SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului și trei ale mucenicilor, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Strălucirea cunoștinței celei dumnezeiești, primind înlăuntru, te-ai luminat cu ochii inimii tale înțelepte, și cu înțelepciune ai părăsit întunericul înșelăciunii, și ai mărturisit pe Hristos Domnul tuturor, ca a luat trup. Drept aceea împuternicindu-te, cu puterea Duhului, te-ai arătat mai presus decât muncile, prealăudate Hrisante.

Amăgirile vrăjmașului și aprinderile dezmierdării ca un păianjen le-ai socotit; și întunecoasă închidere suferind, cu dumnezeiasca strălucire te-ai luminat, și stând în mijlocul împuțiciunii, te-ai umplut de bună mireasmă înțelegătoare, și ca un prea-ales aducător de mireasă, ai adus lui Hristos mireasă fără prihană, pe ceea ce se sârguise a te prihăni pe tine Hrisante.

Rănitu-te-ai de dragostea cea preadulce a Ziditorului și desăvârșit te-ai abătut de la nedumnezeirea înșelăciunii, și ai intrat înlăuntrul dumnezeieștii Cămării Mirelui, făcându-te mireasă lui Hristos prin multe chinuri ale trupului, Daria cea cu nume mare, dumnezeiescule vas al Duhului, înfrumusețarea pătimitorilor, și strălucirea fecioarelor.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

În patul lenevirii zac Preacurată, și cu trândăvire îmi petrec viața, și de vremea sfârșitului meu mă tem, nu cumva și preacumplitul șarpe, ca un leu fără milă va rupe smeritul meu suflet Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta mai înainte de sfârșit, cu a ta bunătate întâmpinându-mă, ridică-mă spre pocăință.

A Crucii, a Născătoarei:

Preacurata Stăpână văzând omorât pe Hristos și ca un Stăpân omorând pe vicleanul, plângând lăuda, pe Cel ce a ieșit dintru cele dinlăuntrul ale ei, și de îndelungă-răbdarea Lui minunându-se, striga: Fiul meu preaiubite! Nu uita pe roaba Ta, nu zăbovi doritul meu, Iubitorule de oameni.

LA UTRENIE

CANONUL Sfinților, și al Triodului după rânduiala lor.

CANONUL Mucenicilor

Facere a lui Chir Iosif

Cântarea 1-a, glas 4,

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Cu cununa strălucitoare mai mult decât aurul împodobindu-te Mucenice și cu frumusețile muceniciei strălucind, stai înaintea Stăpânului, rugându-te pentru noi, care te cinstim pe tine, vrednicule de minune.

Rănitu-te-ai de darul cel preadulce al Ziditorului Mucenice, și trecând cu vederea cele veselitoare ale vieții, toată plecarea inimii tale o ai dat, Celui dorit prea cu osârdie Hrisante.

Slavă…

Cu credința împlătoșându-te, ai surpat pe cel cu multă măiestrie, care punea înaintea ta Mucenice, amăgirile dezmierdării celei femeiești, și te-ai făcut cinstit vas al curăției Hrisante.

Și acum… a Născătoarei:

Cel neapropiat cu firea cea dumnezeiască, apropiat mie S-a văzut, trup luând din tine Fecioară, de care Daria dorind, cu răbdare a pătimit și s-a adus Lui ca o mireasă.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Veselească-se de tine…

Aur ispitit prin focul muncilor te-ai arătat, purtând pecetea patimilor celor împărătești Hrisante.

Părăsind bârfirea ritorilor, te-ai făcut vânător oamenilor, cu împletirile ucenicilor, Celui ce prealuminat te-a înțelepțit pe tine Hrisante.

Slavă…

Părăsind dorirea trupului, te-ai plecat, Celui ce te primea mireasă, prin cinstită credința lui Hristos, preaînțeleaptă.

Și acum… a Născătoarei:

Născându-se Iisus cu trup dintru feciorescul pântecele tău, Preacurată, își logodește luiși mireasă curată, pe Daria Mucenița.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei…

Dorit-ai de frumusețea cea preafrumoasă, și frumusețile cele văzute le-ai trecut cu vederea, prin cuvintele tale cele aurite Mucenice. Și ai adus lui Hristos pe Daria cea slăvită, care a suferit patimi, și a rușinat pe tirani. Cu care împreună Hrisante fericite, pe noi pe toți ne pomenește, cei ce cu credință săvârșim pomenirea voastră.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Ca o viță nelucrată, Fecioară, Strugurul cel preafrumos l-ai crescut, Cel ce izvorăște nouă vinul mântuirii, care veselește sufletele și trupurile tuturor. Pentru aceasta pe tine ca pe o pricinuitoare a bunătăților fericindu-te pururea, cu îngerul strigăm ție: Bucură-te cea plină de daruri.

A Crucii, a Născătoarei:

Moarte de ocară prin răstignire ai răbdat de bunăvoie Îndurate. Pe care văzându-te Hristoase ceea ce Te-a născut pe Tine, se rănea zicând: Vai mie Fiule, ce taină străină este aceasta? Cu ale căruia rugăciuni, pentru bună îndurarea milei tale, Unule preabune Iubitorule de oameni Doamne, milostivește, și mântuiește lumea, Cela ce ai ridicat păcatul lumii.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Strălucirile Duhului strălucind întru curată inima ta Mucenice, te-au făcut cu totul luminat pe tine, cel ce cu osârdie strigai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cu nestricăcioasă haina dumnezeiescului Dar, cea de sus țesută, Făcătorul te-a îmbrăcat pe tine, cel ce fără prihană ți-ai păzit trupul, Fericite, și ca pe un biruitor te-a încununat.

Prin vitejia inimii, îndulcindu-te de neasemănată frumusețe dumnezeiască, ai scuturat dulcețile trupului, și cu bucurie ai săvârșit calea muceniciei tale Hrisante.

Slavă…

Îndumnezeitu-te-ai purtătorule de chinuri, după împărtășirea unirii celei făcătoare de Dumnezeu, și întru cămările cele cerești te-ai sălășluit bucurându-te, ca o mireasă curată a Stăpânului făpturii.

Și acum… a Născătoarei:

Păzindu-te pe tine Fecioară după naștere, ca și mai înainte de naștere Preacurată, S-a întrupat din tine, Cel neajuns cu mintea, aducând luiși mireasă pe Daria Mucenița.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Făcându-ți mintea mai presus de cele materialnice purtătorule de chinuri, și legându-te ai dezlegat răutatea vrăjmașului, Fericite.

Iubit curăției făcându-te preasfințite, dragostea cea aprinsă a fecioarei, o ai mutat spre Domnul prealăudate.

Slavă…

Văzând pe tiranul despicându-se, și cu picioarele călcându-se, prin cuget vesel slăveai pe Stăpânul, fericite Hrisante.

Și acum… a Născătoarei:

Cine poate să tâlcuiască taina ta, o Preacurată, căci mai presus de cuget și de cuvânt ai născut pe Dumnezeu Cuvântul îndoit în fire.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi ție…

Când erai închis în lăcaș prea întunecos, unde lăudând pe Stăpânul, tuturor, lumină din cer înconjurându-te, te-a luminat cu totul preafericite Hrisante.

Avându-te pe tine Roma ca pe o stea aurită, proslăvită cu cinstită mucenicie, se împodobește prin luptele și cu dumnezeiești minunile tale Hrisante.

Slavă…

Arătându-te Muceniță Darie fecioară frumoasă prea-împodobită, și prea-aleasă, te-ai făcut mireasă Cuvântului Celui preafrumos, prin tot felul de chinuri ale trupului.

Și acum… a Născătoarei:

Ca pe un prunc tânăr te-a născut Fecioara pe Tine Cuvântul cel mai-nainte de veci, de care dorind fecioarele, pe urma ei s-au adus ca niște mirese Ție Împăratului tuturor.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glas 2.

Podobie: Căutând cele de sus…

Luminători luminoși arătându-vă dumnezeiești Mucenici Hrisante și Daria, și cu lumina minunilor străluciți toată făptura, risipind pururea noaptea cea adâncă a neputințelor, și rugându-vă lui Hristos, Unuia Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

SINAXAR

Întru această lună în 19 zile, pomenirea Sfinților Mucenici Hrisant și Daria.

Stih: Hrisant și Daria în ceruri viețuiesc cu adevărat,

Deșii viețuind în groapă intrând duhul și-au dat.

În a nouăsprezece pe cea de un pat însoțire, o a îngropat.

Aceștia au fost în zilele împăratului Numerian; însă Hrisant era din tată anume Polemon, din Alexandria boier de sfat, iar Daria era de la Atena. De aceea Hrisant era învățat spre dumnezeire de oarecarele creștin, și botezându-se, propovăduia de față pe Hristos. Drept aceea l-a închis tatăl său: Și neputându-l întoarce nicicum, l-a însoțit cu o fecioară frumoasă trimițând de o au adus de la Atena, anume Daria, în chip ca acela, ca să-l facă să-și lase credința creștinească pentru dragostea ei. Iar ea în loc să-l întoarcă pe el, mai curând s-a întors. Și lepădându-se de păgânătate, a primit Sfântul Botez, și și-au păzit fecioria amândoi nestricată. Drept aceea i-a pârât la Eparhul Chelerin și i-a dat la întrebare pe seama lui Claudie tribunul și căpetenia de oaste, și el muncindu-i cu multe feluri de munci, și văzându-i că biruiau, și nu băgau în seamă muncile, și-a schimbat și el gândul și a crezut în Hristos, împreună cu Ilaria femeia sa, și cu doi fii ai lor, Iason și Mavros, și cu slujitorii ce erau sub ascultarea lui, mai pe urmă au luat și cununa muceniciei, în nouăsprezece ale lui Martie, însă pe Claudie legându-l cu o piatră l-au aruncat întru adâncimea apei. Iar feciorilor lui cu slujitorii lor dimpreună li s-au tăiat capetele. Iar pe Hrisant și pe Daria, i-au băgat într-o groapă și i-au îngropat băgând pământ peste dânșii, de i-au împresurat și și-au luat sfârșitul muceniciei.

Tot în această zi, Sfântul Claudie Tribunul aruncat în mare s-a săvârșit.

Stih: Claudie fugind de marea înșelăciunii,

De cei înșelători se arunca înlăuntrul mării.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Ilaria, a aceluiași femeie, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Ilaria capul cu sabia fiindu-i tăiat,

Prea veselă fața lui Dumnezeu o vede arătat.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Iason și Mavros, ai lor fii, de sabie s-au săvârșit.

Stih: Lui Mavros împreună și frăține-său capul i se taie.

Având și Iason cu fratele său asemenea cugetare.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Pagharie

Stih: Pagharie cu tot darul era îmbogățit.

Pe care darul lui Dumnezeu, spre tăiere l-a întărit.

Când împărățea dioclețian și maximian în Roma cea veche, toată lumea era plină de înșelăciunea idolească, și tot cel ce se mărturisea pe sine creștin nu numai se lipsea de toată averea sa ci încă și de viață, după ce mai întâi suferea feluri de munci. Deci atunci era oarecare Pagharie cu numele, din latura Uzanilor, din cetatea Vilapati, creștin din strămoșii săi, bărbat nalt de stat și frumos, care ducându-se la Roma s-a împrietenit cu dioclețian, pentru care s-a făcut și cel întâi boier a sigelitului, și foarte mult era iubit împăratului, încât pentru multa dragoste ce avea între ei, Pagharie vai! s-a lepădat de credința lui Hristos, și s-a făcut de un cuget cu împăratul. Pentru care a poruncit împăratul, ca să ia Pagharie tot anul feluri de lefe de la împărăție, unele cu hrisoave, iar altele cu singură împărătească poruncă, ca prin acestea, să aibă tot câștigul și odihna. Despre care înștiințându-se fericita sa Maică și sora sa, mai întâi prin scrisoare, îl sfătuia pe el ca să aducă întru a sa pomenire frica lui Dumnezeu, iar apoi înfricoșata aceea judecată, prin care adeverea lui ca să cunoască, că cei ce au cunoscut pe Hristos și cu îndrăzneală l-au mărturisit înaintea împăraților și a domnilor, ce fel de făgăduință au luat, precum dimpotrivă, cei ce au tăgăduit și s-au lepădat de dumnezeirea aceluia, ce fel de osândă au luat, să nu-i fie necunoscut. Pe lângă acestea, i-a scris și Cuvântul Domnului ce zice: Că de va dobândi omul lumea toată, și-și va pierde sufletul său, nu va afla dobândă deopotrivă, cu paguba sufletului său. Acest fel de scrisoare primindu-o Pagharie de la maică-sa și citindu-o, venindu-și întru sine, a început a plânge, și aruncându-se pe pământ striga: miluiește-mă Doamne, Atotțiitorule, și nu mă rușina pe mine robul tău, înaintea îngerilor, și a oamenilor. Ci fie-ți milă de mine pentru, mare mila ta. Deci văzându-l pe el oarecare din palat, plângând și unele ca acestea vorbind, a vestit împăratului. Și mergând el de față, i-a zis împăratul: spune-mi mie preaiubite Pagharie, au doară nazarinean ești. Zis-a Sfântul: Nazarinean sunt o împărate, și creștin. Și împăratul i-a zis: Leapădă-te de numirea aceasta, pentru dragostea mea cea către tine; căci știut să-ți fie că nu voi hotărî asupră-ți moarte grabnică, până ce nu te voi topi mai întâi cu multe și feluri de munci. Iar Sfântul i-a zis: Eu o împărate, pentru că m-am făcut de un cuget cu tine până acum, mă cutremur și mă tem, ca nu venind foc din cer să mă ardă. Ci însă să nu-mi fie mie de acum înainte a mă lepăda de Hristosul meu, măcar astăzi, măcar după mulți ani, cu multe chipuri precum zici tu, vei topi trupul meu. Atunci fiind dezbrăcat Sfântul gol, l-a bătut cu vine de bou. Și tot sigelitul fiind de față, a zis împăratul: Știți că Pagharie sachelarul și scriniarul împărăției, a căzut în credința Galileenilor? Deci spuneți-mi mie, ce îi voi face lui? Iar ei au zis lui: Poruncește o împărate ca în priveliște gol fiind el să fie bătut, apoi să fie trimis la stăpânitorul din Nicomidia, spre a se pedepsi acolo de acela. Ca să nu ne facem și noi părtași sângelui lui, iubit ție fiindu-ți. Deci a plăcut sfatul acesta împăratului, căci mult îl iubea pe el, și nu vrea ca să-i vadă moartea lui. Și aducându-l pe el în priveliște, l-a bătut cumplit, apoi dându-l împăratul ostașilor, a poruncit ca să se facă scrisoare poruncitoare către stăpânitorul Nicomidiei, prin multe chipuri închezășuindu-i moartea Sfântului. Și mergând Sfântul la Nicomidia și înfățișându-se înaintea stăpânitorului, fiindcă era silnicit de acela spre răspunsuri, a zis Sfântul: Iată din împărăteasca poruncă, ai înțeles cine sunt, și dar fă cele ce socotești cu osârdie și fără de frică. Și stăpânitorul a zis: cum îți este numele? și Mucenicul i-a răspuns: Pagharie îmi este numele. Creștin am fost din strămoși, și amăgindu-mă de înșelăciunea împăratului, m-am făcut de un cuget cu el, rău socotindu-mă. Dar îndreptându-mă cu ajutorul lui Dumnezeu, de Maica și de sora mea, m-am apropiat de Hristosul și Dumnezeul meu. Și acum grăbesc să mor pentru el, ca să șterg lepădarea de el pe care rău o am făcut. Iar stăpânitorul i-a zis: lasă acestea ce zici și fă porunca împăratului, nu voi ca acest fel bine încuviințat, și frumos om fiind, să se piardă pomenirea ta de pe pământ. Și Sfântul i-a zis: Această pierzare ce zici, este vremelnică; dar pricinuitoare de veșnica viață celor ce o au ales pe ea pentru Hristos. Deci văzând stăpânitorul neînduplecarea lui, a dat hotărârea și după ce a făcut rugăciune i s-a tăiat capul Mucenicului lui Hristos, Pagharie, în nouăsprezece zile, ale lunii lui Martie, în Nicomidia, și așa a luat fericitul cununa muceniciei.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Diodor Preotul și Marian Diaconul, închizându-se în peșteră s-au săvârșit.

Stih: Ca un jertfelnic este peștera căci are înlăuntrul,

Pe jertfitorul lui Hristos; și împreună cu el pe Levitul.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Dimitrie Tornara, care a mărturisit la anul o mie cinci sute șaizeci și patru, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Dimitrie dând capul, primește luminate,

Din mâna Domnului cununi nenumărate.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Floare Mucenicilor cu chip de aur tu te-ai făcut, căci mulțime de pătimitori ai adus lui Hristos, prin dumnezeiești cuvintele și minunile tale, de Dumnezeu cuprinsule. Cu care împreună cu credință te fericim acum pe tine Mucenice.

În temniță plină de putoare gol fiind tu închis preaslăvite, cu slavă luminoasă a bunei miresme celei dumnezeiești te-a luminat pe tine Iisus, pe care prin curăția minții, prea-înțelepțește L-ai iubit.

Slavă…

Fiară păzitoare de feciorie, ca să oprească arătat vătămarea păgânilor, a trimis Hristos ție prealăudată, ceea ce dulce cântai: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Și acum… a Născătoarei:

Cel ce este necuprins după ființa cea dumnezeiască, cuprinzându-se cu trupul în sânurile tale Fecioară, s-a făcut ca și noi. Binecuvântată ești tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și Daniil…

Cu tăria gândului împotrivindu-te celui deșert la minte, Fericite, ai suferit șuvițările trupului, și cu făclii arzându-te, nu te-ai ars Hrisante, împreună cu tinerii cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Împodobindu-te cu înțelepciunea lui Hristos, ai veștejit trufia celor neînțelepți, și ai rușinat mintea cea trufașă, a celui ce a amăgit pe Eva, ca unul ce cu cucerire prin arma lui Hristos ai vânat pe Daria, și o ai adus mireasă aleasă lui Dumnezeu credincioasă, înțelepte Hrisante.

Cu unirea cea sufletească fugind de unirea cea trupească, pătimitorilor, v-ați arătat odoare curate ale Atotțiitorului, și v-ați adus în Biserica cea cerească, lui Hristos strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Prin voirea lui Dumnezeu biruind patimile trupului, focul, muncilor cu roua Duhului l-au stins Hrisant și Daria, și au dobândit cununile vieții, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum… a Născătoarei:

Ca pe un trandafir în mijlocul spinilor vieții aflându-te pe tine Dumnezeu, Preacurată, S-a sălășluit în pântecele tău cel preacurat, și fără prihană, și de bună mireasma cea de taină a umplut lumea, care strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm să bine cuvântăm…

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată…

Ție, celui ce grăiai sfințit de cele Dumnezeiești, ți s-a adaos tabără dumnezeiască, izbăvindu-se de înșelăciunea cea spurcată, și prin sabie făcându-se jertfe curate, s-au adus Celui ce S-a junghiat pentru noi ca o oaie Mucenice Hrisante.

În mijlocul fiarelor ca niște mielușei, v-ați arătat purtătorilor de chinuri, propovăduind întruparea cea dumnezeiască, a Celui ce S-a smerit până la trup, și prin dureri ați moștenit dumnezeiește, odihna cea fără durere.

Astăzi cetatea Romei cheamă toate cetățile și orașele, luminat dumnezeiește a prăznui chinurile și luptele voastre, punându-le ca o desfătare nematerialnică Sfinților.

Slavă…

Către nemărginită slavă v-ați ridicat, Hrisante și Daria, și stați împreună purtători de cunună, înaintea Cuvântului Celui Atotțiitor, rugându-vă pentru noi, care vă fericim pe voi totdeauna.

Și acum… a Născătoarei:

Se spăimântează cugetul și inima, cugetând neînțeleasă nașterea ta Doamnă; că pe Dumnezeu Cuvântul în pântece l-ai purtat, Cel ce prin tine de toată nevoia izbăvește, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Irmosul:

Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

LUMINÂNDA glasului de 3 ori și STIHOAVNA Triodului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială postului și Otpustul.