SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului sau ale Octoihului și trei ale mucenicilor, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus ești chemat...

Mucenici buni biruitori, în vremile cele mai de pe urmă arătându-vă ca niște stele neapuse întru cinstită întărirea Bisericii, cu strălucirea pătimirilor ați luminat toată lumea cea de sub soare și ați risipit întunericul înșelăciunii prealăudaților, și acum v-ați mutat către strălucirea cea veșnică. Drept aceasta câștigându-vă buni folositori ai noștri, cu credință săvârșim sfințită și purtătoare de lumină mucenicia voastră.

Cu aducere silnică Mucenici ai lui Hristos, toți v-ați pus legați în temniță, în vreme îndelungată fiind cu adevărat dumnezeiești străjuitori ai credinței. Drept aceea nebunindu-se fiara cea cu nume rău, v-a omorât pe voi cu sabia, nevrând ca să vă plecați poruncilor lui celor cumplite. Și acum voi patruzeci și doi preaslăviților cu bucurie moșteniți împărățiile cele de sus.

Cu Constantin împreună cu Vasoiu și cu Calist, pe Teofil și pe Teodor și pe cealaltă dumnezeiască ceată a purtătorilor de chinuri, cu mare glas toți să-i lăudăm. Căci cu bucurie junghiindu-se, au ales a se omorî pentru Viața tuturor. Și acum se odihnesc în cetatea Dumnezeului Celui viu, și ne cer ca să aflăm noi iertare de păcate și desăvârșită izbăvire în ziua judecății.

Slavă… glas 2, a lui Metodie.

Astăzi prăznuiește Biserica în taină, îmbrăcându-se cu podoabă nouă, ca cu o porfiră și cu vison, cu sângiurile purtătorilor de chinuri celor de acum. Că pe aceștia întru bunăcredință crescându-i, jertfă fără prihană primită și bineplăcută lui Hristos s-au adus. Pentru aceasta Cela ce i-ai arătat pe dânșii biruitori asupra celor fărădelege și i-ai încununat și i-ai proslăvit, trimite-ne și nouă prin rugăciunile lor mare milă.

Și acum… a Născătoarei:

Toată nădejdea cea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn…

Văzând Preacurată pe Făcătorul tuturor răbdând multe ocări și pe Cruce înălțat, suspina-i zicând: Prealăudate Doamne Fiule și Dumnezeul meu, cum suferi necinste cu trupul, vrând să cinstești zidirea Ta Stăpâne. Slavă multei milostivirii și pogorârii Tale, Iubitorule de oameni.

LA STIHOAVNĂ

Samoglasnica zilei de 2 ori și Mucenicina.

Slavă… a Sfinților, glas 6, a lui Sicheot.

Veniți, iubitorilor de Mucenici, duhovnicește săvârșind sfințită pomenirea cetei celei de Dumnezeu încoronată a mucenicilor, celor arătați de curând, a junghierii celei fără prihană ce s-au jertfit cu osârdie pentru Hristos, împreunată ostășirea cea aleasă a celor patruzeci și doi, cu sfințenie să strigăm către dânșii: Zdrobiți semeția agarenilor celor fără de Dumnezeu, și izbăviți pe poporul cel pravoslavnic de toată înconjurarea prin rugăciunile voastre.

Și acum… a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat Hristoase…

De mari daruri te-ai învrednicit preacurată Fecioară, singură a lui Dumnezeu Maică, că ai născut cu trup pe Unul din Treime, pe Hristos Dătătorul de viață, spre mântuirea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut Preacurata pe Tine spânzurat pe Cruce, plângând cu jale, striga ca o Maică: Fiul meu și Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu, cum suferi patimă de ocară?

LA UTRENIE

CANONUL Mucenicilor.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 6,

Irmos:

Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-i cântăm.

Întru înălțimea Bisericii lui Hristos, arătându-vă slăviților ca niște stele luminoase, luminați sufletele credincioșilor, gonind întunericul înșelăciunii.

Cu vitejia minții împleticindu-vă cu vrăjmașul, Mucenicilor, pe acesta l-ați surpat și omorându-vă împreună, ați aflat viață fără de sfârșit fericiților.

Fiind străluciți cu frumusețea muceniciei celei cu raze luminoase, și tari v-ați adus lui Hristos Celui junghiat cu trupul și cu cetele cele mucenicești împreună v-ați numărat mucenicilor.

Slavă…

Preaslăviților Mucenici ai Domnului cei patruzeci și doi, surpând mulțime nenumărată a nelegiuiților, v-ați învrednicit multor bunătăți în ceruri.

Și acum… a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, dumnezeiască înfrumusețarea pătimitorilor, care ai născut pe Hristos cel frumos, cu frumusețile, pe Acesta roagă-L ca să înfrumusețeze sufletul meu.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu este sfânt…

Stând de față în mijlocul priveliștei, cu glas slobod vitejește ai propovăduit pe Mântuitorul, Cuvântul cel întrupat pentru noi, mare viteazule Teodore.

Întru credință pătimind, înțelepțește te-ai lepădat de trup, și tăierii sabiei pe sine-ți plecându-te, te-ai junghiat ca un miel, Constantine Mucenice vrednicule de minune.

Slavă…

Vremea luptelor tuturor te-a arătat pe tine prieten credincios a lui Dumnezeu, ca pe unul ce despărțeai cugetul de stricăciosul prieteșug al trupului, prea-alesule Teofile.

Și acum… a Născătoarei:

Adunarea Sfinților celor patruzeci și doi pătimind, adevărat te propovăduia pe tine, adevărata Maică lui Dumnezeu celui dintru înălțime, care îi întăreai pe ei cu mijlocirile tale.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, carele ai înălțat cornul credincioșilor Tăi Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna, glas 4.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat…

Îngrădiți fiind cu vitejie către cei fărădelege, împreunați fiind întru o ceată cu cuvântare, toată arma lui Hristos Dumnezeu ați ridicat către cei fără de Dumnezeu. Și credința ca o sabie în mâini luând, și pavăză nădejdea pe umeri punând-o, și cu platoșa dragostei arătat fiind îmbrăcați, pe vrăjmașul ați biruit.

Slavă… altă Sedealnă, Glas 8.

Podobie: Pe înțelepciunea…

Ducându-vă legați de vrăjmașul, și închizându-vă în temniță întru mulți ani, ați rămas nevătămați, fiind păziți cu credința, și prin sabie dezlegându-vă din trup, arătat v-ați legat cu dumnezeiescul dor Sfinților. Pentru aceasta ca niște luminători ați strălucit în lume, luminând pe toți cu darul duhului, purtătorilor de chinuri fericiților. Rugați pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Și acum… a Născătoarei:

Pe înțelepciunea și Cuvântul, în pântece zămislindu-L negrăit Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ține lumea. Și în brațe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor și Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine preasfântă Fecioară, și cu credință te măresc, ca să mă izbăvesc eu de greșale, când voi vrea să stau în ceasul judecății înaintea feței Ziditorului meu. Al tău ajutor atunci să-mi dăruiești, Stăpână Fecioară Curată. Că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Izbăvitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce fără dreptate spânzurat, plângând striga cu amar: Lumea se bucură prin Tine primind izbăvire; iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei, preabunule Dumnezeule, adâncul milei și izvorul cel nedeșertat milostivește-Te și dăruiește iertare de greșale, celor ce laudă cu credință dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, strigând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Cu puterea Dumnezeiescului Duh, toată neputincioasa putere a vrăjmașului o ați surpat, omorându-vă mucenicilor, și ați moștenit viața cea veșnică.

Prin cugetările cele dumnezeiești prea bine Calist întărindu-și sufletul vitejește, a mers bucurându-se spre tăierea sabiei, ca să moștenească cele cerești.

Temeiurile cele înțelegătoare ale chinurilor, frumos le-ai pus pe piatra cunoștinței minții tale, și bărbătește gonind pe vrăjmașii tăi, i-ai împiedicat preafericite Vassoiu.

Slavă…

Vărsându-vă sângiurile, împreună luminat v-ați dat duhurile Celui ce pentru noi, prin bogăția bunătății sângele Său l-a vărsat pe Cruce, preaslăviților.

Și acum… a Născătoarei:

Dumnezeieștii Mucenici știindu-te Fecioară curată pe tine Maică și slăvind mărirea cea dintru tine, au moștenit întru înălțime darurile cele nemuritoare.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greșalelor.

Făclii tăinuitoare v-ați arătat, luminând sufletele credincioșilor, cu lumina pravoslaviei, și risipind întunericul necunoștinței, purtătorilor de chinuri ai Domnului preafericiților.

De căscările leilor celor gânditori scăpând nevătămați, Mucenici ai Domnului, preadulce mâncare v-ați făcut Stăpânului tuturor, învrednicindu-vă desfătării celei nestricăcioase.

Slavă…

Mucenicii cei patruzeci și doi, aduceți lui Dumnezeu rugăciuni pentru noi, ca să ne izbăvim de toată munca, și de nenumărate scârbe cele ce ne vin asupra.

Și acum… a Născătoarei:

Rogu-mă Preacurată, îndreptează-mi mișcările minții mele, către Dumnezeu cel ce este calea vieții, și a netezit cărările purtătorilor de chinuri, cele ce duc către cele cerești.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Marea vieții văzându-o…

Cu vetreala Crucii întraripându-se pătimitorii, neudat au înotat marea fărădelegii, și au ajuns, la limanurile cele liniștite, făcându-se ocârmuitori credincioșilor.

Pe mucenicii Domnului pe Constantin și pe slăvitul Teodor, pe Calist și pe Vassoiu, și cu aceștia pe marele Teofil, și pe cei împreună pătimitori ai lor cu bunăcredință să-i lăudăm.

Slavă…

Ca niște flori dulci mirositoare tăinuit înflorind în grădina pătimitorilor, toată Biserica ați umplut de mireasmă înțelegătoare, gonind putoarea înșelăciunii.

Și acum… a Născătoarei:

Născătoarea de Dumnezeu Fecioara cu adevărat, afară de legile firii Te-a născut mai presus de fire pe Tine, Hristoase, care ai încununat pe mucenicii cei ce cu credință au pătimit după lege.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea mult-Milostive.

CONDAC, glas 2,

Podobie: Cele de sus căutând…

Pe ostașii credinței cei de curând arătați, care pentru Hristos cu osârdie au pătimit cu cununi de laude după vrednicie toți să-i încununăm, ca pe cei ce se roagă pentru noi lui Hristos, și ca pe niște turnuri și păzitori ai stăpânirii creștinești.

ICOS

Frumusețea lui Hristos cea neasemănată și slava cea negrăită, care cetele îngerești doresc să o vadă, cu îndrăzneală voi văzându-o împreună cu toți Sfinții cei din veac, viteji ai lui Hristos cei patruzeci și doi, cu sfintele voastre rugăciuni pe cei ce vă laudă pe voi luminați, gonind întunericul păcatelor, și fiii luminii făcându-i, ca cei ce sunteți turnuri și păzitori ai stăpâniei creștinești.

SINAXAR

Întru această lună în 6 zile, pomenirea Sfinților marilor Mucenici patruzeci și doi, Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vassoi și cu însoțitorii lor care în Amoreia au pătimit.

Stih: Ceata alcătuită, număr de șase poartă.

Împreună cu cea înșeptită fiind tăiată

În a șasea zi sunt tăiate:

Patruzeci și două capete.

Aceștia erau cei mai întâi ai cetății Amoreii, care, dacă luară agarenii cetatea, au fost luați robi și ei, voievozi și căpitani mari fiind și de neam mare între greci, care nici pentru frica, nici pentru dragostea vieții, nici pentru slăbiciunea, nici pentru pătimirea cea rea care de mulți ani în robie au suferit, nu și-au schimbat credința lui Hristos, ci cu socoteală bărbătească și cu vitejia sufletului luptându-se, neîntinându-și sufletul de chinuirea și de topirea trupului, ci toți vitejește stând și nevrând a se lepăda de credința lui Hristos, bucurându-se li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Arcadie.

Stih: Fiindu-ți mijlocul cel gândit cu bunătățile încins.

Arcadie, bine încins alergi către cele de sus.

Tot în această zi pomenirea Preacuviosului Isihie, făcătorul de minuni.

Stih: Isihie pe sineți la viață liniștită dându-te,

Te lipsești din viață sfârșitul ajungându-te.

Tot în această zi Preacuviosul Maxim, ucis cu pietre s-a săvârșit.

Stih: Cu toată mintea Maxim către cununi privind:

Către împroșcarea pietrelor s-a arătat piatră fiind.

Tot în această zi Sfântul Eufrosin, cu apă fierbinte clocotită adăpat s-a săvârșit.

Stih: Cu pahar adânc bând băutură fiartă,

Mucenicul Eufrosin a aflat calea cea desfătată.

Tot în această zi, aflarea cinstitei Cruci când s-a aflat de fericita Elena.

Stih: Ne dă nouă Elena darul acesta a-l vedea,

Lemnul care ne-a pricinuit nouă din stricăciune mântuirea.

Tot în această zi aflarea cinstitelor piroane.

Stih: Cuiele se arată împărătescului cap podoabă,

Iar ocârmuirii întărire se află.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Iulian și Evul prin sabie s-au săvârșit.

Stih: Vino să murim de sabie lui Evul zicându-i,

Iulian bună sfătuire dându-i.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioșilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cei patruzeci și doi de Mucenici ai lui Hristos, ca cei ce au păzit legile lui după îndelungata închidere, dezlegându-se din temnița trupului, s-au arătat adevărați păzitori ai noștri, locuind în ceruri.

Asemănându-vă dumnezeieștilor trei tineri celor robiți în Babilon oarecând, ca niște robi fiind duși la loc depărtat, bunilor biruitori Mucenici, acolo ați robit pe vrăjmașul cel mult tulburător.

Slavă…

Cu curgerile sângelui vostru ați uscat râurile deșertăciunii, și fiind aruncați întru repejunile râurilor, v-ați lipit către apa vieții, izvorându-ne nouă izvoarele nemuririi, înțelepților.

Și acum… a Născătoarei:

Fiind tu curată carte prea nouă, ai avut întru tine pe Cuvântul scris, care a scris în cartea celor vii pe ai săi dumnezeiești pătimitori, cei ce cu osârdie au plinit cele scrise.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Din văpaie cuvioșilor…

Întru dumnezeiască priveliște a mucenicilor intrând, ați arătat bărbătește lupte împotrivitoare, surpând pe vrăjmașul. Pentru aceasta vă lăudăm pe voi ostași ai lui Hristos.

Celor deșerți la minte, care te silea ca să te desparți din darul lui Hristos, vitejește le-ai stătut împotrivă, pătimitorule Constantine, și te-ai numărat în cetele mucenicilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Cei patruzeci și doi purtători de chinuri, junghiindu-se împreună ca niște mielușei fără de răutate, bucurându-se cu multă îndrăzneală, au urmat patimii celei cinstite a lui Hristos, Celui ce S-a junghiat ca o oaie.

Și acum… a Născătoarei:

Împodobitor de mireasă arătându-se ție dumnezeiescul Arhanghel, striga ție: Bucură-te scaunul cel de foc al lui Dumnezeu, neîntinată Preacurată, întărirea purtătorilor de chinuri, a celor ce au mărturisit pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea…

Învrednicitu-v-ați a vedea pe Domnul, Cel ce a dăruit vouă cununa slavei celei nestricăcioase, Constantine, Vassoie, Teodore, Caliste viteazule, fericite Teofile, împreună cu ceilalți pentru noi pururea rugați-vă.

Ca o lumină, ca o dimineață, ca un soare mare, strălucind astăzi pomenirea pătimitorilor, a luminat sufletele credincioșilor, pe care săvârșindu-o să-i lăudăm pe dânșii, care prin mădularele lor au proslăvit pe izbăvitorul Hristos.

Tabăra mucenicilor, dumnezeiescul șirag cel de patruzeci și doi, s-a numărat prin dar cu mulțimile îngerilor, cerșindu-ne nouă acum dezlegare de greșale, după măsura postului celui de patruzeci de zile.

Slavă…

Sângele vostru l-a primit pământul, și trupurile aruncate le-a împreunat râul, capetele cele tăiate cinstite sunt, fiindcă se aducea asupra lor strălucire dumnezeiască, și arătat povățuia înainte cu putere dumnezeiască.

Și acum… a Născătoarei:

Ceea ce ești vas al luminii, de Dumnezeu dăruită, cu razele tale cele luminătoare, luminează inima mea, gonind norii trândăviei mele, și risipind întunericul păcatului ca una ce ai născut pe Dumnezeul cel fără de păcate.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești. Iar prin tine, Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe care mărindu-L cu oștile cerești te fericim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu Duhul în Biserică…

Ceata cea de patruzeci și doi ce era într-un cuget, a pătimit prea tare până în sfârșit și toate măiestriile vrăjmașului le-a surpat, și s-a mutat către lăcașurile cele cerești, și cununa biruinței cea luminoasă a luat din dreapta Celui Preaînalt.

A Născătoarei:

Ca ceea ce ai îndurare și milă prea-mare, prealăudată de Dumnezeu Născătoare Fecioară, caută spre smerenia mea și risipește tulburarea patimilor și a smintelilor vieții, și de focul gheenei mă izbăvește, prin rugăciunile tale Doamnă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.