SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Triodului și trei ale Sfântului, glasul I:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Om al lui Dumnezeu pe tine te-am cunoscut și cu numirea și cu fapta. Că având pe pământ sărăcie nemăsurată, și strâmtorare, ai strălucit cu bunătățile, și ai încredințat pe credincioși cu minunile. Pentru aceasta roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Cu dorirea ceea ce rourează, stingând doririle trupului cele arzătoare Alexie, prin bunăcredință ai schimbat cămara pentru cămară. Și pentru dezmierdările trupului, ai dobândit dumnezeiască asemănarea îngerilor. Cu care roagă-te împreună, să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Necunoscut ai rămas înțelepte, trudindu-te înaintea porților dumnezeieștilor părinților tăi, batjocorindu-te pe tine slugile tale în multă vreme. Iar murind te-ai arătat cu minunile cele ce le-ai săvârșit, tămăduind bolile, și izgonind duhurile cele necurate.

Slavă… glas 1.

Iubind Hristos Dumnezeu, cea liniștită și singuratică, smerită, și fără de răutate viața ta preafericite Alexie, luminător la toată lumea te-a arătat, strălucind mai mult decât Soarele. Căci pe soție și avuția cea vremelnică, ca un praf o ai socotit, necunoscut fiind în casa părintească, și ai dorit numai de însuși Hristos, pe care L-ai iubit. Adu-ți aminte dar pentru robii tăi înaintea scaunului Împăratului tuturor, lui Hristos Dumnezeului nostru, neîncetat rugându-te pentru robii tăi, Preacuvioase Părinte.

Și acum… a Născătoarei:

Bucură-te curată străină auzire, Bucură-te lemnul cel sfânt al raiului cel sădit de Dumnezeu, Bucură-te pierderea dracilor celor răi, Bucură-te sabia cea cu două ascuțituri, care tai capul vrăjmașului prin străină nașterea ta, cu totul fără prihană, și pe noi cei înstrăinați iarăși ne cheamă Preasfântă.

A Crucii, a Născătoarei:

Junghierea Ta cea fără dreptate Hristoase, văzându-o Fecioara, tânguindu-se striga Ție: Preadulce Fiule, cum pătimești fără dreptate? Cum spânzuri pe lemn, care ai spânzurat tot pământul pe ape? Nu mă lăsa singură, Făcătorule de bine Multmilostive, pe mine Maica și slujnica Ta rogu-mă.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului și ale triodului după rânduiala lor.

CANONUL Cuviosului.

Facere a lui Chir Iosif.

Cântarea 1-a, glas 2,

Irmos:

Întru adânc a așternut dedemult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea-întrarmată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea-rău, Domnul cel preaslăvit, că cu slavă S-a proslăvit.

Călătorit-ai pe calea cea strâmtă, din tinerețe petrecând cu viață Cuvioasă și curată înțelepte. Pentru aceasta strâmtorarea minții mele lățește-o ca să te laud pe tine, care petreci întru lățimea raiului, Fericite.

Cu totul pe sineți dându-te lui Dumnezeu fericite, afară de trup și de lume ai fost, cinstind mai mult bogăția cea cerească și petrecătoare, și patria ta, cetatea Sionului cea veșnică, decât bogăția cea stricăcioasă.

Slavă…

Născându-te tu ca și Samuil preafericite, ai dezlegat sterpiciunea maicii tale, iar în pântecele inimii zămislind frica cea preacurată, ai născut Duhul mântuirii, prin dumnezeiești bunătăți și prin credință.

Și acum… a Născătoarei:

Fiul lui Dumnezeu cel împreună fără de început, ca o pricină pe tine te-a avut, Fecioară, a asemănării celei noi, aflându-te pe tine singură Curată, mai presus de toată făptura. Pentru aceasta toate neamurile te lăudăm, și te fericim pe tine, Preacurată.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Înflorit-a pustia…

Cu dragostea curăției rănindu-te ai schimbat în locul cămării celei pământești, cămara cea cerească, și în locul dezmierdării celei femeiești, ai dobândit asemănarea cea preadulce a îngerilor.

Tulburările cele din viață, și îngâmfarea bogăției ai părăsit și te-ai făcut străin de patrie, Părinte Alexie, urmând sărăciei lui Hristos.

Slavă…

În lacrimi și întru osteneli și întru înfrânare ai căutat preaînțelepte, cândva să-ți vină lumina cea bună a cunoștinței, ca să dăruiască inimii tale nepătimire.

Și acum… a Născătoarei:

Cel dintru înălțime nevăzut de îngeri, jos dintru tine născându-se Preacurată, se vede om desăvârșit, ca să dobândească iarăși lumea cea pierdută.

Irmosul:

Înflorit-a pustia ca crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

CONDAC, glas 2.

Podobie: Căutând cele de sus…

Având casa părinților tăi ca o casă străină, ai petrecut într-însa cu chipul sărăciei și după mutare primind cununa slavei, te-ai arătat minunat pe pământ Alexie omule al lui Dumnezeu, îngerilor și oamenilor bucurie.

ICOS

Împodobindu-te cu viața și cu cuvinte, ai înălțat Biserica lui Hristos cu viețuirea ta, făcând pe tată și pe Maică, pe împăratul și pe norod a prăznui, păzind lucrurile cele după chipul lui Dumnezeu, Alexie Preacuvioase. Căci cu curăția te-ai strălucit în lume. Pentru aceasta darul bunătăților tale luminează pe toți, cei ce cu credință prăznuiesc pomenirea ta Părinte, căci te-ai arătat îngerilor și oamenilor bucurie.

Sedealna, glas 8.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul…

Toți credincioșii prin cuget privind sudorile și ostenelile tale preaînțelepte, ne umplem la suflet de toată umilința, și cu dragostea inimii cinstindu-te pe tine cu cântări, înșine ne pornim către dumnezeiești cântări, spre mărirea și lauda Stăpânului tuturor, preafericite Alexie, și cu credință strigăm ție, ca unui plăcut Domnului: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă… altă Sedealna, glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale…

Schimbând bogăția cea nestricăcioasă, și arătat veșnică, în locul bogăției celei stricăcioase, ai părăsit frumusețea lumii cu cuvioșie Alexie. Pentru aceasta împreună cu toți Sfinții te slăvim pe tine, și cu sfințenie prăznuim pomenirea ta, chemând, prin rugăciunile tale Părinte, ca să aflăm mare milă.

Și acum… a Născătoarei:

Neînțeleasă și necuprinsă este înfricoșată taina ta cea mare, care s-a lucrat întru tine stăpână de Dumnezeu dăruită. Că pe Cel necuprins zămislindu-L L-ai născut, cu trup îmbrăcându-Se din preacurate sângiurile tale. Pe care totdeauna roagă-L Preacurată, ca pe Fiul tău, să se mântuiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Ceea ce Te-a născut pe Tine Hristoase, văzându-Te înălțat pe Cruce, ca un osândit, unele ca acestea grăia, plângând cu jale: Vai mie cum nu s-a milostivit spre Tine nicicum poporul cel fărădelege. Pe Cela ce L-ai miluit pe el pentru mulțimea milei Tale. Nu mă lăsa pe mine singură în lume, Cela ce Unul ești fără de păcat.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Venit-ai din Fecioară nu sol nici înger, ci Tu însuți Domnul Te-ai întrupat, și m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție: Slavă puterii Tale, Doamne.

Suferit-ai sărăcie, făcându-te cerșetor ca Lazăr cel sărac. Căci dorirea cea dumnezeiască învita inima ta, Fericite, ca să dorească de bogăția cea cerească.

Dorit-ai de viețuirea cea fără de avere și fără-de-grijă, mâncând odată în săptămână, pentru dorirea nestricăcioasei dragostei ceea ce te aștepta pe tine preafericite Alexie.

Slavă…

Vrând a face inima ta Biserică dumnezeiască, ai iubit a ședea în casa Născătoarei de Dumnezeu, și frumusețile cele cerești a le privi, slăvite Alexie.

Și acum… a Născătoarei:

Ca una ce ai alăptat pe Dătătorul de lapte, satură acum inima mea cea flămândă și suspinătoare, de toată cunoștința, și de dumnezeiască umilință, rogu-te Fecioară Curată.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu și oamenilor, Hristoase Dumnezeule; că prin tine Stăpâne, către Părintele Tău începătorul luminii, din noaptea necunoștinței, aducerea am aflat.

Cu sfințite curgerile lacrimilor tale adăpându-ți pururea sufletul, ai rodit spic cu adevărat însutit, bine păzit Plugarului celui nemuritor.

Arătatu-te-ai pe pământ următor petrecerii celor fără de trupuri, prin înfrânarea ta cea prea covârșitoare, și prin starea la rugăciune, prin care te-ai făcut lumină, vrednicule de minune Părinte.

Slavă…

Cu focul rugăciunilor ai ars materia păcatului înțelepte, și prin rugăciunile cele priveghetoare ai adormit toată dezmierdarea. Iar adormind, ai trecut către lumina cea neînserată.

Și acum… a Născătoarei:

Cel ce locuiește în lumină, întru sfânt pântecele tău a locuit Preacurată, vrând iarăși să izbăvească lumea, cea pierdută întru întunericul necunoștinței. Pe care roagă-L ca să lumineze pe toți, cei ce te cântă pe tine, Fecioară.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul greșalelor…

Ca unul ce te-ai făcut Biserică vie lui Dumnezeu, cea neispitită de nuntă, ce este lăcaș lui Hristos, te-a arătat și te-a slăvit pe tine, cel ce erai ascuns, și te sârguiai a te tăinui.

Rugăciunile tale ca o tămâie s-au primit la Dumnezeu. Drept aceea cu viața ta ai bine miresmat cugetele credincioșilor prin Darul Duhului, Fericite.

Slavă…

Pe tine, cel ce erai împodobit cu sfințită viețuire, și nevrând te-a dat iarăși Hristos patriei slăvite, măcar că fugeai de slava cea vremelnică.

Și acum… a Născătoarei:

Legile firii înnoindu-le Ziditorul făpturii Preacurată stăpână, din tine negrăit se naște, și pentru nemăsurata milă, mă îndumnezeiește pe mine.

Irmosul:

Întru adâncul greșalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glas 4.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi…

A lui Alexie preafericitului, pe cinstita prăznuire astăzi săvârșind cu bunăcredință, să-l lăudăm pe dânsul, zicând: Bucură-te podoaba cea frumoasă a cuvioșilor.

ICOS

Cine va slăvi după vrednicie cinstitele tale bunătăți, și cine le va căuta cu îndestulare, Alexie de Dumnezeu cugetătorule. Întreaga înțelepciune, răbdarea, blândețile, înfrânarea, cântarea neîncetată, pe cea desăvârșit aspră petrecere și nemăsurata smerenie, prin care făcându-te îngerilor asemenea, te rogi pururea pentru toată lumea, pentru care auzi Cuvioase acum de la toți credincioși: Bucură-te podoaba cea frumoasă a cuvioșilor.

SINAXAR

Întru această lună, în 17 zile, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Alexie, Omul lui Dumnezeu.

Stih: Om al lui Dumnezeu numai tu pe pământ numindu-te.

Numai tu vei avea ceva nou și în ceruri Părinte.

În a șaptesprezecea primește,

Alexie sfârșitul răbdând vitejește.

Acesta era din Roma, având părinți bogați și foarte de bun neam, tatăl era Eftimian Patriciul și Maica sa Aglaida, singur născut fiind el la părinți. Deci gătindu-se lui de tatăl său cămara cea de nuntă, în vremea ce era să se culce cu mireasa, dându-i ei inelul său cel de aur, și binecuvântându-o, a ieșit pe ascuns din casă și s-a dus la Edessa. Și a rămas la biserica de acolo optsprezece ani, îmbrăcat cu haine sărăcești și trențăroase, hrănindu-se cu mila și îndurarea celor ce mergeau la el. Apoi purcezând de acolo (căci nu era cu putință a nu se ști, și a se ascunde pentru dea-pururea bunătatea lui, când acum mergea la el mai mulți și-l îmbulzeau) și vrând a se pogorî la Tarsul Ciliciei, la biserica Sfântului Apostol Pavel, nu și-a câștigat această dorință, pentru că corabia suflată de vânturi potrivnice, a fost trasă într-alt loc. Deci mergând la Roma s-a dus la casa Părintelui său și necunoscându-se, petrecea cealaltă a sa viață, dinaintea porții sale, bațjocorindu-se de slugile sale, și atâtea pătimind, câte urma a pătimi om străin, fără de nici o îndrăzneală de la oamenii petrecători, întru desfătare și fără de rânduială. Deci apropiindu-se de fericitul sfârșit, a cerut hârtie pe care scriind cine este și unde s-a născut. Și o avea în păstrare, până ce împăratul Onorie din dumnezeiască descoperire mergând la el, și rugându-se când acum murise, a luat hârtia și citindu-se întru auzul tuturor, și toți spăimântându-se, sfintele lui moaște cu cinste și cu mare cuviință s-au îngropat în biserica Sfântului Apostol Petru, miruri cu bun miros, și vindecări pururea vărsând la cei ce se apropie.

Tot în această zi, s-a întâmplat și pomenirea celei cu iubire de oameni pornite asupra noastră înfricoșări și groază a cutremurului, de care fără nădejde ne-a izbăvit pe noi Domnul cel Iubitor de oameni, care a fost în zilele lui Constantin împărat.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Pavel, pentru Sfintele Icoane în foc s-a săvârșit.

Stih: Râvna icoanelor pe Pavel l-a ars:

Căruia pentru acestea văpaia cuptorului i-au aprins.

Tot în această zi, Preacuviosul Teostirict Mărturisitorul, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Nouă credincioșilor și mutat din viață întărire fiind:

Cu rugăciunile tale Teostiricte putere fii nouă dând.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marin de sabie s-a săvârșit.

Stih: Fiind tăiat Marin, taie capul înșelăciunii:

Și împreună cu Hristos, capul tuturor rămâne.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaia a ridicat. Iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Duhului, Celui ce bine este cuvântat și prea-proslăvit.

Răbdai Cuvioase înaintea porților părinților șezând, și cu totul fiind neștiut, și batjocorirea slugilor primindu-o, și cumplit fiind luat în râs, și întru multă sărăcie trudindu-te.

Ca unul ce ai omorât cugetul trupului tău, văzând pe părinții tăi și necunoscându-te lor, răbdai silnicia firii, și trecerea cu vederea a slugilor tale celor multe, care te scârbea pe tine Cuvioase.

Slavă…

O, minune! Cum ai rămas pururea sărăcind întru bogăția smereniei celei nemărginite Alexie? Cum ai suferit a te batjocori și a te ocărî de slugile tale, care nu au știut viața ta preaînțelepte?

Și acum… a Născătoarei:

Tainei celei mari slujitoare tu te-ai făcut Preacurată, căci pe Dumnezeu L-ai întrupat, Cel ce ne izbăvește din mari rele pe noi, cei ce te mărim pe tine binecuvântată de Dumnezeu dăruită Curată.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Cuptorul cel cu foc…

Fiind necunoscut de părinți mai-nainte, în vremea mutării tale le-ai descoperit taina, arătându-te întru slava Dumnezeului nostru, Celui ce cu mărire și după vrednicie te-a proslăvit pe tine slăvite.

Domnul cu mare glas te-a arătat la toată Roma pe tine ca pe o comoară ascunsă, care zăceai în chip de sărac, și cu darurile tămăduirilor îmbogățeai pe toți, cei ce cu credință veneau la tine, preafericite Alexie.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Boierii noroadelor împărații și preoții, din insuflarea lui Dumnezeu, s-au adunat a te îngropa pe tine preafericite, și au văzut vedere mare, uimindu-se de minunile cele ce le săvârșeai Cuvioase, prin dumnezeiască puterea Duhului.

Și acum… a Născătoarei:

Iubitorul de oameni ca să ne înnoiască pe noi, cei stricați prin călcarea cea dedemult, S-a întrupat fără stricăciune, dintru nestricăciosul tău pântece Preacurată: Și a izbăvit pe toți din stricăciunea păcatului, cu totul fără prihană.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările și-a despărțit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei, arzând, iar pe credincioși răcorind, pe cei ce cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Fiul Părintelui…

Învrednicitu-te-ai a vedea mărirea lui Dumnezeu Preacuvioase, proslăvindu-te și El pe tine la sfârșit, Fericite. Căci cei ce nu vedeau, au văzut lumină, și cei ce mai-nainte erau muți, au grăit, preaslăvite Alexie.

Când erai pus înainte, și dus către îngropare, te-ai arătat ca un soare Părinte; minunat dând razele tămăduirilor, izgonind patimile cele întunecate, și arzând pe draci, și luminând pe cugetătorii de Dumnezeu.

Din insuflare dumnezeiască s-au adunat mai alesul dintre patriarhi, și împăratul cel foarte iubitor de Hristos, boierii, bătrânii și tinerii, și cetele călugărilor, ca să te îngroape, sfințindu-se de atingerea ta, fericite Alexie.

Slavă…

Răpitu-te-ai suindu-te întru căruța bunătăților, și te-ai odihnit, unde sunt cetele cuvioșilor, ale Apostolilor, ale mucenicilor, ale patriarhilor și ale tuturor drepților. Cu care împreună adu-ți aminte de noi, cei ce te cinstim pe tine Alexie.

Și acum… a Născătoarei:

Glasul lui Gavriil bucurându-ne, îl aduceau ție, zicând: Bucură-te holda cea nearată, bucură-te dezlegarea blestemului, bucură-te izvorul apei celei vii, lauda Cuvioșilor, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu și Domnul întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.

LUMINÂNDA glasului de 3 ori.

Iar de este Sâmbătă zicem aceasta.

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul…

O minune! Cum ai suferit silnicia firii ca un diamant multă vreme, înaintea părinților tăi neplecându-te de plângerile cele amare ale părinților tăi, și ale soției tale, Alexie.

STIHOAVNA TRIODULUI

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.