SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile Triodului, sau ale Octoihului 3, și ale Sfântului, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Alegând mai bine a murii, decât a trăii, Părinte, ai poruncit să se închine iarăși icoanei Lui Hristos, și ale tuturor sfinților. Pentru aceasta dar ai astupat gurile ereticilor celor ce grăiesc împotriva lui Dumnezeu multă nedreptate, precum zice David.

Lepădându-te de boala iubirii de argint, ai câștigat comoara Împărăției celei de sus, Cuvioase de Dumnezeu cugetătorule. Pentru aceasta sicriul moaștelor tale după cuviință dumnezeiască, dă tuturor tămăduiri, celor ce se apropie cu credință, pururea pomenite.

Viețuind după poruncile Domnului, pildă te-ai arătat turmei tale, Părinte Tarasie, de trei ori fericite; pentru aceasta și acum ne păzim prin învățăturile tale. Ci nu înceta rugându-te pentru noi, cei ce săvârșim luminată pomenirea ta.

Pe Ierarhul cel adevărat și slujitorul lui Hristos, acum după vrednicie să-l cinstim, ca pe cel ce de la Dânsul a luat Darul Duhului. Pe Tarasie arhipăstorul cel înțelept, care având îndrăzneală către Dumnezeu, se roagă să ne mântuim noi.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Către milostivirea ta alerg totdeauna, către îndurările tale năzuiesc în toate zilele, lăudând și binecuvântându-te, și mirându-mă de multă suferirea Fiului tău, care arată pentru toate răutățile mele, Mireasă a lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioara cea Preacurată, dacă a văzut spânzurat pe Cruce pe Mielul, tânguindu-se, striga: Preadulcele meu Fiu, ce este această vedere nouă și străină? Cum, Cel ce toate le Ții în mână, Te-ai pironit cu trupul pe lemn?

Tropar, glasul al 4-lea.

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Tarasie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Ale Octoihului, sau ale Triodului, și al Sfântului după rânduiala postului.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Gheorghe.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii; și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Revărsându-se râurile darurilor Duhului astăzi, la pomenirea Ierarhului lui Hristos, adapă cugetele credincioșilor, și spală patimile și spurcăciunile sufletelor.

Primind de sus îmbrăcămintea preoției, o ai luminat cu bunătățile, Tarasie, și te-ai arătat între preoți luminător prealuminat cu Duhul, slujind lui Hristos cu sfințenie.

Slavă...

Ca pe o piatră neclintită a Ortodoxiei, ai întărit Tarasie cugetele oamenilor, ce se clătinau, și ai cutremurat temeliile înșelăciunii, și întăririle eresurilor le-ai surpat.

Și acum..., a Născătoarei:

Umplut-a zidirea de liniște înțelegătoare, Cel ce negrăit S-a născut din tine cu trup, Mireasă a Lui Dumnezeu, și a încetat viforul înșelăciunii, și ne-a îndreptat pe noi la limanul cel ceresc.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Pe ai tăi cântăreți...

Intrând la adâncul Scripturii celei insuflate de Dumnezeu, înțelepte Tarasie, de acolo ai scos mărgăritarul cel de mult preț, care împărtășindu-l turmei tale, o ai îmbogățit pe dânsa dumnezeiește.

Cu ploile lacrimilor ai stins focul dulceților celor trupești, Cuvioase, și ai aprins candela ta cea sufletească, ce era împodobită luminat cu untuldelemn al curăției și al facerii de bine.

Slavă...

Cu toiagul dogmelor tale cele dumnezeiești, Înțelepte, ai gonit fiarele de la turma lui Hristos, păzindu-o pe dânsa fără stricăciune fericite Tarasie, ca să slăvească pe maimarele păstorilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Punându-te Ziditorul pe tine Fecioară, ca pe o scară de la pământ oamenilor, prin rugăciunile tale ridică din scârbele cele mai de jos, și din stricăciune, către viața cea fără stricăciune, pe cei ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Pe ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întărește-i; și întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învrednicește-i.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Împărățind împotriva patimilor trupului, după cuviință te-ai uns Ierarh. Și pe cetatea ce împărățește toate cetățile, cu dreaptăcredință o ai păstorit, fiarele eresurilor le-ai gonit, de Dumnezeu insuflate, închinăciunea cinstitelor Icoane arătând. Pentru aceasta după sfârșit ai luat Dar nesfârșit după cuviință, Ierarhe Tarasie. Drept aceea strigăm ție: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe o Fecioară și care singură între femei, mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omenești te fericim. Căci întru tine S-a sălășluit Focul Dumnezeirii, și ca pe un Prunc cu lapte L-ai hrănit, pe Ziditorul tuturor și Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc și omenesc, după vrednicie slăvesc preasfântă nașterea ta, și cu un glas strigăm ție: Stăpână, roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu cuviință laudă slava ta.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua văzând pe Cruce pe Mielul și Păstorul și Mântuitorul se văita lăcrimând, și cu amar strigând: Lumea se veselește, luând prin Tine mântuire, iar cele dinlăuntru ale mele se ard, văzând răstignirea Ta, care suferi pentru milostivirea milei, îndelung-Răbdătorule, Doamne! Cela ce ești noianul milei, și izvor nedeșertat, milostivește-Te, și dăruiește iertare greșelilor, celor ce cu credință laudă dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Dumnezeiescul sfat cel neurmat, al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avvacum înțelegându-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Punând înainte pâinea cea sufletească, ai hrănit pe cei flămânzi, Tarasie cu cuvinte dumnezeiești, și te-ai pus pe sineți masă înaintea celor lipsiți, aducându-le hrană îndestulată.

Lepădând noroiul cel ce era înaintea ochilor cugetului tău, Părinte înțelepte, prin rugăciunile cele cu priveghere, ai dobândit cea înțelegătoare vedere a lui Dumnezeu, Tarasie.

Slavă...

Cu tăria dogmelor tale Părinte înțelepte, s-au clintit munții eresurilor, și s-au surpat dealurile necredinței, și fără mișcare s-au întărit temeliile Bisericii.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin nașterea ta, Preacurată, cu tărie s-a îmbrăcat firea omenească, care a fost mărită mai-nainte, pentru călcarea poruncii, iar puterea cea tirănească a vrăjmașilor s-a slăbit de tot.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Spăimânta-tu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani; tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

Cu fluierul cuvântului ai îndreptat turma ta la pășunile bunei credințe, și la apa dumnezeieștii cunoștințe, și la staulul lui Hristos, nevătămată păzindu-o pe dânsa prin rugăciunile tale, Tarasie.

Apucându-te de căruța bunătăților Tarasie, printr-însele te-ai suit către înălțimea privirii, și frumusețile Stăpânului cele nevăzute le-ai văzut cu ochii cugetului, întru care te-ai desfătat prin gând.

Slavă...

Având alegerea voirii ca un râu de untdelemn nedeșertat, ai izvorât curgerile cele fără sfârșit ale facerii de bine, către cei ce aveau trebuință, Ierarhe; pentru aceea te-a sălășluit Hristos lângă apa cea pururea vie și la desfătare.

Și acum..., a Născătoarei:

Neamul omenesc, cel ce a fost dezbrăcat de frumusețea cea mai dinainte, și de podoaba cea după chipul lui Dumnezeu pentru păcat, cu aceleași iarăși se îmbracă Fecioară prin nașterea ta, cu mai frumos chip dumnezeiesc.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Ridicând acoperământul necunoștinței, care zăcea pe inimile ereticilor, cugetătorule de Dumnezeu, ai arătat tuturor oamenilor cunoștința cea adevărată, Cuvioase.

Tu Ierarhe cu cuvintele tale cele purtătoare de foc, arzând hulele ereticilor cele spinoase, ai întins lumina dogmelor tale celor drepte, la toate marginile lumii.

Slavă...

Fiind încins cu putere de la Dumnezeu, cu sabia cea înțelegătoare a dogmelor tale ai tăiat capetele minciunii, vestind adevărul, învățătorule de cele sfinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe cei ce se închină cinstitelor semne ale nașterii tale celei fără stricăciune, învrednicește-i, Născătoare de Dumnezeu, a vedea prin ochii cugetului slava ta cea înțelegătoare.

Irmosul:

Venit-am întru adâncurile mării, și m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viața mea, mult-Milostive.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi.

Ca un soare mare, cu strălucirile dogmelor și ale minunilor, luminezi totdeauna plinirea lumii, de cele cerești tăinuitorule preafericite Tarasie.

ICOS

Sufletul meu cel întunecat cu întunericul greșelilor, luminează-l cu lumina milei Tale, Mântuitorul meu, și gând spre cele bune dăruiește-mi, Hristoase al meu, curățindu-mi negura cugetelor celor rele; ca să pot după vrednicie a lăuda pe Ierarhul Tău, și a spune viața și facerile de bine cele luminate, și dumnezeiasca credință și râvnă, care a câștigat pentru Biserica Ta; care după datorie lăudându-l pe dânsul, strigă: De cele cerești tăinuitorule preafericit ești Tarasie.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și cincea, pomenirea celui dintru sfinți; Părintelui nostru Tarasie Arhiepiscopul Constantinopolului.

Stih: Limanul cel fără de vifor pe Tarasie îl primește.

Mântuit de vifor și de tulburările lumești.

În a douăzeci și cincea zi a zburat.

Din tulburare Tarasie cel lăudat.

Acesta a întărit închinăciunea sfintelor și cinstitelor icoane, și prin mijlocirea sa puterea împărătească și cârmuirea Romei s-a întors din nou la cinstitele învățături ale sfinților Apostoli și ale celor a toată lumea Sinoade, și sfânta Biserică se uni cu patriarhiile. Deci trăind cu evlavie și cu cinste de la împărați, și zidind mânăstire de cea parte de strâmtoarea Constantinopolului, și strângând mulțime de monahi, și pe săraci miluind, și biserica bine chivernisind douăzeci și doi de ani și două luni, cu pace s-a săvârșit, și fu îngropat în mânăstirea ce și-a făcut-o. Însă era la toate asemenea la caracterul trupului cu Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorul, afară din căruntețe, și din ochiul cel beteag, de vreme ce acesta nu era nicidecum cărunt. Iar soborul lui se face în sfânta biserică cea mare.

Tot în această zi, Sfântul Alexandru, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Pe Alexandru razele soarelui l-au văzut.

Pentru Hristos slava soarelui tăiat fiind.

Acesta era pe vremea împăratului Maximian și a ighemonului Tiberian, din cetatea Cartagena. Deci fiind silit ca să jertfească idolilor, cu multe ocări a batjocorit pe ighemonul. Pentru care fiind spânzurat de mâini, i s-a spânzurat pe dedesubt de picioare o piatră grea; apoi a fost strujit și bătut cumplit. După aceea ducându-se la Marchianopol, acolo a fost ars pe față cu făclii aprinse; și de acolo ducându-se la Tracia, i s-a tăiat capul, și așa a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Righin episcopul Scopelor.

Stih: Righine după sârguință ești neclintit.

Deși desele săbii te vor îmbulzi cumplit.

Acesta s-a născut în Elada, fiu de părinți creștini. Iar pentru bunătatea lui, și pentru multa pietate, a fost hirotonisit episcop Ostrovului Scopelor. Și fiind chemat la Sinodul din Sardica, toate eresurile cu cuvântul și cu îndrăzneala sa le-a stins; apoi întorcându-se la episcopia sa, goană pornindu-se, a fost prins de ighemonul Eladiei, și după multe munci i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Ipatie episcopul din Rufinian.

Stih: Zace Ipatie aproape de mare fiind.

Cel ce între prietenii cei de sus cu Dumnezeu este împărățind.

Acesta născându-se în Frigia pe vremea împăraților Arcadie și Onorie, și învățând carte, fu bătut de tatăl său pentru oarecare greșeli, de optsprezece ani fiind cu vârsta; și fugind de la el, a trecut în Tracia, unde intrând în chinovie, și făcându-se monah, a stătut cucernic prin bunătăți; căci niciodată n-a gustat vin. Și având el război de desfrânare, opt zile a petrecut, nicicum gustând hrană sau băutură. Despre care înștiințându-se proestosul, i-a dat lui cu mâna sa, un pahar de vin și o pâine, după Pavecerniță; de față fiind toți frații. Și îndată mântuindu-se de război, a mulțumit Domnului și învățătorului său. Iar după câțiva ani cu sfătuirea duhovnicescului său Părinte, ducându-se în oraș ca să ajute oarecăruia ce căzuse în ispite, a ajutat și pe trupescul său Părinte, și înlesnindu-l l-a trimis la ale sale. Iar el unindu-se cu alți doi frați și trecând în Calcedon, a stătut la mânăstirea lui Rufin, nelocuită fiind atunci și stricată, iar mai bine zicând sălbatică și înfricoșată. Căci acest Rufin venind de la Roma și zidind mânăstire strălucită, și monahi egipteni într-însa locuind, măreau pe Dumnezeu. Dar mutându-se el din viață, și în această mânăstire fiind îngropat, și monahii împrăștiindu-se pe la locurile lor, a rămas chinovia nelocuită; unde răsărind spini și ciulini, ajunsese mânăstirea a fi risipită și neîmpodobită, ci și duhuri necurate intrând acolo și locuind, la toți se afla mânăstirea grozavă și neumblată. Pe aceasta aflându-o Sfântul, și pe draci prin rugăciune izgonindu-i, și curățindu-o de urâciune împreună cu cei ce se aflau cu el, o a adus la frumusețea cea dintâi; și așezându-se împreună cu aceia, unul adică lucra țesături de păr, iar altul zimbiluri, iar altul grădina. Și după câtăva vreme trecând la Tracia, s-a dus la mânăstirea sa; iar venind frații de la Rufin, și cerând pe egumenul Ipatie l-a luat pe el; și de atunci mari nevoințe arătând Sfântul râvnind mulți, se supuneau acolo, și în puțină vreme s-a făcut treizeci de monahi, sporind întru Dumnezeu. Iar Dumnezeiescul Ipatie luând Dar de la Dumnezeu, multe vindecări făcea, pe îndrăciți îi mântuia, pe orbi și șchiopi, uscați, idropicoși, îi vindeca; și femei nu puține având curgerea sângelui, și nenăscând prunci, născătoare de prunci le făcea. Și multe femei, uscate având izvoarele laptelui, a alăpta le făcea. Iar apă, și grâu, și altele oarecare spre hrană, de multe ori vremea cerând erau înmulțite. Și tot felul de boală, între oameni sau în animale, prin rugăciunea sa se izgonea. Deci hrana sa era legume și verdețuri, și puțină pâine târziu la al nouălea ceas. Iar la bătrânețe și puțin vin. Și ajungând la optzeci de ani, i s-a înălbit capul și barba ca zăpada, și era cucernic și cu lucrarea și cu privirea; și păstorind patruzeci de ani, acest fel de turmă a lui Hristos, și cinstind preoția, optzeci de ucenici mai-nainte trimițându-i la Domnul, s-a dus și el slăvind pe Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfântul Antonie, care prin foc s-a săvârșit.

Stih: Pe Antonie înșelătorii băgându-l în foc.

Mâncare cu bun gust Domnului îl aduc.

Tot în această zi, Sfântul Teodor, care se făcea nebun pentru Hristos, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: De voie precum David mintea ți-a prefăcut.

Și nu pe Aghus (ca acela) ce viața preafericite ți-ai petrecut.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marcel episcopul Apamiei Ciprului, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Jertfești lui Dumnezeu Marcele cu dragoste fierbinte.

Prin tăierea grumazului picături de sânge calde.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Domnul părinților, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Paharele dogmelor tale umplându-se de vinul Darului, tuturor ne-au dres nouă băutură înțelegătoare a cunoștinței, Părinte, celor ce strigă: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Norii eresurilor cu amenințarea dogmelor tale l-ai gonit de la Biserica lui Hristos, și o ai luminat pe dânsa cu lumina ortodoxiei, Tarasie, strigând Dătătorului de lumină: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Slavă...

Primind de la Dumnezeu Darul cel nedeșertat, Tarasie, celor lipsiți ai izvorât din-destul hrana sufletelor și a trupurilor. Pentru aceasta ca pe un bogat dătător de hrană credincioșii te lăudăm, înțelepte Ierarhe.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul lui Dumnezeu cel neîncăput după firea Dumnezeirii, și necuprins în loc, născându-Se cu trup din tine Preacurată și fără prihană, Se și pipăie, și Se și scrie în Icoană, ca Unul ce arătat S-a făcut Om.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

Tot ce a fost de pământ al trupului tău, l-ai lepădat prin ostenelile înfrânării, Tarasie, și viață întocmai cu îngerii ai petrecut pe pământ. Pentru aceasta te-au primit cetele celor fără de trupuri, care neîncetat strigai Ziditorului: Pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cu apele dogmelor ai adăpat toată Biserica lui Hristos, Ierarhe, și într-însa ai arătat dumnezeieștile semințe ale Sfântului Duh, și le-ai înmulțit. Pentru aceasta aducând mult rod, strigă: Pe Tine Te preaînălțăm, Hristoase, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ungându-te ca un preot cu mirul cel înțelegător al Mângâietorului, Părinte Tarasie, ți-ai împodobit veșmântul preoției cu felurile bunătăților și cu luminile. Pentru aceea și slujind cele sfinte, strigai: Pe Tine Te preaînălțăm Hristoase în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul, Cel de pe un Scaun cu Tatăl, plecându-Se numai dintru a Sa iubire de oameni, din milostivire și din bunătate, S-a născut din tine cu trup, de Dumnezeu dăruită, ca să facă cerească firea omenească, ce se făcuse pământ; ca Unul ce este singur Făcător de bine.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Tot neamul pământesc...

Ca un chip însuflețit, și ca un stâlp viu al bunătăților și al credinței, stând de față, neîncetat strigi cu fapte și cu cuvinte, și pe toți credincioșii îi îndemni către râvnă, Înțelepte. Pentru aceea și ei uitându-se la tine, cu pomenire nemuritoare te cinstesc, Tarasie.

Cu adevărată cunoștință îmbogățindu-ți turma ta Părinte Tarasie, pe cei nesupuși i-ai despuiat de cunoștința cea mincinoasă, și i-ai arătat pe ei lipsiți și săraci de minte. Pentru aceea ca un propovăduitor adevărului, după vrednicie credincioșii te mărim.

Slavă...

Ridicând către Dumnezeu mâinile și ochii Părinte Tarasie, ai surpat pe vrăjmașii și pe războinicii cei înțelegători și nevăzuți, și ai biruit cetele eresurilor, și nevătămată turma lui Hristos o ai trecut la pământul ortodoxiei.

Și acum..., a Născătoarei:

Risipind norii patimilor și ai scârbelor, Preacurată, luminează-ne pe noi cu razele veseliei bucuriei tale, și cere de la Dătătorul luminii, Hristos, să ne lumineze cu pace pe toți, cei ce te lăudăm pe tine, și ne păzește cu acoperământul cel dumnezeiesc.

Irmosul:

Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, și să strige: Bucură-te Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Cu dumnezeiești lumini ale Darului care ai, luminezi Biserica lui Hristos, preaînțelepte Tarasie, propovăduitorule de Dumnezeu, că supunând pe cel rău la cel mai bun, te-ai arătat dumnezeiască oglindă a preaslăvitei Dumnezeiri, Celei în Trei Lumini; de Care luminându-te, luminezi toată lumea, Părinte Ierarhe.

A Născătoarei:

Socotința, sfatul și priceperea, cugetul, inima și trupul, sufletul și toată mișcarea lucrării dumnezeiești, la tine mi-am pus Fecioară. Tu mă păzește și mă acoperă, Stăpână, de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, dezlegând datoria cea rea a păcatelor mele, ca o Maică a lui Dumnezeu căci câte le vrei toate le isprăvești.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.