SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului sau ale Octoihului și trei ale Sfântului, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Mucenice pururea slăvite cu multe scârbe împresurându-te și cu chinuri nesuferite împreunându-te, ai biruit pe șarpele cel cu multă măiestrie și l-ai supus sub picioarele tale cele preafrumoase slăvite. Roagă-te lui Hristos, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Conone pururea preaslăvite, luminându-ți cugetul cu lumina Sfântului Duh, întunericul dracilor celor vicleni l-ai împuținat și ai trecut spre lumina cea neapusă, veselindu-te întru Domnul. Pe care acum roagă-L, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Conone vrednicule de minune, făcutu-te-ai biserică Treimii și pe Biserica cea preasfântă, întru care cu bunăcredință s-a pus trupul tău o ai arătat râu de nenumărate minuni, preafericite. Pentru aceasta roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Bucură-te Curată străină auzire. Bucură-te lemn sfânt de Dumnezeu sădit al raiului. Bucură-te pierderea dracilor celor vicleni. Bucură-te sabie cu două ascuțișuri care tai capul vrăjmașului, cu străină nașterea ta, Preasfântă cu totul preacurată, și iarăși ne-ai chemat pe noi care ne-am înstrăinat.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul său Mielușeaua și Stăpâna cea preacurată dacă L-a văzut pe cruce, neavând chip, nici frumusețe, plângând grăia: Vai mie! Unde a apus frumusețea Ta preadulcele meu Fiu? Unde este buna-cuviință? Unde este darul feței Tale cel ce strălucea preaiubite?

LA UTRENIE.

CANONUL Sfântului și Tripeznețul Triodului după rânduiala lor.

CANONUL Sfântului.

Cântarea 1-a, glas 5,

Irmos:

Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povățuit pe norod pe mare cu picioare neudate și pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit.

Bunul biruitorul Mucenic Conon acum să se laude, ca unul ce a făcut vitejie asupra înșelăciunii și s-a ostășit pentru Hristos Dumnezeul tuturor, și s-a încununat cu cunună nestricăcioasă.

Conon slăvitul Mucenic, dorind de viața cea ascunsă și slava cea nemuritoare, le-a luat schimb în locul desfătării celei stricăcioase. Pe care cu cântări să-l cinstim, că s-a proslăvit.

Cu haina nestricăciunii îmbrăcându-te acum Conone slăvite, te-ai altoit din rădăcina măslinului celui sălbatic întru măslin domestic și ai adus roadă lui Hristos, pe cei ce te-au născut pe tine.

Slavă…

Dezlegându-se preaslăvitul Mucenic de blestemul stricăciunii strămoșului a lepădat jugul, și și-a făcut pe soție, soț curăției.

Și acum… a Născătoarei:

Preacurată Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu cel ce nu S-a despărțit de Sânurile Tatălui, și S-a întrupat din tine, neîncetat roagă-L să mântuiască de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cu puterea Crucii tale…

Ales-ai a sluji lui Dumnezeu dorind de lumină, iar nedumnezeirea idolilor cea întunecoasă o ai urât, Conone slăvite.

Jertfitu-ți-ai lui Hristos sufletul și trupul cu osârdie, și făcându-te ca un bine-primit, însuți cu singur Stăpânul ai vorbit, preafericite.

Înțelepțește ai izbăvit noroade nenumărate, de legile lor cele părintești, în priveliște înfruntând pe cel numit cu numele pierzării, Conone slăvite.

Slavă…

Roagă-te slăvite, ca să se dea dezlegare patimilor celor sufletești și trupești, celor ce prăznuiesc cu credință pomenirea ta.

Și acum… a Născătoarei:

Roagă-te neîncetat Preacurată, Celui ce a ieșit din coapsele tale, ca să se izbăvească dintru înșelăciunea diavolului, cei ce te cântă pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Cu puterea Crucii Tale Hristoase întărește gândul meu, ca să laud și să slăvesc răstignirea Ta cea mântuitoare.

Sedealna, glas 1,

Podobie: Mormântul tău…

Din pruncie lipindu-te de Dumnezeu, Purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat cinstit vas al Duhului, și duhurile cele viclene le-ai supus. Și pătimind după vrednicie te-ai mărit. Pentru aceasta toți cu credință prăznuim sfântă pomenirea ta.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Chivernisește Preacurată ticălosul meu suflet și-l miluiește pe dânsul, cel ce s-a alunecat întru adâncul pierzării, pentru mulțimea greșalelor. Și în ceasul înfricoșatei morți Preacurată răpește-mă de la dracii cei ce mă clevetesc, rogu-mă și mă mântuiește.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioară prin inima ta cea curată și fără prihană cu adevărat sabie a trecut, când ai văzut pe Cruce pe Fiul tău înălțându-se Preacurată binecuvântată Marie, scăparea păcătoșilor, Născătoare de Dumnezeu, întărirea credincioșilor.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne învierea Ta cea din mormânt, și am proslăvit nebiruită puterea Ta.

Surpat-ai, Fericite, înșelăciunea noroadelor, din rădăcină și Dumnezeirea lui Iisus ai arătat.

Mincinosul dumnezeul cel de piatră de îngrozirea ta înfricoșându-se, a binevestit pe Iisus, a fi singur Dumnezeu.

Cei neînțelegători au venit la înțelegere, prin buza cea de piatră, primind prea adevărată primenirea cea mai presus de fire.

Slavă…

Taină negrăită este ceea ce prin tine se propovăduiește, că pe cei rătăciți îi întorci către Domnul Mucenice.

Și acum… a Născătoarei:

Cu adevărat te slăvim pe tine Născătoare de Dumnezeu nenuntită și la limanul tău scăpăm credincioșii.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Mânecând strigăm către Tine Doamne: Mântuiește-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Făcutu-te-a Darul vas luminii celei curate și nestricăcioasă, pe tine slava și lauda mucenicilor.

Cu dumnezeiască cunoștința graiurilor celor negrăite te-ai îmbogățit și ai învățat nenumărate noroade, preacinstite.

Slavă…

Darul minunilor tale văzându-l cel fărădelege striga: Dumnezeul lui Conon a biruit înșelăciunea.

Și acum… a Născătoarei:

Fecioară după naștere te cântăm pe tine de Dumnezeu Născătoare, că tu pe Dumnezeu Cuvântul, cu trup L-ai născut lumii.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Înconjuratu-m-a adâncul…

Fost-a Darul prin rugăciunile tale creștere și bogăție celor ce au crezut, iar împotrivirea a fost pierzare celor nesupuși, Conone preafericite.

Arătat ți s-au supus mulțimile dracilor, Fericite, căci te-ai supus pe sineți lui Dumnezeu, Celui ce te-a făcut de sineți volnic, Mucenice Conone slăvite

Slavă…

De tine se povățuiau mulțimile învățându-se prin faptă și prin cuvânt, ca să aleagă dumnezeiește mila, și să urască bogăția cea iubitoare de argint preafericite.

Și acum… a Născătoarei:

Rug nears și munte, scară însuflețită și poartă cerească după vrednicie te slăvim pe tine, Marie slăvită, lauda pravoslavnicilor.

Irmosul:

Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine Iubitorule de oameni. Și m-a mântuit dreapta Ta Doamne.

CONDAC, Glas 3.

Cu curăția ca un înger viețuind pe pământ, dintru aceasta te-ai învrednicit a fi împreună vorbitor cu îngerii, și pe Părintele tău l-ai adus către cunoștința lui Hristos, și pe Hristos un Dumnezeu ai mărturisit, pătimind până la sânge Mucenice Conone. Roagă-te neîncetat lui Hristos pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună în 5 zile, Pomenirea Sfântului Cuviosului Mucenic Conon, cel din Isauria.

Stih: Dumnezeu prin punere, către adevăratul Dumnezeu ai venit,

Lăsându-ți Părinte Conone țărâna ta pe pământ.

Întru a cincea zi, Conon și-a dat sufletul cel cugetător de răbdare cu adevărat

Acesta a fost pe vremile Sfinților Apostoli din satul ce se chema Vidanii, fecior fiind lui Nestor și Nadei, care însurându-l, el pofti mai vârtos a petrece cu femeia sa în feciorie. Și se zice că Arhistrategul Mihail l-a învățat credința în Hristos și cum că l-a botezat în numele Treimii celei de viață începătoare și l-a împărtășit cu Sfintele Taine și putere i-a dat, ca să poată face preaslăvite minuni. Drept aceea, a plecat și pe femeia sa Anna (căci așa se numea) să fie la un gând cu dânsul și să petreacă amândoi cu curățenie. Botezându-și și părinții săi întâi și întorcându-i la credința lui Hristos. Încă și pe tatăl său Nestor l-a plecat ca să mărturisească pentru Hristos. Și a făcut și pe cei ce slujea idolilor, de au cunoscut pe adevăratul Dumnezeul tuturor, când vrea să facă jertfă unui demon întunecat și necurat ce era într-o peșteră. Deci mărturisind și demonul singur că nu este el Dumnezeu, făcu și pe nesupusele noroade a striga că unul este Dumnezeu, cel al lui Conon. Care aceste glasuri la isaureni și până astăzi se strigă cu glas mare la ziua Sfântului. Se zice încă, că atâta dar și putere a luat de la Dumnezeu asupra dracilor, încât pe unii din draci îi făcea plugari și pe alții pândari de păzeau semănăturile și roadele. Iar pe alții i-a închis în chiupuri de lut și i-a pecetluit, îngropându-i adânc sub temelia casei sale. Iar pricina mărturisirii sale a fost aceasta: Că mergând întru acel loc Magnos ighemonul cu porunci împărătești și prinzând pe Sfântul și aducându-l înaintea lui, și mărturisind Sfântul pe Hristos Dumnezeu adevărat, l-a bătut foarte cumplit. Deci, strângându-se poporul ca să scoată pe Sfântul și să ucidă pe Magnos ighemonul, el prinzând de veste a fugit. Iar poporul slobozind pe Sfântul și ștergându-i rănile de sânge, l-au dus la casa lui, unde trăind după aceea doi ani, s-a pristăvit către Domnul. Și spun că după sfârșitul său vrând creștinii să prefacă casa, ca să o facă biserică, s-au aflat chiupurile acelea întru care închisese duhurile cele viclene. Dintru care destupându-se unul, părându-li-se lucrătorilor că va fi aur într-însul pentru greime, ieșiră dracii ca focul. Și adică, cei ce lucrau la biserică toți căzură la pământ; iar zidirea bisericii s-a risipit și lemnele și funiile au ars. Și după apusul soarelui numai cuteza nimenea a se apropia de locul acela. Însă iarăși după puțină vreme s-a izbăvit locul acela de acea bântuială drăcească prin rugăciunile Sfântului Conon, și prin posturile și rugăciunile creștinilor celor de acolo.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Conon grădinarul.

Stih: Conon la Domnul cel ce semnele cuielor este purtând.

Se apropie semnele cuielor pe picioarele sale având.

Acesta era din Nazaretul Galilei pe vremile împăratului Deciu. Deci, sculându-se de acolo a venit la cetatea Pamfiliei, numită Mandron și se află în locul ce se zice Carmena, bine lucrându-și grădina sa, din care își agonisea hrană. Însă era cu obiceiurile prostatic și fără de răutate, încât venind cei ce-l căutau pe el să-l prindă și afară pe câmp închinându-i-se, din suflet li s-au închinat și el. Și spunând aici pricina pentru care au venit, adică că ighemonul Puplie îl cheamă pe el, a răspuns: Că ce trebuință are acela de mine, mai ales creștin fiind eu? Cheme pe cei de un cuget cu el și pe părtașii credinței sale. Deci, fiind legat și adus la ighemonul și îndemnat fiind ca să jertfească idolilor, suspinând din adânc a batjocorit pe tiranul și încredințându-l că el rămâne întru mărturisirea lui Hristos și că orice munci i s-ar face întărindu-se că nu se va clinti din aceea, i s-au bătut cuie de fier prin picioare și a fost silit ca să alerge înaintea căruței ighemonului. Deci leșinând el și căzând pe genunchi, făcând rugăciune și-a dat duhul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Marco monahul, făcătorul de minuni.

Stih: Taci Marco după legea morților.

Însă deși mort nu te voi da pe tine tăcerii.

Acesta fiind foarte iubitor de osteneală s-a dat pe sine la învățătura dumnezeieștilor Scripturi și totodată a ajuns la desăvârșirea sihăstriei și a bunătății. Și semn spre dovedirea amândurora acestora sunt, atât cuvintele ce s-au scris de el, care sunt pline de toată învățătura și de folos, cât și darul facerilor de minuni, ce i s-a dat lui de la Mântuitorul Hristos. Din care minuni de nevoie este să povestim aici una. Oarecând Sfântul liniștindu-se în ograda sa și lua aminte de sine, a venit la dânsul o hienă sălbatică aducându-i lui pe puiul ei orb și cu chip de smerenie arată că roagă pe Sfântul să se milostivească spre puiul ei și să-i vindece ochii. Iar Sfântul scuipând pe ochii lui și făcând rugăciune i-a dat vedere. Și după câteva zile i-a adus hiena o mare piele de berbec, ca și când spre răsplătire și mulțumire pentru vindecarea puiului său. Iar Sfântul nu o a primit până când i-a arătat hiena cu oarecare semn că în viitor nu va mai vătăma oile săracilor. Din care înțelegem, că dacă Sfântul era atât de milostiv spre fiarele cele necuvântătoare; oare cât de milostiv era spre oamenii cu care chiar firea îl lega? Și cere ca să se milostivească fiecare spre cei de un neam și de o seminție cu el; și atâta era de curat bărbatul cu viața, încât preotul mânăstirii prin jurământ zicea: că niciodată el n-a dat monahului Marco dumnezeieștile taine, ci când se apropia el, îngerul Domnului îl împărtășea. A căruia numai mâna de prin cot o vedea ținând lingurița, prin care Cuviosul se împărtășea de Sfintele Taine. Când se lepădase Cuviosul cu totul de toate grijile și tulburările lumești, era de patruzeci de ani și petrecând în sihăstrie șaizeci de ani, s-a mutat către Domnul. Era mic de stat, spânatec la barbă, plin de Duhul Sfânt și avându-și capul înlăuntru luminat cu darul Duhului Sfânt.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Iravda și pomenirea Sfântului Mucenic Evloghie cel din Palestina.

Stih: Bine cuvinteze toată făptura pe Evloghie:

Tăindu-se capul Iravdei pentru Tine, Făcătorul ei.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Evlampie.

Stih: Lui Evlampie grumazul de sabie i s-a tăiat,

Și rușinează reaua credință cea deșartă a celui întunecat.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Arhelaos, și cei împreună cu dânsul o sută cinci zeci și doi de Mucenici prin sabie s-au săvârșit.

Stih: Arhelaie întâi grumazul la sabie dând,

Tăierea ta dumnezeiescule norod al Domnului este începând.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ioan Bulgarul, care a mărturisit în Constantinopol, la anul o mie șapte sute optzeci și patru prin sabie s-a săvârșit.

Stih: O Ioane fericite semnul Crucii căci îl închipuiești arătat,

Căci ucenic sunt zice al Domnului cu adevărat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Cela ce în cuptorul cel cu foc, pe tinerii cei cuvântători de cântare i-ai mântuit, bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Mucenicește luptându-te pătimitorule, strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Biruind pe vrăjmașul, te-ai arătat purtător de chinuri, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Pe pământ biruitor, iar în ceruri încoronat al lui Hristos te-ai propovăduit Mucenice nebiruite.

Slavă…

Aducând sfințită lui Dumnezeu mântuirea celor rătăciți, strigi: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum… a Născătoarei:

Cel ce te-ai născut din Fecioară pe care Născătoare de Dumnezeu o ai făcut: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe cel ce s-a născut…

Văzând pe stăpânitorul întunericului lumii păgubit de înșelăciunea cea drăcească, prin rugăciunile Sfântului: Preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Cetele celor făcători de rele, muncindu-se de tine, prin duhurile cele pierzătoare de Dumnezeu încuviințate, striga: Preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Ca ceea ce ai mântuit prin porunca ta cea lucrătoare nevătămat pe pruncul din fălcile fiarei celei sălbatice, ca în brațe de Maică, neîncetat strigi: Preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Strălucitu-te-ai bogat pătimitorule, cu Lumina cea întreit strălucitoare, căci cântând Firea cea în trei Ipostasuri strigai: Preoți lăudați-O, noroade preaînălțați-O întru toți vecii.

Și acum… a Născătoarei:

Decât heruvimii mai înaltă te-ai arătat, Preaslăvită Născătoare de Dumnezeu Marie. Că în pântecele tău S-a sălășluit Dumnezeu, pe care noi oamenii, împreună cu cei fără de trup, Îl slavoslovim întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de veci, Fiul și Dumnezeu, și în anii cei mai de pe urmă din Fecioară Maică S-a întrupat, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu…

Cu totul făcându-te darul dorului celui nematerialnic, ai dorit a bea paharul lui Hristos, Fericite. Pentru aceasta toți pe tine te fericim.

Cu plăcere dumnezeiască urmând legii celei dumnezeiești iar nu momelilor, cu tot sufletul te-ai arătat bând paharul lui Hristos, fericite Conone.

Frumusețe mucenicilor te-ai arătat slăvite, înfrumusețându-te cu preacinstitele rănile lui Hristos. Pentru aceasta toți pe tine te cinstim.

Slavă…

Întru odihna cea cerească aflându-te acum slăvite Conone, izbăvește-mă de împresurările cele cumplite ale vieții, pătimitorule al Domnului.

Și acum… a Născătoarei:

Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu; Bucură-te munte sfânt; Bucură-te capul cinstitei Feciorii; Bucură-te Stăpână.

Irmosul:

Pe tine Maica lui Dumnezeu cea mai presus de minte și de cuvânt, care ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioșii cu un gând te mărim.

Luminânda glasului și Stihoavna Triodului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după râduială și Otpustul.