2026-03-01 — DUMINICĂ
Duminica întâi din Post (a Ortodoxiei)
Sf. Cuv. Mc. Evdochia; Sf. Cuv. Domnina
Ap. Evrei 11, 24-26; 32-40 · Ev. Ioan 1, 43-51 · glas 5, voscr. 5
Voscreasna 5 — Luca 24, 12-35
Luca 24, 12-35
12Și Petru, sculându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
13Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14Și aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15Și pe când vorbeau și se întrebau între ei. și Iisus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască.
17Și El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinși de întristare.
18Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur ești străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
19El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.
20Cum L-au osândit la moarte și L-au răstignit arhiereii și mai-marii noștri;
21Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; și, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
22Dar și niște femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineață la mormânt,
23Și, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.
24Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt și au găsit așa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25Și El a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima ca să credeți toate câte au spus proorocii!
26Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?
27Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
28Și s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.
29Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară și s-a plecat ziua. Și a intrat să rămână cu ei.
30Și, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat și, frângând, le-a dat lor.
31Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; și El s-a făcut nevăzut de ei.
32Și au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?
33Și, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim și au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei,
34Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul și S-a arătat lui Simon.
35Și ei au istorisit cele petrecute pe cale și cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
Apostolul — Evrei 11, 24-26; 32-40
Evrei 11, 24-26
24Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25Ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a păcatului,
26Socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăție decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.
Evrei 11, 32-40
32Și ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel și de prooroci,
33Care prin credință, au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințele, au astupat gurile leilor,
34Au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmașilor pe fugă;
35Unele femei și-au luat pe morții lor înviați. Iar alții au fost chinuiți, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere;
36Alții au suferit batjocură și bici, ba chiar lanțuri și închisoare;
37Au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primiți.
38Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, și în munți, și în peșteri, și în crăpăturile pământului.
39Și toți aceștia, mărturisiți fiind prin credință, n-au primit făgăduința,
40Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârșirea.
Evanghelia — Ioan 1, 43-51
Ioan 1, 43-51
43A doua zi voia să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: Urmează-Mi.
44Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru.
45Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
46Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi.
47Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug.
48Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin.
49Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești regele lui Israel.
50Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea.
51Și i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
Slujba din Minei s-a citit înainte, la Pavecerniță.
La Vecernia mică, Stihirile din Triod.
La Vecernia mare (sâmbătă seară), după obișnuitul Psalm (103), se cântă Fericit bărbatul... Catisma toată. La Doamne, strigat: am..., se pun Stihirile pe 10: 6 ale Învierii din Octoih, glas 5, și 4 ale Duminicii din Triod, glas 6, Slavă..., a Triodului, glas 2: Strălucit-a harul adevărului..., Și acum..., Dogmatica glasului 5, apoi Vohodul cu cădelnița, Prochimenul zilei.
La Litie, se cântă Stihira hramului, după obicei, Slavă..., din Triod, glas 2: Bucurați-vă, cinstiți Proroci..., Și acum... a Născătoarei, din Triod. La Stihoavnă, se pun Stihirile Învierii, din Octoih, glas 5, Slavă..., din Triod, glas 2: Cei ce am trecut din necredință..., Și acum..., a Născătoarei - a Învierii, același glas (din Triod).
La binecuvântarea pâinilor, se pune Troparul Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... (de două ori), și al Praznicului, glas 2: Preacuratului Tău chip... (o dată). Iar, de nu este binecuvântarea pâinilor, se cântă Troparul Învierii, glasul 5, Slavă..., al Praznicului, glas 2: Preacuratului Tău chip..., Și acum..., al Născătoarei - al Învierii, același glas: Toate tainele tale..., și Otpustul mare: Cel ce a înviat din morți, Hristos...
La Utrenie (duminică dimineața), la Dumnezeu este Domnul..., se cântă Troparul Învierii (de două ori), Slavă..., al Praznicului, glas 2:
Preacuratului Tău chip..., Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu, același glas: Toate tainele tale... După obișnuitele Catisme cu Ectenii, se pun Sedelnele Învierii. Apoi, Binecuvântările Învierii, Ectenia mică, Ipacoi al Învierii, Antifoanele și Prochimenul glasului de rând, Evanghelia de rând a Învierii, a 5-a, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, și sărutarea Evangheliei, după obicei. Apoi, Slavă..., Ușile pocăinței..., și celelalte din Triod. Canoanele pe 14: al Învierii, al glasului de rând, din Octoih, pe 4, al Crucii - al Învierii, pe 2, al Născătoarei, pe 2, și al Triodului, pe 6. Catavasiile din Triod: Adâncul Mării Roșii... După Cântarea a 3-a, se pun Sedelnele din Triod. După Cântarea a 6-a, se pun Condacul și Icosul din Triod, apoi se citește Sinaxarul din Minei și din Triod. După Cântarea a 9-a, se pun: Sfânt este Domnul..., Luminânda a 5-a a Învierii, Slavă..., a Duminicii din Triod, glas 2: Săltați, bucurați-vă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, din Triod.
La Laude, se pun Stihirile pe 9: 5 ale Învierii, din Octoih, glas 5, și 4 ale Duminicii Triodului (cu Stihurile de acolo), Slavă..., a Triodului, glas 6: Moise, în vremea postului..., Și acum..., Preabinecuvântată ești..., Doxologia mare, Troparul Învierii, glas 8: Înviat-ai din mormânt și legăturile..., Ecteniile și Otpustul.
În mănăstiri, se face ieșire în pridvorul bisericii și obișnuita Litie, la care se cântă Slavă..., Și acum..., Stihira de rând a Evangheliei (Voscreasna a 5-a). Și se citește Cateheza Cuviosului nostru Părinte Teodor Studitul, apoi Ceasul I la care se pun Troparul Învierii, Slavă..., al Duminicii (Preacuratului Tău chip...), Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu al Ceasului (din Ceaslov), iar după Sfinte Dumnezeule..., și Tatăl nostru..., Condacul Ortodoxiei.
La Proscomidie, preotul va pregăti și Sfintele Agnețe pentru Liturghiile Darurilor înainte-sfințite ce se vor săvârși miercuri și vineri, în săptămâna următoare.
La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, Fericirile pe 10: 6 ale Învierii, din Octoih, și 4 de la Cântarea a 6-a a Canonului din Triod (sau Antifoanele speciale, din ultima ediție a Catavasierului). După Vohod, Troparul Învierii și al Triodului: Preacuratului Tău chip..., Slavă..., și acum..., Condacul: Cuvântul Tatălui Cel necuprins... Prochimenul, Apostolul, Aliluia și Evanghelia: ale Duminicii întâi din Post. Axionul: De tine se bucură... Chinonic: Lăudați pe Domnul... și Bucurați-vă, drepților...
La masă se face dezlegare la untdelemn și vin.
SFÂRȘIT
Rânduiala (pe scurt)Sursa: 2026 Rânduiala Tipicului — Episcopia Ortodoxă Română din America
Duminica 1-a din Post. A Ortodoxiei. Glas 5. Voscr. 5.
Vecernie Mare: Vohod.
Se combină Triodul cu Octoihul. Troparul Învierii, plus al Icoanelor: Prea curatului Tău Chip….
Utrenie: După Ps. 50 se cântă Ușile pocăinții…. Catavasiile din Triod.
Liturghia Sf. Vasile cel Mare: Ap. Evrei 11,24-26; 32-40. Ev. Ioan 1,43-51.
Axionul: De Tine se bucură….
SFÂRȘIT
Mineiul: 1 martieSursa: Mineiul pe martie, 1930 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei din Octoih sau din Triod și trei ale Sfintei, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn celor ce se tem de…
Pustnicind mai întâi și prin înfrânare veștejind săltările trupului, a doua oară cu pătimirea ai surpat măiestriile vrăjmașului și ai ridicat biruință împotriva lui, o, Evdochie de Dumnezeu fericită! Drept aceea, pentru luptele cele îndoite te-a încununat pe tine Iisus, Iubitorul de oameni și Mântuitorul sufletelor noastre.
În brazdele inimii primind sămânța cea dumnezeiască, ca un pământ gras, de Dumnezeu insuflată, cu adevărat însutit ai înflorit spicul muceniciei, și întru jitnițele cele înțelegătoare te-ai păstrat, prin puterea Duhului, care, cu Darul său, te-a prefăcut și te-a schimbat întru o mai bună schimbare, Evdochie prealăudată.
Prin ostenelile înfrânării omorând patimile trupului, Evdochie prealăudată, cu porunca ta cea făcătoare de viață ai înviat morții. Și acum locuiești în ceruri împreună cu mucenicii, bine săvârșindu-ți alergarea muceniciei, prin ajutorul Duhului, rugându-te pentru toți cei ce cu credință te laudă pe tine preaînțeleaptă.
Slavă… glas 6, a lui Ioan Monahul.
Cuvioasa Muceniță părăsind cele veselitoare și de multe feluri ale vieții, și Crucea pe umeri ridicând, a venit ca să se facă Ție mireasă, Hristoase. Și cu suspinurile lacrimilor striga: Nu mă lepăda pe mine desfrânata, Cela ce pe curvari îi curățești; nu trece cu vederea lacrimile datoriilor mele celor cumplite. Ci mă primește ca și pe desfrânata aceea care a adus Ție mirul ca și eu așijderea să aud: Credința ta te-a mântuit; mergi în pace.
Și acum… a Născătoarei:
Podobie: A treia zi ai înviat…
Pocăință nu ai câștigat, nepocăite suflete. Ce te zăbovești? Tăierea morții se apropie și sfârșitul a sosit ca furul. Aleargă și cazi către Născătoarea de Dumnezeu.
A Crucii, a Născătoarei:
Văzându-Te răstignit Hristoase ceea ce Te-a născut, striga: Ce este această taină străină ce văd Fiul meu? Cum mori pe lemn spânzurat cu trupul, Dătătorule de viață?
Tropar glas 4.
Mielușeaua Ta, Iisuse, Evdochia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
Canonul și tripeznețul Triodului.
Canonul Sfintei.
Cântarea 1-a, glas 8,
Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință; că S-a proslăvit.
Întunecarea cea din neluare aminte, care s-a pus peste mine cel ce te laud Muceniță Evdochie, risipește-o cu razele rugăciunilor tale.
Mreaja cuvintelor celor de Dumnezeu insuflate te-a vânat pe tine frumoasă Muceniță, ca pe o desfătare a mesei celei nemuritoare și îndulcirii celei dumnezeiești.
Slavă…
Lepădând cele pământești Evdochie, ai moștenit după vrednicie cununa nestricăciunii și desfătarea cea vrednică.
Și acum… a Născătoarei:
Dezlegatu-m-a, Preacurată, din osânda morții Dumnezeu Cuvântul cel întrupat din tine, pentru îndurările milostivirii tale.
Cântarea a 3-a,
Irmos: Tu ești întărirea…
Materia cea de multe feluri a lumii celei stricăcioase părăsind-o slăvită Evdochie, comoară nerăpită ai luat.
Slavă…
Văzând în ceruri bucuria slavei, semnul pocăinței tale cinstită, te-ai luminat cu botezul.
Și acum… a Născătoarei:
Toată dorirea mea mă rog îndreptează-o către Cel născut din tine, Născătoare de Dumnezeu, izbăvindu-mă de patimi.
Irmosul:
Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne; Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.
Sedealna, glas 4,
Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul…
Luminându-te cu raza cea dumnezeiască, întunericul înșelăciunii l-ai părăsit, și ai primit viață nematerialnică, încă în trup fiind, și de dumnezeieștile daruri ale Duhului umplându-te, cu singură grăirea înainte, mort ai înviat. Pentru aceasta la sfârșit cu cununa muceniciei dumnezeiește te-ai împodobit și pe vicleanul l-ai rușinat, Evdochie cea întocmai cu îngerii. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă… Și acum… a Născătoarei:
Îmi aduc aminte de judecată și mă spăimântez cugetând la faptele mele cele viclene, cum voi răspunde Judecătorului eu ticălosul? Iar privind către icoana ta prealăudată Doamnă, primesc alinare de durerile mele. Pentru aceasta nu trece cu vederea rugăciunea robului tău. Căci m-am deznădăjduit desăvârșit și căzând strig ție: Milostivește-te preasfântă, ca milostiv să-mi fie Fiul tău și Domnul, în ziua judecății. Că nu am altă nădejde eu nevrednicul robul tău.
A Crucii, a Născătoarei:
Pe Mielușelul și Păstorul și Izbăvitorul, mielușeaua văzându-L fără dreptate spânzurat pe Cruce, plângând a strigat: Vai mie preaiubite fiule! Vai mie Fiule preadorite! Cum voi suferi să văd asemenea priveliște? De cele dinlăuntru sunt chinuită, și inima mea arde. Ci o preabunule! săvârșește cuvintele Tale, și scoală-Te curând, dând tuturor bucurie și izbăvire, celor ce cu credință laudă preacurată patima Ta.
Cântarea a 4-a,
Irmos:
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.
Prea covârșind cu podoaba trupului, după vrednicie asemenea ai înflorit frumusețea cea sufletească, strălucind prin osteneli Evdochie.
Prin învățăturile cele sfinte ale lui Ghermano, nebăgând în seamă necuviințele cele mai dinainte, Muceniță ai luat judecata cea prin luminare, îndurătoare.
Slavă…
Toată asupreala înșelăciunii ai pierdut, că povățuitorul luminii adevărului ai avut pe Arhanghelul, care îți descoperea ție arătări dumnezeiești.
Și acum… a Născătoarei:
Tu preacurată Stăpână îmblânzește furtuna valurilor sufletului meu, slobozindu-mă din vifor și din întreitul val al păcatului.
Cântarea a 5-a,
Irmos:
Mânecând strig Ție Doamne, mântuiește-ne pe noi. Că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.
Spălându-te cu lacrimi de noroiul faptelor tale, prin baia botezului mai mult decât soarele ai strălucit, Evdochie.
Slavă…
Nici bogăția, nici dezmierdările, nici bătăile, nici moartea, nu au putut să te despartă, nici zgârieturile, nici sabia, pe tine de Dumnezeu.
Și acum… a Născătoarei:
Spinul patimii mele, cel stufos arde-l cu focul, care nu a ars dumnezeiesc pântecele tău Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a,
Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...
Cu focul pătimirii tare pe sine-ți îngrășându-te, te-ai arătat nemistuită de munci cinstită Evdochie.
Slavă…
Din dragostea îndrăgitorilor celor stricăcioși, iubind pe Mirele cel cinstit, întru dorirea cea nestricăcioasă te-ai pus pe sine-ți Evdochie.
Și acum… a Născătoarei:
Ceea ce ai născut pe pricinuitorul liniștii Hristos, îmblânzește valul cel sălbatic al patimilor mele, preasfântă stăpână.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină mult-Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
CONDAC, glas 4:
Vitejește nevoindu-te întru pătimirea ta, ne luminezi cu vărsarea minunilor prealăudată, pe noi cei ce alergăm întru dumnezeiască Biserica ta, și dănțuind te rugăm, Preacuvioasă Muceniță Evdochie, ca să ne izbăvim de neputințele cele sufletești, și să scoatem darul tămăduirilor.
ICOS
Biserica cea răbdătoare de chinuri ca o pârgă s-a arătat, dobândind în mijloc grădina nemuririi, trupul cel cinstit al acesteia, și cei ce cuprind rodurile ei, cu ramurile tale se luminează, iar privind se minunează, cum cu adevărat trupul cel mort izvorăște tămăduiri, înțelepțind pe toți. Pentru aceasta veniți toți acum împreună cu mine smeritul, ca curățind spurcăciunea, să scoatem darul tămăduirilor.
SINAXAR
Luna lui Martie are zile 31. Ziua are ceasuri 12. Și noaptea ceasuri 12.
În ziua dintâi, pomenirea Preacuvioasei Muceniței Evdochia, Samarineanca.
Stih: Evdochia Samarineanca, nu apă este cerând.
Ci sângele său ție Mântuitorule din grumazii săi este aducând.
Întru întâia zi a lui Martie:
Evdochia s-a săvârșit prin sabie.
Aceasta era din cetatea Iliupolei, a eparhiei Livanisiei Feniciei, pe vremile împărăției lui Traian, fiind necredincioasă și închinătoare de idoli. Care mai întâi petrecea viața sa cu neastâmpărare și curvește și trăgea spre dânsa mulți îndrăgitori cu frumusețea și bunăcuviința feței sale, și pentru aceasta a strâns avere multă. Iar mai pe urmă a crezut în Hristos, auzind de la oarecarele monah Ghermano, citindu-se cuvinte folositoare de suflet pentru blagocestie și pocăință. Deci se boteză de episcopul Teodot, înduplecându-se prin dumnezeiești descoperiri, care s-a învrednicit a le vedea. Căci i s-a arătat în uimire unde o ținea de mână un înger, și se sui la ceruri. Și a văzut pe Sfinții îngeri cum se veseleau pentru întoarcerea ei. Și cum oarecare negru și înfricoșat la chip scrâșnea cu dinții și striga, că i se face strâmbătate de se va lipsi de dânsa. Pentru aceasta venindu-și întru sine și-au împărțit toată averea, și dându-o săracilor, s-a dus la o mânăstire și se făcu monahie. Deci petrecând bine calea nevoinței, fu adusă înaintea lui Adrian, ce luase împărăția după Traian, pârându-se de la cei ce îi fusese ei mai înainte îndrăgitori, și înviind pe fiul împăratului ce fusese mort, trase pe împăratul la credința lui Hristos. Și apoi după câțiva ani se cercetă de Diogen, ighemonul cetății Iliupolei, și iarăși făcând minuni se slobozi. Iar după acestea de Vichentie, ce s-a pus ighemon în urma lui Diogen, i s-a tăiat capul. Și așa a luat de la Domnul cununa cea nestricăcioasă a muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Domnina, celei din Kir.
Stih: Domnina purtând de bunătăți povară,
La Dumnezeu cu negoț preafericit se apropiară.
Aceasta s-a născut din părinți binecredincioși și bogați și afierosindu-se pe sineși din pruncie lui Dumnezeu. S-a dat spre nevoințe și la cealaltă petrecere a trupului; căci făcându-și o colibioară în grădina maicii sale, petrecea acolo toată ziua, udându-și cu lacrimile sale cele dea-pururea nu numai fața ci și rasele sale cele de păr ce le purta. Iar pe la cântarea cocoșilor intrând în dumnezeiasca biserică, da slavă și mulțumire lui Dumnezeu cu toată mulțimea norodului. Și mâncarea îi era linte muiată în apă. Și toată osteneala aceasta a postului o a răbdat, cu toate că era la trup slabă și mai moartă. Se arăta însă la toți și la bărbați și la femei, pe care ea îi vedea însă fără să caute ea în fața cuiva, și fără a-și arăta și ea la alții fața sa. Și era acoperindu-se cu haina ei cea de păr până la genunchi și vorbea gingaș și cu cinste pururea cu lacrimi cu cei ce veneau la ea. Pentru pururea pomenita aceasta se zice că de multe ori luând mâna cea dreaptă a fericitului Teodorit, Episcopului Kirului, pentru ca să i-o sărute, și punându-o la ochii săi spre sfințenie, atâta o udă de mult cu lacrimile încât se umplea mâna lui de lacrimile ei. Care lacrimi însă se făceau din dragostea cea fierbinte către Dumnezeu, Carele îi aprindea cugetul Cuvioasei întru privirea cea dumnezeiască, împungând cugetul ei cu săgeata sa. Și făcând pe sufletul ei a se sili de a părăsi viața aceasta și a se muta la cealaltă. Deci cu aceste sfințite nevoințe petrecând ziua și noaptea, fu dusă și suită către Hristos, Mirele său cel dorit, prin faptele ei cele bune și plăcute lui Dumnezeu.
Tot în această zi, Sfinții Mucenici Marcel și Antonie, prin foc s-au săvârșit.
Stih: Cuptorul cel înfocat amândurora nevoitorilor era ca o topitoare,
Care strălucesc prin el decât aurul mai tare.
Tot în această zi, Sfinții Mucenici, Silvestru și Sofronie, prin sabie s-au săvârșit.
Stih: Silvestre a jertfi înșelăciunii nesuferind,
Împreună cu Sofronie tăiere ai fost răbdând.
Tot în această zi, Sfântul Nestorin prin sabie s-a sfârșit.
Stih: Întorcându-ți-se grumazul înapoi,
Nestoriene prin tăiere înainte mergeai.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Harisie, Nichifor și Agapie.
Stih: Treimea nevoitorilor acum în ceruri s-a înfățișat,
Treimii celei ce pe toate le-a lucrat.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Agapie, cel ce a sihăstrit în hotarele mânăstirii Vatopedului celei din muntele Atonului, care robindu-se de saracini, și întorcându-i pe ei la buna-credință și botezându-i cu pace s-a săvârșit.
Stih: Agapie preafericite deși cu trupul adică te-ai robit,
Însă nu și cu cugetul a fi rob te-ai văzut.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos:
Tinerii cei ce mersese din Iudeia în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Ca o moștenitoare a vieții și arătat izbăvită de moartea cea stricătoare de suflet, prin rugăciunea ta pe cei morți înviindu-i Evdochie, lui Hristos ai strigat: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Tu Cuvioasă fiind mai-nainte casă păcatului, te-ai curățit pe sineți lui Dumnezeu, arătându-te casă sfințită și îmbunătățită, frumoasă Muceniță, strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Slavă…
Cu sudorile cele pustnicești îngrășându-te te-ai arătat măslin roditor Evdochie. Cu sabia muceniciei și cu vărsarea sângelui topindu-te, strigai: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Și acum… a Născătoarei:
Zdrobit fiind de răutate și de cumplite păcate însărcinat, ceea ce ai născut pe Mielușelul care ridică păcatul lumii, Fecioară Stăpână, de stăpânirea acestora păzește-mă.
Cântarea a 8-a,
Irmos: Pe Împăratul Ceresc…
Foc nematerialnic sălășluindu-se întru tine, și cărbune dumnezeiesc fiind în sânurile tale Preacinstită, pe muncitori i-a ars, păzindu-te pe tine nevătămată.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Răsplătiri pentru sudorile cele dumnezeiești, ai luat revărsările tămăduirilor Evdochie, a omorî boli și a învia morții.
Și acum… a Născătoarei:
Sufletul meu cel omorât de dezmierdări, înviază-l Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că tu singură ai născut viața, fără de ispită bărbătească.
Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…
Pe Împăratul Ceresc, pe care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos: Cu adevărat Născătoare…
Dezlegatu-te-ai din ceste vremelnice Muceniță Evdochie, și ai primit săvârșitul doririlor mutându-te către Dumnezeu prin sabie.
Slavă…
Cu Mucenițele, ca o Muceniță și cu cuvioasele, ca o începătură a sihaștrilor ai strălucit, arătându-te făcătoare de minuni slăvită Evdochie.
Și acum… a Născătoarei:
Ca o folositoare dumnezeiască și ca o nădejde adevărată singură pe tine te am Maică a lui Dumnezeu, ca să mă izbăvesc din păcate și din primejdii.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, mărindu-te pe tine.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘIT