SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului sau ale Octoihului și trei ale Sfinților, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Mucenici nebiruiți și prealăudați ierarhi și luminători a toată lumea, făcutu-v-ați stâlpi neclintiți ai dumnezeieștii Biserici, temei dogmelor și povățuitori binecredincioșilor și surpători înșelăciunii, părinți cugetători de cele cerești, luminători sufletelor noastre, vorbitori împreună cu îngerii și apărători ai Treimii.

Efrem pururea slăvitul și Vasilevs de Dumnezeu înțelepțitul, și marele Capiton, dumnezeiescul Agatodor, împreună cu Elpidie și cu Eterie și cu slăvitul Evghenie, prin dumnezeiești cuvinte să se fericească. Că viețuind cu cuvioșie și pătimind cu sfințenie, s-au arătat locuitori împărăției celei cerești.

Vasilevs pururea pomenitul prin lupte cugetul cel trupesc omorându-l, a înviat morți cu dumnezeiasca chemare, și Capiton iarăși preasfințitul păstor, stând în mijlocul văpăii cu bucurie s-a arătat nears. Prin rugăciunile lor Iubitorule de oameni, dăruiește nouă curățire și mare milă.

Slavă… Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te cea în chipul soarelui neapusă, căruță a Soarelui, care ai strălucit pe Soarele cel neînțeles: Bucură-te mintea cea strălucitoare cu dumnezeiești străluciri, raza fulgerului care luminezi marginile pământului, cea cu adevărat cu raze de aur, care a strălucit credincioșilor lumina cea neînserată.

A Crucii, a Născătoarei:

Preacurata Stăpână văzând pe Hristos răstignit, și cu sulița împungându-i-se coasta, cea fără prihană plângea, strigând: Ce este aceasta Fiul meu? Ce Ți-a răsplătit Ție poporul cel nemulțumitor, pentru bunătățile care ai făcut, și Te sârguiești să mă faci fără de Fiu pe mine preaiubite! Mă îngrozesc Îndurate, de răstignirea Ta cea de bunăvoie.

LA UTRENIE

Canonul Sfinților

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 4,

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui amalic în pustie a biruit.

Cu dumnezeieștile vărsările luminii revărsându-vă mucenicilor, pe cei ce cu bunăcredință cinstesc pururea, praznicul vostru cel purtător de lumină și strălucit, izbăviți-i de negura patimilor.

Cuvântul lui Dumnezeu întrupându-Se, preaslăviților păstori v-a arătat cuvioși, ca să vestiți Dumnezeirea Lui, celor rătăciți și primejduiți de necunoștință.

Slavă…

Umplându-vă de apele cele făcătoare de viață ale Duhului, pe cei topiți de arsura nedumnezeirii celei cumplite i-ați adăpat, și către apa mântuirii i-ați povățuit slăviților.

Și acum… a Născătoarei:

Dezlegatu-s-a blestemul strămoșilor, prin nașterea ta cea mai presus de minte, preacurată Fecioară, și intrarea raiului cea dintâi au câștigat cei ce cu glas mare te laudă pe tine.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Veselească-se de tine…

Aprinzându-te la minte cu focul cel dumnezeiesc Vasilevs preaînțelepte, ai ars materia nedumnezeirii, ca un născător prea-ales.

Cu lumina Duhului ați tras către lumina preasfântului Botez, pe cei dintru întunericul celor cumplite, slăviților.

Slavă…

Îndreptându-se cărările tale către Dumnezeu, Vasilevs, cu darul ai întors pe toți din calea rătăcirii, către cunoștința lui Dumnezeu.

Și acum… a Născătoarei:

Pe Domnul cel puternic care izbăvește pe oameni din silnicia vrăjmașului, fără întinăciune l-ai născut preacurată Fecioară.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale…

Prin darul mirului preoțind, cugetători de Dumnezeu, păscători v-ați arătat ai norodului, și ca niște curați mielușei junghiindu-vă, v-ați adus Cuvântului Celui întâi păscător ce S-a jertfit ca o oaie, Mucenici prealăudați, luminători a toată lumea. Pentru aceasta prăznuim toți, cu dragoste dumnezeiască, pomenirea voastră.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Ca o viță nelucrată fecioară, Strugurul cel preafrumos ai crescut, cel ce izvorăște nouă vinul mântuirii, care veselește sufletele și trupurile tuturor. Pentru aceasta pe tine ca pe o pricinuitoare a bunătăților fericindu-te, pururea cu îngerul strigăm ție: Bucură-te cea plină de daruri.

A Crucii, a Născătoarei:

Moarte de ocară prin răstignire ai răbdat de bunăvoie Îndurate, pe care văzându-Te ceea ce Te-a născut pe Tine Hristoase s-a rănit. Cu ale căreia rugăciuni, prin bună îndurarea milei Tale, Unule Preabunule, și Iubitorule de oameni Doamne, milostivește-Te și mântuiește lumea, Cel ce ai ridicat păcatul lumii.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Preasfințita ceată a mucenicilor, cea împodobită cu darul preoției și al muceniciei, să se laude și să cântăm cu bucurie: Slavă puterii Tale, Doamne.

Purtătorii de Dumnezeu, Efrem, și Agatodor, Vasilevs, Capiton, Evghenie, Elpidie și dumnezeiescul Eterie s-au arătat plini de Duhul Sfânt, ocârmuitori ai Bisericii.

Învățați fiind cele dumnezeiești, dumnezeieștilor părinți, cu adevărat întru cuviință și dreptate ai păscut noroadele și sfârșit fericit ai primit prin mucenicie.

Slavă…

Cei omorâți de necredință, prin scularea Celui ce a murit, viață veșnică au dobândit, prin tine crezând lui Hristos Dumnezeului nostru, preasfințite Mucenice Vasilevs.

Și acum… a Născătoarei:

Pe oamenii cei omorâți i-ai înviat Fecioară, mai presus de tot cugetul născând Viața cea Ipostatnică, pe Hristos Dumnezeul nostru, care S-a făcut om pentru milostivire.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Paharul muceniciei cu cinste l-ați băut, purtătorilor de Dumnezeu părinți, chemând cu credință numele Domnului.

Cela ce singur morților le suflă înviere, prin rugăciunea ta Vasilevs, a înviat pe cel mort luminând propovăduirea ta.

Slavă…

Propovăduind pe Fiul întocmai la cinste cu Tatăl, ați micșorat tirania mulțimii dumnezeilor, ai nebuniei celei idolești, Mucenici Preasfințiți Părinți.

Și acum… a Născătoarei:

Fericit este poporul care te cunoaște pe tine Preacurată, Maică Stăpânului tuturor, și cu dragoste te fericește pe tine.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas…

Pe Agatodor și pe Evghenie și pe marele Vasilevs și pe înțeleptul Elpidie, cei ce sunt ierarhi și Mucenici preaviteji, cu laude să-i încununăm.

Întru cele legiuite ale Duhului fiind crescuți preaînțelepților și punând legi mărturisitoare celor nelegiuiți, arătat i-ați tras pe ei către lumina bunei credințe.

Slavă…

Arătatu-v-ați oi din multe cetăți, iar păstori unui norod și moștenitori ai cetății celei dumnezeiești, întru care locuiesc mucenicii cei bineplăcuți lui Dumnezeu.

Și acum… a Născătoarei:

Umbrele legii și pildele proorocilor mai-nainte te-au închipuit pe tine Fecioară, care ai avut naștere prin cuvânt negrăit, care mântuiește lumea, Preacurată.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glas 2.

Podobie: Cele de sus căutând…

Ziua cea purtătoare de lumină este astăzi a păstorilor, care luminat au preoțit în Herson, a căror prăznuire lăudăm, ca cei ce ați pătimit pentru Hristos, sfințiți Mucenici rugați pe Hristos începătorul păstorilor, ca să ne numere și pe noi la starea cea dea dreapta a oilor, ca să cântăm vouă: Bucurați-vă Sfinți Părinți cei ce ați vărsat sângele vostru pentru Hristos.

SINAXAR

Întru această lună în 7 zile, pomenirea Sfinților sfințiților Mucenici ce au fost episcopi în Herson; Elrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Kapiton și Eterie.

Stih: Capul la cei ciopliți neplecând

Te veselești Efreme la tăiere pe el tinzându-l

Vasilevs de mâinile desidemonilor târât fiind,

Mâinile desidemoneștei înșelăciuni este zdrobind.

Treimea a împreună nevoitorilor după proorocească zicere,

Spre bătăi zice am dat spatele meu și durere.

Kapiton mâinile la rugăciune a ridicat,

Și ridicându-și picioarele la Dumnezeu s-a mutat.

Din râu la Dumnezeu te duci Părinte,

Carele în râu s-a spălat trupește.

În a șaptea zi a răpit moartea,

Pe părinții cei cu numărul de șapte.

La șaisprezece ani ai împărăției lui dioclețian, trimițând Preasfântul episcopul Ierusalimului Ermon, episcopi pe la deosebite neamuri ca să propovăduiască Apostolește cuvântul și să mărturisească pe Hristos, fost-au trimiși de dânsul și acești purtători de Dumnezeu părinții noștri în țara Tavrosciților. Însă Efrem la Sciția. Iar Vasilevs la Herson. Deci, sosind în cetate și propovăduind pocăință și întoarcere spre credință, fu bătut și gonit din cetate de cei de loc, ca un vestitor de viețuire nouă socotindu-l și stricător de obiceiurile cele ale patriei și de lege; și fugind locui în peștera ce-i zic Partenon, pe de o parte bucurându-se căci s-a necinstit pentru Hristos și pe de altă parte întristându-se pentru orbirea și rătăcirea necredincioșilor acelora. Deci aflându-se așa și rugându-se pentru dânșii, fu chemat iarăși de aceiași, că întâmplându-se de muri copilul domnului lor, și maimarele cetății lor. Pe care îngropându-l părinții și rudeniile lui și străjuind la groapă, li se arătă în vis mortul și le zise: De veți vrea ca să mai înviez, chemați pe străinul acela ce l-ați necinstit, și crezând învățăturile lui, rugați-l să facă rugăciune pentru mine. Deci făcură așa. Și înviind copilul cu rugăciunile Sfântului și prin turnarea sfintei ape în chipul botezului, pentru aceasta primiră părinții lui credința în Hristos și năvăliră la scăldătoarea botezului cu toți cunoscuții și rudeniile de se botezară. Iar câți rămaseră necredincioși, pornindu-se cu mânie de către jidovi, traseră pe Sfântul în drum și smucindu-l mult și-a dat sufletul la Dumnezeu. De aceea iarăși după moartea Sfântului Vasilie, venind la Herson Evghenie și Agatodor și Elpidie, că și ei asemenea erau trimiși de episcopul Ierusalimului, propovăduitori neamurilor, mărturisind mântuirea se ridicară asupra lor păgânii și bătându-i fără de milă și cu cruzime, îi omorâră, trecând anul la ziua fericitului Efrem și Vasilevs în șapte ale lunii lui Martie. Iar după câțiva ani fu trimis iarăși de la Ierusalim episcopul Eterie, care văzând sălbăticirea și nesupunerea norodului, se duse la Vizantia ca să vorbească cu împăratul pentru dânșii, că atunci ocârmuia marele Constantin împărăția Romanilor. Și făcându-se vorba după gândul său și gonindu-se cu puterea împărătească păgânii din cetate și intrând în locul lor alți viețuitori, oameni binecredincioși, și întorcându-se fericitul Eterie iarăși la Vizantia ca să mulțumească împăratului, și ținându-i păgânii calea la întoarcere, l-au aruncat în apa ce se cheamă Dunaviu și săvârșindu-și acolo mucenicește calea sa în șapte ale lui Martie. Trimis-au cei de loc ai cetății rugăminte către marele Constantin, de au luat episcop pe fericitul Capiton, De care lucru creștinii bucurându-se și păgânii mâhnindu-se și cerșind semn de credință, să între episcopul într-un cuptor aprins din cele ce erau aproape și să iasă nevătămat și nears. Așa episcopul îmbrăcându-se cu sfintele veșminte și punându-și Omoforul și făcând semnul crucii intră în foc. Și stând câtva ieși nears avându-și felonul de pe dânsul plin de jăratec aprins și îngrozind pe toți cu minunea aceasta și botezându-i. După ce i-au întors pe toți spre Dumnezeu s-a mutat și el din viață cu fericire în douăzeci și două ale lui Decembrie.

Tot în această zi Sfinții Nestor și Arcadie, episcopii Trimitundei Ciprului cu pace s-au săvârșit.

Stih: Pe cei doi păstori preamari ai Trimitundei să-i lăudăm cu un gând,

Pe cei ce în frumusețile raiului se desfătează săltând.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Pavel Prostul.

Stih: Pavel mutându-se către Dumnezeu Cuvântul de pe pământ,

Înmulțite cununi pentru prostie este primind.

Acest întru Sfinți Părintele nostru Pavel, care și prost s-a numit era plugar și prostatic, însă fără de răutate și neprefăcut la minte, ca nimenea altul. Dar avea soție înrăutățită și preacurvă și întru multă vreme se tăinuia de dreptul. Deci într-una din zile fără de veste venind el din țarină, afară de vremea obișnuită, (precum urmează a se întâmpla) a aflat pe soția sa preacurvind în casa sa. Și zâmbind de râs a zis către ei: Bine, bine, nu-mi pasă nimic, mă jur pe Iisus, eu de acum înainte nu voi nici cu ochii să o văd. Iar către preacurvar a zis: Aibi-o pe ea și pe copiii ei, și eu mă duc și mă voi face monah. Și îndată lăsându-le pe toate și bine rânduindu-le, s-a dus către fericitul Antonie și lovind în ușă a ieșit fericitul Antonie și i-a zis lui: Cine ești frate și ce cauți aici? iar el au răspuns: Străin sunt și am venit către tine să mă fac monah. Iar Sfântul i-a zis: Bătrân fiind de șaizeci de ani nu poți să te faci monah, nici să suferi scârbele și reaua pătimire a pustiei. Iar dacă voiești, du-te la Chinovie ca să afli cu îmbelșugare cele spre trebuința trupului și să petreci fără de osteneală împreună cu monahii aceia. Căci frații vor ajuta neputinței tale, fiindcă eu petrec singur. Și la cinci zile mănânc odată pâine și aceasta mai mult flămând. Ci el însă nu suferea să audă acestea de la bătrânul și se sârguia ca să rămână împreună cu el. Deci neputând Sfântul ca să-l depărteze a închis ușa chiliei și l-a lăsat pe el afară trei zile, neieșind Sfântul afară pentru ca să-l vadă pe el. Însă Pavel a rămas postind și nu s-a dus. Iar a patra zi silind pe Sfântul oarecare trebuință neapărată a deschis ușa chiliei și aflând pe Pavel i-a zis: Du-te bătrânule de aici, nu mă sili, nu poți fi împreună cu mine. Iar Pavel i-a zis: Cu neputință este să mă duc aiurea. Atuncea înțelegând Sfântul că Pavel nu avea nici traistă, nici pâine, nici apă, nici altceva, a zis către el: De vei avea ascultare și vei face cele poruncite de mine fără de lenevire și fără de cârtire, vei putea și aici să te mântuiești. Iar de nu le vei face acestea, ce te ostenești în zadar și nu te întorci de unde ai venit? Iar Pavel răspunzând a zis: Oricâte-mi vei porunci, pe toate cu osârdie le voi face. Atuncea Sfântul i-a zis: Stai drept aici și fă rugăciune, până voi ieși ca să-ți aduc ție de lucru. Deci intrând fericitul Antonie în peșteră lua seama printr-o ferestruică și vedea pe Pavel că stă nemișcat, rugându-se și prăjindu-se de arsura soarelui. Iar după a șaptea zi, a ieșit Sfântul și udându-i ramuri de finice, a zis lui Pavel: Ia-le acestea și le împletește șirag, precum mă vezi pe mine împletind. Deci, cu multă osteneală, a împletit bătrânul până la al noulea ceas, cincisprezece stânjeni. Și Sfântul i-a zis: Rău ai împletit, despletește șiragul și-l împletește dintâi. Și era Pavel postind șapte zile. Acestea le făcea Sfântul Antonie, ca îngreuindu-se Pavel să se ducă de la el. Iar Pavel cu multă îndelungă răbdare și osârdie despletind șiragul și iarăși fără de cârtire și fără de a se rușina, cu multă rânduială împletindu-l, a spăimântat pe Sfântul. Pentru care și umilindu-se, apunând acum soarele, a zis către Pavel: Vrei să mâncăm puțină pâine? Iar Pavel a zis: Precum poruncești Părinte. Care acestea iarăși a muiat inima Sfântului. Și punând masă a pus pe ea patru bucățele de pâine care era de șase unghii una (adică patruzeci și opt de dramuri) și a muiat pentru dânsul una, iar pentru bătrânul trei. Și începând Antonie psalmii ca și întru aceasta să ispitească pe Pavel, a cântat de două ori pe același psalm repetându-l; iar Pavel mai cu osârdie făcea rugăciune împreună cu Sfântul. Și zicea bătrânul către Pavel: Șezi la masă și ia aminte să nu te atingi de cele puse înainte. Și făcând după porunca lui i-a zis Sfântul: scoală-te, și făcând rugăciune culcă-te. Și Pavel, nicicum atingându-se de hrană, a făcut așa. Iar pe la miezul nopții sculându-se Antonie la rugăciune, a sculat și pe Pavel, și până la al noulea ceas din zi i-au îndelungat rugăciunile. Iar făcându-se seară au mâncat Antonie părticica sa și de alta nu s-a mai atins. Iar Pavel mâncând mai cu zăbavă, mai avea încă din părticica ce mânca și în sfârșit, după ce a mâncat-o toată i-a zis Antonie: Bătrânule, mănâncă și altă bucată de pâine. Și Pavel i-a zis: Dacă vei mânca și tu, voi mânca și eu. Iar Antonie i-a zis: Destul îmi este o bucată, căci sunt monah. Și Pavel i-a zis: Deci și eu voi a mă face monah, destul îmi este și mie o bucată. Și sculându-se au cântat și după ce au dormit puțin, sculându-se, iarăși au început a cânta. Și făcându-se ziuă l-a trimis pe el, ca să umble prin pustie și după trei zile să se întoarcă. Care făcându-se și întâmplându-se a veni oarecari frați la Antonie, Pavel lua aminte ce este dator să facă. Deci Sfântul i-a zis lui: Slujește fraților cu tăcere, nimic gustând până ce se vor duce. Și după ce acum se plinea a treia zi, negustând nimic Pavel, îl întrebă pe el frații, zicând: Pentru ce taci? Iar el nerăspunzând, i-a zis Sfântul vorbește fraților și a început a vorbi. Deci într-una din zile aducând oarecine la Sfântul un chiup cu miere o a vărsat pe pământ și după aceasta a zis lui Pavel: Strânge mierea într-un vas și ia seama să nu strângi împreună și niscai gunoaie netrebnice. Și aceasta făcându-se nicicum s-a tulburat, sau s-a schimbat Pavel. Întru altă vreme iarăși i-a poruncit lui să scoată apă toată ziua și să o verse fără de nici un folos. Și altădată iarăși spintecându-i Sfântul haina lui, i-a poruncit lui cu silință să o coasă. Deci după ce l-a văzut pe el Sfântul, că făcea toate poruncile lui neîndoit, fără de cârtire, sau oprire, a zis către el: Iată frate, dacă vei putea să faci în toată ziua așa, rămâi împreună cu mine. Iar de nu, du-te de unde ai venit. Către care a zis Pavel: Nu știu de ai să-mi poruncești ceva mai mult decât aceasta, căci cele până acum poruncite, cu ușurință pe toate le fac. Deci acest fel și atâta de multă ascultare și smerenie a câștigat fericitul acesta Pavel. Încât și dar a luat asupra dracilor ca să-i izgonească și deplin încredințându-se marele Antonie, îl avea împreună până la o vreme. Apoi făcându-i chilie, l-a așezat acolo, ca să se învețe a da război împotriva vicleșugurilor drăcești. Deci dar petrecând un an îndeosebi și arătându-se făcător de minuni și slujind lui Dumnezeu cu vrednicie, s-a dus la cereștile lăcașuri.

Tot în această zi Sfântul Efrem patriarhul Antiohiei cu pace s-a săvârșit.

Stih: Păstorul Efrem acum cu păstorul petrecere are,

O ce mare vrednicie! Cel mic cu cel mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Intrat-ai bucurându-te Părinte Capitone singur în cuptor, nearzându-te ca și cei trei tineri, și scoțând pe necredincioși din focul cel ce va să fie, încredințându-se prin dumnezeieștile minunile tale.

Ne-spăimântându-te și neînfricoșându-te de poruncă, Părinte Capitone, cu sfințitul veșmânt te îmbrăcai, purtând pe dânsul cărbunii focului preafericite.

Slavă…

Oprit-ai curgerea necunoștinței prin dumnezeieștile cuvintele tale, punând cunoștința bunei credințe întru toți cei alunecați la adâncurile deșertăciunii, sfințite lucrătorule Capitone, cuprinsule de Dumnezeu.

Și acum… a Născătoarei:

Cuvântul lui Dumnezeu Fecioară, care a zidit pe Eva cu mâna, vrând iarăși pe toți ai înnoi, din pântecele tău Se zidește, primind începere, cel de un scaun cu Tatăl și cu Duhul.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și…

Prin durerile trupului omorându-vă cuvioșilor părinți, viață fără de moarte ați pricinuit celor ce se închinau dumnezeilor celor morți și cei mântuiți, pururea cu voi striga: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu un glas să lăudăm credincioșii pe Evghenie, și pe Agatodor, pe Vasilevs și pe Capiton, pe Efrem și pe Elpidie, împreună cu Eterie ca pe niște surpători ai vrăjmașului și ierarhi ai lui Hristos, căruia strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Veselind noroadele Părinte înțelepte Efreme cu învățăturile, ai trecut acum către strălucirea cea neînserată, către veselia cea pururea veșnică, primind răsplătirile trudelor tale și strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Struguri ai viei vieții fiind acum, Preafericiților, izvorâți vinul tămăduirilor pururea, și veseliți inimile tuturor celor ce cu credință vă laudă pe voi și strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum… a Născătoarei:

Văzutu-s-a ca un om din tine Preacurată, născându-se Cel mai presus de fire, îndoit cu firile, cu lucrările și cu voile, arătându-se oamenilor cărora S-a asemănat, Căruia strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată…

Cu sfințite cântări săvârșind, sfințită pomenirea Sfinților Sfințiților Mucenici, veniți toți cu glas mare să-i cinstim, ca pe cei ce se roagă pentru noi preaînduratului Dumnezeului nostru.

De cei fără de Dumnezeu târându-vă pe pământ, v-ați arătat ca niște pietre cinstite dumnezeieștilor Mucenici, și zidirile înșelăciunii cu puterea lui Dumnezeu surpându-le. Pentru aceasta după vrednicie vă fericiți.

Astăzi cetatea Hersonului prăznuiește pomenirea voastră, căci acesteia v-ați arătat turnuri, tării și stâlpi dumnezeiești, păstori și învățători și rugători către Dumnezeu fericiților.

Slavă…

Acum ceata părinților s-a numărat cu cetele îngerilor, Evghenie, Efrem și Capiton, Elpidie și Eterie, cu Vasilevs slăvitul și Agatodor cugetătorul de Dumnezeu.

Și acum… a Născătoarei:

Doamna cea de Dumnezeu dăruită purtând în brațe pe Hristos, Cela ce toate le poartă cu mâna, spăimântându-se striga, zicând: Cum să te cunosc pe Tine și Fiu și Făcător al meu, Cela ce ești necuprins?

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână cea din marginea unchiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.