SFÂNTUL ILIE

Se cuvine a ști, că de se vor întâmpla mucenicii în vreo Duminică de ale postului, atunci se cântă întâi stihirile învierii, apoi ale Sfinților. Iar în duminica Crucii să cântă: întâi ale învierii, apoi ale crucii și ale Sfinților. Însă mai pe larg să se caute în Triod Tipicul.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am… (De se slujește liturghie). Punem stihirile pe 10 și cântăm samoglasnica zilei de două ori și mucenicina, apoi 3 Podobnice ale Triodului, după aceea ale Sfinților pe 4, glas 2, ale lui Ioan Monahul. Și se cântă însuși glasul.

Stihirile Sfinților:

Răbdând ceste de aici vitejește, bucurându-se de cele nădăjduite, unul către altul au grăit Sfinții Mucenici. Nu de haină ne dezbrăcăm, ci pe omul cel vechi lepădăm. Iute este iarna, dar dulce este raiul. Cu durere este gheața, dar dulce este desfătarea. Deci să nu ne ferim, o, împreună ostașilor! Puțin să răbdăm ca să ne încununăm cu cununi de biruință de la Hristos Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre.

Lepădând îmbrăcămințile toate, intrând fără frică în iezer, unul către altul au grăit Sfinții Mucenici: Pentru raiul care am pierdut, hainele cele stricăcioase astăzi să nu le purtăm; cei ce prin șarpele cel făcător de stricăciune oarecând ne-am îmbrăcat, să ne dezbrăcăm acum pentru învierea tuturor. Să nu băgăm seama de gheața ceea ce se topește și trupul să-l urâm, ca să ne încununăm cu cununi de biruință, de la Hristos Dumnezeul, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Văzând muncile ca niște desfătări, alergând la iezerul cel rece, ca la o căldură au grăit Sfinții Mucenici: Să nu ne înfricoșăm de ceasul iernii, ca să scăpăm de înfricoșat focul gheenei. Să ardă piciorul, ca să dănțuiască în veci. Și mâna să se rupă, ca să se înalțe către Domnul. Și să nu ne fie milă de firea cea muritoare. Ci să alegem moarte, ca să ne încununăm cu cununi de biruință, de la Hristos Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre.

Slavă… glas 2.

Stihira cea dintâi: Răbdând ceste de aici…

Și acum… a Născătoarei, învierii.

Trecut-a umbra legii și darul a venit, că precum rugul n-a ars fiind aprins, așa Fecioară ai născut și Fecioară ai rămas. În locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptății. În locul lui Moise, Hristos mântuirea sufletelor noastre.

VOHOD, Lumină lină...

Prochimenul zilei și paremiile zilei, și ale mucenicilor trei.

Din proorocia lui Isaia citire:

Cap. 43, 9.

Acestea zice Domnul: Toate neamurile s-au adunat împreună, și se vor aduna boierii dintru ei. Cine le va vesti acestea întru dânșii? Sau cele din început cine auzite le va face vouă? Aducă-și mărturiile sale și să se îndrepteze și să asculte și să zică adevărul, fiți mie mărturii și eu sunt martor, grăiește Domnul Dumnezeu, și Pruncul care am ales. Ca să știți și să credeți și să cunoașteți că Eu sunt, mai-nainte de mine n-a fost alt Dumnezeu și după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, și nu este afară de Mine mântuitor, Eu am vestit, și am mântuit și am defăimat, și nu am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii și Eu martor Domnului Dumnezeu. Încă din început Eu sunt și nu este cine să scoată din mâinile Mele. Face-voi, și cine va întoarce aceasta. Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce mântuiește pe noi Sfântul lui Israil.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3, 10.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca, părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor, și mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Și întru puține fiind pedepsiți, cu mari bunătăți se vor dărui, căci Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit, și în vremea cercetării Sale vor străluci și vor fugi ca scânteile pe paie. Judeca-vor limbi și vor stăpâni noroade și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul. Și credincioși în dragoste vor petrece cu Dânsul, că dar și milă este întru Sfinții Lui și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, 16.

Drepții în veci vor fi vii, și de la Domnul plata lor și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Drept aceea vor lua împărăția podoabei și stema frumuseții din mâna Domnului. Că cu dreapta Sa va acoperi pe ei și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întări făptura cu arme spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăca-va în loc de platoșă dreptatea, și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită bunătatea, și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va ridica război împreună cu Dânsul lumea, asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din praștia mâniei cea zvârlitoare de pietre pline vor cădea grindine. Înfierbântase-va asupra lor apa mării și apele cele mari repede vor curge. Stava împotriva lor Duhul puterii și ca un vifor va vântura pe ei. Și va pustii tot pământul fărădelegea și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Ascultați dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți întru noroadele limbilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea și puterea de la Cel Preaînalt.

Și cealaltă slujbă a celei mai-nainte sfințite. Iar de nu se face liturghia celei mai-nainte sfințite, punem stihoavna, samoglasnica zilei, a Triodului de 2 ori și mucenicina. Deci

Slavă… a Sfinților, glas 6:

În glasuri de cântări să lăudăm credincioșii, pe purtătorii de chinuri patruzeci de Mucenici, și către dânșii cu dulce cântare să strigăm, zicând: Bucurați-vă Mucenici ai lui Hristos, Isihie, Melitone, Iraclie, Smaragde și Domne, Evnike, Vale și Viviane, Klaudie și Priske. Bucurați-vă Teodule, Eutihie și Ioane, Xantie, Iliane, Sisinie, Kirione, Anghie, Aetie și Flavie. Bucurați-vă Accachie, Ekdikie, Lysimahe, Alexandre, Ilie și Candide, Teofile, Dometiane și dumnezeiescule Gaie și Gorgonie. Bucurați-vă Eutihie și Atanasie, Kirile și Sacherdone, Nicolae și Valerie, Filoctimone, Severiane, Hudione și Aglaie. Ca cei ce aveți îndrăzneală către Hristos Dumnezeul nostru, Mucenici preaslăviți. Aceluia cu osârdie rugați-vă, să mântuiască pe cei ce cu credință săvârșesc preacinstită pomenirea voastră.

Și acum… a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieții, ție ne rugăm, roagă-te Stăpâne cu Sfinții Mucenici, să se miluiască sufletele noastre.

Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne…

Și după Tatăl Nostru..., Troparul, glas 1.

Pentru durerile Sfinților Tăi, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv Doamne, și toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ție.

Sau acesta, glas același,

Purtători de chinuri cinstiți patruzeci ostași întrarmați ai lui Hristos, prin foc și prin apă ați trecut, și v-ați arătat împreună locuitori cu îngerii, cu care rugați-vă lui Hristos pentru cei ce cu credință vă laudă pe voi. Slavă Celui ce a dat vouă tărie, slavă Celui ce v-a încununat pe voi, slavă Celui ce a dăruit prin voi tuturor tămăduiri.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Gavriil zicându-ți ție Fecioară bucură-te, împreună cu glasul s-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David: Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Ziditorul tău. Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine, slavă Celui ce a ieșit din tine, slavă Celui ce ne-a slobozit pe noi prin nașterea ta.

Ectenia, și 3 Metanii mari, și se face Otpustul.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… Troparele amândouă și a Născătoarei.

După întâia și a doua Catismă:

Sedelnele Triodului, iar ecteniile cele mici nu se zic. Iar după a treia Catismă, zice preotul ectenia cea mică. Și aceste sedelne, glas 4.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi…

Cinstită tăria Bisericii, ca niște stele prea-mari o luminați pururea, și celor credincioși străluciți, dumnezeieștilor Mucenici ai lui Hristos cei patruzeci.

Slavă… Altă sedealnă, glas 4.

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat…

Cu prea vitejesc gând trecând mucenicia, minunaților purtători de patimi prin foc și prin apă ați trecut și ați ieșit la lărgimea mântuirii, moștenire luând Împărăția Cerurilor. Și împreună cu îngerii înaintea Împăratului tuturor neîncetat stați cu veselie.

Și acum… a Născătoarei, asemenea:

Ca să cânte cu mulțumire din inimă și să ceară cu dinadinsul, Născătoare de Dumnezeu, milele tale dăruiește-le robilor tăi, celor ce strigă și zic: Preasfântă Fecioară grăbește de ne izbăvește pe noi de vrăjmașii cei nevăzuți și văzuți, și de toată îngrozirea, că tu ești folositoarea noastră.

Iar de va fi Sâmbătă, afară de Sâmbăta Sfântului Teodor, După întâia Catismă:

SEDEALNA

Cinstită tăria Bisericii, ca niște stele prea mari o luminați pururea, și celor credincioși străluciți, dumnezeieștilor Mucenici ai lui Hristos cei patruzeci. De 2 ori.

Slavă… Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Fecioară, primește rugăciune de la noi cei ce alergăm la acoperământul tău. Și nu înceta rugând pe Iubitorul de oameni, să mântuiască pe robii tăi.

După a doua Catismă.

SEDEALNA

Cu prea vitejesc gând trecând mucenicia, minunaților purtători de patimi prin foc și prin apă ați trecut și ați ieșit la lărgimea mântuirii, moștenire luând Împărăția Cerurilor. Și împreună cu îngerii înaintea Împăratului tuturor neîncetat stați cu veselie. De 2 ori.

Slavă… Și acum..., a Născătoarei:

Ca să cânte cu mulțumire din inimă și să ceară cu dinadinsul, Născătoare de Dumnezeu, milele tale dăruiește-le robilor tăi, celor ce strigă și zic: Preasfântă Fecioară grăbește de ne izbăvește pe noi de vrăjmașii cei nevăzuți și văzuți, și de toată îngrozirea, că tu ești folositoarea noastră.

După Polieleu, Sedealna, Glas 5.

Podobie: Cuvântul cel împreună…

Podoaba Sfinților Mucenici aceasta împătrit luminată și de Dumnezeu adunată mulțimea acelor patruzeci de ostași cu adevărat, prin ger și prin foc lămurindu-se înțelepții, s-au arătat ostași ai lui Hristos, Împăratului tuturor, căruia se și roagă să mântuiască sufletele noastre. De 2 ori.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Pe mine mai-nainte de judecată acum mă plâng, cugetând la faptele mele cele viclene și rele și la adâncul greșalelor care au crescut împreună cu mine din tinerețe, și mi-am înecat mintea, Curată. Ci cu folosirea ta dă-mi iertare și mă învrednicește să dobândesc mântuire.

Antifonul dintâi al glasului al patrulea.

Prochimen, glas 4.

Trecut-am prin foc și prin apă, și ne-ai scos pe noi întru repaus.

Stih: Cu foc ne-ai lămurit pe noi precum se lămurește argintul.

Evanghelia de la Luca, începerea…

Zis-a Domnul ucenicilor săi: Păziți-vă de oameni…

După psalm 50, Slavă… glas 2.

Pentru rugăciunile Sfinților Tăi Mucenici patruzeci, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta…

Și Stihira, glas 2.

Proorocind, a strigat David în psalmi: Trecut-am prin foc și prin apă, și ne-ai scos pe noi întru repaus. Iar voi mucenicii lui Hristos, prin singure faptele cuvântul plinind, ați trecut prin foc și prin apă, și ați intrat întru Împărăția Cerurilor. Pentru aceasta rugați-vă patruzeci de Mucenici, să mântuiască sufletele noastre.

CANOANE

Două ale Sfinților Mucenici și ale Triodului după rânduiala lor.

Canonul cel dintâi

A lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glas 2,

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Ceata cea de Dumnezeu încununată a mucenicilor lui Hristos o laud cu cântări de Dumnezeu insuflate, pomenirea cea de peste an a celor patruzeci luminat prăznuind, că S-a proslăvit.

Pe pământ de toată numirea lepădându-se cei patruzeci, și-au ales numire pe numele lui Hristos, prin care întru cele de sus acum viețuiesc.

Pentru Hristos trupul și lumea urând, de omul cel vechi v-ați dezbrăcat, împreună cu haina cea vremelnică, și în haina nestricăciunii v-ați îmbrăcat.

A Născătoarei:

Cine poate să spună după vrednicie a ta zămislire cea mai presus de cuvânt, că pe Dumnezeu ai născut cu trup Preasfântă, pe Mântuitorul nostru tuturor, Cel ce S-a arătat nouă.

Alt CANON

Facere a lui Kir Teofan.

Cântarea 1-a, glasul și irmosul același:

Pe Dumnezeu nouă, patruzeci de Mucenici, prin rugăciunile voastre să-L faceți acum spre bună schimbare, celor ce vă chemăm pe voi cu curată dragoste a inimii.

Cei ce v-ați luminat în ceruri cu razele strălucirii celei în trei sori patruzeci de Mucenici, acoperiți-ne pe noi cei ce suntem înghețați pe pământ de iarna năpastelor, și vă lăudăm pe voi.

Slavă…

Apărători nebiruiți ai bunei credințe și stâlpi nemișcați ai Bisericii, chemarea cea de Dumnezeu numită de patruzeci, alinați-mă pe mine cel ce cumplit mă tulbur acum.

Și acum… a Născătoarei:

Pe Ziditorul și Domnul cel ce este mai presus de firea tuturor, L-ai născut. Carele s-a făcut trup pentru noi oamenii, Maica lui Dumnezeu Fecioară neispitită de bărbat.

Catavasie: Deschide-voi gura mea…

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Întărește-ne pe noi întru Tine Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Oastea și viața și frumusețea trupului și bogăția, întru nimica socotindu-le cei patruzeci, cu preaslăvire pe Hristos în locul a toate au moștenit.

Cu pietre fără de milă cei patruzeci prin porunca tiranului fiind împroșcați, zvârliturile împotriva poruncilor prin Duhul se întorceau.

Grăit-a șarpele prin buzele tiranilor hule asupra Ta Ziditorule. Ci gura acelora, cea luptătoare împotriva lui Dumnezeu, cu pietrele cele aruncate asupra mucenicilor, se sfărâmă.

A Născătoarei:

Nenuntită, una pururea Fecioară, care te-ai făcut cădelniță de aur, a dumnezeiescului Cărbune, umple de bun miros inima mea cea împuțită.

Alt CANON,

Irmos același.

Oaste a mucenicilor și ceată însoțită de Mucenici purtători de cununi, stând înaintea Stăpânului, mântuiți pe cei ce pururea vă laudă pe voi.

Cu iezerul patimilor și cu valul năpastelor fiind înviforați, către voi cei patruzeci de ostași ai lui Hristos alergăm.

Slavă…

Cei ce vă încălziți în sânurile lui Avraam, și vă împodobiți cu haina cea slăvită, rugați-vă ca să se dezlege cei legați cu gerul înconjurării.

Și acum… a Născătoarei:

Fii întărire și scăpare și acoperământ, Fecioară mireasă a lui Dumnezeu, celor ce cu credință aleargă către tine, și te mărturisesc Maică a lui Dumnezeu.

Sedealna, glas 8.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul…

Mucenicește făcându-vă ostași lui Hristos și vitejește surpând pe vrăjmașul, prin fapte ați plinit cuvintele proorocului, că prin foc și prin apă bărbătește ați trecut, repaus aflând viața cea veșnică. Pentru aceasta și cununi din cer luând, cu cetele celor fără de trupuri împreună vă veseliți fericiților, de chinuri purtători prealăudați patruzeci de Mucenici. Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Gândesc la judecată și mă tem de întrebarea cea înfricoșată, mă cutremur de răspunsul Judecătorului, mă spăimântez și de muncă mă îngrozesc și de durerea focului, de întunericul tartarului, de scrâșnirea dinților, de viermele cel neadormit. Vai mie! Ce voi face, când se vor pune scaunele și cărțile se vor deschide și faptele se vor mustra și cele ascunse se vor vădi? Atuncea Stăpână ajutătoare mie să-mi fi și folositoare preafierbinte, că pe tine te am nădejde eu netrebnicul robul tău.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am proslăvit pe Tine Unule Iubitorule de oameni.

Vă stricați mintea, zis-au pătimitorii, punându-ne înainte pricinuitori de pagubă, voi cei prea fără de Dumnezeu.

Săbii ascuțite și fiare și foc și Cruce Sfinților, gonitorii lui Hristos au tins.

Înfricoșat este nouă focul gheenei, zis-au pătimitorii, iar de cel de acum ca de un rob împreună cu noi nu ne temem.

Să se deznoade mâna, să se ardă piciorul, Sfinții au strigat, că nestricăcioase acestea iar le vom lua.

A Născătoarei:

Rugămu-te Preacurată, pe tine ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu fără sămânță, ca să te rogi pururea pentru robii tăi.

Alt CANON,

Irmos același:

Îmbrăcându-vă întru strălucirea cea fără umbră, v-ați făcut nouă luminare de la Dumnezeu mucenicilor.

Adunarea cea de Dumnezeu aleasă a mucenicilor celor purtători de cununi, roagă-te să se izbăvească de primejdii cei ce te laudă pe tine.

Învrednicindu-vă a vedea lumina cea neapropiată a lui Hristos Sfinților, învredniciți a se lumina cei ce sunt întru întuneric.

Slavă…

Strălucind cu îndreptarea luminii celei cugetătoare de Hristos, povățuiți-ne pe noi către Luceafărul cel dumnezeiesc slăviților.

Și acum… a Născătoarei:

Lăudând cu cântări pe Cel ce S-a întrupat din pântecele tău Preacurată, te cuvântăm pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Dătătorule de lumină și Făcătorul veacurilor, Domnul întru lumina poruncilor Tale povătuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

De nebunia cea fără de minte a gonacilor, pătimitorii afară la ger a petrece toată noaptea osândiți fiind, au cântat lui Dumnezeu cântare de mulțumire.

Bucurându-se cei patruzeci de Mucenici ai lui Hristos, au răbdat gerul cel cu durere, în iezer stând și cu nădejdea dumnezeieștilor cununi întăriți fiind.

De râs s-au făcut înaintea celor patruzeci de Mucenici ai lui Hristos, înecat fiind șarpele cel ce se încuibase mai-nainte în ape. Că de tăria cea făcătoare de pierzare s-a lipsit.

A Născătoarei:

Ție ceea ce ai născut pe Hristos Făcătorul tuturor, strigăm: Bucură-te Preacurată! Bucură-te ceea ce ne-ai răsărit nouă lumină; Bucură-te ceea ce ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput.

Alt CANON,

Irmos același:

De nebunia ereticilor cea de acum, cinstită Biserica lui Hristos izbăviți-o, întru care născându-vă la atâta vrednicie și slavă ați ajuns.

Arătâdu-se nouă ca niște luminători, cei văzători de foc patruzeci de Mucenici ai lui Hristos, cei străluciți de Dumnezeu, luminează credincioșilor calea cea mântuitoare a bunei credințe.

Slavă…

Mutându-vă de pe pământ la cortul cel ceresc, unde stând înaintea lui Hristos puitorului de nevoințe, învredniciți-mă mucenicilor, ca să dobândesc dumnezeiască bucurie.

Și acum… a Născătoarei:

Taina nașterii tale celei dumnezeiești Doamnă, este mai presus de gând, neajunsă, și cu anevoie de văzut fiecăruia Stăpână, că ai născut nouă pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Întru adâncul greșalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

Bucurându-se începătorul răutății, a răpit ca și dintre cei doisprezece pe Iuda ticălosul, și din Eden pe om, așa și dintre cei patruzeci pe cel ce a căzut.

Fără rușine fiind tiranul, în deșert se întărâta, că precum pentru tâlharul și pentru Malsia mai întâi așa și acum pentru chemarea celui ce păzea baia, se rușinează.

Deșert la minte și vrednic de plângere este cel ce s-a lipsit de amândouă viețile. Că de foc s-a topit, și la focul cel nestins s-a dus.

A Născătoarei:

Neștiind de bărbat Fecioară, ai născut și în veci rămâi Fecioară, arătând chipurile adevăratei dumnezeirii Fiului și Dumnezeului tău.

Alt CANON,

Irmos același.

Arătându-vă păzitori priveghelnici și treji ai neamului omenesc și rugători rugăciunilor v-ați pus și ajutor celor din scârbe.

Strălucind în Biserica lui Hristos cu frumusețile cele neapropiate prealăudaților, izbăviți de ispite pe cei ce cu dragoste vă cinstesc pe voi.

Slavă…

Cei ce ați fost odinioară surpători prea-aleși înșelăciunii muncitorilor celor ce se nebuneau, fiți și nouă acum zid și ajutor grabnic.

Și acum… a Născătoarei:

Spre tine am pus nădejdea mântuirii mele Maică pururea Fecioară, și pe tine te-am pus tare și neclintită folositoare vieții mele.

CONDAC, glas 6.

Podobie: Plinind rânduiala…

Toată oștirea lumii lăsându-o, de Stăpânul Cel din ceruri v-ați lipit, purtători de chinuri ai Domnului cei patruzeci. Că prin foc și prin apă trecând fericiților, după vrednicie ați luat slavă din ceruri și mulțime de cununi.

ICOS

Celui ce șade pe Scaunul cel neapropiat, Celui ce a întins cerul ca o piele și pământul a întărit, și a adunat apele întru adunările lor; Celui ce a făcut toate din cele ce nu au fost ca să fie și tuturor le-a dat suflare și viață; Celui ce primește cântare de la arhangheli și de îngeri este lăudat și de toți închinat, lui Hristos Atotțiitorului, Făcătorului și Dumnezeului nostru îi cad înainte eu nevrednicul, aducând rugăciunea mea și darul cuvântului cerșind, ca să pot lăuda cu bunăcredință și eu pe Sfinții care însuși i-a arătat biruitori, dăruindu-le lor slavă din ceruri și mulțime de cununi.

SINAXAR

Întru această lună în 9 zile, pomenirea Sfinților patruzeci de Mucenici, cei ce au mărturisit și s-au muncit în cetatea Sevastiei.

Stih: Plinind lipsa patimii tale Mântuitorule.

Noi cei patruzeci zdrobindu-ni-se fluierele.

Întru a noua zi fluierele s-au zdrobit,

A patruzeci de bărbați ce au pătimit.

Acești Sfinți patruzeci de Mucenici din osebite locuri fiind, au fost slujitori de oaste toți la ceată, iar pentru mărturisirea în Hristos fiind prinși și aducându-i la întrebare și neplecându-se a jertfi idolilor, întâi au fost bătuți cu pietre peste fețe și peste gură, iar loviturile nu mai mult pe dânșii îi băteau, decât pe cei ce îi loveau întorcându-se înapoi. De aceea în vreme de iarnă au fost osândiți a petrece toată noaptea la ger, băgați goi în mijlocul unui iezer ce era afară din cetatea Sevastiei, unde unul dintr-înșii iubindu-și viața și alergând într-o baie ce era aproape, cât a ajuns de căldură îndată s-a topit. Iar unul din străjerii ce păzea și străjuia pe Sfinți, îndată și a intrat cu Sfinții de a plinit locul celuia ce a lipsit, văzând lumină noaptea împrejurul mucenicilor și cununi pogorându-se la fiecare dintr-înșii. Iar când s-a făcut ziuă Sfinții leșinaseră. Și văzându-se că încă abia suflau, le-au frânt fluierele picioarelor și și-au luat cununa muceniciei. Așadar s-a cunoscut că le-a fost plăcută moartea. Căci unul dintr-înșii pentru vârsta tinereților și pentru puterea trupului încă tot era cu suflet, de care tiranul gândea că-și va schimba gândul. Iar Maica lui stăruia la patima lor deși vedea fiul, că acela era mai tânăr decât ceilalți și se temea ca nu cumva să-l sperie tinerețile sau dragostea vieții și să fie nevrednic de ceata și de cinstea celor dimpreună ostași cu dânsul. Pentru aceasta sta uitându-se la dânsul încremenită, cu chipul și cu vederea cât putea îmbărbătându-l și tinzând mâinile spre dânsul și zicând: Fiul meu cel dulce, de acum fiu al Tatălui ceresc vei fi, rabdă puțin ca să te faci deplin. Nu te speria de munci că iată că îți stă întru ajutor Hristos Dumnezeu nu te va mai întâlni de acum înainte nici o scârbă, nici o trudă toate acelea au trecut, toate ai biruit cu vitejia ta, de acum înainte îți va fi bucurie, dulceață, odihnă și veselie, de care te vei îndulci împărățind cu Hristos și vei fi rugător către dânsul pentru mine Maica ta. De aceea Sfinții zdrobindu-li-se fluierele picioarelor și-au dat sufletele la Dumnezeu. Iar slujitorii au adus car și au încărcat sfintele trupuri și le-au dus pe țărmurile râului ce era acolo aproape, însă văzând pe tinerelul acela, căruia îi era numele Meliton că încă sufla, l-au lăsat fiind ca să trăiască. Pe care văzându-l maică-sa că rămăsese singur, a socotit că aceasta era moartea și a ei și a fiului său. Călcând ea dar slăbiciunea cea femeiască și uitând dorul cel de Maică, l-a ridicat pe umerii săi și l-a dus după care cu inimă tare, gândind că atunci va fi viu l-ar vedea mai vârtos mort. De aceea ducându-l maică-sa pe umeri, el a răposat. Atunci scăpând maică-sa de grijă bucurându-se foarte pentru sfârșitul lui, aducându-și mort pe iubitul său fiu până la locul acela unde era trupurile Sfinților, l-a pus peste dânșii și s-a numărat cu ceilalți, ca să nu se osebească nici trupul de trupuri, nevoindu-se ca și sufletul lui să fie în număr cu acelea. Deci făcând foc mare slugile acelea ale diavolului au ars trupurile Sfinților. Apoi zavistuind pe creștini pentru moaște, le-au aruncat în râu. Ci însă din dumnezeiască rânduială, s-au strâns acolo la o surpătură și luându-le niște creștini le-a dăruit nouă bogăție nefurată. Și se face soborul lor în preasfânta lor mucenicie, ce este aproape de Halcotetrapilon.

Tot în această zi pomenirea Sfântului Mucenic Urpasian.

Stih: Urpasian hlamida sa aruncând,

Pe păgânul împărat este rușinând.

Împărățind la răsărit păgânul împărat Maximian, stăpânea cu tiranie toate părțile cele de primprejurul Nicomidiei, fiindcă era cald slujitor al idolilor. Deci s-a aprins mânia lui și a celorlalți elini de un cuget cu el, ca un foc mare asupra creștinilor. Și pentru aceasta aducând odată el pe toți sfetnicii și boierii împărăției sale, a strigat către dânșii: Oricare din voi a căzut în prea reaua credința creștinilor și nu vrea ca să se întoarcă către iubiții dumnezeii noștri și pe aceștia să-i îmblânzească cu pocăință, acesta să lepede brâul dregătoriei sale ce-l poartă și să fugă din împărătescul palat și din cetatea aceasta. Fiindcă cetatea aceasta cinstește pe marii dumnezei încă de la strămoșii săi și nu pe unul Dumnezeul cel răstignit. Dar atunci frică și cutremur a căzut peste toți cei ce credeau în Hristos. Și atunci era a vedea cineva cu adevărat, cum se ispitea și se cerceta ca niște aur în foc, credința cea în Hristos și blagocestia. Pentru că unii din creștini fugeau și se ascundeau, iar alții se dau pe sine la munci. Deci câți aveau dragoste curată și adevărată către Dumnezeu, aceștia defăimându-și, trupurile sale și pe tiranul batjocorindu-l aruncau brâiele înaintea lui și fugeau. Atuncea și viteazul acesta Urpasian, cel cu sufletul de diamant, stând înaintea împăratului și atot sângelitului, a aruncat hlamida sa și brâul zicând: Fiindcă eu împărate astăzi mă ostășesc cerescului și nemuritorului împărat Domnului meu Iisus Hristos, primește-ți brâul și cinstea și slava. Căci acestea vremelnice sunt și de nici un folos. Aceste cuvinte a lui Urpasian fără de nădejde, auzindu-le Maximian, s-a prefăcut la minte și la mult ceas a rămas fără de glas. După aceea întorcându-și ochii săi și căutând posomorât la ucenicul, a strigat ca o fiară sălbatică și neîmblânzită și a zis către cei ce stau de față: Spânzurați pe ticălosul acesta și zdrobiți-i trupul lui cu vine de bou. Deci îndată făcându-se aceasta, îl bătură la mult ceas cu vine de bou pe viteazul nevoitor al lui Hristos, care căutând la cer, se rugă, fără să se mâhnească cât de puțin. După aceasta pogorând pe Sfântul de pe lemnul cel de muncă, a zis tiranul către slujitori, aruncându-l pe acesta în temniță întunecoasă și acolo să petreacă până voi socoti cu ce moarte să-l pierd. Deci aflându-se Mucenicul în temniță, se bucura și se veselea, dându-și rugăciunile sale Domnului. Iar păgânul împărat a aflat o măiestrie de muncă ca aceasta, adică: A făcut o cușcă de fier. Deci după ce a scos pe Sfântul din temniță, a poruncit să-l bage în cușcă și să-l spânzure sus. Deci dar făcându-se aceasta, a spânzurat pe Sfântul de amândouă mâinile și l-a îmbrăcat peste tot trupul cu cușca cea de fier. Apoi a poruncit tiranul să aprindă făclii și cu acelea să-l ardă pe Sfântul fără milă. Deci atâta a fost ars cu făclii pătimitorul, încât cărnurile lui s-au topit și au curs pe pământ, ca cum ar fi fost ceară și s-au amestecat cu țărâna pământului ca oarecare praf subțire. Așa Mucenicul lui Hristos rugându-se și topindu-se, a umplut tot văzduhul de mireasmă bine mirositoare și s-a suit ca o stea luminoasă către Domnul, ca să ia cununa biruinței, după cum oarecari creștini s-au învrednicit a-l vedea suindu-se la cer cu asemenea strălucire. Iar ticălosul și păgânul Maximian rămânând încă în nebunia sa, a poruncit să adune cu sârguință pământul acela pe care au căzut cărnurile Sfântului, asemenea oasele lui, și acestea toate să le arunce în mare înaintea ochilor lui.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Chesarie, fratele Sfântului Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul.

Stih: Cuvintele lui Grigorie cele către mortul Chesarie grăite,

Strunește cuvintele limbii mele cei proaste.

Tot în această zi Sfinții Mucenici Moșul, Moașa, Tatăl, Maica și doi fii de sabie s-au săvârșit.

Stih: Neamul cel de o rudenie prin sabie s-au nevoit.

Moșul, Moașa, Tatăl, Maica cu fiii și s-au săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Spăimântatu-s-a străjerul, văzând cununile celor patruzeci și lepădând iubirea acestei vieți s-a îndemnat din dragostea slavei tale celei ce s-a arătat, și cu mucenicii a cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

La baia cea stricătoare de suflet alergând, s-a omorât iubitorul de această viață. Iar iubitorul de Hristos răpitor de cele ce văzuse prea-ales făcându-se, ca în baia nestricăciunii cu mucenicii a cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Focul cel înțelegător aprinzându-se în cugetele celor patruzeci, au ars nebunia cea cu mult vicleșug a celor necredincioși, ca niște ceară topindu-se; iar Ție Hristoase au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cât este de minunată și de Cuvioasă puterea Crucii Tale Hristoase, care din lucruri potrivnice cununi a împletit celor patruzeci de Mucenici. Că prin apă și prin foc trecând, întru nestricăciune strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Rug arzând cu foc în muntele Sinai Moise mai-nainte te-a văzut Preacurată, pe tine ceea ce ai purtat fără de ardere raza cea nesuferită a Ființei celei negrăite, a Unuia din Sfintele Ipostasuri celor dintr-însa ce S-a unit cu grosimea trupului.

Alt Canon,

Irmos același.

Astăzi este luminată pomenirea voastră cea de peste an prea-bogaților, care luminează cu lumina posturile cele departe strălucitoare, pe care prăznuindu-o cu credință, împreună cu voi strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Dezlegătorii patimilor și luminătorii cei de departe strălucitori, curățitorii lumii, risipirea înșelăciunii, propovăduitorii cei cu mare glas ai adevărului și izgonitorii rătăciri, tuturor v-ați arătat strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu cuget luminat strălucind s-au arătat nouă mucenicii, mântuind pe cei înviforați și îndreptând pe cei ce înoată în furtuna valurilor vieții, lui Hristos cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă…

Tabăra cea prealuminoasă și de Dumnezeu insuflată, lui Dumnezeu plăcută și îngerilor dorită, adunarea de Dumnezeu a celor patruzeci, întrarmarea cea înfricoșată a lui Dumnezeu a strigat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum… a Născătoarei:

Lumina lumii și nor luminos și loc de sfințenie s-a arătat cea neispitită de nuntă, căci negrăit a primit pe Cuvântul Cel Sfânt al Sfinților, pe care lăudându-L strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudându-L lucrurile și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Nebunește asupra nevoitorilor întărâtând vrăjmașul toată făptura, de către toate se umple de rușine, că cei patruzeci neîncetat laudă pe Domnul și-L preaînalță întru toți vecii.

Fără milă mădularele trupului vostru pentru Hristos sfărâmându-se și Dumnezeiască jertfă aducându-vă lui Dumnezeu, cu îngerii pururea dăinuiți mucenicilor, lăudând pe Hristos în veci.

Cu tăria cugetului pe cel ce l-a născut, pe umeri ridicându-l iubitoarea de Dumnezeu Maică, rodul bunei credințe a adus cu mucenicii pe Mucenicul, jertfei lui Avraam urmând.

Spre viața cea neîncetată cu dreaptă curgere fă mergere o fiule, iubitoarea de Hristos Maică, către iubitorul de Hristos fiu, a strigat: Nu sufăr să te arăți tu mai pe urmă înaintea lui Dumnezeu, puitorului de nevoințe.

A Născătoarei:

Caută spre rugăciunea robilor tăi bună Născătoare de Dumnezeu și năvălirile cele rele și asuprelile ispitelor degrab le oprește Stăpână, că te cinstim pe tine prea blagoslovită.

Alt CANON,

Irmos același.

Mutându-vă către viața cea adevărată și de Hristos ascunsă, pe pământ ați primit sfârșitul cel cu dureri, cerșind nouă mântuire și iertare.

Ceata mucenicilor celor purtători de biruință ai Bisericii, mutându-se de pe pământ către cele cerești, se roagă pentru noi, ca să ne izbăvim de nevoi, de patimi, de înconjurări și să câștigăm mântuire.

Rupând Mântuitorul lanțurile morții, a dăruit biruință pătimitorilor asupra morții, că cei patruzeci încălzindu-se de ger, strigă, cerșind mântuire tuturor credincioșilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Dumnezeiască ceata purtătorilor de chinuri, din asuprelile năpastelor și din năvălirea patimilor și din ispita dracilor, arătat scoate cu rugăciunea, pe cei ce laudă pe Hristos în veci.

Și acum… a Născătoarei:

Pe cei omorâți și ajunși către stricăciunea morții, tu însăți i-ai înviat, născând pe începătorul vieții, pe Hristos Dumnezeul nostru, Stăpână Fecioară preacurată, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfântă Fecioară negrăită întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl mărim.

Pentru Hristos goniți fiind și cu pietre împroșcați, ați răbdat frigul văzduhului și înghețarea apei și sfărâmarea mădularelor și cu foc arși fiind, în repejunea râului ați strălucit ca niște făclii luminoase, Mucenici patruzeci.

Toiagul dumnezeieștii puteri, Crucea câștigând, au strigat către Hristos mucenicii cei patruzeci: Stăpâne cu mâna Ta cea atotputernică și biruitoare să ne încununăm, ca toți cu cântări neîncetat pe Tine să Te mărim.

Cât este cu durere gheața, cât este de cumplit gerul cel cu usturime care ați răbdat, dar dulce este raiul. Că sânurile patriarhului Avraam vă încălzesc pe voi în lăcașurile cele veșnice, Mucenici patruzeci.

Cei ce ați biruit cu chinurile și cununi ați luat din dumnezeiască dreapta Stăpânului, rugați-vă acum, ca să dăruiască pace lumii și biruință iubitorilor de Hristos conducători și nouă mântuire, Mucenici patruzeci.

A Născătoarei:

Bucură-te izvorul nestricăciunii; Bucură-te nor ușor; Bucură-te raiul lui Dumnezeu cel frumos; Bucură-te izvorul tămăduirilor sufletești; Bucură-te munte sfânt care l-a văzut Proorocul Daniil; Bucură-te Maică Fecioară; Bucură-te împărăteasa tuturor.

Alt CANON,

Irmos același.

Învrednicindu-vă a câștiga lumina cea mai presus de fire și bucurie negrăită și slavă izbăviți acum de năpaste și de nevoi și de înșelăciunea vrăjmașului pe cei ce cu dragoste vă cinstesc pe voi, ca pe niște viteji ai lui Hristos, patruzeci de Mucenici.

Primind tărie și dumnezeiască putere din cer, împreună locuitori cu Hristos, v-ați arătat izgonitori înșelăciunii, gonind toată ceata cea nestatornică a idolilor și luminând lumea patruzeci de Mucenici.

Împodobindu-vă cu frumusețea cinstitei mucenicii și făcându-vă părtași firii celei dumnezeiești, cu adevărat vă bucurați descoperindu-vi-se lumină prealuminoasă și curată, viteji ai lui Hristos patruzeci de Mucenici.

Slavă…

Stând acum înaintea lui Hristos cu îndrăzneala cea bine cuviincioasă, de unde și strălucindu-vă cu lumina dumnezeirii slăviților, rugați-vă cu dinadinsul ca să se lumineze cu lumina cea în trei sori, cei ce vă laudă pe voi patruzeci de Mucenici.

Și acum… a Născătoarei:

Sufletul meu cel întunecat Fecioară, cu arătarea luminii tale celei nematerialnice strălucește-l, ca ceea ce ești ușa dumnezeieștii Lumini și din focul cel veșnic învrednicește-mă a mă izbăvi pe mine cel ce cu credință și cu dragoste, cu cântări te măresc pe tine curată.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas…

Ceata cea cu numărul de patruzeci, a celor patruzeci de Mucenici a prea Dumnezeieștii Treimi, cea cu bunătățile împătrită, cea din patru stihii, din foc, din văzduh, din apă și din pământ, cu cântări dumnezeiești să se laude, ca cei ce au pătimit pentru Hristos Stăpânul tuturor. De 2 ori

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Bucură-te izbăvirea blestemului și chemarea lui Adam, bucură-te Născătoare de Dumnezeu preacurată, nădejdea și acoperământul lumii. Bucură-te preacinstită Maica lui Dumnezeu, bucură-te căruță dumnezeiască. Bucură-te scară și ușă, bucură-te nor ușor, bucură-te dezlegarea Evei.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, glas 5.

Podobie: Bucură-te cămara…

Veniți fraților să lăudăm cu cântări tabăra cea mucenicească, care cu gerul ca cu niște foc s-au ars și frigul înșelăciunii cu râvnă arzătoare l-au ars, oastea cea prea-vitează, preasfințita adunare și sprijineala cea neînfrântă și nebiruită, îngrădirile și păzitorii credinței, pe cei patruzeci de Mucenici, ceata cea dumnezeiască pe rugătorii Bisericii, care cu tărie se roagă lui Hristos, să trimită sufletelor noastre pace și mare milă.

Bucură-te adunarea cea tare și sfințită și tabăra cea purtătoare de biruință. Turnurile bunei credințe, ostașii lui Hristos, vitejii cei tari și nebiruiți, cei la minte preaputernici și la suflet prea bărbați, cei dumnezeiești cu adevărat și de Dumnezeu iubiți. Ceata cea sfântă, adunarea cea de Dumnezeu aleasă, Mucenici patruzeci, cei întocmai cu patima și întocmai cu gândul și întocmai și cu cununi ați luat, pe Hristos rugați să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Bucură-te mulțime purtătoare de biruință, care întru războaie vitejește te-ai purtat; stelele ce le-ați trecut prin foc și prin ger și înghețarea apelor o ați risipit și pământul l-ați făcut cer și toate le-ați luminat; care în sânurile lui Avraam acum vă încălziți și cu cetele îngerești dănțuiți, Mucenici patruzeci, care mirosiți bună mireasma duhovniceștii împărțiri cu adevărat, pe Hristos rugați-L să se dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Alte Stihiri, glas 1, singur glasul.

Ceata cea cu patruzeci de străluciri, oastea toată cea de Dumnezeu aleasă, a strălucit postul cu cinstitele sale patimi, sfințind și luminând sufletele noastre.

Glas 2.

Ceata cea împătrit numărată a mucenicilor, căci cine nu o va lăuda? Că în apa iezerului au intrat cu îndrăzneală și fiind strânși de ger, cântare au cântat Domnului: Au doară în râuri te vei mânia spre noi Doamne? Au doară în râuri te vei mânia spre noi Iubitorule de oameni? Ușurează greutatea și amărăciunea văzduhului, că cu sângele Tău s-au roșit picioarele noastre și ne du pe noi Dumnezeule în veșnicele Tale lăcașuri, ca să ne încălzească pe noi sânul patriarhului Avraam.

Cu paharul adevărului din sângiurile sale cei prin focul muncilor, și prin înghețarea apei, pe credincioși i-ai adăpat. Cei patruzeci cu numărul cântând cântare Mântuitorului. Că un cuget fiind la toți și în multe trupuri, s-au adus lui Hristos, și dumnezeiasca mireasă Maică pe fiul său cel iubitor de Hristos, luând pe umeri, a zis: Vino pătimitorule și te chinuiește împreună cu ceilalți.

Slavă… glas 5, a lui Ioan Monahul.

Purtători de chinuri ai lui Hristos, pe cinstitul post mai luminat l-ați făcut cu pomenirea slăvitei voastre pătimiri. Că patruzeci fiind, aceste patruzeci de zile le sfințiți, patimii celei mântuitoare urmând cu chinuirea voastră cea pentru Hristos. Pentru aceasta îndrăzneală având, rugați-vă ca să ajungem noi cu pace, la învierea cea de-a treia zi a lui Dumnezeu și Mântuitorului sufletelor noastre.

Și acum… a Născătoarei:

Fericimu-te pe tine de Dumnezeu Născătoare Fecioară și te slăvim credincioșii după datorie, pe tine cetatea cea neclintită și zidul cel nesurpat și folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

STIHOAVNA din Triod.

Samoglasnica zilei de 2 ori și mucenicina.

Slavă… a Sfinților, glas 2.

Iezerul ca un rai și gerul ca un zăduf, mucenicii au socotit Hristoase Dumnezeule, înfricoșările tiranilor nu le-au îngrozit cugetele lor. Nu s-au temut vitejii de adaosurile muncilor, câștigând Crucea purtătoare de armă. Printr-însa pe vrăjmașul ca niște tari l-au biruit. De unde și cununile darului au luat.

Și acum… a Născătoarei:

Ceea ce ești ușă neumblată, cu taină pecetluită, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Primește rugăciunile noastre și le du Fiului tău și Dumnezeu, ca să mântuiască prin tine sufletele noastre.

Apoi: Bine este a ne mărturisi Domnului… După Sfinte Dumnezeule… și după Tatăl nostru… Troparele Sfinților amândouă și a Născătoarei și 3 Metanii mari. Ceasul dintâi cu catisma sa. Iar la vremea sa se citește și ceasul al treilea, al șaselea și al noulea după rânduiala lor cu catismele și fericirile degrab și celelalte; însă la fiecare ceas facem câte trei metanii mari.

ÎNTRU ACEIAȘI ZI LA VECERNIE

După obișnuita Catismă la Doamne strigat-am… Punem stihirile pe 10 și cântăm samoglasnica zilei de două ori și mucenicina. Și trei podobnice ale Triodului. Și ale Sfinților Mucenici.

Stihiri, glas 2

Răbdând ceste de aici vitejește, bucurându-se de cele nădăjduite, unul către altul au grăit Sfinții Mucenici. Nu de haină ne dezbrăcăm, ci pe omul cel vechi lepădăm. Iute este iarna, dar dulce este raiul. Cu durere este gheața, dar dulce este desfătarea. Deci să nu ne ferim, o, împreună ostașilor! Puțin să răbdăm ca să ne încununăm cu cununi de biruință de la Hristos Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre. De două ori.

Lepădând îmbrăcămințile toate, intrând fără frică în iezer, unul către altul au grăit Sfinții Mucenici: Pentru raiul care am pierdut, hainele cele stricăcioase astăzi să nu le purtăm; cei ce prin șarpele cel făcător de stricăciune oarecând ne-am îmbrăcat, să ne dezbrăcăm acum pentru învierea tuturor. Să nu băgăm seama de gheața ceea ce se topește și trupul să-l urâm, ca să ne încununăm cu cununi de biruință, de la Hristos Dumnezeul, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Văzând muncile ca niște desfătări, alergând la iezerul cel rece, ca la o căldură au grăit Sfinții Mucenici: Să nu ne înfricoșăm de ceasul iernii, ca să scăpăm de înfricoșat focul gheenei. Să ardă piciorul, ca să dănțuiască în veci. Și mâna să se rupă, ca să se înalțe către Domnul. Și să nu ne fie milă de firea cea muritoare. Ci să alegem moarte, ca să ne încununăm cu cununi de biruință, de la Hristos Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre.

Slavă… glas 2.

Proorocind a strigat David în psalmi, trecut-am prin foc și prin apă și ne-ai scos pe noi întru repaus. Iar voi mucenicii lui Hristos, prin singure faptele plinind cuvântul ați trecut prin foc și prin apă și ați intrat întru Împărăția Cerurilor. Pentru aceasta rugați-vă patruzeci de Mucenici, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum… a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

VEZI: De va fi spre Miercuri sau către Vineri, a Crucii a Născătoarei: Podobie: Când de pe lemn… Caută întru această lună în patrusprezece zile. Vohod cu Evanghelia, Lumină lină… Prochimenul zilei și Paremiile Triodului. Apoi: Să se îndrepteze rugăciunea mea... și 3 Metanii mari. Ectenia cea mică nu se zice, ci îndată:

Prochimen glas 5:

Tu Doamne ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta și în veac.

Stih: Mântuiește-mă Doamne că a lipsit cel cuvios.

Apostolul către Evrei. Începe: Fraților având atâta nor de mărturii pus împrejurul nostru... Aliluia glas 4. Strigați Domnului tot pământul, cântați numelui lui. Stih: Că ne-ai cercat pe noi Dumnezeule, lămuritu-ne-ai pe noi precum se lămurește argintul. Evanghelia de la Matei, începerea: Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția Cerurilor omului stăpân al casei, care a ieșit. PRICEASNA: Bucurați-vă drepților întru Domnul...

ÎN ȘTIINȚĂ SĂ FIE

VEZI: De se vor întâmpla Sfinții patruzeci de Mucenici ori în ce zi din Marțea săptămânii întâi a postului, până în Lunea a șasea săptămână din post, că până acolo se suie. Pentru toate pricinile caută învățătură pe glas la Triod, la slova aceasta (R).