SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului sau ale Octoihului și trei ale Cuviosului, glasul al 8-lea.

Podobie: O, preamărită minune...

Părinte de Dumnezeu înțelepțite Gherasime, întraripându-ți gândul către Dumnezeu, prin credință ai urât nestatornicia amestecării celei lumești, și Crucea ta ridicând, ai urmat Văzătorului a toate, supunând cuvântării trupul cel cu anevoie înfrânat, cu nevoințele pustniciei, prin puterea Dumnezeiescului Duh.

Cu lumina bunătăților, și cu strălucirile minunilor, aflându-te în pustie ca un soare cu multă lumină ai călătorit o Gherasime. Și cu fiarele petrecând le-ai poruncit a-ți sluji ție. O cât este de minunat Dumnezeu Domnul, care prea arătat supune oamenilor fiarele ca pe niște cuvântătoare.

Întru liniște multă și întru plângere, și în lacrimi toată viața ți-ai petrecut, și monahilor îndemnător prin credință te-ai făcut cu neavere împodobindu-te, și cu înfrânarea înfrumusețându-te, străin și nemernic pe pământ arătându-te. Pentru aceasta ai aflat desfătarea bunătăților de Dumnezeu fericite.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Pe tine te rugăm cu totul fără prihană, pe folositoarea noastră și mijlocitoarea întru necazuri, nu trece cu vederea pe robii tăi cei ce pier până în sfârșit, ci grăbește și ne izbăvește pe noi de urgia și necazul ce ne stă de față, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu preacurată. Căci tu ești nouă zid și ajutor nebiruit.

A Crucii, Și acum..., a Născătoarei:

Soarele s-a întunecat Fiule și luna în haină neagră și-a schimbat lumina! Pământul se clatină și catapeteasma Bisericii Tale se rupe. Și eu cum nu mă voi rupe la cele dinlăuntru, zgâria-mă-voi la față, preadulce Mântuitorul meu, văzându-Te pe Tine mort fără dreptate.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului și Tripeznețul Triodului după rânduiala lor.

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Gheorghie.

Cântarea 1-a, Glas 4,

Irmos:

Cânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe norod din robia Egiptului și ai acoperit pe Faraon cu căruțele lui și puterea lui.

Având înfrânarea armă tare asupra tuturor măiestriilor celui străin, vitejește să călcăm meșteșugirile lui.

Cu strălucirea duhului luminându-te la ochii cei înțelegători ai sufletului tău, prin bunătate ai biruit către lumina cea neapusă de Dumnezeu purtătorule.

Slavă…

Sarcina cea pământească acestor de aici prin neavere lepădând-o, ca un fără de trup ai săvârșit calea sihăstriei Părinte Gherasime.

Și acum… a Născătoarei:

Preacurată, nașterea ta cea cu totul fără prihană, cu aripile postului de la pământ către viețuirea cea cerească ne-a înălțat pe noi, în ceruri suindu-ne.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întăritu-s-a inima mea…

Prin înfrânare omorând fiarele patimilor, prin nepătimire și prin curăție să ne apropiem la Hristos.

Privind pururea către dorirea Domnului cea nematerialnică, ai defăimat materia cea vremelnică Cuvioase Părinte.

Slavă…

Având pe limba ta totdeauna pe Hristos, Părinte Gherasime, prin minuni întăreai adevărul cuvintelor tale.

Și acum… a Născătoarei:

Împuternicind întru postiri și osteneli neputința firii noastre Fecioară, întărește-o asupra patimilor.

Irmosul:

Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.

Sedealna Glas 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită…

Scara bunătăților celor dumnezeiești săvârșind, te-ai înălțat spre înălțimea vedeniei celei înțelegătoare, și ai primit de la Hristos arătările cele curate ale dumnezeieștilor Taine. Pentru aceasta purtătorule de Dumnezeu pe tine te cinstim cu bunăcredință și strigăm: Slavă lui Hristos Celui ce te-a întărit; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Mâinile tale cele dumnezeiești preasfântă Fecioară, cu care ai ținut pe Ziditorul, Cel ce S-a întrupat pentru bunătatea, întinzându-le roagă-L pe Dânsul, ca să ne izbăvească pe noi din ispite și din patimi, și din primejdie, cei ce te lăudăm cu dragoste și îți strigăm: Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine; slavă Celui ce a ieșit din tine; slavă Celui ce ne-a slobozit pe noi prin nașterea ta.

A Crucii, Și acum… a Născătoarei:

De cei fărădelege pironindu-te pe Cruce, Mântuitorule, și coasta împungându-ți-se de sulița ostașului, Preacurata se tânguia cu amar, și de multa și înfricoșată răbdarea Ta se spăimânta, strigând: Slavă dragostei Tale celei către oameni; Slavă bunătății Tale; Slavă Ție Celui ce cu moartea Ta ai făcut pe oameni nemuritori.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Venirea arătării Tale celei de pe pământ Hristoase Dumnezeule vestindu-o Proorocul mai-nainte, cu bucurie a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Prin milostivirea Ta cea pentru oameni Hristoase Dumnezeule, semn ai dat vremea înfrânării prin care curățești și sfințești sufletele și trupurile robilor Tăi, Mântuitorule.

Săvârșind scara faptelor celor bune înțelepte, te-ai învrednicit vedeniei celei mai de taină. Pentru aceasta și dar ai luat a vedea și cele viitoare mai-nainte de vreme.

Slavă…

Cu sudorile luptelor tale celor dumnezeiești, ai adăpat pustia cea neroditoare, și aducătoare de roadă o ai arătat, care aducea lui Hristos pe oameni.

Și acum… a Născătoarei:

Ca ceea ce este dată întărire credincioșilor de la Hristos, care te-a proslăvit pe tine, Fecioară preacurată, în vremea înfrânării, încinge-ne pe noi cu putere, cei ce te lăudăm.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Cela ce ai răsărit lumina și ai luminat zorile și ai arătat ziua: Slavă Ție, slavă Ție, Iisuse Fiul lui Dumnezeu.

Dintru dorirea cea râvnitoare de acestea de jos, prin înfrânare răpindu-ne, trage-ne către înălțimea iubirii Tale Iisuse Îndurate.

Cu năvălirile rugăciunilor taberele dracilor vitejește le-ai rănit Gherasime, și pe Hristos Îl lăudai Fiu al lui Dumnezeu.

Slavă…

Ceața patimilor risipindu-o, de Dumnezeu purtătorule te-ai apropiat prin cuget către lumina neîntinăciunii și a curăției.

Și acum… a Născătoarei:

De întinăciunea cea înțelegătoare spălându-ne prin înfrânare, arată-ne curați a slavoslovi pe Fiul lui Dumnezeu, Fecioară.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Precum ai izbăvit…

Fiind noi luminați cu strălucirea înfrânării, învrednicește-ne a vedea dumnezeiasca slavă și strălucirea sculării Tale, Mântuitorule.

Ca un luceafăr strălucind întru întunericul vieții Gherasime, ai povățuit pe oameni spre lumina petrecerii îngerilor celor fără de trupuri.

Slavă…

Cu toiagul rugăciunilor tale ai sfărâmat capetele fiarelor celor înțelegătoare și de vânarea acelora ai mântuit pe oameni, pururea preaslăvite Părinte.

Și acum… a Născătoarei:

Cunoscând prin tine pe Stăpânul tuturor, Născătoare de Dumnezeu de înșelăciunea idolilor ne-am izbăvit, și cu dragoste te slăvim, cu adevărat Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Precum ai izbăvit pe Iona Proorocul din chit, Hristoase Dumnezeule, așa și pe mine dintru adâncul greșalelor scoate-mă și mă mântuiește, unule Iubitorule de oameni.

CONDAC, glas 4.

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat…

Aprinzându-te de dorirea celor de sus, asprimea pustiei Iordanului mai mult decât toate dulcețile lumii ai socotit. Unde plecându-ți-se ție fiara până la moarte cu supunere, și cu jale pe mormântul tău s-a sfârșit, proslăvindu-te așa Dumnezeu. Pe care roagă-L pentru noi Părinte Gherasime.

SINAXAR

Întru această lună în 4 zile pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan.

Stih: Lui Gherasim răsplătirea îi este fiara slujitoare:

Carele a omorât fiarele patimilor mai-nainte de a vieții încetare.

Întru a patra zi Gherasim cel lăudat.

Din viața aceasta a zburat.

Acesta din copilărie pedepsindu-se cu frica lui Dumnezeu și călugărindu-se s-a dus în pustiul cel mai dinlăuntru al Tebaidei, în zilele împăratului Constantin bărbosul, nepotul lui Iraclie, și a pus atâta nevoință pentru bunătăți de s-a făcut lăcaș lui Dumnezeu, încât și fiarele cele sălbatice le stăpânea, că se aflase un leu de-i slujea, care pe lângă altele slujbe grele, ce îi făcea Cuviosului avea și slujba aceasta adică, îi ducea catârul ce-i căra apă de-l păștea și iarăși îl aducea la schit. Iar odinioară luându-se catârul după niște neguțători călători, îl legară cu cămilele de se duse, dormind leul. Și așa monahul cel ce slujea Preacuviosului, se mâhni văzând seara că vine leul singur la chilie, și cugeta că leul a mâncat pe catâr, de care lucru a spus Sfântului, iar Sfântul porunci să fie leul în locul catârului și să facă slujba lui. Care slujbă primindu-o în câtă vreme a fost catârul prins la neguțători, el purta vasele cele de apă pe spatele său, și alergând cât putea de tare se silea să aducă apă. Ci iarăși pe acea cale se întâmplase a se întoarce neguțătorii, și întâmplându-se și leul la râu de unde căra apă și văzând și cunoscând pe catâr ce urma după cămile, se repezi fără de veste răcnind tare cât se îngroziră neguțătorii și fugiră. Iar el apucând pe catâr de căpăstru îl trase. Deci trăgându-l pe catâr și cămilele se trăgeau după catâr, care erau legate una de alta după obiceiul lor, până aduse catârul și cămilele la chilia Sfântului Gherasim. Și bătând la ușă cu coada, ca cum adică ar fi adus vânat Sfântului; iar Sfântul zâmbind a râde puțin zise către ucenicul său: În deșert s-a osândit de către noi leul. Fie dar slobod de la slujbă și pască-se și petreacă după obiceiul său. Atuncea leul închinându-se cu capul, ca cum i-ar fi mulțumit Sfântului, se duse la pustie, și într-o săptămână odată venea la Sfântul și își pleca capul făcând în chip de închinăciune. Deci murind Sfântul a venit iarăși el și merse ca să-i dea obișnuita blagoslovenie. Și negăsind pe Sfântul pricepu de moartea lui de la monahul ucenicul Sfântului, care îl duse la mormântul lui. Pentru aceasta plânse întâi mugind încetișor, după aceea răcnind tare, muri deasupra mormântului Cuviosului. Așa slăvește Dumnezeul pe cei ce-l slăvesc. Și le gătește a le sluji și fiarele, când păzesc icoana cea după chip și după asemănare neîntinată și curată.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Pavel și Iuliani surorii sale.

Stih: Pavel cel ce zace asemenea și Iuliani,

Sunt frați tăiați cu sabia.

Aceștia erau pe vremea împăratului Adrian, din Ptolemaida, frați după trup și fii de blagocestivi părinți și Pavel era citeț, adică cetea la norod Sfintele Scripturi care le învățase cu multă osteneală și le înțelesese bine. Încât deși era tânăr prea lesne astupa gurile ereticilor, ca un propovăduitor dumnezeiesc a rânduielii cuvântului lui Dumnezeu cea pentru noi. Iar venind împăratul Adrian la Ptolemaida, el îmbărbăta pe soru-sa Iuliani, ca să stea cu îndrăzneală, fiindcă are să se întâmple mare ispită. Deci el întrarmându-se cu semnul cinstitei cruci, fiindcă nu se îndoi că este întărit, s-a dus la împăratul și a mărturisit credința lui Hristos; iar deșertăciunea idolească o a mustrat. Deci, fu spânzurat și strujit. Pe care văzându-l soru-sa striga împotriva tiranului, că cu nedreptate muncește pe fratele său. Deci fu prinsă și ea și dându-se la spânzurătoare se struji și amândoi fură băgați într-un cazan cu smoală clocotită. Și încă rămânând ei întru credința lui Hristos, au fost întinși pe un pat de fier înfocat, și pe deasupra îi bătea pe ei pe spinare. Unde Kodrat și Acachie muncitorii cruțând pe Sfinți li s-au tăiat capetele. Deci rămânând ei nevătămați, cu lanțuri de fier legându-i, iarăși i-au pus la închisoare, și prin arătarea îngerului fiind dezlegați, și de hrană îndestulându-se, mulțumea lui Hristos. După aceasta iarăși înfățișându-se la împăratul și nevrând a jertfi idolilor, îi spânzurară iarăși și îi bătu cumplit. Atuncea și oarecare Stratonic unul din muncitori căruia îi era milă de sfânta Iuliani și se abătuse către partea stângă care a și crezut în Hristos, în vremea când sfânta îl îndemna să nu o cruțe, ci să facă voia împăratului, tulburându-se tiranul i-a tăiat capul lui; iar Sfinții au poruncit să se închidă la un loc, unde erau jivine otrăvitoare. Deci fiind păziți nevătămați cu darul lui Dumnezeu, pe Sfântul Pavel adică a poruncit să-l lege la un stâlp și fălcile lui să le bată cu măciuci de plumb, și celălalt trup să-l bată cu toiege de fier înfocate. Iar pe soru-sa Iuliani, a poruncit să o ducă la o curvăsărie și să-și bată joc de ea bărbați desfrânați. Însă înfățișându-se îngerul Domnului, cu însuși praful picioarelor lui a orbit ochii acelora desfrânați. Ci însă sfânta milostivindu-se a aruncat apă peste ei și i-a făcut sănătoși. Deci rămânând sfânta nevătămată a fost aruncată împreună cu fratele său într-o groapă cu foc, și poruncind tiranul ca acolo să fie împroșcați cu pietre, s-a arătat din cer un nor de foc, care apropiindu-se de împăratul ploua peste el ploaie de foc. De care temându-se el, a scos pe Sfinți din groapă, dar însă nu s-a îndreptat, ci a poruncit, ca cu făclii aprinse să se ardă ochii lor și tot trupul, și după aceasta să li se taie capetele.

Tot în această zi Sfântul Grigorie de Cipru, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Ca cerbul din curse, din viață izbăvindu-se,

Grigorie unde este apa cea vie acum se vede suindu-se.

Tot în această zi Sfinții Mucenici Kodrat, Acachie și Stratonic, cei dintre muncitori, de sabie s-au săvârșit.

Stih: Trei care ca apa sângele a multora l-au vărsat,

Al lor sânge Hristoase ție ți-l varsă prin sabie cu adevărat.

Tot în această zi Sfântul Grigorie episcopul Assului cel din Amidol care a viețuit la anul o mie o sută cinci zeci cu pace s-a săvârșit.

Stih: Din mormântul tău Grigorie curge,

Fericite spre slava lui Dumnezeu apă preadulce

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Cela ce ai grăit cu Moise în munte, și chipul Fecioarei în rug l-ai arătat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Prin înfrânare suindu-ne în muntele vieții celei dumnezeiești și al curăției, pe Domnul Dătătorul luminii înțelegător să-L privim.

Întru raiurile cele nestricăcioase ale bunătăților dănțuind, ai cules florile minunilor de Dumnezeu purtătorule dăruind tuturor darul îndestulat al acestora.

Slavă…

Păzind vrednicia cea după chipul lui Dumnezeu, te-ai arătat înfricoșat fiarelor celor neîmblânzite, purtătorule de Dumnezeu, neîncetat cântând mulțumire lui Dumnezeu.

Și acum… a Născătoarei:

Prin post și prin nevoințe încinge-ne cu tărie asupra vrăjmașilor celor gânditori, pe noi cei ce te lăudăm și te cântăm pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Împăratul Hristos…

Împărate al tuturor Stăpâne Doamne, învrednicește-ne prin post și prin osteneli ca un bun a împărăți și noi asupra patimilor și dezmierdărilor celor trupești: Ca bine să Te cuvântăm întru toți vecii.

Pe Împăratul Hristos întru inima ta din pruncie primindu-L, de Dumnezeu purtătorule, lăcaș frumos te-ai arătat al Darurilor și al strălucirilor Lui celor dumnezeiești, slăvindu-L pururea.

Binecuvântăm pe Tatăl…

În văpaia patimilor nefiind ars nicicum, Părinte Gherasime, te-a udat din cer roua Darurilor lui Hristos cu totul, pe care cu dragoste neîncetat Îl cântai: Ca pe un Dumnezeu al tuturor.

Și acum… a Născătoarei:

Cel ce S-a întrupat din preasfinte sângiurile tale, preacurată Stăpână, însuși ne curățește de întinăciuni trupești prin înfrânare și prin osteneli, întărindu-ne cu neîncetate rugăciunile tale Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…

Pe Împăratul Hristos, pe care L-a mărturisit tinerii cei robiți, în cuptor grăind cu mare glas: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Nașterea ta cea fără...

Bogăția Darului Duhului Sfânt se pune înaintea tuturor, celor ce aduc Lui ostenelile înfrânării.

Viața și petrecerea cea nematerialnică, în trup materialnic o ai săvârșit Cuvioase, slăvind pe Domnul carele te întărea pe tine.

Toată dorirea sufletului tău avându-o spre singure cele nestricăcioase, te-ai învrednicit de cele ce ai dorit Gherasime.

Slavă...

Împreună cu cuvioșii stând înaintea lui Hristos, pe Acesta roagă-L pentru cei ce săvârșesc dumnezeiască pomenirea ta Cuvioase Gherasime.

Și acum..., a Născătoarei:

De sus strălucind Darul tău Stăpână, luminează pe cei ce neîncetat te măresc pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Nașterea ta cea fără de sămânță Născătoare de Dumnezeu preacurată, pe Hristos Dumnezeul nostru cu laude fără de tăcere o mărim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după râduială și Otpustul.