SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Triodului, și trei ale Sfinților, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Îndeletnicindu-vă cu totul spre cea desăvârșită dorire, toate cele veselitoare ale vieții, le-ați socotit ca niște gunoaie, Cuvioșilor, și ați dorit numai de cele stătătoare, cu privegherea și cu rugăciunea, cu gerul și cu zăduful, făcându-vă împreună viețuitori în peșteri și prin dar arătându-vă cetățeni îngerilor împreună.

Și cu măciuci bătându-vă, și cu pietre împroșcându-vă, și cu pumnii lovindu-vă, nu v-ați dezlegat unirea Mucenicilor, fiind legați de dragostea și de iubirea cea frățească. Ci împreună omorându-vă, și tăindu-vă bucățele, purtătorilor de chinuri, v-ați adus la masa cea dumnezeiască ca niște jertfe curate.

Și în cuptor închizându-vă, și cu focul mistuindu-vă, sufletele vi le-ați pus în mâna Împăratului tuturor, ca niște junghieri fără prihană, slăviților Mucenici, și v-ați împreunat cu cetele celor fără de trupuri, moștenind slava cea veșnică, căreia a se împărtăși, cei ce vă laudă pe voi, rugați-vă Domnului.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Tu ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul meu, preabunul și Mântuitorul, leacul pocăinței, și curgerile lacrimilor, și cugetarea ceasului celui groaznic și înfricoșat și neamăgirea Judecătorului, mie îmi dăruiește, prin rugăciunile tale, o Fecioară, ca să scap de cutremurul chinurilor și să dobândesc darul dumnezeiesc.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușea ceea ce ai născut pe Mielușelul Cel fără de răutate, care a venit să tămăduiască păcatul a toată lumea cu sângele Lui, Cel ce a fost junghiat pentru noi, și toate le-a făcut cu viață. Tu mă îmbracă Preacurată, pe mine cel golit de dumnezeiasca nestricăciune, cu îmbrăcămintea darului celui dumnezeiesc din lâna nașterii tale.

LA UTRENIE

CANONUL Sfinților, și al Triodului după rânduiala lor.

CANONUL Sfinților.

Facere a lui Chir Ștefan Savaitul.

Cântarea 1-a, glas 8,

Irmos:

Cântare să înălțăm noroade, minunatului Dumnezeului nostru, Celui ce a izbăvit din robie pe Israil, cântare de biruință cântându-i și strigând: Să cântăm Ție Unuia Stăpânului.

Dorind Hristoase, cu cântări a lăuda mulțimea cea de Dumnezeu insuflată a Sfinților Tăi Mucenici, dă-mi mie lumină din cer a cunoștinței prin rugăciunile lor. Ca să cânt cântare grăitoare de Dumnezeu.

Urând întinăciunea trupului și a duhului, ați fugit de dulcețile lumii cele purtătoare de moarte, și ca cei ce ați petrecut viața întocmai cu îngerii, v-ați mutat la odihna cea de sus.

Cu legea Duhului ocârmuind mădularele și simțirile voastre înțelepților, Biserici sfințite v-ați arătat lui Dumnezeu, Mucenici de Dumnezeu purtători, căci întru voi a locuit Hristos.

Slavă…

Comoara cea stricăcioasă lăsându-o în pământ, și pe cele frumoase ale vieții ca un vas trecându-le cu vederea, ați ales împărăția Lui cea nemișcată, de care acum vă săturați Sfinților.

Și acum… a Născătoarei:

Arătatu-te-ai tainică scară, pe care Iacov alesul lui Dumnezeu o a văzut, dintru care cu cuvânt negrăit a ieșit Cel fără de trup, vrând mai presus de cuvânt fără schimbare a Se întrupa din tine Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Doamne cel ce ai făcut cele…

Sfințind viața voastră cu totul neîntinată, v-ați adus pe sine-vă Mucenicilor arderi întregi dumnezeiești, lui Dumnezeu văzătorului a toate și ați luat cununa cea desăvârșită.

Ca niște ucenici adevărați ai Savvei purtătorului de Dumnezeu, dorind de depărtarea celor tulburătoare, iubind calea cea strâmtă, ați ajuns către viața cea fără sfârșit, Cuvioșilor.

Slavă…

Sămânța Cuvântului, cea întru voi aruncată, arându-o Cuvioșilor, și cu curgerile lacrimilor foarte adăpându-o, răsărind spic însutit, ați adus lui Dumnezeu, părinților.

Și acum… a Născătoarei:

Trupește locuind Doamne în Fecioară Te-ai arătat oamenilor, precum era cu cuviință a Te vedea Tu. Pe care o ai și arătat ca pe o adevărată Născătoare de Dumnezeu și ajutătoare credincioșilor, Unule Iubitorule de oameni.

Irmosul:

Doamne Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doricilor, și credincioșilor întărire Unule Iubitorule de oameni.

Sedealna glas 8.

Podobie: Porunca cea cu taină…

Prin înfrânare omorând chipurile, și mișcările patimilor cele arzătoare ca focul, și pe urma lui Hristos urmând de Dumnezeu cuprinși. Ca o primită jertfă vie și curată, v-ați adus junghiere unuia Dumnezeu, Celui ce toate a făcut, bătându-vă, junghiindu-vă prin mâinile barbarilor, și silnicește tăindu-vă.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

De Dumnezeu dăruită curată binecuvântată, pe Cela ce pentru milostivirea îndurărilor S-a născut din tine, neîncetat roagă-L pentru noi, împreună cu puterile cele de sus, și cu Arhanghelii, și cu toți îngerii, ca să ne dea nouă mai înainte de sfârșit iertare și curățire de păcate, și îndreptare vieții, ca să aflăm milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul lumii, pe Cruce văzându-L ceea ce L-a născut a zis lăcrimând: Lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu arde, văzând răstignirea Ta, care pentru toți o rabzi: Fiule și Dumnezeul meu.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Încălecat-ai pe cai pe Apostolii Tăi Doamne, și ai luat cu mâinile Tale frâiele lor, și mântuire s-a făcut călătoria Ta, celor ce-ți cântă cu credință: Slavă puterii Tale, Doamne.

Văzând vrăjmașul pe nebiruiții Mucenici răbdând în pustia cea fără umezeală, și strălucind în feluri de bunătăți, lovindu-se de zavistie, se ardea cumplit, și către întrarmare s-a abătut.

Balaurul cel viclean înrădăcinând înșelăciunea întru ucenicii săi, a invitat semințiile barbarilor spre chemarea unul pe altul, prin care se silea, a izgoni pe Cuvioșii din pustie.

Luptătorul Sfinților, sălbăticește năvălind valuri după pofta lui, nu a putut a izgoni pe nebiruiții aceștia, ci nevăzut biruindu-se, întru vederea ochilor s-a întrarmat.

Începătorul răutății, plin fiind de venin și de mânie, împreună a năvălit cu întrarmații săi, și cu sălbăticie a sărit asupra fericiților, și prin răni nevindecate, râuri de sânge a vărsat.

Barbarii, cei ce au fost rezemați cu nădejdile la pământ, cereau aurul materiei celei curgătoare, a comorii acesteia stricăcioase, iar vitejii punându-și nădejdile la ceruri, strigau: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă…

Ca niște fiare fără milă cu ciomege cu săbii, și cu pietre, munceau păgânii pe Cuvioși, poruncindu-le să arate pe maimarii lor, dar ei toți fiind întăriți cu legea dragostei, tăgăduiau.

Și acum… a Născătoarei:

Fecioară și Maică, tu ești înfrumusețarea Apostolilor, și întărirea Sfinților Mucenici, lauda și mântuirea Cuvioșilor, celor ce cu credință strigă: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta Cela ce ești Lumină neapusă? Și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce și la lumina poruncilor Tale, îndreptează căile mele, rogu-mă.

Legătura dragostei celei desăvârșite învățându-o Cuvioșii, și fiind învățați de la Tine Mântuitorule, și-au pus sufletele pentru prietenii săi, asemănându-se junghierii Tale celei de bunăvoie pentru oameni.

Porunca Ta Hristoase, cea mai presus de fire, ce s-a născut din voia trupului, s-a arătat foarte mai tare decât moartea. Căci cugetătorii de Dumnezeu, urmând legii Tale, au ales a murii cu bună slăvire pentru prieteni.

Slavă…

Fiind stropiți prin Botez de înțelegătorul Isop al sufletului, iarăși v-ați stropit cu sângiurile voastre Cuvioșilor, și întru năpădirea focului ispitindu-vă ca aurul, v-ați adus jertfă cu bună mireasmă lui Hristos.

Și acum… a Născătoarei:

Având îndrăzneala cea de Maică către Fiul tău Preacurată, nu trece cu vederea purtarea de grijă pentru noi cei de un neam, rugămu-ne: Că pe tine una creștinii către Stăpânul, curățire milostivă te punem înainte.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Către Domnul cel ce…

De înfricoșările tiranilor plăcuții lui Hristos nu s-au spăimântat, căci și-au făcut mai-nainte viața totdeauna cugetare de moarte.

Socotind păgânii cum că sunt bogați cei fără de avere, munceau fără milă, pe cei ce au lepădat aceste stricăcioase, și au câștigat pe cele nestricăcioase.

Slavă…

Îmbrăcându-se cu vitejie nebiruită pătimitorii lui Hristos, au surpat semețiile vrăjmașului celui gânditor, și ale barbarilor.

Și acum… a Născătoarei:

Împăratul Domnul a venit la tine, ca pe un nor ușor, ca să surpe cele făcute de mâini ale Egiptului, Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Către Domnul cel ce poate a mă mântui, dintru adâncul păcatelor am strigat, și din stricăciune a scos viața mea, ca un Iubitor de oameni.

CONDAC, glas 4.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat pe Cruce…

Arătat urând îndulcirea celor pământești și stricăcioase, preafericiților, și primind viața cea sihăstrească, ați lepădat cele preafrumoase ale lumii, și hrana cea vremelnică, pentru care v-ați învrednicit împărăției celei cerești, veselindu-vă împreună cu cetele mucenicilor și ale pustnicilor. Drept aceasta cinstind pomenirea voastră, cu osârdie strigăm către voi, izbăviți-ne pe noi din nevoi părinților.

SINAXAR

Întru această lună în 20 de zile, pomenirea Sfinților Cuvioșilor Părinți cei uciși de arabi, în Mânăstirea Sfântului Sava, Sfințitului.

Stih: Îndoite cununi din mâna Domnului voi cei slăviți,

Pentru dureri și pentru vărsarea sângiurilor primiți.

Întru a două zeci, părinții s-au mutat,

De pe pământ la Cerul cel desfătat.

Acești Sfinți Părinți, fiind adunați de prin multe locuri, și șezând la Mânăstirea Sfântului Sava, slujeau lui Dumnezeu cu multă nevoință și îmbunătățită petrecere. Iar pizmașul și urătorul de bine diavolul, a pornit asupra lor pe cei fără de Dumnezeu etiopi, părându-Ii-se că vor găsi mulțime de avere. Iar dacă au mers, și n-au găsit nimic, i-au omorât, unora tăindu-le capetele, pe alții făcându-i bucăți, și pe alții junghiindu-i și vărsându-le sângele, și altora alte feluri de munci făcându-le. Iar Sfinții mulțumind, și-au dat sufletele în mâna lui Dumnezeu, dobândind fericita și veșnica viață a împărăției cerurilor. Pentru care și truda pusniciei cu osârdie au îngăduit, și cununa Muceniei au luat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și mărturisitorul Nichita Episcopul Apoloniadei.

Stih: Pentru icoana ta cumpliri Nichita suferind,

Acum fața ta Hristoase, în ceruri se află văzând.

Acest întru Sfinți Părintele nostru Mărturisitorul Nichita în vremea luptătorilor de icoane, să afla episcop Apoloniadei, nu numai credincios și cucernic, și prea blagocestiv, ci și milostiv și îndurător, și mult întru știința și învățătura Scripturilor, și vestit întru cuvânt. Pentru care fiind silit a se lepăda de închinăciunea Sfintelor icoane a Domnului nostru, Iisus Hristos, și a Preacuratei sale Maici, și a Sfinților și dumnezeieștilor îngeri, și a tuturor Sfinților, și neplecându-se s-a osândit în surghiunii, și întru nesuferite ispite s-a supus. Pentru care cumplit bolnăvindu-se, și-a dat Sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor șapte femei din Aminso: Alexandra, Claudia, Eufrasia Matrona, Iuliana, Eufimia și Teodosia.

Stih: Numărul de șapte feciorelnicul pe fecioare;

Arată pe femeile cele ce au suferit în foc ardere.

Acestea erau pe vremea împărăției lui maximian rău credinciosul. De care pornindu-se mare goană asupra creștinilor, toată vârsta celor ce mărturisea pe Hristos, cu feluri de munci și cu felurite morți era tăiată. Și fiindcă și în cetatea Aminsului aceeași se săvârșea, de către stăpânitorul cetății. Și aceste șapte femei, cu îndrăzneală au stătut înaintea lui, și creștine pe sine mărturisindu-se, și numind pe stăpânitorul, crud și fără de omenie, și vrăjmaș al adevărului, mai întâi a poruncit ca dezbrăcate să se bată cu toiege, apoi li s-au tăiat sânii cu sabia, după acestea spânzurându-le au fost strujite, până ce s-au văzut și însuși măruntaiele lor celor dinlăuntru. Și în sfârșit aruncate fiind în cuptor de foc, și-au dat sufletele lor Domnului.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Rodian, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Rodian ca un trandafir ție roșit,

Hristoase s-a adus prin tăiere vopsit.

Tot în această zi, Sfântul Achila Eparhul, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Jertfă fără de prihană Achila te-ai arătat,

Stăpânului celui fără de prihană cu sabie fiind tăiat.

Tot în această zi, Sfântul Lolion, de pumni ucis s-a săvârșit.

Stih: Lolion a contenit pumnuirile suferind,

Suspin și văitare nescoțând.

Tot în această zi, Sfântul Manuil, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Verse-mi-se de sabie măcar un pahar,

Manuil a zis de sânge dar.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Miron Cretanul, care a mărturisit în Creta, la anul o mie șapte sute nouă zeci și trei, prin sugrumare s-a săvârșit.

Stih: Mir înțelegător te-ai arătat prin sugrumare

Mirone nevoitorule slava Cretei și mărire.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii cei ce puterea cea atotpierzătoare a cuptorului haldeiesc o au stins, prin pogorârea cea în chipul îngerului, Ziditorului au strigat: Bine ești cuvântat, și lăudat, Dumnezeul părinților noștri.

Amândouă războinicele cete ale potrivnicilor celor văzuți, și celor nevăzuți, s-au sălbăticit, văzând pe Mucenici în chinuri slavoslovind. Bine ești cuvântat și lăudat Dumnezeul părinților noștri.

Năzuitorii tăi logodindu-se cu Tine Hristoase, și rănindu-se de dragostea Ta unuia cu adevărat iubit, și-au lepădat neamul și patria și bogăția, strigând, o Izbăvitorule: Bine ești cuvântat, și lăudat Dumnezeul părinților noștri.

Spurcata omorâre, ce au făcut barbarii, nu a strămutat pe doritorii Tăi Hristoase, dintru dumnezeiască slujirea cea din pustie, căci nu s-au spăimântat de cei ce omoară trupul, ca cei ce țineau poruncile Tale, ca o neclintită temelie.

Slugile Tale Hristoase Doamne, cu toată dorința de lume spre Tine alergând, s-au întrarmat cu sufletul împotriva păcatului, și fiind cu cuget preaînțelept bine Ți-au plăcut.

Slavă…

Primind de la Dumnezeu întru lespezile inimilor voastre lege scrisă de Dumnezeu, propovăduiați un Dumnezeu în Treime mucenicilor, strigând: Bine ești cuvântat și lăudat, Dumnezeul părinților noștri.

Și acum… a Născătoarei:

Întru lumina Domnului umblând, veniți să lăudăm ușa cea dumnezeiască, a Împăratului împăraților, pe Maria Preacurata, pe adevărata Născătoarea de Dumnezeu, ca pe o nădejde a sufletelor noastre.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Ale păgânătății organe…

Cei întocmai cu îngerii, râvnind cetelor celor cerești, toată noaptea cu privegheri cânta: Binecuvântați toate lucrurile pe Hristos în veci.

Ridicând mucenicii Crucea, cu tot sufletul au urmat Ție Stăpânului, cântând: Binecuvântați toate lucrurile pe Hristos în veci.

Cu toiege sfărâmându-se fericiții și mulțimea pietrelor suferind, se țineau de bunătate, cântând: Binecuvântați toate lucrurile pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Curățindu-și fericiții sufletul și Duhul, cu tot trupul, cântau: Binecuvântați toate lucrurile pe Hristos întru toți vecii.

Și acum… a Născătoarei:

Cei ce te hulesc pe tine Cel neîmpărțit, că ai fi în două ipostasuri, să se rușineze, ca unii ce se închină pătrimii: Căci noi ne închinăm Ție Hristoase Unuia din Treime.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Ale păgânătății organe, dar ca un vers; iar ale bunei credințe viorile cu mai mare glas răsunau: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimântatu-s-a Cerul…

Prin multe feluri de chipuri iscusindu-se pătimitorii, și măiestriile stăpânitorului lumii biruindu-le, vitejește și cu bunăcredință au rușinat semeția barbarilor, suferind năvălirile lor. Pentru aceasta au luat și cununile îndoite de la Cel drept puitorul de nevoințe.

Petrecându-vă fericiților viața în crăpături și în peșteri sihăstrește, roșindu-vă cu sângiurile voastre, v-ați încuiat întru întunecoasă prăpastie a unei peșteri strâmte și înecându-vă de arderea focului, și de negura fumului, ce ieșea cumplit, v-ați arătat purtători de chinuri, Cuvioșilor.

Lăudăm luptele, cu care vitejește mai presus de fire v-ați străduit, împotrivindu-vă asupra păcatului, ca niște ostași ai lui Hristos preaslăviților, că cu bună laudă ați biruit. Și acum stând înaintea Celui Preaînalt împreună cu adunările Sfinților, aduceți-vă aminte și de noi.

Slavă…

Ca niște fii adevărați și povățuitori împreună cu Sava Părintele, fiind în ceruri plin de raza cea întreit strălucitoare, fericiților, rugați-vă pentru noi cei împreună ucenici și lăudători, ca să se dăruiască pace obștească Bisericii, și sufletelor noastre mântuire.

Și acum… a Născătoarei:

Cel ce Te-ai născut din Fecioară, surpă sprânceana și semeția vrăjmașilor, și sfaturile celor rău credincioși, Ziditorule. Iar adunarea credincioșilor întărește-o neclintită, ca un Dumnezeu, înălțându-i cornul, și cu credința întărindu-o. Ca toți să te mărim pe Tine.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta cerul, și marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te mărim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala postului și Otpustul.