pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult, că cine a cunoscut să fi născut Maică fără bărbat, și să poarte în brațe pe Cel ce cuprinde toată făptura; a lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut, pe Care ca pe un Prunc, Preacurată, în brațele tale purtându-L, și îndrăzneală ca o Maică către Dânsul câștigând, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască sufletele noastre.

Tropar, glasul al 4-lea.

Din pământ răsărind capul Mergătorului înainte, razele nestricăciunii de tămăduiri, strălucește credincioșilor. De sus adună mulțimea îngerilor, jos cheamă împreună neamul omenesc, cu un glas să înalțe slavă lui Hristos Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii.

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și Crucea de bunăvoie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel dintâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul de 2 ori. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Ca o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ, Hristos a descoperit capul tău nouă, Proorocule și înainte Mergătorule. Deci toți împreună adunându-ne la această aflare, cu cântări de Dumnezeu glăsuitoare, lăudăm pe Mântuitorul, Cel ce mântuiește viața noastră cu rugăciunile tale. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Lăudă-mu-te pe tine Mireasă a lui Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, slăvim nașterea ta cea necuprinsă, prin care ne-am izbăvit de înșelăciunea dracilor și de toată scârba, Născătoare de Dumnezeu Stăpână și cu credință strigăm: Mântuiește turma ta, una Prealăudată.

După a doua Catismă, Sedealna, a glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Ieșind ca aurul din metaluri sfințit capul tău cu preaslăvire, din sânurile pământului cele neapuse, a îmbogățit tot gândul credincioșilor cu dumnezeiasca cunoștință; acum strigând după obicei: Pocăiți-vă! Căruia închinându-ne, Mergătorule înainte, pe Hristos cu glas mare prin credință Îl slăvim. De două ori.

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Nu vom tăcea niciodată Născătoare de Dumnezeu cu mulțumire a lăuda din suflet milele tale, Stăpână, noi robii tăi, strigând și zicând: Preasfântă Fecioară, grăbește, și ne mântuiește pe noi, de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, și de toată îngrozirea; că tu ești folosirea noastră.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Capul Botezătorului era ascuns, ca un mărgăritar în vas de apă, și iar acum ca un sfeșnic luminat de Dumnezeu, fiind înfrumusețat strălucește, făcând minuni în toată lumea ca un luceafăr răsărind cu bună-cuviință, Mergătorul înainte al Soarelui, iarăși vestind nouă lumina cea neînserată, strigând: lată Mielul lui Dumnezeu. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Mulțumim ție pururea Născătoare de Dumnezeu, și te slăvim Curată, și ne închinăm lăudând nașterea ta, ceea ce ești plină de daruri, strigând neîncetat: Miluiește-ne pe noi Fecioară preamilostivă, ca o bună, și ne scoate de la draci, și de la răspunsul cel înfricoșat în ceasul întrebării; ca să nu ne rușinăm robii tăi.

Antifonul dintâi, al glasului al patrulea,

Prochimen, glasul al 4-lea:

Acolo voi răsări cornul lui David, gătit-am luminător unsului Meu.

Stih: Adu-ți aminte Doamne de David, și de toate blândețile lui.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca: În vremea aceea, ieșita cuvântul de Iisus întru toată Iudeia...

După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Mergătorului Tău înainte, Milostive...

Și acum... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive...

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glasul al 6-lea.

Cinstitul cap al Botezătorului Tău, Doamne, care oarecând în tipsie a vădit necurăția lui Irod cea fărădelege, și a propovăduit pocăința tuturor credincioșilor, din vistieriile pământului arătându-se, se pune înaintea celor ce vin la dânsul cu credință, și cu frică se ating, și se închină cu dragostea sufletului, dăruindu-le dezlegare de greșeli și dându-Ie trebuințele cererilor și mare milă.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu, cu Irmosul pe 6, și al Mergătorului înainte, pe 8, de va fi în câșlegi.

Iar de va fi în post, se Iasă Canonul Născătoarei de Dumnezeu și se cântă numai Canonul Înainte-mergătorului, cu Irmosul pe 8. Catavasie: Deschide-voi gura mea...; iar unde vine Tripeznețul cântăm Canonul Mergătorului înainte; cu Irmosul pe 6, și Tripeznețul pe 8, și Catavasia Triodului.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea a l-a, glasul al 7-lea,

Irmos:

Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoșare pământească s-a schimbat firea apelor, cea mai-nainte lesne vărsătoare. Pentru aceasta neudat pedestru trecând Israil, cântă Ție cântare de biruință.

Apa nemuririi născând Fecioară, apă de vindecare dă-mi mie, ca să spele toate patimile cele purtătoare de moarte, ale sufletului și ale trupului meu.

Născătoare de Dumnezeu pe poporul tău, cel ce cu dragoste cântă măririle tale, păzește-l, și-l izbăvește de stricăciune. Că tu Curată ești tuturor folositoare, și povățuitoare și întărire.

Fecioară, care ai născut adâncimea milostivirii, luminează sufletul meu cu strălucirea, ta cea purtătoare de lumină, ca după vrednicie să laud adâncul minunilor tale.

Preacurată Fecioară, ceea ce ai născut lumii Soarele dreptății, gonește întunericul de la cei ce cu credință te laudă pe tine.

Alt CANON al Sfântului.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos:

Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-i cântăm.

Veniți cu limbă bine lăudătoare și cu duh preaputernic, lăudând din buze curate, pe Mergătorul înainte, glasul Cuvântului, cu cântări duhovnicești credincioșii să-l proslăvim.

Cu așezământ de pace se alină, și cu mulțimi nenumărate, de cei ce strigă ție cântare de peste an, Biserica lui Hristos întru bună stare se adaugă, înainte Mergătorule.

Slavă...

Cel de la Dumnezeu dăruit nouă ca o comoară nefurată, capul Mergătorului înainte cel de Dumnezeu purtător, toți credincioșii adunându-ne, cu cântări după vrednicie să-l cinstim.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe al tău Făcător primindu-L, pe Cel ce S-a întrupat mai presus de minte, precum însuși a voit, din pântecele tău mai presus de fire, Curată, a toată făptura Stăpână te-ai arătat.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul și temelia pământului o ai întemeiat peste ape multe, întărește mintea mea întru voia Ta, Iubitorule de oameni.

Dăruiește nouă dezlegare păcatelor noastre Preacurată Fecioară, prin rugăciunile tale cele de Maică, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cuvântul întrupat.

Înviază-mi mintea mea cea moartă Preacurată Fecioară, cu lucrarea Celui ce cu adevărat S-a născut din tine, pururea Fecioară.

Cu veselie glasul lui Gavriil strigăm ție Preacurată: Bucură-te Fecioară nădejdea tuturor; bucură-te a lui Dumnezeu Mireasă.

Cei ce am cunoscut dumnezeiască nașterea ta, ne-am întărit, și ne-am îmbogățit cu folosința ta Fecioară, strigând: Sfânt ești Doamne, Cel ce izbăvești sufletele noastre.

Alt Canon,

Irmos:

Nu este sfânt, precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule; și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Pântecele cel neroditor, dumnezeiască odraslă te-a născut pe tine, slăvitul logoditor al Bisericii celei din păgâni, care o ai logodit pe dânsa lui Hristos Dumnezeu, Mirelui celui adevărat.

Glasul tău cel de Dumnezeu grăitor, înainte Mergătorule Ioane, nici prin sabie nu l-a putut opri ticăloasa prea-curvă; că dumnezeiescul tău cap l-ai arătat nouă din pământ.

Slavă...

Prăznuind luminat cetatea care te iubește, se veselește, ca ceea ce a aflat bogăție de taină, și izvor de tămăduiri neîmpuținat, capul tău, înainte Mergătorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Minunea dumnezeieștii nașterii tale, Preacurată, covârșește toată rânduiala firii, că pe Dumnezeu mai presus de fire L-ai zămislit în pântece, și născându-L ai rămas pururea Fecioară.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Ca o comoară în vistierie fiind pus capul Mergătorului înainte, se păzea în vas de apă ascunzându-se glasul Cuvântului, ca niște grâu acoperit în adâncul pământului, a înflorit rodind dumnezeiască viață. A acestuia aflare toți să o cinstim, slăvind pe Hristos, Cel ce i-a dat lui Dar, ca să izvorască tămăduiri. De două ori.

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Porunca cea cu taină luându-o întru cunoștință, cel fără de trup în casa lui Iosif degrab a stătut înainte, zicând celeia ce nu știe de nuntă: Cel ce a plecat cerurile cu pogorârea, încape fără de schimbare tot întru tine. Pe Care și văzându-L în pântecele tău luând chip de rob, mă spăimântez a striga ție: Bucură-te Mireasă care nu știi de mire.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Acoperit-au cerurile Hristoase Dumnezeule întru iconomia Ta, bunătatea nespusei înțelepciunii Tale, Iubitorule de oameni.

Mântuiește-mă Fecioară pe mine, cel ce cu credință năzuiesc la acoperământul tău, și prin cercetarea ta cea fierbinte, dăruiește-mi intrările vieții.

Stăpână Preacurată du rugăciunile, Domnului, Celui ce S-a întrupat din preacuratele tale sângiuri, ca să mântuiască de toată primejdia pe poporul tău, pururea Fecioară.

Preacurată Stăpână folositoarea lumii cea bună, nu mă lepăda pe mine ticălosul, care alerg acum sub acoperământul tău, ci mă primește rogu-mă.

Preasfântă Marie, ceea ce ești adevărat cort al sfințeniei, sfințește-mi sufletul meu cel spurcat, și-l fă părtaș dumnezeieștii slave.

Alt Canon,

Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul; cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, strigând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Fost-ai pecete legii vechi cu adevărat, Preafericite, și sfârșitul proorocilor te-ai numit, și cinstit credincer celei noi te-ai arătat, Mergătorule înainte.

Cu haine de păr, Mergătorule înainte, după obișnuință ai suferit, a-ți acoperi cinstitul și slăvitul tău cap, ca cu o îmbrăcăminte de haină împărătească, bucurându-te.

Slavă...

Cu raza Dumnezeiescului Duh, înainte Mergătorule, roagă-te, să se lumineze cetatea, care te cinstește pe tine totdeauna; și întru pomenirea ta Înțelepte, împreună cu îngerii să se bucure.

Și acum..., a Născătoarei:

Mort m-a arătat pe mine mâncarea cea din pom, iar Pomul vieții din tine Preacurată arătându-Se, m-a înviat, și desfătării raiului moștenitor m-a așezat.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Noapte neluminoasă necredincioșilor ești Hristoase, iar credincioșilor luminare, întru desfătarea dumnezeieștilor Tale cuvinte. Pentru aceasta la Tine mânec, și laud Dumnezeirea Ta.

Pe mine cel cuprins și îngreuiat cu somnul păcatelor, deșteaptă-mă Preacurată, prin dumnezeiască deșteptată rugăciunea ta, Mireasă a lui Dumnezeu.

Dă-mi mână de ajutor mie, celui ce alerg către tine, Preacurată, și mă spală de toată spurcăciunea răutății, și de dureri mă mântuiește prin rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu.

Frumusețea ta Doamnă cea cu dumnezeiască cuviință, preabună și preadulce, iubindu-o Stăpânul, întru tine, Fecioară, S-a sălășluit.

Pe cei ce te mărturisesc pe tine Împărăteasa Cerului și pământului, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, învrednicește-i, să dobândească împărăția cea netrecătoare a raiului.

Alt Canon,

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-Ie, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greșelilor.

Nu ai fost Botezătorule trestie pururea clătinată de vânturile ispitelor vrăjmașului, ci stâlp nemișcat dumnezeiescului norod. Că cu puterea lui Ilie și a Duhului te-ai arătat.

Cel ce se leapădă de Dumnezeire, și micșorează slava lui Hristos, Celui ce S-a botezat de tine, și dumnezeiescul tău Dar tăinuiește, după dreptate din dumnezeieștile curți se izgonește.

Slavă...

Deschis-ai, celor ce te laudă pe tine cu dragoste, mărite Mergătorule înainte, ușa izvorului celui îndestulat și dumnezeiesc, Care izvorăște apele dumnezeiescului Dar, și râuri de tămăduiri, care pe toți veselesc.

Și acum..., a Născătoarei:

Purtând înțelegătoare podoaba preafrumosului tău suflet, Mireasă lui Dumnezeu te-ai făcut, pecetluită fiind cu fecioria, Curată, și cu raza curăției lumea luminând.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Iona din pântecele iadului a strigat: Scoate din stricăciune viața mea. Iar noi strigăm Ție: Întrutot puternice Mântuitorule, miluiește-ne pe noi.

Singură ești, care ne-ai izvorât nouă apa mântuirii, singură ești Preacurată, care ai stins aprinderea înșelăciunii, rourând cunoștința cea adevărată robilor tăi.

Ceea ce ești cetate însuflețită a Dumnezeului nostru, scapă turma ta din jugul barbarilor, celor fără de Dumnezeu, de cutremur și de nevoi, și din toată ispita.

Preasfântă și purtătoare de lumină ușa Darului, luminând toată lumea cu strălucitoare lumina ta, Fecioară, luminează pe cei ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Tămăduiește Preacurată neputinciosul meu suflet, care pătimește fără de vindecare, prin amăgirile vieții și cu înconjurările multor păcate.

Alt Canon,

Irmos:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, mult-Milostive.

Prooroc te-a chemat pe tine adevărul Hristos și mai presus decât proorocii, Botezătorule și Mergătorule înaintea vieții, că pe Acela ai văzut, pe care proorocii și legea mai înainte L-au vestit.

N-a suferit a se ascunde izvorul minunilor, vistieria Darului, măritul tău cap, Botezătorule, Proorocule și înainte Mergătorule, ci arătându-se, izvorăște izvoare de tămăduiri.

Slavă...

Preafericită lauda și podoabă luminată, și pavăză de mântuire, această iubitoare de Hristos și slăvită cetatea ta, pune înainte cinstitul și dumnezeiescul tău cap, înainte Mergătorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Marele între prooroci Moise, mai înainte te-a însemnat pe tine sicriu, și masă și sfeșnic, și năstrapă cu închipuire, însemnând întruparea Celui de sus, cea din tine Maică Fecioară.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Proorocule al lui Dumnezeu și Mergătorule înainte al Darului, capul tău ca un trandafir preasfințit din pământ aflându-l, tămăduiri totdeauna luăm, pentru că iarăși ca și mai înainte, în lume propovăduiești pocăința.

ICOS

De la Domnul mărturie luând Ioane, mai presus decât toți oamenii ai fost. Pentru aceasta a-ți aduce ție cântări de laudă mă spăimântez, însă din dragoste nevoindu-mă, a începe cântare îndrăznesc. Pentru aceasta să nu mă socotești nevrednic, a-mi fi mie ajutător, Prealăudate, ca să pot încununa creștetul tău cel sfânt, de trei ori fericite, că tu în lume propovăduiești pocăința.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a douăzeci și patra, aflarea cinstitului cap al Sfântului Prooroc Mergătorului înainte și Botezătorului Ioan.

Stih: Din pământ cinstitul său cap Mergătorul înainte scoțându-ne.

Ca să facem roduri vrednice iarăși este sfătuindu-ne.

Cel ce a botezat mai înainte mulțimile în izvoarele apelor.

Arătându-se acum botează cu izvoarele minunilor.

În a douăzeci și patra zi s-a arătat preamărit.

Capul Mergătorului înainte cel cinstit.

Cinstitul acesta, și de îngeri socotitul cap întâiași dată s-a aflat, după bunăvoirea și arătarea Sfântului Ioan Mergătorului înainte, de doi oarecari monahi, în casa lui Irod, mergând aceștia la Ierusalim, spre închinăciunea purtătorului de viață mormânt al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar de la acești monahi luându-l oarecarele olar, l-a adus în cetatea Emesenilor, și cunoscând olarul cum că prin mijlocirea Sfântului cap avea bună norocire, îl cinstea negrăit. Deci când era să moară, l-a lăsat surorii sale, zicându-i să nu-l miște de la locul său, nici să-l descopere, ci numai să-l cinstească. Iarăși după moartea acelei femei, Sfântul acela cap a căzut de la unii la alții. Iar mai pe urmă a ajuns la oarecarele Eustatie monah și preot, care era la un gând cu eresul arienilor. Carele gonindu-se de dreptcredincioși de la acea peșteră ce locuia, căci precupea tămăduirile, care se făceau de Sfântul cap, și le scria la eresul lui, și din voia lui Dumnezeu a rămas în peșteră cinstitul cap, și a fost ascuns acolo într-acea peșteră mică, până în vremea lui Marcel ce era arhimandrit pe vremea împărăției lui Valentian cel tânăr și a lui Uranie episcopul Emesiei. Deci atunci descoperindu-se multora pentru cinstitul cap, s-a aflat a doua oară, și era într-o cameră de lut, care s-a adus și s-a pus în biserică de episcopul Uranie, făcând prea multe tămăduiri și preaslăvite minuni. Și se face prăznuirea acestuia în sfânta sa proorocească biserică ce este în Forachia.

Cu ale înainte Mergătorului Tău rugăciuni, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Cuptorul cel ce ardea cu foc dedemult, tinerii izvorâtor de rouă l-au arătat, pe unul Dumnezeu lăudându-L și zicând: Preaînălțat ești Dumnezeul părinților, și preaslăvit.

Fecioară, ceea ce ai născut Focul Dumnezeirii, arde uscăciunea patimilor mele, și cu lumina pocăinței strălucește-mă pe mine, Preacurată, rogu-mă.

Nestricată Fecioară mântuiește-ne pe noi din stricăciune. Însuflețite palat al lui Dumnezeu, arată-ne pe noi case sfinte Dumnezeiescului Duh, care în Bisericile tale neîncetat te lăudăm pe tine cu credință.

Izvoare de tămăduiri tuturor izvorăști, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut Izvorul vieții, ci cu rugăciunea ta cea caldă curățește-mă de spurcăciuni, dumnezeiască Mireasă.

Toate semnele dumnezeieștii tale nașteri văzându-le dumnezeieștii prooroci, cu bucurie laudă strigând: Prealăudate Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioșilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cel ce a odrăslit din Fecioară, pe tine te-a numit a fi mai presus decât toți cei născuți din femei, căci ca un fără de trup, și întocmai cu îngerii pe pământ ai viețuit, strigând Lui: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Pe Cel ce S-a sălășluit în pântecele Fecioarei, L-ai cunoscut din pântecele cel sterp, și răspunzând prin glasul Maicii Tale, înainte Mergătorule, săltând ai strigat Lui: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Fericitu-s-a cu adevărat între cetăți această cetate preaslăvită, câștigându-te pe tine păzitor de cetate, Mergătorule înaintea lui Hristos. Pentru aceasta prăznuind strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine Maică Fecioară, Lumina cea curată a răsărit la toată lumea, că tu pe Dumnezeu Ziditorul tuturor L-ai născut, pe Care roagă-L Preacurată, să ne trimită nouă credincioșilor mare milă.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pe Împăratul slavei Cel Unul fără de început, pe Care bine-L cuvintează puterile cerurilor, și se cutremură cetele îngerilor, lăudați-L preoți, noroade preaînălțați-L în veci.

Cel neajuns, Stăpânul tuturor, pe care nu-L încap cerurile, Născătoare de Dumnezeu, încape în pântecele tău Fecioară, drept aceea credincioșii cu dragoste pe tine te înălțăm în veci.

Preasfântă Fecioară, văzându-te pe tine Biserica înfrumusețată, și prealuminată cu tot felul de bunătăți ale Celui Preaînalt, cu credință te lăudăm, și te slăvim întru toți vecii.

Pe Dumnezeu, Cel ce L-ai născut, roagă-L Fecioară, ca să trimită mântuire și stricare scârbelor și grabnică schimbare de neputințele cele cumplite și Dar veșnic celor ce cu credință te cinstesc pe tine întru toți vecii.

Din tine a răsărit Soarele dreptății, celor ce șed întru întunericul dezmierdărilor, și pe tine lumină te-a făcut Prealăudată Curată. Drept aceea Născătoare de Dumnezeu după datorie te lăudăm pe tine întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos:

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât și jertfa dreptului cu apă o ai ars, că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Trimis a fost Mergătorul înainte, glasul cel ce strigă în inimile cele pustiite, întemeind credința cea dreaptă a Fiului lui Dumnezeu, Celui ce este adevărat Dumnezeu, pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Gătiți calea Domnului, grăiește și acum Mergătorul înainte, pentru sfințenie; că Acesta venind, cu Tatăl și cu Duhul, Se va sălășlui în inimile voastre în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Prin auzul glasului Părintelui, și prin vederea Dumnezeiescului Duh cu ochii, și cu totul prin pipăire pe tine mâna punându-și Mergătorul înainte, Hristoase, purtător de Dumnezeu s-a făcut.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfeșnic cu raze de aur mai-nainte te-a închipuit pe tine, ceea ce ai primit negrăit Lumina cea neapropiată, care cu cunoștința Aceluia luminezi toate; pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece, și Cuvântului Celui întrutot meșter trup i-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, locașul Celui nesuferit, încăperea Celui nemărginit, a Făcătorului tău, pe tine te slăvim.

Arătatu-te-ai mai sfințită decât puterile cele de sus; că ai născut pe Ziditorul tuturor, Maică neispitită de nuntă, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare; pentru aceasta împreună cu îngerii te slăvim pe tine, lăudând neîncetat măririle tale.

Toți cei ce aleargă cu credință întru Sfântă Biserica ta Fecioară, se înnoiesc de păcatele cele vechi, și după datorie toți te slăvim pe tine Preacurată.

Fecioară ceea ce ai dezlegat din dureri pe Eva prin preacurată nașterea ta, Doamnă, dezleagă-mi și mie durerile patimilor sufletului și ale trupului.

Cu adevărat mai presus decât toată făptura ești Fecioară, că pe Ziditorul tuturor trupește nouă L-ai născut; pentru aceasta ca o Maică a însuși Stăpânului, porți stăpânește asupra tuturor biruință.

Alt Canon,

Irmos:

Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești. Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

Cu adevărat plinirii celor zece porunci Mergătorule înainte, tu păzitor tare fiind, după asemănare de la Hristos te-ai cinstit, cu zecime de daruri. Pentru aceasta pe tine tăinuitor Cuvântului, și prieten știindu-te, te fericim.

Prooroc al lui Hristos, și Apostol, și înger, și Mergător înaintea dumnezeieștii întrupării, Botezător și preot, și Mucenic credincios, și propovăduitor celor din iad tu ai fost și îndreptător celor ce iubesc fecioria, și a pustiei odraslă.

Slavă...

Necredința sufletului preotului, se vădește prin mintea mâinii celei amorțite. Iar odrăslind iarăși credința, și capul tău arătându-se, Fericite, mâna cea uscată se înnoiește.

Și acum... a Născătoarei:

Tămăduiri de boli să luăm, la strălucita Biserică a Mergătorului înainte alergând. Că într-însa vin cetele îngerești, și duhurile tuturor drepților, Stăpâna cu Botezătorul Ioan, tămăduiri dăruind.

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi...

N-a suferit pământul, spre mai mult a ascunde capul tău. Căci cu glasul celui ce strigă, tu aflarea lui, cu oarecare chip o ai vădit, Ioane Mergătorule înainte, întru care te lăudăm pe tine.

Slavă..., altă Sedealnă

Podobie: Cu ucenici să ne suim...

Răsărit-a luminatul și cinstitul tău cap din sânurile pământului cele ascunse, înainte Mergătorule Ioane, sfeșnice al Luminii celei fără materie. A căruia aflare cu dragoste săvârșind, te rugăm ca să aflăm dezlegare de cele rele, și să săvârșim lesne vremea postului, prin rugăciunile tale, Prealăudate, Botezătorule al Mântuitorului.

Și acum..., a Născătoarei:

Se mângâie Preacurată, de Dumnezeu întelepțită adunarea credincioșilor slujind, și cu credință lăudându-te pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta prin rugăciunile tale, dă-ne nouă, să săvârșim curgerea postului cu dumnezeiască cuviință. Și cinstitei Cruci să ne închinăm, și patimilor celor mântuitoare ale Fiului și Dumnezeului tău.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Deschis-a ușile postului preacinstit capul tău, Prealăudate, și preadulce hrana dumnezeieștilor daruri a pus înaintea tuturor. Cărora împărtășindu-ne cu credință iuțimea postului o îndulcim, și cu credință te lăudăm pe tine și strigăm lui Hristos Dumnezeu: Iisuse Atotputernice Mântuitorul sufletelor noastre. De două ori.

Miruri ca niște ape pururea curgătoare, izvorând capul Mergătorului înainte, și pe masa cea de taină dumnezeiască astăzi punându-se, dă mireasmă duhovnicească și gonește scârba, necazurile, și umple de veselie pe toți, cei ce strigă cu credință: Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.

Tăiat-a capul tău ca o sabie prea ascuțită, capetele vrăjmașilor celor fărădelege, și a izvorât dumnezeiești daruri de tămăduiri tuturor, celor ce sunt în lege bună. Și pentru aceasta cu credință te lăudăm pe tine Ioane, prietenul și înainte Mergătorul Ziditorului, și strigăm către Dânsul cu dinadinsul: Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Preacinstit capul Botezătorului Tău, Doamne, care s-a arătat astăzi din pământ cu glas de laudă primindu-l cu credință, spre rugăciune Iubitorule de oameni aducându-l noi păcătoșii robii Tăi ne rugăm Ție: Ca să dobândim printr-însul în ziua judecății de la Tine curățire și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Iubitorule de bine Dumnezeule și Mântuitorule, pe robii Tăi mântuiește-i de toată asupreala cea cumplită; pentru rugăciunile înainte Mergătorului, și ale tuturor sfinților, și pentru rugăciunile Maicii Tale.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Vezi: Iar când se va întâmpla în Postul cel Mare, se zice Stihoavna din Triod, Samoglasnica zilei de 2 ori, și mucenicina.

Slavă... a Sfântului, glasul al 6-lea.

Cinstitul cap al Botezătorului Tău, Doamne, care oarecând în tipsie fiind a vădit necurăția cea fărădelege a lui Irod, și a propovăduit pocăința tuturor credincioșilor, din vistieriile pământului arătându-se, se pune înaintea celor ce vin la dânsul cu credință și se ating cu frică și se închină cu dragostea sufletului, dăruindu-le dezlegare de greșeli, și dându-le trebuințele cererilor, și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu Mergătorul înainte, să se miluiască sufletele noastre.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Înainte-Mergătorului Cântarea a 3-a și a 6-a pe 8, Prochimen, glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu.., Apostolul către Corinteni: Fraților, Dumnezeu care a zis să lumineze dintru întuneric lumină... Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori... Stih: Răsădit fiind în casa Domnului... Evanghelia de la Matei: În vremea aceea, auzind Ioan din închisoare de lucrurile lui Iisus... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică...

CADE-SE A ȘTI: De se va întâmpla Aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan Mergătorului înainte, în Duminica lăsatului de carne sau a lăsatului de brânză, (că se începe din Miercurea săptămânii lăsatului de carne, și se suie până Marți a patra săptămâna a postului celui mare) pentru toată slujba Sfântului, caută învățătură mai pe larg la Triod, de toate pricinile, ori în ce zi se va întâmpla, din Duminica lăsatului de carne până Marți, a patra săptămână din post, începându-se de la litera J.