SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei Podobnice ale Triodului sau ale Octoihului și trei ale Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Numindu-te Sofronie, de mai-nainte cunoștința dumnezeiască cu numele curăției, te-ai făcut curat prin fapte și drept, și bărbat înțelept, ca un încununat vitejește, cu bunătățile cele cuprinzătoare, și le-ai împărțit după vrednicie fieștecăruia, ca un îndreptător prea-adevărat, sufletește și trupește.

Din gura cea cuvântătoare de Dumnezeu, ai tunat dumnezeiești cuvinte, blagoslovind prea-arătat cu învățături Sofronie preafericite, pe Tatăl Cel fără de început, și pe Fiul cel împreună fără de început, și pe Duhul Cel Sfânt împreună veșnic, Treime întru Unime și Unime în Treime, un Dumnezeu după Obștirea cea înființată.

Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl, și fără de trup, care S-a unit cu trupul după Ipostas, L-ai dogmatisit înțelepțește, preaînțelepte, fără schimbare și amestecare, și cum că lucrează în două feluri, deopotrivă cu firile din care este alcătuit, și întru care se privesc, Unul fiind nedespărțit, cu adevărat, după una și după alta înțelegându-se.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Izbăvește de osândire și de cumplite greșale sufletul meu cel smerit, și-l slobozește din moarte, Preasfântă Mireasă dumnezeiască, și-mi dăruiește pururea a dobândi îndreptare, în ziua judecății. Pe care o au dobândit adunărilor Sfinților, mai înainte de sfârșit prin pocăință, și cu vărsările lacrimilor fiind eu curățit, preacurată Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă te-a văzut pironit pe Cruce Doamne, Mielușeaua și Maica Ta, se spăimânta și striga: Ce vedere este aceasta preaiubite Fiule? Acestea Ți-au răsplătit nesupusa adunare a celor fărădelege care s-a îndulcit de minunile Tale cele multe Stăpâne, ci slavă negrăitei smereniei Tale.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului și al Triodului după rânduiala lor.

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 4,

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Cu întreagă înțelepciune ai înotat noianul curăției, ocârmuindu-te cu suflările Duhului, și cu Darul înțelepciunii, ai adunat multă bogăție Părinte Sofronie.

Ca un înger te-ai făcut al învierii lui Hristos, și dumnezeiesc șezător, înainte al dumnezeiescului Mormânt, al lui Hristos, cel ce a îmbogățit pământul cu nemurirea, care a ridicat căderea neamului nostru.

Cu strălucirea cuvintelor tale, și cu iuțimea cugetului ai luminat lumea, blagoslovind arătat, o ființă a Dumnezeirii în trei Ipostasuri, și o Unime în trei numere, Părinte Sofronie.

Slavă…

Sunetul graiurilor tale și cea frumoasă vestitoare alăută a dogmelor tale, au străbătut marginile pământului, învățând taina rânduielii Cuvântului, Părinte de Dumnezeu cuprinsule.

Și acum…

Cel ce este din fire nezidit, și cu Părintele împreună pururea veșnic, mai presus de ani, și mai-nainte de veci, se face din tine Stăpână ca un om zidit sub ani, ca să mântuiască pe om.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu întru înțelepciune…

Biserica lui Hristos întărindu-se, cu toiagul cuvintelor tale Cuvioase, izgonește năpădirile eresurilor celor păgânești, și luptătoare de Dumnezeu.

Pentru cinstita propovăduire luptându-te, purtătorule de Dumnezeu, biruitor te-ai arătat cu ajutorul Duhului, înțelepțește împuternicindu-te, Părinte Sofronie.

Toată stricăcioasa dezmierdarea trupului cea dulce arătat omorându-o, sufletul cel nestricăcios prin buna-credință l-ai mântuit, și l-ai arătat pe el organ dumnezeiesc.

Slavă…

Limba ta cea de Dumnezeu cuvântătoare și frumoasă, și curgătoare de miere, izvorăște râurile Cuvântului, revărsând tuturor învățăturile cele dumnezeiești, cuprinsule de Dumnezeu.

Și acum… a Născătoarei:

Pe tine te slăvim, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, alcătuind nașterii tale numire și chemare deopotrivă, Născătoare de Dumnezeu, preacurată Stăpână.

Irmosul:

Nu întru înțelepciune și în putere, și în bogăție ne lăudăm, ci întru tine înțelepciunea Tatălui cea Ipostatnică Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.

Sedealna, glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Cu cuvinte ai împodobit Biserica lui Hristos, cu lucrurile ai păzit cea după chipul lui Dumnezeu, Sofronie Cuvioase. Căci curăția cea dintru tine a strălucit în lume, fulgerând darurile învățăturilor tuturor, celor ce cu credință prăznuiesc pomenirea ta Părinte.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Înnoit-ai Preacurată, prin dumnezeiască nașterea ta, ființa cea muritoare și stricată prin patimile pământenilor, și ai ridicat pe toți din moarte la viața nestricăciunii. Pentru aceasta după datorie toți te fericim, Fecioară prea Proslăvită, precum mai-nainte ai proorocit.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă te-a văzut înălțat pe Cruce, Preacurata Maica Ta, pe Tine Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o Maică plângând, a zis: Ce minune nouă și străină este aceasta Fiul meu? Cum Te împărtășești cu moarte, Cel ce ești viața tuturor? Vrând să înviezi pe cei morți, ca un Milostiv.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cela ce șade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Arătat-ai dogmatisit o Ființă fără de început în trei Ipostasuri; cu săvârșirile osebite, care Se desparte nedespărțit, și Se unește neamestecat după o voire și o Dumnezeire.

Având cugete întregi înțelepte Părinte și minte întreagă, nu socoteai nici amestecare, nici schimbare, nici tulburare celor unite neschimbat, două firi ce strălucesc întru Unul-Născut Hristos.

Strălucindu-te dumnezeiește cu luminarea Duhului, nebunia cea cumplită a lui Nestorie ai risipit, a celui ce a dogmatisit unirea celor două firi întru Hristos, cu o voire și gând.

Slavă…

Cu focul învățăturilor tale ai ars pe Pir cel potrivnic, care lepăda a fi două voiri la Hristos, pe potrivirile ființelor celor despărțite, și lucrărilor celor îndoite, Părinte Cuvioase.

Și acum… a Născătoarei:

Înfrumusețatu-te-ai mai presus de toată buna cuviință a Îngerilor ca ceea ce ai născut pe Ziditorul și Domnul acestora, din preacurate sângiurile tale întrupându-se Cel ce izbăvește pe toți, cei ce-L slăvesc pe Dânsul.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Necredincioșii nu vor vedea slava Ta Hristoase, dar noi pe Tine Unul-Născut strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm Iubitorule de oameni.

Privind pururea cu neabătută dorire pe cinstita înviere, și pe mormântul vieții, ai tras privirea strălucirii învățăturii celei tăinuite, și o ai împărtășit credincioșilor, Ierarhe Sofronie.

Aprinzându-te de Lumina cea înțelegătoare, cu totul ai dorit pe singur Cel Bun, și ai iubit izvorul nestricăciunii, întinzându-te către Dânsul prin vedenii, preaînțelepte Sofronie.

Slavă…

Despre toate cele pământești omorându-te, te-ai făcut Biserică vie și însuflețită lui Dumnezeu, câștigând îndestulată masa Cuvântului și sfeșnicul credinței, Cuvioase Ierarhe.

Și acum… a Născătoarei:

Pe Unul-Născut și fără început Fiul lui Dumnezeu Hristos cel ce se înțelege în două firi, făcându-se trup, mai presus de cuvânt L-ai născut Maica lui Dumnezeu neispitită de nuntă.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas…

Cu îndestulare s-a revărsat darul Duhului Celui Prea Sfânt întru buzele tale, de Dumnezeu cugetătorule. Pentru aceasta sunetul cuvintelor tale se aseamănă curgerilor râului.

Ca un finic ai înflorit în casa Domnului cu bună rodire Cuvântului, și cu viața cea curată îndulcind inimile celor ce cu credință te cinstesc pe tine Ierarhe Sofronie.

Slavă…

Ceata eresurilor și întrarmarea cea semeață a celor lucrători de Dumnezeu, prin viețuitoare sabia limbii tale se omoară, junghiindu-se cu săbiile învățăturilor tale.

Și acum… a Născătoarei:

Lăudăm preacurată nașterea ta Născătoare de Dumnezeu, prin care toți ne mântuim, și din lanțurile morții și din păcatul cel cumplit și din prăpăstiile iadului ne izbăvim.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glas, 8.

Podobie: Apărătoarei Doamnei…

De râvna cea dumnezeiască mișcându-te, și lărgind gura poruncilor celor adevărate, temeliile Bisericii după lege ai așezat și cuvintele cele preaînțelepte dând călugărilor celor ce se aflau acolo, te-ai arătat lumii preaînțelept între Patriarhii Ierusalimului, Sofronie. Prin care îndreptându-ne strigăm ție: Bucură-te lauda cea luminoasă a pravoslavnicilor.

SINAXAR

Întru această lună în 11 zile, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.

Stih: Se sârguia a păzii și a legii întregime:

Sofronie pentru care se află la a cerului înălțime.

Întru a unsprezecea Sofronie cel înțelept.

A apus în mormânt.

Acest mare luminător al Bisericii a fost din țara Feniciei ce să cheamă Libanostefano, din cetatea Damascului, fiu de părinți creștini și înțelepți. Însă tatăl său se numea Plinta, și maică-sa Mirus. Deci de aici împreunând nevoința cu bunătatea firii, a dobândit toate științele. Deci încă până ce a locuit la Damasc a deprins toate faptele cele bune ce se lucrau de pustnici în pustie. După aceea s-a dus la mânăstirea marelui Teodosie începătorul de obște, întru care aflându-se fără gâlceavă, și vorbind în singurătate cu Dumnezeu, și-a tocmit inima și gândul cu citirea dumnezeieștilor Scripturii, robindu-și tot cugetul întru ascultarea lui Hristos. După aceea poftind mai multă învățătură și filozofie, a mers la marea cetate Alexandria, și aflând pe oarecare om vrednic de cuvânt anume Ioan, plin de toată înțelepciunea și priceperea, s-a făcut împreună locuitor și sălășluitor cu dânsul, cu aceiași petrecere și gând, luând acele învățături ce avea acela și lui dându-i de ale sale. Deci acolo aflându-se a pătimit de boala curgerii ochilor, și s-a tămăduit de Sfinții Chir și Ioan care au cerut plată pentru tămăduirea ce i-a făcut, să scrie minunile, care le făceau ei în toate zilele, care lucru a și făcut. Apoi s-a făcut Episcop Ierusalimului pentru îmbunătățită viața sa, ce avea. Și căzând sfânta cetate Ierusalimul pe mâinile spurcaților perși, s-a dus la Alexandria la Sfântul Ioan cel milostiv, care ținea atunci scaunul Apostolesc, care pristăvindu-se către viața cea fericită, acesta i-a făcut cuvânt de laudă deasupra mormântului său, prin care a arătat comoara cea nespusă a milosteniei sale, și de viața lui cea înaltă, plângând și el mult pe acel fericit. Și întorcându-se iar la sfânta cetate, cu neputință este a povesti cineva, cu câtă grijă și trudă a păstorit și a chivernisit Biserica ce i s-a dat, de vreme ce n-a dat nicidecum somn ochilor săi, nici dormitare genelor sale. Că nu avea numai cu dracii luptă, ci și asupra ereticilor monoteliților. Pe care biruindu-i și înfruntându-i cu dumnezeieștile Scripturi, și cu învățăturile Apostolești și ale Sfinților Părinți și cu ale sale dăscălii, îi făcea deșerți. Lăsat-a alte scrisori multe vrednice de cuvânt și de pomenire la Biserică, care învață îndreptarea vieții, și viețuirea cea dumnezeiască, între care este cea preaminunată viața a celei întocmai cu îngerii între femei Mariei egipteanca, care cu nevoințe în pustie peste fire s-a nevoit. Deci așa bine și cu plăcere de Dumnezeu viețuind și pe alții învățând, și învățător dumnezeiesc ajungând a fi, și cu cuviință chivernisind turma ce i s-a dat în trei ani, cu pace întru Domnul s-a pristăvit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Pionie, preotul Sfintei Biserici din Smirna.

Stih: Ca o pâine în spuză coaptă arătându-se:

Pionie fiind ars Domnului este aducându-se.

Acest sfânt era preot bisericii din Smirna, pe vremile împăratului Deciu, și fiind prins împreună cu alții pentru credința lui Hristos, mai întâi a fost adus la ocârmuitorul capiștei idolești Polemon. Pe care l-a mustrat, cu dovediri din Scriptură și istorie că este rătăcit cu credința și după urmare a adeverit cele dedemult minuni ale lui Dumnezeu, cu aceste din urmă și de față. Și că Dumnezeu va să lămurească faptele oamenilor, prin foc la săvârșitul lumii. Și o a adeverit aceasta, cu ploaia cea de foc, care a ars pământul Sodomei și Gomorei și pe lângă acestea cu firesc focul ce izvorăște din pământ pe la multe părți ale lumii. Apoi a fost adus Sfântul cu cei împreună cu el, la boierul Lepid, ce era împreună șezător cu Polemon. Apoi mai în urmă fiind dus la antipatul Chintilian, și-a luat sfârșitul prin foc. Și se face soborul lui la locul așternut cu pietre.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Gheorghie, purtătorul de Dumnezeu, și făcătorul de minuni cel din Diripiu cel de curând arătat.

Stih: Cum ai fi trecut cu grăbire atâtea mile de pământ:

De nu ai fost fără de trup oarecare Părinte viețuind.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici, Trofim și Thalu, care au mărturisit în Laodiceea.

Stih: Proaspătă în ceruri străină hrană au aflat:

Amândoi nevoitorii Thalu și Trofim cu adevărat.

În zilele împăraților Dioclețian și Maximian, domnind Asclipie în Laodiceea s-a făcut goană asupra creștinilor. Și fiind prinși Sfinții Mucenici Trofim și Thalu, pentru mărturisirea lui Hristos, au fost împroșcați cu pietre în destule cazuri. Ci păzindu-i Dumnezeu au rămas nevătămați. Această minune văzându-o ighemonul. Și cei împreună cu dânsul, s-au rușinat și i-au lăsat pe ei întru puțin a petrece fără de munci. Și iarăși fiind pârâți, s-au înfățișat la judecătorie și mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos înaintea tuturor că este Dumnezeu adevărat, iar de idoli bătându-și joc, și pe tirani mustrându-i, i-au pornit pe ei spre mânie. Pentru care goi spânzurându-i pe lemn cu multă cruzime strujeau trupurile lor. Iar Sfinții făcând rugăciune, și defăimând pe elini, au umplut pe ighemonul de mânie. Pentru care a și poruncit ca să fie Sfinții spânzurați pe cruce. Și în vreme ce mergeau ei la locul săvârșirii, multă mulțime de norod le urma. Și în vremea ce se răstigneau, făcând ei rugăciune; vorbeau norodului cele spre sufletească mântuire. Iar poporul alerga ca să se atingă de sfintele trupuri ale Sfinților și unii luau picături de sânge, iar alții giulgiuri, alții inele și alții alte feluri, pentru blagoslovenie și izbăvire de toate cele potrivnice. Atuncea Sfinții blagoslovindu-i și slobozindu-i pe toți și-au dat sfintele lor suflete la Dumnezeu. Deci oarecare blagocestivi luând moaștele Sfinților, cu Mir ungându-le, și cu giulgiu înfășurându-le le-au așezat în biserică. Și venind femeia boierului Asclipie, și miresmând sicriul Sfinților Mucenici, l-a acoperit cu acoperământ de mult preț. Iar oarecare bărbat Zosima și Artemie, bărbați blagocestivi și credincioși, împreună cetățeni cu Sfinții fiind, au luat mai în urmă sicriul sfintelor moaște și ducându-l la cetatea lor numită Stratonica, de o milă departe, l-au așezat în locul ce se zice Latomie.

Tot în această zi, aducerea Moaștelor Sfântului Mucenic Epimah în Constantinopol.

Stih: Se aduce ție Orașule cela ce ești preaslăvit:

Trupul lui Epimah celui de trei ori fericit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Cela ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, și ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepți, prealăudate Doamne: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu ajutorul cel de sus împotrivindu-te bârfelilor celor ereticești înțelepte, te-ai făcut purtător de biruință, cântând: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Ca unul ce ai fost cu totul dat lui Dumnezeu, înțelepte, zburând peste sadurile sihaștrilor, și peste livada ta, ai sădit buna versuire a bunătăților, oferindu-le lui Dumnezeu Celui Preaînalt.

Slavă…

Legii lui Hristos plecându-te cugetătorule de Dumnezeu, bogăția învățăturii tale o ai împărțit celor lipsiți, cu bunăcredință cântând: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Și acum… a Născătoarei:

Sfințită fiind cu sufletul, și mai înainte curățită cu trupul Preacurată, prin venirea spre tine a Duhului Celui Sfânt, puterea Celui dintru înălțime în pântecele tău zămislindu-o fără sămânță, o ai născut pururea Fecioară.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Tinerii cei binecredincioși…

Cu Mirul sfințitei lucrării celei Arhierești al credinței te-ai sfințit, unde s-a arătat mântuirea lumii arhierind, preaînțelepte Părinte Sofronie, strigând: Lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Înțelepciunea foarte cinstindu-o, cu cununa darurilor te-ai încununat slăvite, primind darul înțelepciunii, și slava cea neveștejită, și bogăția cea nefurată, și strigând: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

După preoțeasca cuviință îmbrăcându-te cu dumnezeiasca dreptate, sfințite tăinuitorule, bărbătește ai ocârmuit turma Stăpânului, cu cuvinte și prin fapte preafericite Părinte, strigând: Pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Cuvântul Cel împreună cu Tatăl fără început, ți-a dăruit Părinte cuvânt de mare cuviință, și mai presus de cuvânt, care întrece cuvintele și risipește bârfelile eresurilor, strigând: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum… a Născătoarei:

Arătatu-te-ai sfințită Biserică Cuvântului, Celui ce a sfințit toată zidirea, munte gras, sfânt munte prea vederos, binecuvântată Stăpână, singură Prea-cântată: Pentru aceasta pe tine te lăudăm Maica lui Dumnezeu, și te preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Pe tinerii cei binecredincioși, în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atuncea fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ți cânte ție. Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată…

Ieșind grăirea din buzele tale cele dumnezeiești, îndulcește cugetele pravoslavnicilor prin Darul, de Dumnezeu cuvântătorule, picând ca un fagur buna cuviință a înțelegerilor.

Înlăuntru întru cele cerești neintrate viețuiești, de Dumnezeu grăitorule, împrejurul Stăpânului și Împăratului tuturor, unde dănțuiesc strălucirile cele îngerești și oștile Sfinților.

Viață îngerească petrecând pe pământ Părinte, te-ai învrednicit fericirii celei îngerești în Ceruri, unde pe Hristos roagă-L, ca să se mântuiască toți, cei ce te cântă pe tine.

Slavă…

Fălcile tale de Dumnezeu cugetătorule, au fost ca niște năstrape ale aromatelor de nard de credință de mult preț. Căci te-ai arătat alabastru plin de înțelepciune aromatizând cu dogmele tale preacinstit trupul lui Hristos.

Și acum… a Născătoarei:

Nor ușor te-a văzut pe tine Isaia Fecioară, că prin tine venind Domnul, toate cele făcute de mână le-a surpat, și cunoștința Sa a arătat celor ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.