SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih sau din Triod și 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Vrednicia chipului cel de la începutul zidirii, făcut după chipul lui Dumnezeu, și după asemănare, te-ai nevoit Preafericite, a o păzi prin cugetul bunei credințe, și prin curăția gândului, și cu limpezirea și înfrânarea patimilor, și cu paza poruncilor lui Hristos, și a bunei credințe, Prealăudate.

Mai-nainte cu sihăstria, primind în urmă și chinuirea adaos, cu cuget dumnezeiesc, prin amândouă bine ai plăcut Celui ce te-a zidit, Care numai curăția cere de la noi și bun neam al sufletului, a Căruia venire cu trupul mărindu-o, te închinai Sfintei Icoane a omenirii Lui.

Pe cei ce cu rea credință se lepădau de întruparea Cuvântului, tu i-ai înfrânat, Cuvioase, întărind adevărul prin cercarea bătăilor, și prin toată patima rea, prin legături și prin temnițe. Pentru aceasta te-ai făcut moștenitor Împărăției lui Hristos, și bucuriei celei negrăite, și strălucirii celei veșnice.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeu cel neîncăput, Care S-a făcut Om pentru iubirea de oameni, luând aluatul nostru, l-a îndumnezeit cu adevărat. Nu mă trece acum Preacurată, fiind scârbit, ci te milostivește degrab și mă mântuiește de toată vrăjmășia și stricăciunea celui viclean.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut Doamne pironit pe Cruce Mielușeaua și Maica Ta, se spăimânta și striga: Ce vedere este aceasta Fiule preaiubite, acestea Ți-a răsplătit poporul cel neplecat și fărădelege, care a luat multe minuni de la Tine? Ci slavă pogorârii Tale celei negrăite, Stăpâne.

Tropar, glasul al 8-lea.

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos:

Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-i cântăm.

Fiind cuprins de dragostea bunei credințe, și de dumnezeiască dorire, Cuvioase, ai gonit de la tine întreitele valuri cele lumești, cântând lui Dumnezeu cântare de biruință.

Viața ta cea purtătoare de lumină, curăția și tăria sufletului, amestecându-se cu buna-credință, a făcut deplin arătat o închipuire a bunătății luminată întru tine, Cuvioase Procopie.

Slavă...

Luminându-te cu lumina lui Hristos, și cu strălucirea cea peste fire, ai uscat năvălirile patimilor prin înfrânare, strigând cântare de biruință Atotțiitorului.

Și acum..., a Născătoarei:

Primind în pântece, Preacurată, pe Cuvântul întrupat, după cuviință dumnezeiască pe Cel neîntrupat mai-nainte, L-ai născut nouă Fecioară, mai presus de fire, rămânând Fecioară după naștere.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu este sfânt ca tine...

Sufletul tău cel cuprins de Dumnezeu, fericite, arzându-se de râvna credinței, a risipit de tot nebunia cea amară, și mânia celor fărădelege, de Dumnezeu purtătorule.

Cu sângiurile tale vopsindu-te, ai urmat chinurilor mucenicilor, de trei ori fericite Procopie, răbdând cu tărie, și cu suflet viteaz chinurile celor fărădelege.

Slavă...

Cu înțelepciune ai suferit îndoite chinuri, Cuvioase, înfruntând eresurile și năvălirile leilor bărbătește, cu cuget dumnezeiesc, preaînțelepte Procopie.

Și acum..., a Născătoarei:

Înțelepciunea, Cuvântul Tatălui, cel mai-nainte de veci în vremile cele mai de pe urmă, întrupându-Se negrăit, din Maică neispitită de bărbat, o ai făcut pe dânsa Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Fără trup te-ai arătat în viață, Părintele nostru, și în trup împreună cu îngerii petrecând te-ai cunoscut, răstignindu-te lumii precum zice Pavel și lumea ți s-a răstignit adevărat, și cu cugetul locuitor la locul cel ceresc, tu cel pământean. Slavă Celui ce bine a voit cu tine; slavă Celui ce ți s-a cunoscut ție; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeieștile tale mâini, cu care ai ținut pe Făcătorul, Cel ce S-a întrupat ca un Preabun, Fecioară Preacurată, întinzându-le, nu înceta a-L ruga pe El, să ne mântuiască de ispite și de patimi și de primejdii, pe cei ce te lăudăm cu dragoste, și strigăm ție: Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine slavă Celui ce a ieșit din tine; slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi prin nașterea ta.

A Crucii, a Născătoarei:

Răstignindu-Te pe Cruce de cei fărădelege, și cu sulița coasta Ta împungându-se Mântuitorule al nostru, cea Preacurată se tânguia cu amar, la cele dinlăuntru rupându-se ca o Maică. Și de multă și înfricoșată îndelungă răbdarea Ta, spăimântându-se a strigat: Slavă părinteștii iubirii Tale de oameni; slavă morții Tale, prin care pe oameni nemuritori i-ai făcut.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, Cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, strigând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Cu vărsările lacrimilor adăpându-ți inima ta, Fericite, ai semănat sămânța bunătăților, prin cuget curat, Preacuvioase Procopie.

Cugetarea cea pământească, o ai supus Părinte, Dumnezeiescului Duh, alegând viață sihăstrească, și unindu-te cu cetele mucenicilor, Preafericite.

Slavă...

Ca un Mucenic dumnezeiesc și prea-adevărat, pentru buna-credință ai înfruntat nebunia cea ereticească, căci cu adevărat ai defăimat nebunia celor fără de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Peste rânduielile legilor firești, Preacurată, fără stricăciune zămislind în pântece pe Ziditorul, L-ai născut pe El, și arătat cu adevărat te-ai făcut Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu; pe Cela ce chemi din negura greșelilor.

Pe tine cel ce te-ai sfințit prin sihăstrie, și te-ai săvârșit prin sânge, te lăudăm Cuvioase, căci pomenirea drepților pururea se săvârșește, și se pomenește cu laude și cu credință.

Domnul, Cel ce preface cu înțelepciune, și schimbă toate spre mai bine, precum îi este voia, ți-a adăugat lângă sihăstrie cinstea muceniciei, prin uciderea ta de cei necredincioși.

Slavă...

Pe umeri luându-ți toată arma, cea prin Cruce, ai urmat după Hristos, făcând uitare celor trecute, și prelungindu-te la cele dinainte, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudăm Preasfântă pe Domnul, Cel ce S-a îmbrăcat din tine cu trup pătimitor și muritor, și l-a îndumnezeit cu împreunare neamestecată după un Ipostas.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Înălțându-te pururea pomenite, cu adevărat de la mărirea sihăstriei, te-ai suit către bărbăția și către cinstea mucenicilor, îmbrăcându-te cu porfiră roșită din sângele tău.

Socotind nestatornicia celor trecătoare, cu suflet și cu cuget dumnezeiesc, întru bunăcredință te-ai întrarmat către bunătățile cele pururea statornice și nesfârșite, preafericite Procopie.

Slavă...

Văzându-te Hristos că ești îndestulat de înfrânare neslăbită și de blândețe, S-a uitat la tine cu iubire de oameni, și te-a făcut părtaș slavei, purtătorule de Dumnezeu pururea fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Stăpână, zdruncinăturile sufletului meu cele cumplite, vindecă-le cu tainice lucrări de mână, punându-le doctorii lucrătoare, patimile Fiului tău.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, mult-Milostive.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Luceafăr astăzi avându-te Biserica, toată negura relei credințe risipește, cinstindu-te pe tine, de cele cerești tăinuitorule, Procopie mărite.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și mărturisitorul Procopie Decapolitul.

Stih: Nimic sunt Decapolitule toate cetățile pământești.

Către gânditoarea cetate întru care acum te sălășluiești.

Întru a douăzeci și șaptea zi s-a arătat.

Sfârșitul lui Procopie cel lăudat.

Acesta mai întâi intră în viața monahicească, și deprinzându-se la tot felul de nevoințe, s-a curățit pe sine desăvârșit. Iar mai pe urmă mustrând vitejește, și scuipând pe cei re defăimau păgânește rânduiala întrupării Mântuitorului nostru, și nu se închinau icoanei întrupării lui Hristos, a încredințat adevărul dreptei credințe, nu numai prin cuvinte, ci nevoindu-se și prin bătăi. Pentru aceasta se arătă mare mărturisitor; și făcând multe minuni, așa către Domnul s-a mutat.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ghelasie, cel dintre mimi, căruia îi fu poruncit de ighemon să batjocorească Botezul, el s-a botezat cu adevărat, și de sabie s-a săvârșit.

Stih: Vrând să iei în râs Botezul, înșelăciunea ești râzând,

Căci botezându-te Ghelasie a capului tăiere ești suferind.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Talaleu Mărturisitorul.

Stih: Talaleu vesel către Cer a alergat,

Ca cu ramuri de măslin cu bunătățile fiind încununat.

Acesta era din Cilicia cu neamul, și iubind viața sihăstrească, s-a dus la cetatea Gavalon. Unde departe de cetate ca douăzeci de stadii, a aflat Cuviosul un loc înalt, întru care era o capiște afierosită la draci, la acel loc și-a făcut o mică colibă, îndeletnicindu-se cu ostenelile sihăstrești, și strâmtorându-se pe sine cu posturi și cu privegheri, și cu rele pătimiri. Pentru care dracii cei din capiște cu mulțime de grozăvii îl înspăimântau, și pe care rușinați i-au izgonit, bătându-și joc de neputința lor. Apoi dorind de mai mari osteneli, și-a lăsat coliba, și făcându-și o chilie prea mică, nemăsurată cu trupul său, intră într-însa, avându-și fața lipită de genunchi. Către acesta mergând fericitul Teodorit episcopul Cirului, l-a întrebat pe el dorind ca să știe pricina acestei noi petreceri. Iar el răspunse: Eu fiind supus la multe păcate, și crezând muncilor ce ne îngrozesc, am aflat acest chip de viețuire, meșteșugind măsuratice munci trupului, ca să ușurez greutatea celor așteptate; iar acelea sunt mai cumplite, nu numai cu câtimea, ci cu însăși lucrarea, căci sunt fără de voie; iar ceea ce se face fară de voie este lucru foarte scârbelnic, căci lucrul cel de voie, deșii ostenicios, mai puțină durere aduce, căci osteneala este din voie, și nu silnică. Deci dacă cu aceste mici scârbe voi ușura pe cele așteptate, mare câștig voi culege de aici. Acestea auzindu-le episcopul foarte îl lăudă pe el, pentru istețimea minții, că nu numai se luptă la luptele de față, și altele de la sine adăuga, ci și pricinile acestora le cunoștea și pe alții învăța. Ziceau locuitorii de primprejur că și multe minuni prin rugăciunea acestuia se făceau; nu numai oamenii, ci și dobitoacele vindecări câștigând. Deci locuitorii acelui loc, dedemult aflându-se în păgânătate, s-au lepădat de înșelăciunea lor cea părintească, și au primit strălucirea dumnezeieștii lumini, pe care Sfântul întrebuințându-i slugi, și capiștea dracilor au surpat, și sfântă biserică prea mare au ridicat bunilor biruitori mucenici. Așa sihăstrește nevoindu-se Fericitul, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, Preacuviosul Ștefan, cel ce a făcut Ghirocomia Armatiului, adică bolniță de bătrâni, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Pe Ștefan, care a dat bătrânilor chip de viață,

După moarte, Dătătorul cununilor îl încununează.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Nisie, care cu vine de bou fiind bătut s-a săvârșit.

Stih: Nisie prin vinele de bou bătaie suferă pătimind.

Căci uitare despre dureri are întărit fiind.

Tot în această zi, Cuvioșii Părinții noștri Asclipie și Iacov, care cu pace s-au săvârșit.

Stih: Stăpânului celui ce va să judece tot pământul cu dreptate.

Doi bărbați drepți împreună îi stau înainte.

Tot în această zi, Cuviosul Timotei cel din Cezareea, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Cinstesc pe Timotei ca pe prietenul lui Dumnezeu cel iubit.

Al căruia și sfârșitul este foarte cinstit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioșilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Precum a fost viața ta prealuminată prin sihăstrie, de Dumnezeu înțelepțite, așa s-a arătat aievea, și pătimirea ta întărită, căci ai slăvit pe Hristos, cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Fiind încins cu curăție de minte întreagă, dumnezeiescule Părinte, cu bărbăția ai luat și luminată cununa muceniciei prin Dar, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Neînchinându-se cei necredincioși chipului Tău celui curat Mântuitorule, pe robul Tău bătându-l îl chinuiau cumplit, care cânta și striga către Tine: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Veselindu-ne de Cel ce L-ai născut Preacurată, toți te fericim, că prin nașterea Lui cea trupească mântuindu-ne acum, strigăm Lui: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaie cuvioșilor...

Arătându-te și mai-nainte de moarte, că ești slobod de materie, te-ai mutat de aici la viața cea nepieritoare, Cuvioase, având prin moartea ta ca o scară dinadins, cugetătorule de Dumnezeu Procopie.

Plin te-ai arătat de lumina Darului, și către Lumina cea neapusă ai mers Părinte, lepădând toată pofta cea trupească. Pentru aceasta te cinstim Procopie, cugetătorule de Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Fiind înarmat cu puterea Dumnezeiescului Duh, ai stricat cetele duhurilor vicleniei. Drept aceea ușile cele cerești ți s-au deschis, Fericite, căci lăudai pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Toate neamurile te fericesc Stăpână, precum ai proorocit însăți, fericită de Dumnezeu, pe tine cea adevărată Născătoare de Dumnezeu și Preacurată; pe care te preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars. Că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea...

Alegând Înțelepte a te nevoi după lege, prin înfrânare ți-ai omorât pornirile patimilor, și săltările trupului, slugă a lui Hristos. Pentru aceasta acum ai aflat desfătarea cea netrecătoare a nepătimirii, împreună cu oștile cele fără de trup.

Înaintea Judecătorului celui Drept stai luminat ca un biruitor, ce ai luat cununi neveștejite, rugându-te neîncetat, pentru cei ce săvârșesc pomenirea ta cea preacinstită, și dumnezeiasca prăznuire a mutării tale, Procopie.

Slavă...

Luminându-te acum cu trei raze care ies negrăit dintru o Dumnezeire, te-ai învrednicit sfârșitului celui preafericit, și bucuriei celei veselitoare, veselindu-te împreună cu oștile cele mai presus de lume, Părinte Procopie.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul lui Dumnezeu cel nestricat, luând chip stricăcios, a îmbrăcat pe oameni cu nestricăciune, sălășluindu-Se prin bunăvoirea Tatălui, întru tine cea plină de Dar. Pentru aceasta, Preacurată, împreună cu oștile cele cerești te slăvim.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești. Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L, cu oștile cerești, pe tine te fericim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

Dezlegându-te de cinstitul tău trup, Procopie, stai acum înaintea Treimii celei neapropiate dimpreună cu îngerii. Către Care adu-ți aminte de noi, care săvârșim pomenirea ta, Mărite, și te cinstim cu dragoste Părintele nostru de Dumnezeu purtătorule.

A Născătoarei:

Scăparea cea mare și acoperământul sufletelor noastre, ceea ce ești mai desfătată decât cerurile și mai aleasă decât Heruvimii, roagă pe Fiul tău pentru robii tăi, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuim toți de păcate și de primejdii.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.