2026-03-15 — DUMINICĂ
Duminica a 3-a din Post (a Sfintei Cruci)
Sf. Mc. Agapie, Plisie și Timolau
Ap. Evrei 4, 14-16; 5, 1-6 · Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1 · glas 7, voscr. 7
Voscreasna 7 — Ioan 20, 1-10
Ioan 20, 1-10
1Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
2Deci a alergat și a venit la Simon-Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus.
3Deci a ieșit Petru și celălalt ucenic și veneau la mormânt.
4Și cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.
5Și, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
6A sosit și Simon-Petru, urmând după el, și a intrat în mormânt și a văzut giulgiurile puse jos,
7Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfășurată, la o parte, într-un loc.
8Atunci a intrat și celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, și a văzut și a crezut.
9Căci încă nu știau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morți.
10Și s-au dus ucenicii iarăși la ai lor.
Apostolul — Evrei 4, 14-16; 5, 1-6
Evrei 4, 14-16
14Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea.
15Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat.
16Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă și să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit.
Evrei 5, 1-6
1Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate;
2El poate să fie îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, de vreme ce și el este cuprins de slăbiciune.
3Din această pricină dator este, precum pentru popor, așa și pentru sine să jertfească pentru păcate.
4Și nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum și Aaron.
5Așa și Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuși, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: "Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut".
6În alt loc se zice: "Tu ești Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec".
Evanghelia — Marcu 8, 34-38; 9, 1
Marcu 8, 34-38
34Și chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.
35Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.
36Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?
37Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?
38Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinții îngeri.
Marcu 9, 1
1Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
Slujba din Minei s-a citit înainte, la Pavecerniță.
La Vecernia mică, Stihirile toate din Triod.
Pregătirea Sfintei Cruci. După Otpustul Vecerniei mici, intră preotul cu diaconul și cu eclesiarhul în veșmântărie și se îmbracă preotul (cu epitrahil și felon) și diaconul (cu stihar și orar); și, cădind cinstita Cruce, zice diaconul: Binecuvintează, părinte! Iar preotul: Binecuvântateste Dumnezeul nostru... Apoi citețul: Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul: Că a Ta este Împărăția... Cântăreții: Troparul Crucii, glasul 1: Mântuiește, Doamne, poporul Tău..., Slavă..., Și |) acum..., Condacul Duminicii Crucii: Nu mai păzește încă sabia... În acest timp, ridică preotul pe cap cinstita Cruce, împodobită cu busuioc binemirositor și așezată pe disc, și o duce pe Sfânta Masă, mergând înainte paraclisierii cu două făclii aprinse și diaconul cu cădelnița. Așază cinstita Cruce pe Sfântul antimis (nedesfăcut), în locul Evangheliei, pe care o pune mai sus. Înaintea cinstitei Cruci va arde lumânare toată noaptea (până se scoate în mijlocul bisericii).
La Vecernia mare (sâmbătă seara), după obișnuitul Psalm (103), se cântă: Fericit bărbatul..., toată Catisma. La Doamne, strigat-am..., se pun 10 Stihiri: 6 ale Învierii, glas 7, și 4 ale cinstitei Cruci, glas 5, Slavă..., din Triod, glas 3: Hristoase, Dumnezeul nostru... Și acum..., Dogmatica glasului 7. Vohodul și Prochimenul zilei.
La Litie, se pune o Stihiră a hramului, Slavă..., Și acum..., din Triod, glas 5: Văzându-Te toată făptura... La Stihoavnă, se pun Stihirile Învierii din Octoih, glas 7, Slavă..., Și acum..., din Triod.
La binecuvântarea pâinilor Troparul: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... (de două ori) și Mântuiește, Doamne, poporul Tău... (o dată). Iar de nu este binecuvântarea pâinilor, se zice Troparul Învierii, glas 7, Slavă..., al Crucii, Și acum..., al Născătoarei - al Învierii, glas 1: Gavriil zicând ție... și Otpustul.
La Utrenie (duminică dimineața), la Dumnezeu este Domnul, se cântă Troparul Învierii, glas 7 (de două ori), Slavă..., al Crucii (o dată), Și acum..., al Născătoarei - al Învierii, glas 1: Gavriil zicând ție... După obișnuitele Catisme, cu Ectenii, Sedelnele Învierii, glas 7. De este hramul cinstitei Cruci, se cântă Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Crucii de la 14 septembrie, fără Slavă..., apoi Binecuvântările Învierii, Ectenia mică, Ipacoi al glasului și Sedealna Crucii, glas 8, Slavă..., Și acum... tot aceasta. Iar, de nu este hramul Crucii, după al doilea rând de Sedelne și după Catisma a 17-a, se zic: Binecuvântările Învierii: Soborul îngeresc..., Ectenia mică, Ipacoi, Antifoanele și Prochimenul glasului 7. Evanghelia a 7-a a Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., și Psalmul 50, Slavă..., Ușile pocăinței..., și celelalte, după rânduiala Triodului. Canoanele pe 14: al Învierii și al Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih, cu Irmosul, pe 6, și al Triodului, pe 8. Catavasiile Triodului: Dumnezeiescul Moise a însemnat... După Cântarea a 3-a, se pune Sedealna Crucii, din Triod. După Cântarea a 6-a, se pun Condacul și Icosul din Triod, apoi se citește Sinaxarul din Minei și cel din Triod. După Cântarea a 9-a, se pun: Sfânt este Domnul..., Luminânda Învierii, a 7-a, Slavă..., a Crucii, glas 2, din Triod, Și acum..., tot din Triod.
La Laude, se pun Stihirile, pe 9: 4 ale Învierii, glas 7, din Octoih, și, din Triod, 4 ale Crucii (trei Stihiri, repetându-se cea dintâi) și Stihira zilei, Slavă..., tot aceasta, Și acum... Preabinecuvântată ești... apoi Doxologia mare.
Scoaterea Sfintei Cruci. În timpul Doxologiei mari, preotul protos, îmbrăcat din timp cu toate veșmintele preoțești, luând cădelnița, cădește Sfânta Masă împrejur și cinstita Cruce, apoi ridică cinstita Cruce [împreună cu procovățul], și iese pe ușa dinspre miazănoapte, înainte mergându-i paraclisierii cu două sfeșnice aprinse și diaconul cu cădelnița; și merge până la ușile împărătești și, sfârșindu-se Doxologia și Sfinte Dumnezeule..., preotul zice: Înțelepciune, drepți! Și se cântă Troparul: Mântuiește, Doamne, poporul Tău... (de trei ori). Preotul, purtând cinstita Cruce, vine în mijlocul bisericii, iar acolo fiind pregătit analogul, pune deasupra lui cinstita Cruce, apoi [luându-i procovățul,|] cădește în chipul crucii, în patru părți. Și îndată, preotul cântă pe glas 6: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne... (de trei ori). Apoi și strănile, cu glas mare, cântă același Tropar, tot de trei ori. De va fi în mănăstire, se închină egumenul sau cel mai mare dintre preoți, făcând mai întâi câte două metanii și o sărută, iar după sărutare mai face câte o metanie. Așa fac și ceilalți preoți din dreapta și din stânga, și frații, doi câte doi, închinându-se după rânduială. Iar când se închină frații, se cântă aceste Stihiri, pe glas 2: Veniți, credincioșilor, să ne închinăm lemnului..., altă Stihiră, glas 8: Astăzi Stăpânul făpturii..., Slavă..., același glas: Astăzi, Cel neapropiat..., Și acum..., glas 6: Astăzi s-a împlinit cuvântul... Apoi, Ecteniile și Otpustul mare.
În mănăstiri, se face ieșire în pridvorul bisericii, unde se cântă Slavă..., Și acum... Stihira de rând a Evangheliei (Voscreasna a 10-a), și se citește Ceasul întâi și învățătura Sfântului Teodor Studitul.
La Ceasuri, se pun Troparul Învierii și al Crucii, iar după Sfinte Dumnezeule..., se pune Condacul Crucii, din Triod. La Proscomidie, preotul va pregăti și Sfintele Agnețe pentru Liturghiile Darurilor înainte-sfințite ce se vor săvârși săptămâna următoare (miercuri și vineri).
La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, Fericirile pe 10: 6 ale Învierii ale glasului de rând, din Octoih, și 4 din Cântarea a 6-a a Canonului Crucii (sau Antifoanele speciale, din ultima ediție a Catavasierului). După Vohod: Troparul Învierii, Troparul Crucii, Slavă..., Și acum..., Condacul Duminicii Crucii, din Triod. În loc de Sfinte Dumnezeule... se cântă: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne... Prochimenul și Aliluia - ale Duminicii Crucii. Apostolul și Evanghelia: ale Duminicii a treia din Postul Mare. Axionul: De tine se bucură... Chinonic: Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale... La masă este dezlegare la untdelemn și vin.
SFÂRȘIT
Rânduiala (pe scurt)Sursa: 2026 Rânduiala Tipicului — Episcopia Ortodoxă Română din America
Duminica 3-a din Post. A Sfintei Cruci. Glas 7. Voscr. 7.
Se combină Octoihul cu Triodul.
Vecernie Mare: Vohod. Înainte de a începe slujba Vecerniei, preotul dă Binecuvântarea, citețul zice Rugăciunele începătoare, Tatăl Nostru, iar în timpul Troparului Crucii Mântuiește Doamne… mută crucea împodobită cu flori dela Proscomidie la Sfânta Masă. Apoi dă Binecuvântarea de Vecernie.
Utrenie Mare: Ev. Învierii. Ps. 50. Ușile Pocăinței…. Catavasiile Triodului. La Doxologia mare, preotul îmbrăcat în toate veșmintele, cădește de trei ori împrejurul Sfintei Mese, iar la al 3-lea Sfinte Dumnezeule… aduce în procesiune, crucea din altar și o așează pe un analaghion în mijlocul bisericii, pentru a fi venerată de credincioși. În timpul procesiunii se cântă Troparul și Condacul Crucii. Crucea nu se închină în cele 4 puncte cardinale ca la ziua Înălțării Sf. Cruci, ci se așează pe analoghion, cădind în jurul ei. Apoi o venerăm cu metanii mari, cântând imnul: Crucii Tale….
Liturghia Sf. Vasile cel Mare: În loc de Sfinte Dumnezeule… cântăm Crucii Tale…. Ap. Evrei 4,14-16; 5,1-6. Ev. Marcu 8,34-38; 9,1.
Axionul: De Tine se bucură….
SFÂRȘIT
Mineiul: 15 martieSursa: Mineiul pe martie, 1930 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului sau ale Octoihului și trei ale Sfinților, glasul al 8-lea:
Podobie: O, preaslăvită minune...
Mucenici ai lui Hristos; cei șapte la număr năvălirile gonacilor și moartea cea silnică, întru nimic ați socotit, ci gata v-ați sârguit către lupte, cu minte vitează, și cu slava biruinței încununându-vă, v-ați numărat împreună cu toți drepții, cu care împreună vă cinstim și vă fericim pe voi totdeauna.
Mucenice pătimitorule Agapie, iubind izvorul bunătăților și săvârșirea doririlor, te-ai grăbit a bea paharul muceniciei, chemând dumnezeiescul nume al Dumnezeului Celui, viu: O bărbăția ta! O răbdarea ta! Prin care arătat te-ai învrednicit a dobândi slava și strălucirea.
Mucenici vrednici de minune, spre junghiere de bunăvoie v-ați dat pe sine-vă, și pământul l-ați sfințit cu sângiurile voastre, și cu trecerea ați luminat văzduhul, și acum vă sălășluiți întru cele cerești, rugându-vă pururea pentru noi către lumina cea neînserată, prealuminaților de Dumnezeu.
Slavă… Și acum… a Născătoarei:
Bucură-te dumnezeiască căruță a Luminii; Bucură-te Biserica Domnului, și cort al sfințeniei, Lumină ne-ai răsărit nouă, din pântecele tău cel preacurat, luminând marginile lumii, și sfințindu-ne pe noi cu bunătatea; Bucură-te capul mântuirii Preacurată; Bucură-te auzire și grai înfricoșat a celor ce nădăjduiesc spre tine.
A Crucii, a Născătoarei:
Soarele s-a întunecat Fiule și luna în haină neagră și-a schimbat lumina. Pământul se clatină și catapeteasma Bisericii Tale se rupe. Și eu cum nu mă voi rupe la cele dinlăuntru Fiule? Zgâria-mă-voi la față preadulce Mântuitorule al meu, văzându-Te pe Tine mort fără dreptate.
LA UTRENIE
CANONUL Sfinților și al Triodului după rânduiala lor.
CANONUL Sfinților.
Facere a lui Chir Iosif.
Cântarea 1-a, glas 8,
Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce a trecut pe poporul Său prin Marea Roșie, că singur cu slavă S-a proslăvit.
Fiind în lăcașurile cele cerești Mucenicilor, pe cei ce vă laudă pe voi pe pământ, învredniciți-i luminării.
Turnuri ale Bisericii v-ați arătat, zidirile nebuniei idolești surpând purtătorilor de chinuri ai lui Hristos, preavitejilor.
Slavă…
Rănindu-te de dragostea Stăpânului tuturor, Mucenice Agapie, vrednicule de minune, și te-ai sârguit mai-nainte a muri pentru Dânsul.
Și acum… a Născătoarei:
Cu raza cea preastrălucită, a Celui răsărit din tine fecioară luminează ochii sufletului meu, ca să Te slăvesc pe Tine.
Cântarea a 3-a,
Irmos: Nu este sfânt ca Domnul…
Aprinzându-te cu focul dragostei lui Hristos, Mucenice Agapie, ai stins văpaia nebuniei idolilor, cu curgerile sângiurilor tale, pentru aceasta te lăudăm pe tine.
Arătatu-v-ați fericiților săbii, tăind cu darul mulțimea dracilor și acum bucurându-vă, v-ați unit cu mulțimea puterilor celor înțelegătoare.
Slavă…
Vitejește săvârșind calea muceniciei, prin lepădarea trupului, ați ajuns împărăția cea de sus, întru care ați avut viețuirea, dumnezeieștilor Mucenici.
Și acum… a Născătoarei:
Cunoscut-am pe Ziditorul cel ce prin milostivirile milei, S-a arătat nouă cu asemănarea trupului, din pântecele tău cel purtător de lumină, celor ce te lăudăm pe tine Maică pururea Fecioară.
Irmosul:
Nu este sfânt ca Domnul, și nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe care Îl laudă toată făptura și nu este drept, afară de Tine Doamne.
Sedealna, glas 1.
Podobie: Mormântul tău…
Ceata mucenicilor, cea cu numărul de șapte, să se laude, căci aceștia gonesc vătămarea noastră, ca niște păzitori ai credinței, și turnuri ale Bisericii. Aceștia gonesc cetele dracilor, și se roagă pentru noi Stăpânului, dăruindu-ne pace.
Slavă… Și acum… a Născătoarei:
Maica lui Dumnezeu, pe tine te știm toți, care Fecioară cu adevărat și după naștere te-ai arătat, cei ce alergăm la a ta bunătate. Că pe tine te avem păcătoșii folositoare, pe tine te-am agonisit întru ispite mântuire, una Preacurată.
A Crucii, a Născătoarei:
Mielușeaua cea neîntinată, mort văzând, spânzurând pe lemn, pe Mielul și Păstorul, ca o Maică văitându-se, plângând, grăia: Cum voi suferi Fiul meu pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt. Și patimile cele de bunăvoie, preabunule Dumnezeule.
Cântarea a 4-a,
Irmos:
Cuvinte din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, Proorocul mai-nainte a cunoscut că vei să Te întrupezi; și cutremurându-se, slăvea puterea Ta.
Foarte iubind pe Hristos, Agapie, patimilor Lui bărbătește te-ai asemănat, ca un miel de bunăvoie junghiindu-te, vrednicule de minune, mare Mucenice.
Cu tot sufletul pe sine-vă dându-vă la sabie înțelepților Mucenici, cu picăturile sângiurilor ați roșit haina, cu care împodobindu-vă, în ceruri locuiți.
Slavă…
O fierbinte dragostea voastră către Dumnezeu, prin care desăvârșit v-ați lepădat de sine-vă-ți și moarte suferind prea silnică, v-ați învrednicit nemuririi.
Și acum… a Născătoarei:
Primit-ai în pântece, preacurată Fecioară, pe Cuvântul mirul, care curăță lumea de putoarea păcatelor. Pentru aceasta pe tine cu credință te fericim.
Cântarea a 5-a,
Irmos:
Cela ce din noaptea neștiinței cu dumnezeiască cunoștință toate le-ai luminat, luminează-mă spre mânecarea slavosloviilor Tale, Doamne.
Făcându-te iubit la nume, ca și în faptă, ai pătimit slăvite pentru dragostea lui Hristos Dumnezeului nostru, Împăratului tuturor.
Graiul cumplitului tiran l-ați defăimat Sfinților Mucenici, și lui Hristos oștindu-vă, cetele dracilor le-ați pierdut.
Slavă…
Prin luptele cele sfințite surpând trufia nelegiuitorilor, v-ați încununat cu cununa nemuririi, Mucenici ai lui Hristos.
Și acum… a Născătoarei:
Cu dumnezeiești cântări, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii să o fericim, zicându-i: Bucură-te ușa, prin care singur a trecut Domnul.
Cântarea a 6-a,
Irmos: Curățește-mă Mântuitorule…
Împreună cu cei doi Alexandrii, și cu acei doi Dionisii, să căutăm pe Agapie slăvitul: Pe Timolau și pe Romil, care tare s-au muncit și au biruit mulțimile vrăjmașilor.
Râuri de tămăduiri izvorând mucenicilor, patimile pământenilor dumnezeiește le curățiți. Pentru aceasta bucurându-ne, cu credință lăudăm vitejiile voastre.
Slavă…
După lege săvârșind sfințita luptă, după lege v-ați și încununat de mâna cea ziditoare a toate, Mucenici cei șapte cu numărul, cetățenii cerului, cei la o stare cu îngerii.
Și acum… a Născătoarei:
Pomii nedumnezeirii, cu sfânt Pomul tău veștejindu-i Preacurată, răutatea vrăjmașului, care pururea odrăslește întru mine, împuținează-o dumnezeiască Mireasă.
Irmosul:
Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glas 8.
Podobie: Înviat-ai din morți…
Ceata cea cu numărul de șapte a Sfinților Mucenici, tare au pătimit pentru Treimea Cea Dumnezeiască și cu darul au pierdut mulțimile vrăjmașilor celor de gând, și s-au împreunat, prin Duhul, cu mulțimea cugetelor celor cerești, cu ale căror rugăciuni, milostivește-te spre noi Iubitorule de oameni.
SINAXAR
Întru această lună în 15 zile, pomenirea Sfântului Mucenic Agapie, și cei împreună cu dânsul, Plisie, Romil, Timolau, doi Alexandrii și doi Dionisii.
Stih: Alerga Agapie la mărturisire:
Căci dragostea lui Dumnezeu avea spre întărire.
Plisie împreună cu trei, de sabie fiind tăiat:
Cu aceia împreună lângă Dumnezeu ședere au luat.
Doi Alexandrii cu numirea, cunună le-a fost tăierea de obște răbdând:
Și la amândoi Dionisii, de obște le-a fost primind.
În a cincisprezecea Agapie a fost tăiat.
Cu prietenii, și la cer s-au mutat.
Aceștia au fost pe vremea împărăției lui Dioclețian, însă Agapie era din cetatea ce se cheamă Gaza, iar Timolau din Pont; Iar cei doi Dionisii din Tripoli cea din Fenicia: Iar Romil era ipodiacon bisericii din Diespol; Iar Plisie și cei doi Alexandrii din Egipt. Aceștia întâiași dată legându-și sufletele împreună cu dumnezeiască poftă, de aceea băgându-și mâinile în cătușe, stătură înaintea lui Urban ighemonul Chesariei, numindu-se că sunt creștini. Și el neputând să-i plece nici cu îngroziri, nici cu amăgiri, ca să-i facă să se despartă de credința lui Hristos, a poruncit de le-a tăiat capetele.
Tot în această zi, Sfântul Apostol Aristobul episcopul Britaniei, fratele Varnavei Apostolul.
Stih: Lui Pavel urmează Aristobule aici cu pătimire,
Ca în Cer împreună cu Pavel să aibi și dănțuire.
Acesta a fost unul din cei șaptezeci de ucenici, și a urmat Sfântului Apostol Pavel, propovăduindu-i Evanghelia și slujindu-i în toată lumea, de care a fost și hirotonit și episcop în ostrovul Britaniei, unde erau oameni sălbatici și foarte cruzi. De către care, uneori s-a bătut, și alteori s-a tras pe ulițe și prin aceste necazuri și munci a plecat pe mulți de i-a apropiat la Hristos. De aceea făcând și biserici și hirotonindu-le și preoți și diaconi, s-a săvârșit.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Nicandru, cel din Egipt.
Stih: Ca pe un miel pe Nicandru sunt despuind,
Slujitorii înșelăciunii mâinile pe el punând.
Acest sfânt era pe vremile împărăției lui Dioclețian, crescut întru blagocestie, și împreună legat cu dragostea mucenicilor lui Hristos, având lucrul să ridice pe ascuns moaștele lor, și să le strângă pe ele cu cucernicie și cu cinste. Și oarecând văzând Moaștele, oarecăror Sfinți Mucenici aruncate așa, și fără de nici o grijă, ducându-se noaptea și luându-le, le-a așezat în oarecare loc cu bucurie și după cuviință. Dar văzându-l oarecare închinător de idoli, l-a pârât la boierul, și fiind prins și în priveliște mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, despuiat fiind de piele, a primit cununa muceniciei.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Manuil Criteanul, care a mărturisit în Hiu, la anul o; mie șapte sute nouăzeci și doi, de sabie tăiat s-a săvârșit.
Stih: Ca o oaie fiind tăiat, Fericite.
Te-ai adus la staulul cel de sus, o Manuil cinstite.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos:
Tinerii cei ce mersese din Iudeia în Babilon oarecând cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
De bunăvoie v-ați dat pe sine-vă spre junghiere ca niște miei, netemându-vă de munci, prealăudaților ostași, cu bună osârdie strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Cu dragostea Stăpânului tuturor strălucindu-te Mucenice Agapie, ți-ai plecat grumazul sub sabie, și te-ai numărat cu oștile mucenicilor, strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Slavă…
Ca niște sfeșnice vă vedeți în casa Domnului slăviților Mucenici, luminând cu șapte lumini în lume, pe cei ce cu credință aleargă înainte, strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Și acum… a Născătoarei:
Legat fiind eu cu lanțurile nenumăratelor greșale, dezleagă-mă preanevinovată, dându-mi mie ploi de lacrimi, ca să cânt Celui ce a răsărit din tine: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Cântarea a 8-a,
Irmos: Pe Domnul cel ce S-a…
Arătatu-v-ați tămăduitori de feluri de boli, prin lucrarea Duhului, toate bolile noastre le vindecați, ca să cântăm și să slavoslovim dumnezeiască pomenirea voastră.
Iubind pe Dumnezeu, te-ai iubit de Dânsul Mucenice: Pentru aceasta pe tine, care ai săvârșit dumnezeiasca luptă, te-a primit în cămările cele cerești, împreună cu cei de o râvnă Agapie.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Împuternicindu-vă cu credința Stăpânului, puterea înșelătorului o ați surpat și cu bună slavă slăvindu-vă, prin biruință, întru odihnele cele cerești locuiți Mucenici ai Domnului.
Și acum… a Născătoarei:
Tămăduiește patimile inimii mele, ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, și către viața cea dumnezeiască mă povățuiește, ca să te slăvesc pe tine Maica Mântuitorului întru toți vecii.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pe Domnul cel ce S-a proslăvit în muntele cel sfânt și în rug prin foc a arătat lui Moise taina nașterii pururea Fecioarei, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos: Cu adevărat Născătoare…
Frumoși făcându-vă cu frumusețile cele dumnezeiești ale muceniciei, ați stătut de față înaintea Domnului și împreună cu Dânsul vă veseliți pururea, purtătorilor de chinuri.
Tabăra îngerilor pe voi, care v-ați despărțit de trup mucenicilor, vă aduce către cereasca cetate, întru lumina cea neînserată.
Slavă…
Nu încetați a vă aduce aminte de noi către Dumnezeu, cei ce săvârșim astăzi sfânta voastră pomenire, slăviților Mucenici.
Și acum… a Născătoarei:
Luminează-mă pe mine cu lumina pocăinței, cu totul fără prihană, cel ce sunt întunecat cu lenevirea, ca să cânt, și să măresc măririle tale.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, mărindu-te pe tine.
LUMINÂNDA glasului, și Stihoavna Triodului.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘIT