SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului sau ale Octoihului și trei ale Sfântului, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Cu credință și cu dragoste adevărată, lepădându-te de lume Părinte Cuvioase, din tinerețe bucurându-te ai urmat lui Hristos Celui ce S-a răstignit, și prin multe nevoințe trupul omorându-l, din-destul ai luat darul tămăduirilor, a înceta neputințele cele de multe feluri, și a goni duhurile vicleșugului, cu mărire minunându-te.

Făcându-te podoabă călugărilor, ai adunat nenumărată mulțime, ca să laude pe Domnul, Cuvioase Părintele nostru, și pe toți i-ai povățuit către cereasca viețuire, bine urmând învățăturilor tale celor dumnezeiești, și vieții tale celei îmbunătățite asemănându-se, Fericite, pe care și întru mutarea ta împreună iarăși i-ai adunat Benedicte.

Pogorât-ai ploi din cer prin dumnezeiasca rugăciune, precum odinioară Ilie, și degrab ai făcut a izvorî untul-de-lemn, și pe mort l-ai înviat, și alte mulțimi de minuni cu adevărat ai săvârșit Cuvioase, întru slava lui Dumnezeu și Mântuitorului, pentru aceasta dumnezeiască pomenirea ta cu dragoste o prăznuim Benedicte.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Oprește abaterile cugetului meu, și rătăcirile simțirilor, și chipurile patimilor cele stricătoare de suflet desăvârșit le șterge, și alină tulburarea sufletului meu Fecioară, ca să măresc bunătatea ta, că pe tine te am Fecioară apărătoare toatei vieți, și neputinței mele ajutorul.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Când Te-a văzut Mielușeaua pe Tine Mielușelul său pironit pe Cruce cu piroane, spăimântându-se foarte se tânguia, și lăcrimând grăia: Cum mori Fiul meu? Vrând să rupi zapisul lui Adam celui întâi zidit, și toată omenirea să izbăvești din moarte. Slavă rânduielii Tale, Iubitorule de oameni.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului și ale Triodului după rânduiala lor.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Chir Iosif.

Cântarea 1-a, glas 2,

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Mie, celui ce voiesc cu cântări a cuvânta pomenirea ta cea vrednică de laudă, Cuvioase Benedicte, roagă-te să mi se dea dar, și izbăvire de toate greșalele.

Călugărește din pruncie Crucea ta ridicându-o, Țiitorului a toate i-ai urmat, și omorându-ți trupul, te-ai învrednicit vieții, preafericite.

Slavă…

Legii lui Dumnezeu plecându-te preafericite, prin sudorile înfrânării ai veștejit săltările patimilor, și cu darul nepătimirii te-ai îmbogățit.

Și acum… a Născătoarei:

Cei ce prin tine ne-am îmbogățit cu nestricăciunea, Născătoare de Dumnezeu preacurată, bucură-te strigăm ție, cea plină de daruri, înfrumusețarea cuvioșilor și a drepților.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întărește-ne pe noi întru…

De viețuitoarele apele Dumnezeiescului Duh umplându-se sufletul tău Benedicte, râuri de minuni ai izvorât, uscând curgerea bolilor.

Întru lățimea raiului te-ai sălășluit preafericite, cărarea cea strâmtă călătorind, și măiestriile și cărările dracilor le-ai arătat nelucrătoare.

Slavă…

Cu curgerile lacrimilor tale adăpându-te, ca un pom aducător de roadă, bună rodire dumnezeiască ai adus Benedicte, cu dumnezeiescul Dar al bunătăților și al minunilor.

Și acum… a Născătoarei:

Singur Cel Bun, ca să se întrupeze, a intrat în pântecele tău Preacurată, și S-a arătat om desăvârșit. Pe care roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glas 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită…

Postnicind cu plăcere dumnezeiască, cu fapte bune ai viețuit, și darul tămăduirilor ai primit Benedicte, a săvârși minuni înfricoșate. Mânăstire dumnezeiască adunând, ai adus lui Hristos mulțime de cei ce se mântuiesc, preafericite. Slavă Dumnezeului Celui ce te-a strălucit pe tine; Slavă Celui ce te-a încununat; Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Mâinile tale cele dumnezeiești Preasfântă Fecioară, cu care ai ținut pe Ziditorul, întrupându-Se pentru bunătate, întinzându-le, roagă-L pe Dânsul, ca să ne izbăvească pe noi din ispite și din patimi, și din primejdii, cei ce te lăudăm cu dragoste, și-ți strigăm: Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine; Slavă Celui ce a ieșit din tine; Slavă Celui ce ne-a slobozit pe noi prin nașterea ta.

A Crucii, a Născătoarei:

De cei fărădelege pironindu-Te pe Cruce Mântuitorule, și coasta împungânduți-se de sulița ostașilor, Preacurata se tânguia cu amar, și de multă și înfricoșată răbdarea Ta, se spăimânta strigând: Slavă dragostei Tale celei către oameni; Slavă bunătății Tale; Slavă Celui ce cu moartea Ta ai făcut pe oameni nemuritori.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Te laud pe Tine, că auzul am auzit Doamne, și m-am spăimântat, că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea proslăvesc multă pogorârea Ta, cea către mine, mult-Milostive.

Patimilor și lumii răstignindu-te pe sine-ți de Dumnezeu cugetătorule Părinte Benedicte, ai fost plăcut lui Hristos, Celui ce pe Cruce de bunăvoie și-a întins palmele, pe care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Prin luptele înfrânării mădularele trupului omorându-le Cuvioase, pe cei morți i-ai sculat cu rugăciunea și celor slăbănogiți le-ai dăruit buna alergare, prin credință minunându-te Părinte și toată boala ai tămăduit.

Slavă…

Sufletele cele uscate și fără umezeală, prin cuvântul tău cel viu Cuvioase, le-ai lucrat bine-roditoare, făcându-te cu arătarea minunilor păstor de Dumnezeu pus, și preafrumoasă podoabă a călugărilor.

Și acum… a Născătoarei:

Ca ploaia pe lână S-a pogorât Cuvântul întru cinstit pântecele tău, Preacurată, întrupându-Se, și arătat au încetat ploile mulțimii dumnezeilor, și iarna cea amară a risipit, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul veacurilor Doamne, întru lumina poruncilor tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Pe Dumnezeu cel milostiv rugându-L Părinte înțelepte, degrab ai umplut ulciorul cu unt-de-lemn ca și Ilie, minunându-te cu credință de cei ce vedeau preafericite.

Ca un curat cu sufletul, ca unul ce te-ai făcut întru uimire luminându-te sub o rază, ai văzut tot pământul, Dumnezeu cinstindu-te pe tine Benedicte.

Slavă…

Făcând minune întru Hristos, ai izvorât apă izvorâtoare prin rugăciune, rugând pe Dătătorul bunătăților, care petrece, propovăduind minunea Benedicte Cuvioase.

Și acum… a Născătoarei:

Cel ce locuiește în Ceruri întru preacurat pântecele tău a locuit, ca să ne facă case pe noi, care te propovăduim pe tine Născătoare de Dumnezeu preacurată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul greșalelor…

Cu strălucitele razele duhului strălucindu-te, întunericul dracilor celor răi l-ai micșorat, făcătorule de minuni Benedicte, al călugărilor luminătorule prealuminate.

Cât este de preaslăvită viața ta, Fericite! Cât este de luminată cinstită petrecerea ta, prin care turmele călugărilor le-ai tras către cunoștința cea mântuitoare.

Slavă…

Făcându-te locuitor al împărăției celei Cerești, cugetătorule de Dumnezeu Benedicte. Pe care roagă-te să o dobândească, cei ce cu credință te fericesc pe tine pururea.

Și acum… a Născătoarei:

Din pântecele tău cel sfânt, a răsărit Soarele dreptății cel neapus și pe cei credincioși i-a luminat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară Preacântată.

Irmosul:

Întru adâncul greșalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale, cel neumblat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC, glas 6.

Podobie: Plinind rânduiala…

Îmbogățitu-te-ai cu dumnezeiescul Dar, iar cu faptele ai descoperit chemarea, și te-ai arătat plin de Darul Duhului Sfânt Benedicte, plăcute al lui Hristos Dumnezeu, întru rugăciuni și întru înfrânări, și te-ai făcut tămăduitor neputincioșilor și izgonitor dracilor și grabnic apărător sufletelor noastre.

SINAXAR

Întru această lună în 14 zile, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Benedict.

Stih: Cu cugetele ca cu frâiele toată patima strângând,

Frâiele vieții Benedict este defăimând.

În a patrusprezecea zi Benedict,

În ceruri a trecut.

Cuviosul acesta Benedict (care se tâlcuiește în limba elinească Blagoslovit), era din pământul romanilor, din cetatea ce se chema Nursia, din părinți creștini și bogați și lăsând bogăția și părinții și averea cea părintească, fiind foarte mic și neajuns de vârstă, s-a dus la un loc pustiu cu doica sa, care îi dăduse sân, unde unindu-se pe sine cu Dumnezeu prin fapta bună și nevoință, s-a îmbogățit de la dânsul cu putere de minuni și de tămăduiri. Însă de alte preaslăvite faceri de minuni povestește mai pe larg istoria lui, întru care multe feluri de minuni aflăm că a făcut. Morții înviind, de lucrurile cele viitoare proorocind, și spunând de cele ce nu era, ca cum ar fi fost de față. Că atâta numai trebuie să sfârșim cuvântul. Că vrând a se pristăvi întru Domnul, a apucat de a zis către ucenicii săi, ce erau cu dânsul, și cei ce erau departe, cum că va fi să se facă semn, cu care vor cunoaște toți, că el se desparte de trup. Deci cu șase zile mai-nainte de Preacuvioasa lui adormire, a poruncit să-i facă groapa și îndată s-a bolnăvit cu fierbințeală mare, de care îi ardea trupul până la șase zile. Iar când a fost a șasea zi, a învățat pe ucenicii săi să-l ridice și să-l ducă la casa cea de rugăciune. Apoi ducându-l acolo, și cuminecându-se cu sfintele taine, stând în mijlocul ucenicilor săi, ținut și rezemat, și-a ridicat mâinile la Cer, și așa căutând în sus și rugându-se și-a dat Sfântul său suflet. Însă întru acel ceas s-a arătat o vedenie la doi părinți, unul șezând la chilia lui, și altul locuind departe. Văzut-au dar amândoi că se tindea o cale minunată de la chilia Sfântului până la Cer, către răsărit, așternută cu haine de mătase luminoase, și întru acea cale erau și niște oameni minunați, ce țineau făclii, și după rânduială se suia. Iar oarecare om cu veșminte albe îmbrăcat și acela luminos fiind, stând lângă dânșii, îi întrebă, de știu a cui este această cale la care privesc, și se minunează și zicând ei că nu știu, a zis acel ce s-a arătat: Aceasta este calea prin care iubitul lui Dumnezeu Benedict, se suie la Ceruri. Deci, venindu-și întru sine Cuvioșii aceia ce au văzut vedenia au cunoscut sfârșitul Sfântului bărbat, ca și cum s-ar fi aflat a vedea când s-a săvârșit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Alexandru cel din Pidna.

Stih: A se păgubi de cununi nesuferind,

Alexandru tăierea capului este răbdând.

Acesta ca întru o întunericime a înșelăciunii strălucind stea mult luminoasă și nebunia rău credincioșilor o a mustrat și pe semețul vrăjmaș, cu graiurile, ca și cu niște săgeți, l-a rănit și toată înșelăciunea la pământ o a surpat, în priveliște mărturisind pe Hristos. Deci cei ce erau lipiți de înșelăciune, nesuferind îndrăzneala și bărbăția lui, cu feluri de măiestrii cercau ca să surpe a lui bună tărie, și neputând, i-au tăiat capul cu sabia. Iar Dumnezeu l-a răsplătit prin darurile tămăduirilor. Căci toată cumplita boală, o izgonește de la cei ce cu credință se apropie de el.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru și mărturisitorul Evshimon episcopul Lampsacului.

Stih: Evshimon mai-nainte de a muri, ca Pavel zicând,

Cu bună-cuviință ca ziua călătorind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Ritori preaînvățați s-au arătat tinerii oarecând; că din suflet cuprins de Dumnezeu blagoslovind cu buzele au cântat: Dumnezeu cel mai presus de dumnezei al părinților și al nostru bine ești cuvântat.

Murire purtătoare de viață ai câștigat și depărtare dezmierdărilor. Pentru aceasta te-ai învrednicit a scula pe morți preafericite Benedicte minunându-te de toți credincioșii, ca și marele Ilie.

Prin Cuvioase ostenelile tale, ai făcut turmă de nenumărați călugări, care pururea rămâne, îngrădită fiind cu apărările tale, supunându-se celor ce bine de tine au fost tocmite, vrednicule de minune.

Slavă…

Cei fără minte părându-li-se să te omoare, cu otrăvirile pe tine, care erai păzit de dumnezeiască mâna Atotziditorului, dovedindu-se de mai-nainte cunoștința Duhului, ce era întru tine, Fericite, s-au rușinat.

Și acum… a Născătoarei:

Vindecă patimile sufletului meu, ceea ce ai zămislit izvorul nepătimirii Fecioară, și-mi dă mie ploi de umilință, cele ce-mi pricinuiesc mie acolo mângâiere, Născătoare de Dumnezeu, Preasfântă.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Dumnezeu cel ce…

Stăpânind întru Hristos asupra patimilor celor făcătoare de putrejune, cugetătorule de Dumnezeu, Părinte, întru Împărăția Cerurilor te-ai învrednicit a locui, împreună cu toți cei ce bine au viețuit și au iubit pe Dumnezeu, văzătorul a toate.

Sfinte rugăciunile tale primindu-le Dumnezeu, da prin tine celor lipsiți cele trebuitoare spre viețuire, foarte proslăvindu-te pe tine pe pământ, prin lucrările minunilor, Benedicte de trei ori fericite.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Înfrumusețându-te cu frumusețile bunătăților celor dumnezeiești, întru cămările cele de mire te-ai mutat Părinte, ca să fii împreună cu Dumnezeu și să te îndulcești de dumnezeiască frumusețea Lui, întru vecii cei nesfârșiți.

Și acum… a Născătoarei:

Iată S-a născut din tine curată (Isaia arătat striga) Fiul Celui Preaînalt, și al tău Fiu se vede Fecioară, făcând fii Părintelui Celui Ceresc, pe cei ce te laudă pe tine.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieștii, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul…

Arătatu-te-ai ca un soare mare, de Dumnezeu purtătorule, luminând zidirea cu semne înfricoșate, și cu strălucirile bunătăților. Pentru aceasta săvârșim pomenirea ta cea cu adevărat luminată, luminându-ne la simțirile inimii Părinte.

Cetele pustnicilor cele de tine adunate, ziua și noaptea te laudă pe tine, având în mijloc trupul tău, Părinte înțelepte, care cu îndestulare izvorăște râuri de tămăduiri neîncetat acestora, și luminează pașii lor neîncetat.

Slavă…

Mai mult decât razele soarelui ai strălucit Părinte, săvârșind poruncile lui Dumnezeu, și întru lumina cea neînserată te-ai mutat, rugându-te, ca să se dea curățire de păcate, celor ce cu credință te cinstesc pe tine Benedicte pururea pomenite.

Și acum… a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, gonește norii sufletului meu, și-mi dă Stăpână, ca să zăresc curat frumusețea cea mântuitoare, a Celui ce negrăit a strălucit din preasfânt pântecele tău, spre lumina neamurilor, Preacântată.

Irmosul:

Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăita înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl mărim.

LUMINÂNDA glasului, și stihoavna Triodului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala postului și Otpustul.