SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6.

Stihirile Sfântului Teodot, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Arhiereu Preasfințit, temelie Bisericii și stâlp neclintit te-ai arătat, prealăudate, cel prea-adevărat între făcătorii de minuni, de Dumnezeu dăruit și luminător prealuminos și sfințit ai fost și rai care ai dobândit în mijloc lemnul vieții, pe Iisus Dătătorul de viață, Sfințite Mucenice Teodote.

Cu vine de bou bătându-te și pe lemn întinzându-te, și cu amar strujindu-te, vrednicule de minune, și în temniță închizându-te și cu piroane pironindu-ți-se picioarele tale și fiind pus pe pat ars, te-ai arătat neclintit, lăudând pe cel ce te întărea pe tine întru toate, Sfințite Mucenice Teodote.

Cu vinele nevoințelor tale ai sugrumat pe vrăjmașul și puterea acestuia ai biruit și prealuminat îmbărbătându-te, locuiești întru împărăția cea de sus purtând cunună, și învrednicindu-te luminii și frumuseții dănțuitorilor, și te rogi ca să se mântuiască cei ce te cinstesc pe tine, lauda mucenicilor Teodote.

Alte stihiri ale lui Isihie, glas și Podobie aceleași.

Și întru viață preaslăvit și între Mucenici prea mare cunoscându-te pătimitorule Isihie, împreună cu puterile cele cerești, stai cu slavă înaintea Împăratului tuturor preafericite. Pentru aceasta cu credință lăudăm luptele tale cele vitejești și săvârșim pomenirea ta slăvind pe Făcătorul de bine.

Prin credință făcându-te ostaș Împăratului puterilor, pătimitorule Isihie dogma cea fără de Dumnezeu a împăraților celor fărădelege ai stricat, slăvite, și ai ales ca să mori pentru dragostea cea dumnezeiască. Drept aceea toată cinstita Biserică prăznuiește întrutot prăznuită și cea plină de bucurie pomenirea ta.

În repejunile râurilor ai fost aruncat Isihie, și întru acelea înecând pe balaurul cel războinic preafericite. Acum te-ai suit la ceruri vrând ca să iei cununile. Și stai înaintea săvârșirii doririlor, purtătorule de chinuri, locuitorule împreună cu îngerii, întărirea bunei credințe.

Slavă… Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai încăput în pântecele tău, pe Dumnezeu cel neîncăput, care S-a făcut om pentru iubirea de oameni și a luat din tine frământătura noastră și arătat o a îndumnezeit. Nu mă trece cu vederea Preacurată, pe cel ce sunt scârbit acum. Ci degrab mă miluiește și de tot felul de vrăjmășie și vătămare a vicleanului mă izbăvește.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă te-a văzut pironit pe Cruce Doamne, Mielușeaua și Maica Ta se spăimânta și striga: Ce privire este aceasta Fiule preaiubite? Cu acestea Ți-a răsplătit Ție poporul cel neplecat și fărădelege, care a primit minunile Tale cele multe, ci slavă negrăitei pogorârii Tale Stăpâne.

Troparul glas 4.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Teodote, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Altul al Sfântului Isihie asemenea.

Mucenicul Tău, Doamne, Isihie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANE două

Canonul Sfântului Teodot

Cântarea 1-a, Glas 4,

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui amalic în pustie a biruit.

Mișcările tale Mucenice cele către Dumnezeu ai îndreptat, ale Căruia păzind poruncile cele cinstite, te-ai făcut ierarh și cu sângele muceniciei arătat ai strălucit.

Dumnezeiește și cu bunăcredință petrecând, prin nevoințele înfrânării omorând mișcările trupului, ai câștigat viața, podoaba ierarhilor și împlinirea mucenicilor.

Duhul Sfânt sălășluindu-se în inima ta cea preaînțeleaptă, din scutece te-ai arătat pe tine drept împreună pătimitor și blând și dumnezeiesc ierarh Mucenice Teodote.

A Născătoarei:

Firea omenească cu înșelăciune a fost robită întâi; iar tu născând pe Hristos, a dobândit slobozire, cu mare înțelepciune lăudându-te pe tine.

Alt canon al Sfântului Isihie.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, Glas 4,

Irmos: Cânt ție Doamne Dumnezeule…

Cu dumnezeieștile străluciri ale Mântuitorului fiind strălucit pătimitorule, pe cei ce cu credință săvârșesc sfântă pătimirea ta, umple-i de lumină dumnezeiască.

Cu totul dându-te Mântuitorului, vitejește ai suferit moartea cea pentru Dânsul, Isihie preafericite și ai câștigat dumnezeiasca viață.

Slavă…

Îngrădit fiind cu legile Stăpânului, momelile cele viclene ale celor fărădelege le-ai lepădat, preafericite Isihie, vitejește pătimind.

Și acum… a Născătoarei:

Fecioară ai rămas după naștere ca și mai înainte de naștere, născând cu adevărat pe Ziditorul. Pe care roagă-L Preacurată, să se mântuiască cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

Cu lacrimile și cu oftările și cu curgerile sângiurilor tale ai stins cărbunii cei aprinși ai înșelăciunii, Sfințite Mucenice Teodote.

Viața ta cea curată arătându-te pe tine sfințit și dumnezeiesc luminător, te-a făcut și adevărat mărturisitor patimilor lui Hristos.

Stând în mijlocul divanului și rănindu-te cu răni cumplite, nu te-ai lepădat de numele lui Hristos, Mucenice Teodote.

A Născătoarei:

Tămăduiește cugetul meu cel slăbit de năvălirile șarpelui celui viclean și robit de păcate, Preacurată.

Alt canon,

Irmos: Arcul celor puternici…

Având cugetul sus către Dumnezeu purtătorule de chinuri, puterea gonacilor cea aducătoare de pierzare o ai biruit, pătimind prea cu răbdare.

Numai frumusețea cea dorită a lui Hristos iubind, de frumusețile lumii ai fugit; și pătimind ai primit cununa dreptății preafericite Isihie.

Slavă…

Pe o Dumnezeire cunoscând, nestatornicia mulțimii dumnezeilor ai urât purtătorule de chinuri, și cu mucenicia te-ai strălucit, vrednicule de minune Isihie.

Și acum… a Născătoarei:

Stăpânind până la tine, moartea a încetat, că ai născut izvorul nemuririi, pe Hristos singur preabunul Dumnezeul nostru, preasfântă Fecioară.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit și cei neputincioși s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Sedealna glas, 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale…

Pătimitor nebiruit te-ai făcut Atotțiitorului, fericite Isihie, nepărtinind trupului în vremea goanelor. Pentru aceasta omorându-te în râurile apelor, într-însele ai înecat pe balaurul cel luptător. Drept aceea cu veselie prăznuim dumnezeiască pomenirea ta Mucenice.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Neînțeleasă și necuprinsă este cea cu adevărat înfricoșată taină, care s-a lucrat întru tine, că pe Cel necuprins zămislindu-L, L-ai născut cu trup din preacurate sângiurile tale Stăpână de Dumnezeu dăruită, pe Care, ca pe Fiul tău, roagă-L totdeauna Preacurată ca să se mântuiască sufletele noastre.

A crucii, a Născătoarei:

Preacurata mielușeaua și Maica Ta, cea neispitită de nuntă Hristoase, văzându-Te mort spânzurat pe lemn, ca o Maică plângând grăia: Ce ți-a răsplătit ție poporul cel fărădelege și nemulțumitor al iudeilor, care cu multe și mari darurile Tale Fiul meu, s-au desfătat? Laud dumnezeiască pogorârea Ta.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Sfărâmându-ți-se trupul tău cu răni, te-ai făcut cuget cu adevărat prea tare și ai strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Aprinzându-te de dragostea Stăpânului, durerile cele preacumplite ale rănilor ai suferit și însuți tu ai fost ca și cum ar fi pătimit altul, prea-mare între Mucenici Teodote.

Muncile ce se apropie de trupul tău ai suferit, căci prin cuget curat ai văzut răsplătirea cea viitoare, care îți ușura durerile tale de Dumnezeu înțelepte Părinte.

A Născătoarei:

Palat prealuminos al Stăpânului, preasfântă de Dumnezeu Născătoare, arată-ne locașuri Sfântului Duh, pe noi cei ce întru lăcașul tău cel sfânt aducem Domnului laudă.

Alt canon,

Irmos: Pentru dragostea chipului…

Cu vitejia minții te-ai pus împotriva muncitorului celui păgân, preafericite, care îți poruncea să jertfești idolilor, Isihie slăvite.

Ca o jertfă preacurată te-ai adus Celui ce S-a jertfit pentru tine, pentru îndurările milostivirii, prea-mare Isihie, frumusețea mucenicilor.

Slavă…

Întărire ție și putere ți S-a arătat Stăpânul în vremea patimilor, pururea fericite. Pentru aceasta nu te-ai înfricoșat de moartea cea vremelnică.

Și acum… a Născătoarei:

Odrăslind Fecioară Strugurul cel fără stricăciune, care pică tuturor mustul nemuririi, te-ai arătat cu totul Preacurată și Maică și fecioară.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Suindu-te pe lemn înțelepte Teodote cu tărie ai răbdat ruperile trupului tău, toți minunându-se.

Fiind spânzurat, ai răbdat strujirile trupului, având pe Stăpânul cel ce cu credință te întărea pe tine Teodote.

Cu udăturile sângiurilor vopsindu-ți haina ta cea sfințită, prealuminoasă o ai arătat, fericite Teodote.

A Născătoarei:

Zămislit-ai pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut Om, o Stăpână! Pentru aceasta neamurile neamurilor neîncetat te fericesc pe tine.

Alt canon,

Irmos: Lumina Ta Doamne…

Luminându-se mintea ta de lumina cea nematerialnică, a risipit înșelăciunea rătăcirii mulțimii dumnezeilor, Isihie fericite.

Cu înțelegeri strălucite și cu suiri bune îndumnezeindu-te preafericite, de nestatornicia nedumnezeirii ai scăpat, purtătorule de chinuri

Slavă…

Părăsind necunoștința cea cu multă amestecare, te-ai liniștit și în locul ostenelilor și al durerilor ai luat dumnezeiasca bucurie, purtătorule de chinuri.

Și acum… a Născătoarei:

Tu singură Preacurată ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cel ceresc pe pământ, pe care Îl laudă toată făptura ca pe Făcătorul și Domnul.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Fiind închis în temniță ca un tâlhar Teodote, ai fost păzitor poruncilor dumnezeiești ale Stăpânului Celui ce a luminat dumnezeiască prăznuirea ta.

Stătut-ai înaintea divanului celor nedrepți, și judecându-te ai judecat pe oamenii cei fărădelege, care socoteau mai mult nedreptate, decât dreptate, de Dumnezeu înțelepte.

Valurile muncilor celor iuți ai sfărâmat ca o piatră, înălțându-te cu suirea inimii tale către piatra cea din marginea unghiului Hristos Dumnezeu, preafericite Teodote.

A Născătoarei:

Sălășluindu-se în pântecele tău Hristos Dumnezeul nostru, gonește păcatul cel ce s-a sălășluit întru oameni, și prin iubirea Sa de oameni, îi face ai Săi.

Alt Canon,

Irmos: Strigat-au mai înainte…

Înălțând dragostea inimii tale către Dumnezeu, întru repejunile râurilor ai fost aruncat Isihie, și întru acelea ai aflat sfârșitul cel fericit Mucenice.

Pârâul desfătării după vrednicie te-a primit pe tine Isihie, cela ce ai primit sfârșitul cel fericit, întru repejunile râului, în care ai înecat mulțimea dracilor.

Slavă…

Cu tăria și cu puterea Duhului ai călcat mulțimea vrăjmașilor celor nevăzuți, și încununându-te cu biruințele, te-ai numărat împreună cu cetele îngerilor.

Și acum… a Născătoarei:

Locuind Domnul în sfânt pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, lăcașuri veselitoare ale Treimii săvârșește pe cei ce cu credința adevărului pe tine acum te fericesc.

Irmosul:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă izbăvește, Iisuse Împărate al puterilor.

CONDAC, glas 3.

Credința cea rea a mării ai rușinat, și înșelăciunea nedumnezeirii celei idolești cu credința dreptei credințe ai rănit, și făcându-te ca o ardere de tot dumnezeiască, prin lucrarea minunilor, stropești marginile Preasfințite Teodote. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se dăruiască nouă mare milă.

SINAXAR

Întru această lună în 2 zile. Pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Teodot, Episcopul Kiriniei Ciprului.

Stih: Teodote de rănile chinuirii umplându-te,

Prin care și Hristos cu pace este primindu-te.

Întru a doua zi în limanurile cerești a intrat

Teodot cel prealăudat.

Acesta au fost în vremile împăratului Licinie și a lui Savin ighemonului Ciprului. Iar pentru mărturisirea lui Hristos stând înaintea ighemonului, fu bătut cu vine de bou, după aceea îl spânzurară și-i strujiră trupul și-l întinseră pe un pat de fier ars, și cu darul lui Hristos s-a ferit preaslăvit fără de nici o stricăciune. Deci pentru aceasta îi bătură și piroane în picioare și-l silea să alerge. Apoi băgându-se în temniță. Și după aceea potolindu-se goana, din porunca și dogma lui Constantin împărat se scoase din temniță la nouăsprezece zile ale lui Ianuarie, în care zi se serbează pomenirea sa. Și trecând doi ani se pristăvi către Domnul în două zile ale lui Martie, pentru aceea iarăși se serbează.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Isihie, Singliticului.

Stih: Pe Isihie în râurile apelor l-au băgat:

Prin care de râul focului a scăpat.

Acesta a fost pe vremea împăratului Maximian, cel întâi al palatului fiind. Deci poruncind împăratul Maximian ca toți creștinii ce se găsesc în ostășie de nu se vor lepăda de Hristos să li se ia brâiele și să petreacă fără cinste. Pentru aceasta mulți creștini au ales mai bine să viețuiască fără de cinste, decât prin cinste să-și piardă sufletele. Dintre care unul era și Sfântul Isihie, de care înștiințându-se împăratul a poruncit să se dezbrace de hainele ce era îmbrăcat, fiind acelea de mult preț, și să se îmbrace cu o haină de păr proastă și fără mâneci și să petreacă împreună cu femeile spre necinstea și rușinea sa. Iar aceasta făcându-se, chemându-l pe el împăratul îl întrebă, dacă nu se rușinează, fiind pogorât din cinstea magiștrilor la necinstita aceea petrecere; iar el zicând că cinstea cea de față este vremelnică, iar cinstea lui Hristos este veșnică și nesfârșită, a poruncit împăratul să i se lege de gât o piatră de moară, și să fie aruncat în mijlocul râului Antiohiei, numit Oront. Întru care și-a primit fericitul sfârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Koint făcătorul de minuni.

Stih: Numirea ai luat din fapte.

Facere de minuni Kointe fericite.

Acesta s-a născut în Frigia, și acolo s-a învățat blagocestia. Deci ducându-se la cetatea Neolida împărțea milostenie la cei lipsiți. Iar pe vremile împăratului Adrian, ighemonul Rufin sfătuindu-l pe el ca să jertfească idolilor și fiind ținut de drac și prin rugăciunea Sfântului vindecându-se, a lăsat pe Sfântul, răsplătindu-i facerea de bine cu daruri. Și iarăși prinzându-l pe el cei ce se aflau în capiștea idolilor, fiindcă prin rugăciunea Sfântului s-a făcut cutremur, a căzut la pământ, și capiștea și idolii dintr-însa, scăpând ei afară au lăsat pe Sfântul. Deci după cutremurul acela, trecând încă patruzeci de zile, prinzând pe Sfântul, Klearh boierul locului care era desidemon și râvnitor spre închinăciunea idolească, a poruncit să se zdrobească fluierele picioarelor Sfântului, care îndată cu puterea lui Hristos s-au făcut întregi și sănătoase. Iar după aceasta au trecut zece ani de la zdrobirea fluierelor, în care vreme înconjura el, vindecând toată boala și toată neputința și ajutând pe săraci s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Nestor și Trivimie prin sabie s-au săvârșit.

Stih: Cel ce a rănit grumazul lui Nestor prin sabie,

De asemenea rană a dat și lui Trivimie.

Aceștia erau din latura Kiverioților, din cetatea Pergiei; iar pe vremea lui Deciu celui rău credincios, fiind dați ei de închinătorii de idoli la stăpânitorul laturii și propovăduind pe Hristos au fost dezbrăcați și bătuți cu vine de bou uscate. Apoi fiind spânzurați li s-au strujit trupurile până la măruntaie. Și rămânând ei neclintiți în credință li s-au tăiat capetele de sabie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Parmena unul din cei șapte diaconi.

Stih: Te ține pe tine mormântul însă numai trupul fiind,

Că sufletul tău Parmena cu îngerii este petrecând.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Troadie, și cei împreună cu dânsul ce au mărturisit pe vremea lui Deciu împărat.

Stih: Troadie a murii de sabie nu îndelunga,

Căci îndelungând nu te vei încununa.

Tot în această zi, sfânta fecioară Eutalia, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Pe Fiul maicii Fecioară cocoană ai iubit.

Pentru care cocoană fecioară frumoasă tăiere ai suferit.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Andronic și Atanasia de sabie s-au săvârșit.

Stih: Cu Atanasia cea vestită împreună murind,

Andronic cel vestit, credem că sunt viețuind

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Aprinzându-te de dragostea Dumnezeiescului Duh, punându-te pe pat foarte ars, ai rămas nears, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Fiind tu însuți ca cum ar fi pătimit altul, cu tot cugetul ai alergat către Dumnezeu fericite și tăierile și arderile n-ai băgat în seamă nesimțind, prin purtarea de grijă a lui Hristos.

Cu înțelepciunea cuvintelor pe cei ce au fost plini de necuvântare, în mijlocul divanului i-ai rușinat, arătându-i ca pe niște neputincioși ai relei credințe și ca pe cei ce au primit capiștile dracilor mai mult decât pe Ziditorul.

A Născătoarei:

Cu cetele cele de sus Maica lui Dumnezeu strigăm ție: Bucură-te cerul cel însuflețit și palatul cel preaslăvit și scaun de foc, pe care Hristos cu trupul S-a odihnit.

Alt Canon.

Irmos: Tinerii lui Avraam oarecând…

Vitejește împleticindu-te cu vrăjmașul ai smerit puterea aceluia preafericite Isihie, strigând: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Vitejia și isprăvile tale și credința cea adevărată de la marginile pământului până la margine se vestesc, Mucenice Isihie cugetătorule de Dumnezeu.

Slavă…

Cu vinele cele prea-tari ale luptelor tale Mucenice ai spânzurat pe vrăjmașul și moarte preaslăvită întru înecăciunea apelor ai primit Isihie.

Și acum… a Născătoarei:

Născând Viața, pe noi cei omorâți de păcat, pe toți ne-ai înviat: Pentru aceasta strigăm ție Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pururea prea proslăvită.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se. Tinerii cei iubitori de buna-credință strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Împotrivindu-te vrăjmașului prin chinurile tale Mucenice Teodote, ai fost pironit în picioare cu piroane și ai mers spre cărarea care duce către Împărăția Cerului, prealăudate, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Propovăduind pe Dumnezeu cel ce a venit pe pământ și prin dumnezeiești patimi a sfărâmat patima cea de tot pierzătoare, ai suferit patima cea dumnezeiască și fericită cu trupul Teodote cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu picăturile sângiurilor și prin curgerea învățăturilor celor sfințite, prin dar ai adăpat inimile credincioșilor celor buni preaînțelepte, și ai așezat ca să odrăslească înțelepciunile cele dumnezeiești Lucrătorului de pământ, Căruia strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei:

De toată spurcăciunea ai curățit firea omenească Fecioară, născând ploaia cea cerească, pe Cel ce S-a făcut om și pe noi cei ce eram învechiți ne-ai înnoit Preacurată, pe cei ce strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos: Toate lucrurile lui Dumnezeu…

Năvălit-ai cu vitejie către lupte, pe Hristos având împreună sprijinitor slăvite, și biruind desăvârșit ai primit cununa nestricăciunii și viețuiești în veci.

Cu luptele cele sfințite ai oprit curgerile nedumnezeirii înțelepte Isihie, și aruncat în râu, întru acela ai primit sfârșitul, lăudând pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Ca unul ce ai împărățit, cu bună slăvire asupra înșelăciunii, petrecerile cele împărătești și vrednicia cea mare le-ai părăsit slăvite și te-ai lipit de Împăratul tuturor.

Și acum… a Născătoarei:

Preasfințitul Prooroc te numește pe tine ușă neumblată Preacurată, prin care a trecut Ziditorul, precum însuși știe, lăsându-te iarăși încuiată precum și mai înainte de naștere.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Toate lucrurile lui Dumnezeu și toată zidirea binecuvântați pe Domnul; cei cuvioși și noroadele cele smerite cu inima lăudați și-L preaînălțați pe El întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Sicriul cel dumnezeiesc al moaștelor Preasfințitului Păstor, tot felul de tămăduiri izvorăște și potolește patimile, și dezleagă durerile cele de peste an, cu darul cel dumnezeiesc al Mântuitorului.

Ca un Sfințit Mucenic având puterea a lega și a dezlega, dezleagă lanțurile răutăților mele și stropește sufletul meu cel ce arde de focul păcatului, rugând pe Cel mult îndurător.

Astăzi prăznuiește cu credință Biserica pomenirea ta cea preasfințită și mutarea către Iubitorul de oameni. Și bucurându-se îți împletește ție diademele cele dumnezeiești ale laudelor.

Câștigându-te pe tine ca pe o stea de zi strălucitoare, cu razele cele luminoase ale dumnezeieștilor doriri, și cu luminile cele curate ale minunilor tale ne luminăm, de Dumnezeu grăitorule Teodote.

A Născătoarei:

Născut-ai nouă Fecioară pe Lumina ceea ce negrăit a strălucit din Tatăl mai-nainte de lumină, risipind întunericul necunoștinței și pe cei ce dormeau sub umbra păcatului i-a luminat.

Alt Canon,

Irmos: Eva adică prin boala…

Cu chipul sufletului și al trupului frumos te-ai cunoscut Isihie; că tu vrednicia și bogăția și slava cea vremelnică le-ai părăsit și singur lui Hristos ai urmat, împreunându-te cu mulțimile mucenicilor.

Zdrobit-ai pe idolii pierzării înțelepte Isihie și ai iubit mai ales a muri prea cu silnicie, ca să dobândești viața cea viitoare, împreună cu toți cei ce bine au pătimit. Pentru aceasta pe tine cu credință te fericim.

Slavă…

Sositu-ne-a nouă astăzi pomenirea ta Isihie de Dumnezeu fericite, luminând inimile tuturor celor ce cu credință laudă într-însa ostenelile și luptele tale cele vitejești și nevoințele trudelor.

Și acum… a Născătoarei:

Din tine Preacurată a răsărit nouă lumina, singur Domnul tuturor și a luminat inimile tuturor cu dumnezeiești cunoștințe și întunericul necunoștinței l-a micșorat. Pentru aceasta toți pe tine te fericim.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece lumii blagoslovenia ai înflorit. Pentru aceasta toți te mărim.

Și cealaltă slujbă, a Utreniei după rânduială și Otpustul.