SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului sau ale Octoihului și trei ale Sfântului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preamărită minune...

Părinte de Dumnezeu cugetătorule Teofane, fiind numit cu numirea Dumnezeieștii arătării lui Hristos, ai urmat urmelor lui celor purtătoare de viață, și cele veselitoare ale vieții le-ai părăsit, privind spre frumusețea cea dorită de tine, prea-alesule. Și prin dumnezeieștile privirile cele către Dânsul, prea bine și desăvârșit îndumnezeindu-te.

Părinte de Dumnezeu cugetătorule Teofane, aflându-te în slăbiciune, ai suferit cu răbdare izgoniri amare, necruțându-ți trupul, pentru cinstitele Icoane, prealăudate. Și de mânia leilor izgonindu-te, ca un batjocoritor, ai nebunit cu adevărat sfaturile și gândurile cele deșarte, și mintea cea cumplit înșelătoare.

Cu adevărat a dăruit ție din-destul răsplătirile ostenelilor tale, Dătătorul celor bune, de trei ori fericite, dându-ți putere a izgoni dracii, și a tămădui bolile, și te-ai învrednicit bucuriei celei nespuse, văzând fața Atotțiitorului, unde pururea dănțuiesc cetele îngerilor.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Vino suflete al meu suspinând, și izvoare de lacrimi din inimă aducând, strigă Fecioarei și Maicii Dumnezeului nostru. Pentru mulțimea îndurărilor tale Preacurată, izbăvește-mă de munca cea înfricoșată, și mă sălășluiește unde este odihna și bucuria și desfătarea cea veșnică.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-Te pironit pe Cruce pe Tine Iisuse și primind patimi de bunăvoie Stăpâne, Fecioara și Maica Ta striga: Fiule preadulce cum suferi răni fără dreptate; Doctorule, care ai tămăduit neputința oamenilor, și ai izbăvit pe toți din stricăciune, prin milostivirea Ta cea bună.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului, și al Triodului după rânduiala lor.

CANONUL Sfântului,

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 4,

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Aprinzându-te Părinte de buna-credință, ai urmat urmelor Dumnezeului, Celui ce S-a arătat cu trupul, de aici te-ai îmbogățit cu numirea cea cu adevărat numită, prin purtarea de grijă, precum mai-nainte s-a închipuit.

Rănitu-te-ai de dorul cel preaiubit al Stăpânului tău, și dragostea cea lumească ai defăimat, și amestecându-te cu Darul, frumusețea cea lumească întru nimic o ai socotit preafericite.

Slavă…

Leon cel tiran năvălind ca o fiară, a izgonit pe cei aleși, nesuferind a vedea cinstindu-se Icoana lui Hristos, cu care dimpreună și pe tine Teofane întru izgonire te-a osândit.

Și acum… a Născătoarei:

Fără de sămânță cu voirea Tatălui, din Dumnezeiescul Duh, ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, și cu trup L-ai născut pe Cel fără Maică din Tatăl, și pentru noi din tine fără de tată.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu întru înțelepciune…

De dumnezeiasca Lumină plin te-ai arătat Teofane, prin dragoste unindu-te cu Cel dorit, Fericite: Pentru aceasta cinstim preaslăvită pomenirea ta.

Păgâneștile dogme ale lui Leon lepădându-le, așezămintele Bisericii cu bună pravoslavie le-ai întărit. Pentru aceasta te-a proslăvit pe tine Hristos, cu minunile.

Slavă…

Fiind întărit cu nădejdea și cu credința Cuvioase, cu tăria sufletului Celui ce a împreunat cu Dumnezeu, trupul cel împreună rob, a întărit slăbiciunea trupului.

Și acum… a Născătoarei:

Cea neispitită de nuntă, care pe Dumnezeu întrupat L-ai născut, pe mine cel ce mă clatin de asuprelile patimilor, întărește-mă. Că nu am alt ajutor afară de tine Preacurată.

Irmosul:

Nu întru înțelepciune, și în putere, și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea Ipostatnică Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.

Sedealna, glas 8,

Podobie: Pe înțelepciunea și cuvântul…

Dorind de dragostea lui Iisus, ai gonit desfătările și tulburările vieții, și călugărindu-te, ca un înger ceresc ai viețuit pe pământ, și izvorăști Darul minunilor Preacuvioase. Pentru aceasta întru pomenirea ta cea sfântă, și purtătoare de lumină, cu credință te lăudăm pe tine, și cu un glas strigăm ție: Purtătorule de Dumnezeu Teofane, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

Slavă… altă Sedealnă, glas 3.

Podobie: Pentru mărturisirea…

Râvnă dumnezeiască agonisind, dogma cea fără de Dumnezeu ai urât, și cu multe feluri de primejdii te-ai împreunat, întru izgoniri trimițându-te fără dreptate, preafericite, și cu pravoslavie săvârșindu-te, Părinte Teofane roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se dăruiască nouă mare milă.

Și acum… a Născătoarei:

De firea cea dumnezeiască nu S-a despărțit, trup făcându-Se din pântecele tău, ci întrupându-Se Dumnezeu a rămas, Cel ce te-a păzit pe tine Maica Sa după naștere fecioară, ca și mai-nainte de naștere, însuși Domnul, Preacurată, pe Care cu osârdie roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Nespurcata Mielușea, nestricata Fecioară, Maica Cuvântului, văzând pe Cruce spânzurat pe Cela ce a răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică plângând, a strigat: Vai mie fiul meu, cum pătimești? Vrând să izbăvești pe om de ocara patimilor.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cereasca împărăție ți s-a gătit, ca unui pătimitor slăvite, căci din cortul acesta pământesc cu bucurie te-ai mutat, strigând Stăpânului tău: Slavă puterii Tale, Doamne.

Purtător de cunună te-ai arătat Teofane, căci nu te-ai lepădat a cinsti cinstită Icoana lui Hristos, de Dumnezeu purtătorule, Fericite, pentru aceea strigai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Trimițându-se Cuviosul, prin porunca tiranului celui rău credincios, nicicum nu s-a grijit de neputința trupului, strigând Ziditorului: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă…

Măritu-te-ai cu minunile, de Dumnezeu purtătorule, căci Hristos pentru răbdarea ta te-a răsplătit Preasfințite. Pentru aceasta și tămăduiri izvorăști ca dintr-un izvor, celor ce au trebuință.

Și acum… a Născătoarei:

Fără ispită de nuntă ai născut, o Fecioară, și după naștere iarăși te-ai arătat Fecioară. Pentru aceasta prin credință neîndoită, cu neîncetate glasuri, strigăm ție: Bucură-te stăpână.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Cuviosul Teofan strălucindu-se de Duhul, cu pravoslavie a propovăduit dogma credinței, prin cuvânt bine cinstitor.

De tot felul de bogăție, prin cuget dumnezeiesc, ai împărțit celor ce viețuiau în sărăcie, urmând poruncii Stăpânului, prealăudate.

Slavă…

Având sufletul tău după chipul Ziditorului, te-ai închinat preacuratei Icoanei Stăpânului, cu dragoste sărutându-o.

Și acum… a Născătoarei:

Pe tine armă nebiruită asupra vrăjmașilor înainte te punem, anghiră și nădejde mântuirii noastre, pe tine te avem dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas…

Îndreptează către fapta bună viața mea Cuvioase, netezind cărarea înfrânării, prin rugăciunile tale Părinte, pe care învrednicește-mă drept a călători, Fericite.

Cu curățenie ți-ai săvârșit viața Cuvioase, căci împreună cu înțelepciunea și cu bărbăția, ai avut dreptate, și te-ai arătat împodobit cu înconjurarea bunătăților.

Slavă…

Peste mărirea cea mucenicească te-ai suit Teofane, ca unul ce ai cinstit închipuirile Maicii lui Dumnezeu, și ale Mucenicilor, împotrivindu-te gonitorilor Părinte.

Și acum… a Născătoarei:

O minune mai nouă decât toate minunile, că Fecioara în pântece pe Cel ce cuprinde toate, fără ispită bărbătească zămislindu-L, nestrâmt L-a încăput.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glas 2.

Podobie: Căutând cele de sus…

De sus primind dumnezeiască descoperire, ai ieșit degrabă din mijlocul gâlcevilor, și osebindu-te Cuvioase, ai luat lucrarea minunilor, și vrednicia proorociei, de soție și de bogăție lipsindu-te.

ICOS

Pe pământ nimic mai mult nu ai cinstit, ci bucurându-te ai urmat lui Hristos Celui ce te-a chemat pe tine, și jugul Lui ai luat pe umerii tăi cu osârdie. Și odihnă sufletului tău ai aflat, care și mie săracului și leneșului o trimite, celui ce zic din gură, și nimica nu săvârșesc, ci încă mă și zăbovesc în lucruri lumești, și mă minunez, cum ai scăpat de acestea de toate, de soție și de bogăție lipsindu-te.

SINAXAR

Întru această lună în 12 zile, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan Mărturisitorul al Siggrianiei, care a locuit în țarina cea mare.

Stih: Teofane credincioșilor apărător te arată,

Celor ce cinstesc pașnic sfârșitul tău cu credință curată.

În a douăsprezece Teofan s-a mutat,

Din stricăcioasa viață cu adevărat.

Tatăl acestui sfânt s-a chemat Isaac, iar maică-sa Teodota. Deci murind tatăl său, l-a crescut maică-sa la domnia ce ocârmuia ei a egheo-pelaghitonilor. Iar dacă s-a făcut de doisprezece ani, l-a logodit cu o copilă, și a petrecut cu dânsa în curățenie opt ani, și erau amândoi foarte bogați, și sfătuindu-se în taină cu unul din slugile sale, avea mare dorire a se face călugăr, deci murind maică-sa, și lăsându-i multă și nespusă avere, iar socrul său tatăl copilei l-a grăbit să facă nunta după obicei. Și venind ziua cea orânduită, să facă danțurile și cântecele, și celelalte. Și venind vremea ca să se împreune tinerii la cămara lor, și-a arătat taina gândului său către mireasa cea tânără a sa. Care și ea aceiași a voit și s-a adeverit să facă și ea cu osârdie ori ce ar pofti el să facă. De care auzind el, a mulțumit lui Dumnezeu. Deci de atunci își făcea amândoi rugăciunea și de zi și de noapte. Deci acestea aflându-le Leon păgânul împărat, și socrul său, a făcut sminteală gândului tinerilor. Și l-a trimis împăratul pe dânsul la cetatea Cizicului, să fie ispravnic, că atunci se zidea. Și mergând cinstitul tânăr dintru ale sale cheltuieli slujba împăratului a făcut. Iar când a fost de vârstă de douăzeci și unu de ani, murind și păgânul împărat, și socrul său, s-a mântuit de dânșii, nu numai el, ci și lumea. După aceea luând sceptrurile împărăției Irina împărăteasa, atunci fiindu-le toate pe voie, și-a împărțit averea la săraci și la lipsiți, și și-a iertat robii cu cinste. Și dând cinstitei soției sale multă avere, o a făcut de s-a călugărit la o Mânăstire din Ostrovul Prințipului, punându-i numele Irina, în loc de Megalusa. Iar pe sine s-a dat Domnului la Mânăstirea ce să află în muntele singrianilor ce se cheamă Polihronion. Și dacă s-a călugărit, nu i-a mai trebuit a mai stăpâni, ci așezându-se la chilia sa, îi era hrana din mâinile sale, fiind bun scriitor, și petrecând șase ani, în Ostrovul ce se cheamă Calolimn, la Mânăstirea care o a făcut el, iarăși a venit la muntele Siggrianiei. Iar când a fost de vârstă de cincizeci de ani, i-a venit o boală în vintre, și la rărunchi, care se numește piatră, și dintru această cumplită boală a zăcut toată viața sa pe pat, nemișcat. După aceea luând împărăția Leon armeanul. Iar ce lucruri s-au întâmplat acestuia, oricine știe, că atunci nebunul și spurcatul a trimis la omul lui Dumnezeu zicându-i: Vino de fă rugăciune pentru noi, că voi să merg asupra barbarilor și Sfântul neputând să meargă cu carul pentru boală, s-a pus în corabie, și a mers la cetatea împărătească și însă fața cea scârnavă a tiranului nu o a văzut, numai poruncă de la el i-a venit, zicându-i: De te vei pleca a face după cererea mea, eu voi face bine și ție și Mânăstirii tale. Iar de nu, te voi spânzura de un lemn în vederea tuturor, de se vor îngrozi și alții cu tine. Iar Sfântul a zis: nu-ți deșerta vistieriile darurilor tale, ci gătește astăzi spânzurătorile, sau și focul, că eu aceasta poftesc, ca să mor pentru dragostea lui Hristos. Acestea auzind acel fără omenie, l-a dat pe mâna unui Ioan fermecătorul, care se înălța cu firea, și se fălea în știință, și el era plin de spurcatele eresuri ale luptătorilor de Icoane, socotind că acela îl va face de-și va schimba gândul cu răzvrătirile sale. Și luând pe Sfântul la Ormisda, Mânăstirea lui Serghie și Vach, ce era aproape de curtea împărătească, și întrebându-se cu fermecătorul, și biruindu-l cu a sa multă știință, atâta l-a făcut, cât și-a pierdut mințile, și arătându-și nemutarea gândului său, l-a trimis rușinat la turbatul și nebunul tiran, și s-a arătat mai vârtos neînvățat decât ritor becisnicul. Carele mergând la el zise: O împărate, mai lesne vei domoli fierul ca ceara, decât pe bărbatul acela să-l pleci și să-l întorci spre ceea ce gândești. Deci auzind acestea tiranul, l-a mai adus la curțile lui Elefterie, și l-a închis la o închisoare întunecoasă, punându-i și păzitori ca nici să-i slujească nimenea, ci să-l lase într-acest chip doi ani să petreacă. Și necăjit și chinuit fiind cu multă nevoie, a rușinat și cu aceasta pe tiranul. Deci silindu-l în toate zilele să-l supună după voia sa, și neputându-l pleca, l-a trimis la izgonire în Ostrovul Samotraciei. Iar mergerea lui la izgonire, curând și despărțirea sufletului de trup i-a adus: Că numai douăzeci și trei de zile, trăind în Ostrov, a răposat acolo, mergând la Domnul cu cuviință și cu pace. Las dar a zice, de câtă blagoslovenie s-a umplut locul acela, și câte tămăduiri a luat de la acest sfânt. Deci se săvârșește soborul lui în sfânta biserica cea mare, și în Mânăstirea cea zidită de dânsul în Siggriania.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Grigorie, Dialogul papa Romei.

Stih: Grigorie afară de viață fiind:

În mijlocul cetei îngerești se află netrecând.

Acesta a fost în zilele împăratului Iustinian cel mare, iar Maica lui se numea Silvia și se afla aproape de poarta Sfântului slăvitului Apostol Pavel, la locul ce se numea Chella Nova. Carele mai întâi s-a făcut monah și egumen Mânăstirii ce se cheamă Clioscavre, deci s-a făcut arhiereu nu după întâmplare și vreo apucare fără de socoteală, ci cu sorți și cu vrerea lui Dumnezeu, precum cuvântul mai jos va arăta. Căci aflându-se el încă la mai sus zisa Mânăstire, și liniștindu-se în chilia sa, cum și-a pornit mâna spre scrisoare cu condeiul și cerneală, stătut-a înaintea lui oarecine, ce scăpase din înecarea corabiei, care plângându-și primejdia, rugă pe Sfântul să-l miluiască și să-l ajute la nenorocire; însă nu era după cum se vedea lipsit acel ce cerea milă, căci nu era om să aibă nevoie și să i se fi frânt corabia, și să fie scăpat el, ci înger era. Și în chip de om lipsit se făcea, descoperind milostenia și dragostea ceea ce era la dânsul (adică la Sfântul) care o dată și de două ori, venind a luat câte șase nomisme de aur, care și a treia oară venind, nu l-a lăsat în deșert, atâta cât n-a rămas Sfântului nici un galben de aur. Și pentru că nu avea Sfântul să-i mai dea și alte nomisme, a luat și paharul de argint al Mânăstirii, de l-a dat și pe acela cu osârdie. Atâta era de răbdător și de milostiv spre cei lipsiți, și măcar că pentru lipsa banilor și, pentru supărarea celui ce cerea, de vreme ce luând de două și de trei ori, și nu înceta a-l supăra, era cu cale a bănui și a-l goni, însă n-a făcut aceasta, ci mai vârtos a ales a se tinde și la lucrurile Mânăstirii (care nu se dau afară) decât a nu căuta pe om și a-l lăsa să se ducă deșert, și lipsit de cele ce trebuia. Aceasta a făcut Sfântul mai înaintea arhieriei. Iar făcându-se Arhiereu și arătând spre săraci obișnuita sa iubire de oameni, și poruncind odată a ședea la masă cu dânsul doisprezece săraci, și arătându-se lui și al treisprezecelea, neputând ceilalți să-l vadă, deci Sfântului după chipul feții, și după cele dinlăuntru mișcări, părându-i-se a fi osebit din cei doisprezece. Pe care oprindu-l și întrebându-l, ca să-și spună numele, și cine era, și cum a venit, i-a zis: Că nu se cade să-i audă cineva numele, pentru că este minunat. Fără cât numai i-a spus că este îngerul Domnului, ce a fost trimis de la Dumnezeu mai înainte pentru cerșitul banilor. Și i-a poruncit să fie pururea cu dânsul, și să-l păzească. Acest sfânt fiind iscusit întru toată știința și Scriptura, lăsat-a bisericii multe cărți scrise de dânsul în limba latinească, din care pe urmă s-au tălmăcit și pe limba elinească, tocmite nu numai cu omenești gânduri, și cu înțelepciunea cuvintelor, ci și prin Duhul Sfânt. Precum în urmă după ce s-a pristăvit, a povestit pentru dânsul Petru Arhidiaconul lui, spunând că, când scria el, a văzut o porumbiță albă, ce venea de i se atingea de gură ca cum îi va spune din gură, și-l îndemna la cele ce se scria. Deci mergând Sfântul acesta și spre părțile apusului, a învățat și a întors neamul Saxonilor la credința în Hristos. Deci cu plăcere de Dumnezeu petrecându-și viața sa de trei ori fericitul, s-a mutat către Domnul. Iar cinstitele lui moaște s-au așezat în Roma cea veche, la care de atunci încoace Saxonii merg în toți anii, de-l cinstesc cu slujbe acolo. Și spun că acesta a fost, care a tocmit la romani liturghia cea mai-nainte sfințită, care se face în zilele postului celui mare. Care se săvârșește și până astăzi.

Tot în această zi, Dreptul Finees, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Stătut-a Finees, ci de Dumnezeu cu apropiere.

Izbăvindu-ne pe noi cu sufletească îndurare din zdrobire.

Tot în această zi, Sfinții nouă Mucenici prin foc s-au săvârșit.

Stih: Pe cei nouă către cuptor îi face cu îndrăznire:

Cuptorul dumnezeiescului dor, prin învăpăiere.

Tot în această zi, Cuviosul și purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Simeon noul teolog, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Mai-nainte limbă în loc de carte aveai,

Iar acum cartea în loc de limbă ai.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Pe cea după chip tu având, și prin viață luminată primind și cea după asemănare Părinte, prin amândouă ai preastrălucit, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Înfrumusețatu-te-ai cu cununa mărturisirii tale Părinte, prin faptă mustrând cuvintele celor răi credincioși, iar pe credincioși i-ai întărit, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă…

Cu prea vitejească osârdie răbdând, durerile trupului le-ai suferit Părinte cu mulțumire, strigând Stăpânului tău: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Și acum… a Născătoarei:

Ceea ce ești lăcaș sfințit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te că prin tine s-a dat bucuria Născătoare de Dumnezeu celor ce strigă: Binecuvântată ești tu între femei preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și Daniil…

Leon tiranul văzând tăria împotrivirii tale, Fericite, întru izgonire prea amară te-a osândit prea-cumplitul, iar tu întru veselie ai suferit, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Știind Părinte că cinstea Icoanei se aduce la chipul cel dintâi, ca un prea după lege străduitor, ai alergat către priveliște, și arătându-te biruitor, ai primit cunună, cântând: Toate lucrurile lăudați, și binecuvântați pe Domnul.

Ceresc lăcaș în locul celui pământesc ți-a dat ție Domnul tuturor Cuvioase, și în locul strămutării ai aflat lărgimea bucuriei în raiul desfătării, cu Mucenicii strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Strălucitu-te-ai de lumina cea înțelegătoare și de Dumnezeiescul Duh, fericite Teofane. Pentru aceasta izvorăști acum tămăduiri, celor ce cu credință aleargă la tine, și cu dragoste cinstesc sfânt sicriul tău și strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum… a Născătoarei:

Tu singură din toate neamurile, te-ai arătat Maica lui Dumnezeu, Fecioară preacurată. Tu Dumnezeirii te-ai făcut lăcaș, cu totul fără prihană, nearzându-te cu focul Luminii celei neapropiate. Pentru aceasta toți, bine te cuvântăm pe tine, Marie dumnezeiască Mireasă.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise, în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, Tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată…

Risipind toată bogăția celor lipsiți purtătorule de Dumnezeu, ai primit dreptatea ta, răsărindu-ți arătat, culegând în locul celor stricăcioase, cele ce răsar în veac.

Bolile tămăduiești, prealăudate, prin puterea Mângâietorului, și prin lucrarea Lui arătat gonești dracii, preafericite. Pentru aceasta noi credincioșii, îndumnezeindu-ne, te fericim pe tine de Dumnezeu purtătorule.

Purtătoare de lumină ziua mutării tale, cugetătorule de Dumnezeu, pe toți credincioșii îi cheamă către împărtășirea sfințeniei, pe care și acum bucurându-ne o săvârșim Preasfințite.

Slavă…

Darul tău cel bogat de Dumnezeu cugetătorule dă-l celui ce a împletit cu osârdie cuvintele laudelor tale, arătându-l pe dânsul la un obicei cu tine, precum și la un nume, prin rugăciunile tale cele bineprimite Preasfințite.

Și acum… a Născătoarei:

Rugăciunile norodului tău cele către Fiul tău primește-le Născătoare de Dumnezeu, îmbunându-L cu bună milostivire, ca să ne izbăvim din primejdii și de înconjurări, noi care te cântăm: Că tu ești folositoarea vieții noastre.

Irmosul:

Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului: din tine Muntele cel netăiat fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite; Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Luminânda glasului, și Stihoavna Triodului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.