SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului și trei ale Sfântului, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Din tulburările lumii fugind preafericite, ți-ai păzit gândul întru netulburare, nerătăcit și nezbuciumat, întru tulburările și întru întreitele valuri ale vieții, și l-ai ținut întins, și spre înălțime cu dragoste privind, către Stăpânul cel de sus, Făcătorul de bine al tuturor, vrednicule de fericire Iacove.

Afară din tulburarea lumii petrecându-ți viața Părinte, te-ai făcut slobod de patimi, fiind păzit cu Darul, și cu pustnicie întinsă, și cu fulgerele cele dumnezeiești detunând oștile dracilor, dănțuiești lângă Împăratul tuturor și Domnul, bucurându-te acum împreună cu îngerii, a căror viață ai moștenit, Fericite.

Afară de lume și de trup, ai viețuit mai presus de toate ceste văzute, ca unul ce cugetai la slava cea nevăzută, și te minunai întru buna cuviință a cortului celui ceresc, și întru frumusețea cea nepricepută. De care acum umplându-te, roagă-te lui Hristos, ca să mântuiască, pe cei ce cu credință te cinstesc pe tine, Părinte Iacove.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Tuturor scârbiților bucurie și celor năpăstuiți părtinitoare, și hrană săracilor, și mângâiere străinilor, liman celor înviforați, cercetare bolnavilor, acoperământ și sprijineală celor dosădiți, și orbilor toiag tu ești Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, grăbește de mântuiește pe robii tăi, rugămu-ne.

A Crucii, a Născătoarei:

Multe dureri suferind întru răstignirea Fiului și Dumnezeului tău Preacurată, suspinând lăcrimai și strigai: Vai mie dulcele meu fiu, cum pătimești fără dreptate? Cum te spânzuri pe lemn Cela ce dai tuturor viață? Pentru aceasta Preacurată Fecioară, cu credință ne rugăm ție: Fă nouă pe Acela milostiv.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului și ale Triodului după rânduiala lor.

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Chir Ignatie.

Cântarea 1-a, glas 2,

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor că S-a proslăvit.

Luminarea Stăpânului tău primindu-o în suflet Iacove, înșelăciunea cea întunecoasă a lumii o ai părăsit, și slava cea mai presus de lume ai dobândit.

Tu Crucea pe umeri luând, Celui răstignit ai urmat Cuvioase, și preaînțelepțește postnicind, ai micșorat patimile prin înfrânare, Părinte.

Slavă…

Din tinerețile tale te-ai făcut vas încăpător al darurilor Duhului, și cetățean moștenitor al Sionului celui de sus, fericite Iacove.

Și acum… a Născătoarei:

Tu singură Fecioară ai născut pe Dumnezeu, care este întru toate neîncăput, făcându-se încăput întru tine pentru bunătate. Pe care roagă-L, să se mântuiască, cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întărește-ne pe noi…

Viața ți-a fost frumoasă, cuvântul tău dumnezeiesc, îndulcit cu sarea dragostei, inima prea umilită. Pentru aceasta pe tine cu credință te fericim.

Închinându-te dumnezeiescului chip al lui Hristos, Celui ce S-a arătat în trup pentru noi, ai suferit izgoniri, primejdii și dureri, preafericite Părinte.

Slavă…

Ca o jertfă curată pe sineți te-ai adus Domnului, prin omorârea păcatului și jertfe fără de sânge ai adus lui, ca un Ierarh după lege.

Și acum… a Născătoarei:

Cădelniță de aur cu adevărat, și năstrapă a manei celei dumnezeiești, scaun și palat preafrumos al lui Dumnezeu, pe tine Fecioară te numim.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale…

De frumusețea învățăturilor tale, și de strălucirea înțelegerilor, și de lumina cuvintelor Părinte spăimântându-ne, luminat după datorie te cinstim pe tine Iacove prealăudate, Ierarhe al Ziditorului tău, pentru aceasta cu cântări de laude îți strigăm ție: Mântuiește-ne pe noi cu rugăciunile tale.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Fiecare unde se mântuiește, acolo după dreptate și aleargă, în care altă scăpare este ca aceasta, precum tu Născătoare de Dumnezeu, care acoperi sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Toiag de putere dobândind Crucea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, cu dânsa surpăm întărâtările vrăjmașilor, noi care cu dragoste pe tine neîncetat te mărim.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii tale și Te-am proslăvit pe Tine unule Iubitorule de oameni.

Cu curgerile lacrimilor spălându-te pururea, te-ai arătat vas curat al Duhului, preafericite.

Cu rugăciunile tale cele de toată noaptea, adormind dezmierdările trupului, te-ai arătat făclie neadormită a nepătimirii.

Slavă…

Smerit și blând și milostiv, fără de răutate, și întreg la minte ai fost Cuvioase Ierarhe.

Și acum… a Născătoarei:

Neispitită de nuntă Stăpână, care negrăit ai zămislit pe Dumnezeu, izbăvește pe toți de scârbe, și de ispite.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul veacurilor Doamne, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Dorind de slava cea adevărată, arătat ai urât înălțimea cea dintre oameni, și te-ai făcut luminător strălucind cu strălucirea cugetării celei smerite, Cuvioase Părinte.

Întărindu-te pe sine-ți, ai stătut la rugăciunile cele de toată noaptea, primind cu ochiul sufletului razele cele dumnezeiești, Părinte Ierarhe de Dumnezeu cugetătorule Iacove.

Slavă…

Întru multă înfrânare, întru priveghere prea întinsă, întru rugăciune și întru pătimire rea ai căutat pe Dumnezeu, pe cel ce te-a mutat pe tine către lăcașurile cele de sus, Cuvioase.

Și acum… a Născătoarei:

Vindecă Preacurată ca o milostivă inima mea cea rănită de asuprelile vrăjmașului, ceea ce negrăit ai născut pe cel rănit la trup pe Cruce.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul greșalelor…

Izvoarele lacrimilor tale Cuvioase marea patimilor celor cumplite a uscat, și mângâierea cea de acolo a pricinuit sufletului tău celui cinstit Cuvioase Iacove.

Făcutu-te-ai nepomenitor de rele, blând, fără răutate, cuvios, dulce, smerit, înțelept, cumpătat și plin de luminare, Părinte preaslăvite.

Slavă…

Împreună cu a păstorilor celor dumnezeiești, s-a proslăvit pomenirea ta Părinte, ca a unui păstor bun, ca unul ce cuvios a păstorit turma, înțelepte păstorule Iacove.

Și acum… a Născătoarei:

Cela ce toate cu voirea le-a lucrat, vrând a locuit în pântecele tău, cel neispitit de nuntă, îmbogățind ca un Milostiv cu nestricăciune, pe cei căzuți la stricăciune.

Irmosul:

Întru adâncul greșalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC, glas 4.

Lumea lăsând, și prin înfrânare arătat supunând trupul, ai urmat lui Hristos, preafericite Iacove, de unde ai dobândit ungerea cea sfântă a arhieriei, și acum te-ai mutat către cetele cele nematerialnice, rugându-te pentru noi toți, cei ce te lăudăm pe tine.

SINAXAR

Întru această lună în 21 de zile, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Iacov Episcopul Mărturisitorul.

Stih: Iacove al Domnului fiind jertfitor,

Cu călcâiul rușinezi pe balaurul cel de călcâi mușcător.

În a două zeci și una sub pământ,

Au ascuns pe Iacov cel preasfânt.

Acesta din mică vârstă petrecând în viața sihăstrească, s-a curățit pe sine cu postul, și cu cealaltă rea petrecere. Drept aceea s-a făcut Episcop, răbdând multe goane, căci fugea și ura pe hulitorii de icoane. De aceea răbdând într-acestea, și, luptându-se cu foamea și cu setea, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea celui întru Sfinți Părintelui nostru Toma patriarhul Constantinopolului.

Stih: Toma viața cea mărginită a lăsat,

Și viața cea nemărginită precum se cade a aflat.

Acest dintru Sfinți Părintele nostru Toma, pentru cea peste seamă bunătate ce avea, și desăvârșită înțelepciune și smerenie, a fost ales diacon bisericii celei mari, și sachelarie, de Preacuviosul Părintele nostru, și marele întru minuni Ioan postnicul, pe vremea împărăției celui dea pururea pomenit și fericit Mavrichie. Apoi după moartea și acestui Ioan și a lui Chiriac ce după dânsul a arhierit, s-a pus patriarh Constantinopolului, și ținând scaunul patriarhiei trei ani, și două luni, și luptându-se foarte asupra eresurilor, și întărind pravoslavnicele dogme și păstorindu-și turma bine, și cu plăcerea lui Dumnezeu, cu pace a răposat.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Filimon și Domnin.

Stih: Tăiat fiind Filimon și pe Domnin al său prieten iubit;

A dori tăierea capului l-a sfătuit.

Aceștia erau din marea slăvită cetatea Romei, iar în vremea goanei, ducându-se în Italia și acolo propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, și pe mulți întorcându-i la credința lui Hristos, îi boteza. Pentru care fiind prinși de închinătorii de idoli, și înfățișându-se la stăpânitorul locului, și nici de măguliri plecându-se, nici de făgăduielile darurilor, ci numai pe Hristos chemând și Dumnezeu propovăduindu-l, au fost întinși pe pământ goi de patru ticăloși, care fără milă i-au bătut, și i-au aruncat la închisoare; din care scoși fiind li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Viril Episcopul Cataniei.

Stih: Viril murind a luat îndoite cununi,

Ca cel ce a biruit și patimile și pe demoni.

Acesta a fost ucenic Sfântului Apostol Petru, din Antiohia trăgându-și neamul. Și ducându-se în părțile apusului și împreună cu el, s-a prohorisit Episcop Cataniei de același Apostol. Deci bine și cu plăcere de Dumnezeu păstorindu-și turma sa, și feluri de minuni lucrând, pe mulți a întors la credința lui Hristos. Din care una a pomeni de trebuință este. Era în acel loc un izvor de apă foarte amară, a cărui amărăciune, prin rugăciunile către Dumnezeu, o a prefăcut întru dulceață. Care aceasta văzându-o oarecare elini închinători de idoli, au crezut în Hristos, împreună cu alții mulți. Întru acestea dar ajungând la adânci bătrânețe și adormind somnul cel cuvenit Sfinților, s-a îngropat cu cinste întru același ostrov, dând până astăzi vindecări celor ce cu credință se apropie de Moaștele lui.

Tot în această zi, Sfântul Serapion, din Sidon, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Serapion pe toate în mâinile săracilor le-a dat,

În sfârșit și duhul său Domnului l-a dat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Suferit-ai multe izgoniri, prin neslăvite ispite Părinte Iacove, biruind pe luptătorii icoanelor, ca un râvnitor prea cu dreptate, luminând pe toți, cei ce te vedeau, și strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cugetând înfricoșată venirea lui Hristos, toată viața cu umilință ți-ai petrecut, până ce ai aflat desăvârșit curățire greșalelor, și mângâiere veșnică, și luminare adevărată și slavă negrăită, preafericite.

Slavă…

Cu blândețea sufletului arătându-te miel al Păstorului Hristos, și de Dânsul păstorindu-te, întru Duhul, te-ai arătat păstor oilor celor cuvântătoare Părinte, cu dânsele pururea cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum… a Născătoarei:

Marie cinstită pururea Fecioară curată binecuvântată, ceea ce ești îndreptarea celor ce cad, izbăvirea păcătoșilor, mântuiește-mă pe mine nesățiosul, mântuiește-mă, pe cel ce strig Fiului tău: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Dumnezeu cel ce S-a…

Cu vărsările luminii celei curate luminându-se mintea ta cea preacurată, înțelepțește a izgonit întunericul dracilor și negura patimilor Cuvioase, strigând: Lăudați-L pe Hristos în veci.

Săgețile cele înfocate ale vrăjmașilor, cu ploile lacrimilor celor neîncetate le-ai stins, și de dragostea lui Hristos aprinzându-te preafericite, ai ars mărăcinii cei stufoși ai dezmierdărilor, înțelepte Iacove.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Pe turma aceasta pe care o ai adunat prin învățăturile tale înțelepte și pe cei ce cu credință săvârșesc sfințită și cinstită și plină de lumină dumnezeiască pomenirea ta, prin rugăciunile tale păzește-i de ispite și de primejdii.

Și acum… a Născătoarei:

Izvor viu fiind, ca ceea ce ai născut Apa vieții, sufletul meu cel topit de învăpăierea păcatului, înviază-l Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să te slăvesc întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeul cuvântul cel…

După trudele cele multe, după ostenelile cele nenumărate, și după sudori și scârbe adevărate, către limanul cel ceresc te-ai odihnit, adunând bogăția bunătăților celor dumnezeiești, Preasfințite Părinte, înfrumusețarea cuvioșilor.

Ca pe o stea de ziuă, ca pe o casă a Duhului, ca pe un trandafir plin de bună mireasmă tăinuită, ca pe un pom cu ramuri înalte, ca pe un părtaș al slavei celei veșnice, ca pe un înțelept Ierarh, te cinstim pe tine Părinte Iacove.

Slavă…

Curgerile lacrimilor tale cu adevărat trimițându-se din-destul în pământul inimii, au crescut Spicul cel copt, Care pururea hrănește sufletele, celor ce cu credință te cinstesc pe tine Părinte, de Dumnezeu cugetătorule Ierarhe Iacove.

Și acum… a Născătoarei:

Iartă-mi Doamne, iartă-mi, când vei vrea să mă judeci pe mine, să nu mă osândești în foc, să nu mă mustri cu mânia Ta, Te roagă Fecioara, care Te-a purtat în pântece pe Tine Hristoase, și mulțimile îngerilor, și slăvitul Iacov.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl mărim.

LUMINÂNDA glasului de 3 ori. STIHOAVNA Triodului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.