SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului și trei ale Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca o stea ai răsărit, și cu strălucirile sfințitelor dogmelor tale, pe credincioși i-ai luminat și eresurile le-ai întunecat, și desăvârșit le-ai surpat, și ca o slugă înmulțind talantul, ce ți s-a dat, bine ai plăcut Stăpânului, întru ale căruia mâini ai dat sfințitul tău duh, Chirile de Dumnezeu cugetătorule.

Cu înțelepciunea cuvintelor, și cu strălucirea vieții tale, ca o stea mult-luminoasă ai strălucit în mijlocul soborului părinților, vrednicule de minune, cu vinele darului sugrumând pe Macedonie cel fără Dumnezeu, cel ce a hulit nebunește, și arătat a nelegiuit către Sfântul și Dumnezeiescul Duh, care toate le-a făcut cu viață.

Mintea cea prea vrăjmașă a prea-nebunului Manent o ai rușinat, prea-ales și prea cu înțelepciune, mustrând cele pângărite învățături ale nebuniei lui, începătorule al dascălilor, bună cuviința preoților, dumnezeiescule apărător al Bisericii lui Hristos. Pentru aceasta săvârșim bucurându-ne sfântă adormirea ta.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Cămară purtătoare de lumină fiind a Stăpânului, și nor al Luminii celei înțelegătoare, care ai răsărit lumii, de Dumnezeu dăruită cu totul fără prihană; luminează cugetul și trupul nostru, și toate smintelile vicleanului, pierde-le, și prin rugăciunea ta întărește gândul nostru.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut Doamne Fecioara și Maica Ta, pe Cruce spânzurând, s-a spăimântat, și privind, a zis: Ce Ți-au răsplătit Ție, cei ce s-au îndulcit cu darurile Tale cele multe, Stăpâne? Ci mă rog, să nu mă lași pe mine singură în lume, ci grăbește de înviază, împreună înviind pe strămoși.

LA UTRENIE

CANONUL Ierarhului și ale triodului după rânduiala lor.

CANONUL Ierarhului,

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 4,

Irmos:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului; Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă. Ca Ție ca întru o alăută, întru omorârea trupului să-Ți cânt cântare de biruință.

Împodobindu-ți sufletul cu felurile bunătăților, l-ai făcut pe el primitor darurilor Duhului Sfânt, de unde ai izbucnit adâncul înțelepciunii, uscând noianurile eresurilor Ierarhe Chirile.

Făcutu-ți-ai mintea mai înaltă decât cele materialnice, arătându-te împreună-locuitor cu slujitorii cei nematerialnici și cu focul cuvintelor tale Chirile, ca o strălucire neadormită a Bisericii, ai ars toată materia eresurilor.

Slavă…

Cu miresmele cele dulci mirositoare ale graiurilor tale, pe cel numit cu numele nebuniei, ca pe un noroi nesuferit al tuturor eresurilor l-ai gonit departe, ca un păstor prea-adevărat, Înțelepte, făcându-te ca o bună mireasmă lui Hristos.

Și acum… a Născătoarei:

Din noroiul patimilor, dintru întreit valul gândurilor, de săgețile vicleanului, și din toată asuprirea cea potrivnică, mântuiește Preacurată pe toți, cei ce laudă nașterea ta cea negrăită, cu totul fără prihană Stăpână.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Pentru că Biserica…

Srălucind cu strălucirile înțelepciunii celei duhovnicești, luminat ai arătat celor de pe pământ cea întreită lumina Dumnezeieștii Treimi, prin care ne-am izbăvit dintru întunericul înșelăciunii Părinte Chirile.

Arătatu-te-ai alăută Preasfântului Duh, de Dumnezeu gânditorule, glăsuind versul arătării lui Hristos, pe care în două firi L-ai propovăduit, îndulcind sufletele noastre.

Slavă…

Arătatu-s-a sufletul tău casă de sfințenie, întru care Tatăl și Fiul și Duhul cel începător de viață, a locuit mai presus de fire, căruia îi cântăm: Sfânt ești Doamne.

Și acum… a Născătoarei:

Nici mintea cerească nu poate tâlcui, cea mai presus de minte nașterea ta Fecioară Preacurată, căci pe Cuvântul Minții celei întâi L-ai zămislit în pântece, pe Cel ce toate a alcătuit cu cuvântul.

Irmosul:

Biserica cea stearpă a născut din păgâni, și adunarea cea cu mulți fii a slăbit, minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm: Sfânt ești Doamne.

Sedealna, glas. 8.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul…

Cu înțelepciunea Cuvântului îmbogățindu-te, ai izbucnit râurile dogmelor vieții, și tot cugetul celor binecredincioși ai adăpat. Și cu Toiagul cel dumnezeiesc păstorindu-ți turma, o ai hrănit în dumnezeiască verdeața cunoștinței. Pentru aceasta te lăudăm ca pe un păstor și mare învățător, și apărător al credinței, Ierarhe Chirile, strigând: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă… altă Sedealnă, glas. 1.

Podobie: Mormântul tău…

Limba ta înțelepte, cu suflările cele dumnezeiești, a luminat pe noroade, a se închina unei Treimi nedespărțită după fire, iar împărțită după fețe. Pentru aceasta bucurându-ne, prăznuim preasfântă pomenirea ta, punându-te înainte pururea rugător către Dumnezeu.

Și acum… a Născătoarei:

Marie, ceea ce ești cinstit lăcaș al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuți în prăpastia cumplitei deznădăjduiri, și a greșalelor și a necazurilor: Că tu ești mântuirea păcătoșilor, și ajutătoare, și folositoare tare, și mântuiești pe robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Maica Ta cea Preacurată, văzându-Te pe Tine Hristoase mort întins pe Cruce, striga: Fiul meu Cel fără de început cu Tatăl și cu Duhul, ce este această negrăită a Ta rânduială? Prin care ai mântuit Îndurate zidirea, cu mâna Ta cea preacinstită.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Acoperit-au cerurile bunătatea Ta Hristoase și pământul s-a umplut de mărirea Ta, pentru aceasta neîncetat strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.

Inima ta Cuvioase primind curgerea înțelepciunii celei mai presus de lume, a izbucnit adâncul învățăturii, cufundând mințile păgânilor.

O putere, o ființă și voire a Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri ai propovăduit Chirile, și pârâul înșelăciunii mulțimii dumnezeilor l-ai uscat.

Slavă…

Ca un înțelept și de Dumnezeu învățat, cu fulgerele cuvintelor tale, arzând mintea cea noroioasă și prea-nebună a lui Manent, arătat o ai înfruntat.

Și acum… a Născătoarei:

Ca o mai înaltă decât toate făpturile, pe Făcătorul zidirii L-ai zămislit Curată, și mai presus de fire ai născut pe Cel ce iarăși a zidit firea noastră.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Cu toiagul cinstitei înțelepciunii tale Ierarhe, ai păscut turma ta lângă apa credinței celei pravoslavnice, fericite Chirile.

Slavă…

Cuvântul tău strălucindu-se de dumnezeiască lumină, a risipit negura necunoștinței, celor ce s-au luminat în Ierusalim, o Chirile.

Și acum… a Născătoarei:

Noaptea patimilor, și întunericul răutăților acoperă sufletul meu; ci mă luminează, rogu-mă ca ceea ce ai născut pe Dătătorul luminii, Preacurată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Strigat-au mai-nainte…

Râu ca dintru alt Eden ai ieșit tu, plin fiind de apele cele curgătoare de viață ale Duhului, și brazdele Bisericii le adăpi Ierarhe.

Slavă…

Cu strălucirea graiurilor tale, mântuiești poporul cel preasfințit din furtuna mării păgânești, chemându-l pe dânsul cu pravoslavie către limanul cel liniștit Ierarhe.

Și acum… a Născătoarei:

Făcut-ai cerească firea cea pământească a oamenilor, și o ai înnoit fiind stricată. Pentru aceasta cu neîncetate glasuri pe tine te cinstim Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă izbăvește, Iisuse Împărate al puterilor.

CONDAC, glas 2.

Podobie: Cele de sus căutând…

Tunetul cel dumnezeiesc, trâmbița cea duhovnicească, săditorule al bunei credințe, și izgonitorule al eresurilor, plăcutule al Treimii, mare Arhiereule Chirile, cu îngerii împreună stând înainte, neîncetat roagă-te pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună în 18 zile, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Chiril Arhiepiscopul Ierusalimului.

Stih: Intră, câștig din talanturi aducând,

Întru bucuria Domnului tău Chirile intrând,

În a optsprezecea moartea cea negrită.

A luat pe Chiril mutându-l la viața cea fericită.

Acesta a fost din părinți blagocestivi, și cinstind pravoslavnica credință cea creștinească. Deci creștea și el întru asemenea nevoință și învățătură pe vremea împărăției lui Constantie. De aceea mutându-se Episcopul Ierusalimului către viața cea veșnică, s-a învrednicit fericitul acesta Chiril, a lua darul Episcopiei, nevoindu-se cu osârdie pentru Apostoleștile dogme. Iar având scaunul Cezareei Palestinei Acachie, și fiind caterisit de la Sardicescul Sobor, căci nu vrea să zică pe Fiul, că este de o ființă cu Tatăl, și neprimind judecata, ce s-a făcut de dânșii, ci aflându-se încă silnicește în scaun, fiind cunoscut împăratului și având de la dânsul putere, a scos pe fericitul Chiril din scaunul lui și l-a gonit din Ierusalim. Iar Chiril mergând la Tarson, s-a însoțit cu minunatul Siluan. De aceea strângându-se Sobor în Seleucia pentru același eres al lui Acachie, a fugit Acachie, și a alergat la Constantinopol și a întărâtat mânia împăratului asupra lui Chiril cu cuvinte, și a făcut, de l-a izgonit. De aceea murind Constantie și luând Iulian împărăția și trăgând către sine cu bine pe toți Episcopii, ce erau izgoniți de Constantie de pe la biserici, a poruncit să-și vină fiecare și la scaunul său. Așadar și acesta cu ceilalți și-au luat iarăși scaunul, păstorindu-și bine turma și cu plăcerea lui Dumnezeu, și lăsând la biserică pomenire învățăturile cele spre întărirea credinței, ce a făcut, și trăind puțină vreme după întoarcerea sa, a răposat cu fericire. Deci era la chipul trupului om de mijloc la vârstă, galben la față, cu părul lung. Cu nasul picat, lat la obraz și rotund, cu sprâncenele întocmite și aduse, cu barba albă și deasă și îngemănată și la toată firea asemăna a om prost.

Tot în această zi, zece mii de Mucenici, tăindu-li-se grumazii s-au săvârșit.

Stih: La zece mii de Mucenici grumazii tăindu-li-se.

Unde-s îngerii cei cu zece mii de ochi, sunt mutându-se.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Trofim și Evcarpion cei din Nicomidia.

Stih: Roada cuptorului hrană nesfârșită au aflat.

Evcarpion și Trofim purtătorii de nevoințe cu adevărat.

Când era învăpăiată goană asupra creștinilor, în Nicomidia în vremea împăratului maximiam, atunci prinzând pe creștini îi punea prin închisori, și după aceea prin multe cercetări și munci judecându-i câți rămâneau până în sfârșit întru credința lui Hristos, erau dați morții. Deci pe acea vreme erau și acești Mucenici a lui Hristos, Trofim și Evcarpion, care fiind tari cu trupul și îndrăzneți, și numărați în ceata ostășească. Pentru aceasta erau și gonaci, și foarte vrăjmași lui Hristos și creștinilor strângându-i pe ei și punându-i pe la închisori. Căci luase de la tirani toată stăpânirea asupra creștinilor, și pe câți voiau ei îi munceau. Iar altora iarăși voind le făcea bine. Deci aceștia mergând oarecând ca să prindă pe oarecarii creștini, au văzut un nor de foc, care să arăta ca o mare văpaie pogorându-se din cer asupra lor. Au auzit încă și un glas zicându-le: Pentru ce vă siliți voi să îngroziți slugile mele? Nu vă înșelați, căci, nimenea poate a avea putere asupra celor ce cred întru mine. Iar mai vârtos voi lipiți-vă de robii mei și veți câștiga Împărăția Cerurilor. Acest glas după ce l-au auzit aceștia, ce mai-nainte era obraznici, cruzi, și trufași asupra creștinilor, îndată au căzut la pământ, neputând nici ochii să-i ridice ca să vadă, nici să sufere tunătorul acela ceresc glas. Ci zăcând pe pământ numai aceasta zicea: Cu adevărat mare este Dumnezeul, ce s-a arătat nouă astăzi și fericiți vom fi noi dacă ne vom face slugile lui. Deci în vremea ce ei vorbeau acestea cu frică și cu cutremur, s-a despicat în două acel nor de foc, și a stătut lor pe de o parte și pe de alta. Și iarăși a ieșit alt glas din nor zicându-le: Ridicați-vă în sus, și pentru că vă pocăiți de înșelăciunea voastră, iată se iartă vouă păcatele voastre. Și sculându-se ei, au văzut că sta în mijlocul norului, oarecare bărbat cu haine albe îmbrăcat și preafrumos, și multă mulțime stând împrejurul lui. Și înspăimântându-se de acea privire, ca dintru o gură au strigat, primește-ne Doamne și pe noi, că multe și nenumărate am greșit ție, cu cele ce te-am mâniat pe tine singur adevăratul Dumnezeu, și pe creștinii robii tăi cei ce te cred i-am necinstit. Acestea zicându-le ei îndată norul întru una făcându-se, s-a suit la cer. Iar ei mult plângând s-au întors, și pe câți creștini au aflat prin închisori, lăpădând toată temerea și frica, ca pe niște frați îi săruta și li se închina, și dezlegându-le legăturile le zicea: să se ducă pe la casele lor. Acestea auzindu-le stăpânitorul, foarte s-a tulburat asupra lor, și aducându-i de față, îi întreba pricina. Iar ei spunându-i cu deamănuntul toată acea vedenie, a poruncit stăpânitorul să fie spânzurați pe lemne, și aceasta făcându-se să li se strujească coastele cu căngi de fier, și apoi să se frece peste răni cu țesături de păr. Iar ei vitejește răbdând muncile acestea, se rugau lui Dumnezeu veselindu-se și mulțumindu-i. Pentru care spre mai mare mânie pornindu-se stăpânitorul, a poruncit ca să se gătească un cuptor ars, în mijlocul cetății Nicomidiei și întru acela să fie aruncați Sfinții. Și aceasta făcându-se, intrând Sfinții în cuptor, întru acela s-au îmbrăcat de sus cu cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Mariei sora Sfântului Lazăr, când a uns picioarele Domnului cu nard și le-a șters cu părul capului ei.

Stih: Femeia cu ungeri de nard pe tine Hristoase este cinstind,

Căreia ștergătorul era, părul cu care au fost picioarele tale ștergând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Având în cugetul tău focul temerii celei dumnezeiești Părinte, materia dulceților o ai ars, cântând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Văpaia patimilor stingându-o cu lacrimile, Fericite, ai păzit lumina sufletului tău nestinsă, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Slavă…

Având în sufletul tău darul Duhului ca o apă vie, ai izvorât râuri de învățături de Dumnezeu cugetătorule, adăpând Biserica ceea ce cu pravoslavie te cinstește pe tine Părinte.

Și acum… a Născătoarei:

Sfântul Domnul Dumnezeul nostru, care locuiește întru Sfinți, Cel ce Și-a împrumutat luiși trup din trupul tău, cu totul te-a sfințit pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Izbăvitorule al tuturor…

Lepădând dormitarea lenevirii de pe genele sufletului tău, Fericite, ai adormit acum cu somnul, care se cuvine drepților și către ziua luminii celei neîncetate te-ai mutat.

Cu fulgerele cuvintelor tale pururea pomenite, ai ars eresurile cele uscăcioase și pe cei credincioși i-ai luminat, a se închina Unei Treimi în trei fețe, ceea ce este întru o Unime a firii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Prin postnicie sfințindu-te pe sine-ți, ca un Ierarh dumnezeiesc, ca un slujitor al Tainelor celor negrăite, ai adus jertfă fără de sânge, Celui ce S-a omorât pentru tine Chirile.

Și acum… a Născătoarei:

Izbăvindu-ne din blestemul strămoașei, prin tine Curată Maica lui Dumnezeu, binecuvântată Stăpână, Fecioară prea proslăvită, binecuvântăm, închinându-ne preasfintei nașterii tale.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Izbăvitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna credință, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Eva adică prin…

Dorind Ierarhe, ca să vezi negrăită slava lui Hristos, te-ai sârguit a omorî patimile cele stricătoare de suflet ca să faci inima ta vas al înțelepciunii celei îndumnezeite și mai înalte. Pentru aceasta pe tine cu credință toți te fericim.

Hristos Soarele, ca pe o stea mult luminoasă, te-a pus pe tine Chirile, întru înălțimea Bisericii, ca să luminezi cu razele dumnezeieștilor dogme inimile credincioșilor, celor ce săvârșesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină Cuvioase.

Slavă…

Împreună vorbitor și împreună slujitor te-ai făcut cu îngerii, căci ca un fără de trup, viețuind pe pământ, te-ai arătat părtaș cu Cuvioșii, și întru o stare cu Ierarhii, cu care împreună dănțuind, adu-ți aminte și de noi Părinte.

Și acum… a Născătoarei:

Inima mea, care este stearpă de dumnezeiești bunătăți, arată-o aducătoare de roduri, Preacurată Fecioară, ca una ce te-ai născut din cea stearpă, prin voirea Celui ce face toate cu amenințarea; ca să te laud pe tine prea-cântată Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus. Iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii blagoslovenia ai înflorit: Pentru aceasta toți te mărim.

LUMINÂNDA glasului de 3 ori și Stihoavna Triodului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.