SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului și trei ale Sfântului, glasul al 8-lea:

Podobie: Doamne, de ai și stătut...

Doamne, Tu ca unul ce știi neputința firii oamenilor, încinge-ne pe noi cu putere în vremea înfrânării, și ne întărește asupra patimilor, și a vrăjmașilor celor înțelegători, ca un bun Îndurat, îngrădindu-ne cu nepătimirea sufletului, ca să slăvim mila Ta.

Doamne, Tu ca un bun cu suflarea Mângâietorului, ai adus pe purtătorul de chinuri, dintru întuneric către lumina sălășluirii celei dumnezeiești, și tare ostaș al tău l-ai arătat, asupra vrăjmașilor. Pentru aceasta făcând vitejii, Te-a proslăvit pe Tine, Iubitorule de oameni.

Doamne, Tu prin rugăciunile mucenicilor, ca un bun și Iubitor de oameni, păzește-ne pe noi întru acoperământul aripilor Tale celor înțelegătoare, și ne învrednicește Cuvinte, a vedea curat și limpede, învierea Ta cea de a treia zi, ca un milostiv.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Doamne, primește rugăciunile Maicii Tale și milostivindu-te, pleacă-te, și mântuiește tot neamul omenesc, cel ce mărește a Ta stăpânire și ne izbăvește pe noi dintru înșelăciunea vrăjmașului celui spurcat, și ne miluiește, Milostive dându-ne iertare de greșale.

A Crucii, a Născătoarei:

Doamne, când Te-a văzut soarele pe lemn spânzurat, pe Tine Soarele dreptății, și-a ascuns razele, și luna lumina întru întuneric o a schimbat. Iar Maica Ta cea Preacurată, la cele dinlăuntru se rănea.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului și ale Triodului după rânduiala lor.

CANONUL Sfântului.

Cântarea 1-a, glas 8,

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului, scăpând israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Prin ostenelile înfrânării și cu curgerile lacrimilor, curățindu-ne ochiul sufletului prin cuget, să vedem înviat pe Soarele slavei.

Înălțându-te între înălțimea cunoștinței lui Hristos, prin cuget înțelept, purtătorule de chinuri, înșelăciunea minciunii o ai părăsit și mărirea cea cerească ai dobândit.

Slavă…

Alt râu curgător de aur arătându-te în pământul Egiptului, Mucenice al lui Hristos Sabine, și în lume vărsându-ți sângiurile mucenicește, ai adăpat pe oameni cu cunoștință dumnezeiască.

Și acum… a Născătoarei:

Cel ce s-a născut din tine Preacurată, mai presus de cuvânt prin rugăciunile tale, umple de liniște vremea acestei vieți, și îndreptează pe cei ce te măresc pe tine, cea cu totul fără prihană.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea…

Tu Doamne pe noi ne întărește prin post, bine a plăcea Ție, și a plini cu osârdie cinstite voile Tale.

Cu nebiruită putere împlătoșându-te slăvite, prin credința și dragostea lui Hristos, ai făcut tu vitejii asupra vrăjmașilor.

Slavă…

Prin răbdarea ta ai clătinat temeliile înșelăciunii, și capiștile idolilor întru adânc le-ai aruncat Sabine.

Și acum… a Născătoarei:

Împuternicindu-ne, și întărindu-ne prin tine Preacurată în vremea înfrânării, războiul patimilor biruim.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu ești lumina celor întunecați și pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna Sfântului, glas 3.

Podobie: Fecioara astăzi…

Prea mare purtătorule de chinuri, ostașule al adevărului, slăvite Mucenice al lui Hristos, propovăduitorule al Dumnezeieștii Treimi, cere dar dintru înălțime, ca să dea prin rugăciunile tale pace tuturor, celor ce te cinstesc și laudă neîncetat dumnezeiască pomenirea muceniciei tale.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Fiecare unde se mântuiește, acolo după dreptate și aleargă. Și care altă scăpare este ca aceasta precum tu Născătoare de Dumnezeu, care acoperi sufletele noastre?

A Crucii, a Născătoarei:

Toiag de putere dobândind Crucea Fiului tău Născătoare de Dumnezeu, cu dânsa surpăm întărâtările vrăjmașilor, cei ce cu dragoste neîncetat te mărim pe tine.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Zburdările trupului cu postul și cu ostenelile supunându-le, fără de patimă și curat să vedem mântuitoarele patimi ale lui Hristos.

Ca cu un bici, cu graiurile mărturisirii tale celei dumnezeiești ai rănit pe gonaci, și tu te-ai mântuit nerănit Sabine.

Slavă…

Pe cei ce se închină făpturii, i-ai plecat Sabine și i-ai povățuit spre închinarea Dumnezeului tuturor, povățuitorul propovăduindu-te pe tine Mucenice.

Și acum… a Născătoarei:

Ca niște anghire primind folosirile tale singură prea-cântată, ne aducem întru dumnezeiesc limanul Fiului tău și Dumnezeului nostru.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Luminează-ne pe noi Doamne, cu poruncile Tale, și cu brațul Tău cel înalt, pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Cu strălucirile Tale, luminează-ne pe noi prin post și ne învrednicește curat a te vedea pe tine Soarele slavei, și al dreptății.

Ca o făclie prealuminoasă având în suflet dumnezeiască dragostea lui Hristos, către Dânsul te-ai povățuit prin chinuire Mucenice Sabine.

Slavă…

Cu toiagul înțelepciunii tale înțelepte, ai omorât închinăciunile cele egiptenești, slăvind pe Domnul Făcătorul tuturor.

Și acum… a Născătoarei:

Îmbrăcând neputința noastră cu putere, în vremea înfrânării, întărește-ne pe noi Preacurată, asupra războaielor și asupra patimilor.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule…

Desfătarea bunătăților și împărtășirea dezmierdării celei nestricăcioase, le pricinuiește postul, celor ce se împărtășesc lui, și cu inimă curată slăvesc pe Hristos, Cel ce este singur pricinuitorul mântuirii.

Podoaba aceasta văzută, și trufia cea lumească, cu bunăcredință le-ai urât, și te-ai arătat iubitor de mărirea cea mai bună, și de bogăția cea veșnică, purtătorule de chinuri slăvite Sabine.

Slavă…

Tulburarea acestei vieți cu multe osteneli ai părăsit Sabine și în limanul credinței lui Hristos ai ajuns, prin care bogăția nepătimirii o ai pus întru dumnezeieștile cămări.

Și acum… a Născătoarei:

Cei întâi zidiți, gustând din pomul neascultării, s-au făcut izgoniți din desfătare, Preacurată fecioară, iar noi împărtășindu-ne de Cel născut din tine, întru viața cea nestricăcioasă ne desfătăm.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glas 2,

Podobie: Căutând cele de sus…

Odrasla cea dumnezeiască, floarea cea neveștejită, vița cea cu mult rod, purtătorule de Dumnezeu Sabine. Umple de veselia ta, pe cei ce cinstesc pomenirea ta și neîncetat te roagă pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună, în 16 zile, pomenirea Sfântului Mucenic Sabin Egipteanul.

Stih: Râul Scamandrului apă de defăimare:

Lui Savin s-a făcut de bună bărbăție arătare

Întru a șaisprezecea zi cu adevărat,

Curgerea râului pe Savin l-a luat.

Acesta a fost din Ermupoleos al Egiptului în vremile lui Dioclețian împăratului, ascuns fiind afară din cetate, împreună și cu alți creștini într-o mică căscioară, și căutându-l slujitorii de idoli, pentru căci avea mare fală la creștini, fiind de neam mare, și întrecând pe mulți cu dragostea credinței, apoi l-au aflat. De aceea aducându-l la oarecare Arian ighemonul cetății, și mărturisind credința cea în Hristos, l-au spânzurat și l-au strujit atâta, cât îi pica carnea pe pământ. De aceea l-au ars cu făclii aprinse. Și afară dintru acestea i-au legat o piatră, și l-au aruncat în râul ce se cheamă Scamandron, și așa a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Papa.

Stih: Te legi cu lanțuri de copacul prin care Papo te-ai suit.

Și ca Zaheu adică vezi pe Hristos acum după ce ai murit.

Acesta văzând că se află lumea la atâta primejdie a închinării de idoli. Stând înaintea stăpânitorului și rușinându-l cu multă îndrăznire ce avea întru Hristos. L-au pus la pământ, și l-au bătut foarte rău cu toiege; peste obraz. Apoi spânzurându-l, i-au rupt carnea cu unghii de fier. Deci bătându-i piroane în tălpile picioarelor, l-au gonit, de a alergat mult loc. Și apoi iarăși legându-l de un pom, ce nu făcea roadă, l-a făcut de a făcut roadă, în care și sfârșitul și-a luat. Iar Licaonia se bucură și se veselește, avându-i sfintele moaște.

Tot în această zi, Sfântul Ioan cel din Rufiane cu pace s-a săvârșit.

Stih: Cinstim Ioane a ta adormire,

Iar mai bine zicând către Dumnezeu mutare.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Romano prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Dragostea cea către tine prin nevoință arătând.

Romano al tău, Mântuitorule către sabie era privind.

Tot în această zi, Sfinții zece Mucenici cei din Fenicia, de sabie s-au săvârșit.

Stih: Ceată de zece bărbați prin sabie mărturisitori.

Îi omoară cei de bărbați și de Mucenici ucigători.

Tot în această zi, Sfântul Alexandru Papa al Romei, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Alexandru Papa Romei celei vechi

Locuiește Edenul, patria cea veche.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Anin, făcătorul de minuni.

Stih: Fiind acoperit de mormânt Anina făcătorul de minuni:

Nu i se împreună acoperă darul facerilor de minuni.

Acest Cuvios Părintele nostru din tânără vârstă, fără de învățătură fiind, și iubind liniștea, viețuia osebit. Iar după ce a ajuns în vârstă de cincisprezece ani, rămânând sărman de părinți și lăsând lumea, s-a dus în pustie, și aflând acolo pe un monah cu numele Maiuma foarte sărac, a rămas lângă el, întru privegheri și rugăciuni. Și atâta erau de lipsiți fericiții, încât neavând cele de nevoie, odată mânca la patru zile. Dar însă deșii lipsiți, atâta se îndulcea de masa lor ca și când s-ar fi aflat la masă împărătească. După aceasta a voit pomenitul duhovnicescul său Părinte să se ducă din acele locuri. Iar fericitul Anina i-a zis, iartă-mă Părinte cinstite, eu fiind povățuit de Dumnezeu ca să vin la tine, pentru aceasta nu mă voi duce de aici. Pentru aceasta a rămas Cuviosul acolo și nu s-a dus. Ieșea însă de multe ori la pustiul cel mai dinlăuntru, și se depărta cale de două zeci sau trei zeci de zile, și iarăși se întorcea la chilia sa. Și supunând patimile trupului, a primit, precum se vedea, răsplătirea de la Dumnezeu, pe supunerea fiarelor celor sălbatice, și arătat este, că și doi lei în urma lui pretutindenea și un spin zgrunțuros intrând în piciorul unuia din lei, fericitul l-a scos și legând bine piciorul l-a făcut sănătos. Și dar pentru aceasta alergând vestea lui pretutindenea, mergea la el mulțime de bărbați și de femei, având cu sine și bolnavi, și el cu darul lui Dumnezeu ce locuia într-însul, și cu singură rugăciunea, vindeca pe toți de orice boală ar fi fost ținuți. Deci lăsând a se mai duce în pustie, se afla liniștindu-se în chilia sa. Însă apă de băut nu era aproape, ci o căra pe ea de la râul Eufratului cale de patru sau cinci mile, și încât se afla Cuviosul singur, mai rar o aducea. Iar după ce a început mulțimea norodului să vină la el, atunci era de nevoie întrebuințarea apei, pentru care a făcut un mic lac ca să se adune în el apă de ploaie. Ci însă și din acesta scoțându-se se deșerta de multă mulțimea norodului. Pentru aceasta poruncind odată slujitorului, ca să aducă apă din lac, și acela spunându-i că nici un pahar nu se poate umple cu apa din lac, ridicând Cuviosul ochii spre cer și suspinând din adâncul inimii, a zis slujitorului cu față liniștită: Du-te fiule întru numele Domnului, scoțând apă din lac adă fraților. Și ascultând slujitorul și ducându-se la lac, o minune! L-a aflat pe el plin de apă, pentru aceasta și striga: Veniți toți să vedeți lucru minunat. Deci sărind toți, și bând din apa cea rece și curată, s-au spăimântat și da mulțumire lui Dumnezeu, care proslăvește pe cei ce-l iubesc pe el. Deci vrând Sfântul să acopere vestea acestei minuni, a socotit ca iar el singur să aducă apă de la râul Eufratului, precum și mai-nainte făcea, și în toate nopțile căratul apei era lucrul său cel neapărat întru sineși șoptindu-și rugăciunile, câteodată însă și ziua, neîngăduind pe altul a o face aceasta. Și iarăși oarecând mult norod adunându-se și toată apa deșertându-se. Luând bătrânul ulciorul s-a dus la râu, și nedepărtându-se loc de o aruncătură de piatră, iarăși s-a întors. Deci socotind cei de față că bătrânul s-a întors pentru slăbiciune, au alergat spre întâmpinarea lui. Și unul luându-i ulciorul din mâini ca să aducă apă, și văzându-l pe el plin, a strigat cu glas mare zicând: Dați toți slavă lui Dumnezeu, că brațele bătrânului izvorăsc apă vie. Deci alergând toți la ulcior și aflându-l plin de apă rece, s-au înspăimântat și au început a se tăvăli pe lângă picioarele lui, rugându-l ca să contenească din acest fel de lucru, și să nu sufere pentru ei atâta osteneală. Căci de nu se făcea minune ziceau aceia, dacă cu adevărat din râul Eufratului era să care apă. Iar Sfântul și însuși la pământ aruncându-se, se numea pe sineși pământ și cenușă și vierme și a totului defăimare, și așa abia i-a liniștit pe ei. Atunci Patricie Episcopul Chesareei, auzind că Sfântul cară apă singur a dat bătrânului spre ușurare un măgar ca să-i care apă. Ci supărându-se un sărac de împrumutătorul său, mergând la bătrânul, îi spuse lui întâmplarea. Iar bătrânul nici alt ceva având, nici voind ca să se întoarcă acela deșert, i-a dat măgarul, zicându-i: Vinde-l fiule și scapă plătindu-ți datoria, de care lucru înștiințându-se Episcopul, alt măgar i-a trimis, zicându-i: Pe acesta nu ți-l dăruiesc, ci numai ca să care apă, și când voi avea trebuință, îl voi lua înapoi. Și iarăși nu după mult, venind un cerșetor și neavând Sfântul ce-i da, i-a dat măgarul; de care iarăși înștiințându-se Episcopul, i-a făcut lui un vas mare ce și până acum se află, și a poruncit slujitorilor: Trimițând dobitoace să care apă să umple vasul, și iarăși să se întoarcă înapoi. Deci era în locul acela un stâlpnic oarecare vestit, care prin diavoleasca lucrare războindu-se cu oarecare; încât și piatră a aruncat asupra lui și s-a întâmplat să se rănească din acea piatră. Socotind acela a se porni spre izbândirea cutezării, încât și de pe stâlp să se pogoare și să facă vrăjmașilor lui vrednică izbândire. Acest om al lui Dumnezeu Anina, mai-nainte cunoscându-o aceasta prin Duhul Sfânt, scriindu-i lui i-a trimis scrisoarea prin fiara leul; pe care văzându-l stâlpnicul, înfricoșându-se s-a spăimântat. Deci luând ucenicul său scrisoarea o a dat stâlpnicului, pe care citindu-o s-a umilit, și lăsând răsplătirea la Dumnezeu, a scris înapoi fericitului cu trimisul leu, foarte mulțumind lui Dumnezeu și slugii sale. Oarecare femeie având boală cumplită, mergea către Sfântul, iar întâlnindu-o pe cale un barbar, și năvălind ca să o silească, cu singură chemarea ajutorului Sfântului, îmblânzindu-se acela a luat prefacere, și întinzând mâna ca să ia toiagul ce-l înfipsese în pământ mai-nainte de a începe sila femeii, I-a aflat pe el înrădăcinat. Și minunându-se de această preaslăvire, a alergat și el către Sfântul și catehisindu-se s-a botezat, și făcându-se călugăr de Sfântul s-a făcut prea iscusit. Deci femeia câștigându-și vindecare, cu bucurie s-a întors. Sunt și altele multe care mai presus de fire și înfricoșate, de Sfântul acesta s-au făcut. Ci ca să nu ne socotim îngreunători, le-am trecut pe acestea și nevrând. Deci viețuind în sihăstrie nouă zeci și cinci de ani, nicicum ieșind de acolo încât toți anii vieții sale au fost o sută și zece, feluri de mai-nainte vedenii, spunându-le mai-nainte, care și cu lucrul s-au săvârșit. Și destui frați adunând, chemându-i pe toți, și alegând pe unul ce era covârșitor celorlalți întru bunătate, și zicându-le, pe acesta Dumnezeu în locul meu, mai-nainte vi l-a ales vouă păstor și arătând cu mâna pe acel frate și sărutându-i pe toți i-a blagoslovit și mai trăind șapte zile, s-a mutat către Domnul în șaisprezece zile, ale lunii lui Martie.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Hristodul făcătorul de minuni.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii cei ce mersese din Iudeia în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Lepădând prin înfrânare negura de pe ochii sufletului, lumina cea dumnezeiască prin credință să primim, cu frică și cu curăție strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Frumusețea sufletului, prin frumusețea trupului, Mucenice o ai arătat; căci luminat te-ai arătat întru vedenii, și dulce întru cuvinte, Sabine strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă…

Cu bărbăția și cu vitejia sufletului Mucenice Sabine ai înfruntat semeția cea împotrivă luptătoare a muncitorilor celor fărădelege, și lui Hristos ai strigat: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum… a Născătoarei:

Pe cei curățiți prin înfrânare, Născătoare de Dumnezeu, învrednicește-i a vedea dumnezeiască scularea Fiului și Dumnezeului tău, care cu credință binecuvântează și strigă: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe împăratul ceresc…

Împodobindu-ne la suflete prin înfrânare și prin rugăciune și prin credință, neîndoită, dumnezeiește să primim pe Împăratul Ceresc.

Adăpându-te cu înțelegătoarele curgeri ale Mângâietorului, purtătorule de chinuri Sabine, roadele muceniciei le-ai adus Domnului.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Râurile sângiurilor tale, revărsându-se pe pământ Sabine, apele tămăduirilor tuturor oamenilor le varsă.

Și acum… a Născătoarei:

Cei ce ne lăudăm întru tine Născătoare de Dumnezeu, să dobândim slava Fiului tău întru învierea Lui, prin rugăciunile tale.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Pe Împăratul Ceresc, pe care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Cu adevărat Născătoare…

Prin înfrânare înfrânând patimile, să le supunem minții celei curate, ca să împărățim împreună cu Stăpânul tuturor.

Biruind războaiele cele înțelegătoare purtătorule de chinuri, și supunând pe muncitori cu suflet viteaz, împărățești împreună cu Hristos Făcătorul tuturor.

Slavă…

Mergând de pe pământ către cer Sabine, roagă-te pentru noi, cei ce te cinstim pe tine, Făcătorului tuturor și Dătătorului tău de cunună.

Și acum… a Născătoarei:

Slava robilor tăi ești Născătoare de Dumnezeu, îndrăzneala și puterea și lauda și adevărată săvârșirea nădejdii mele.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, mărindu-te pe tine.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.