SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului și trei ale Sfinților, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Dezmierdările trupului și trupul cel anevoie înfrânat, prin dar l-ai supus la zăbala înfrânării, Fericite, cu puterea Duhului, ca un prea-ales biruind toată arma vrăjmașului. Pentru aceasta te-ai făcut povățuitor călugărilor, celor ce urmează totdeauna înțeleptei și dumnezeieștii propovăduirii tale Nicone.

Strălucind ca soarele de la răsărit preafericite, toată lumea o ai luminat, cu strălucirile minunilor, adunând ceată de ucenici, luminoși ca stelele. Cu care împreună ai pătimit prea cu răbdare, tăindu-vă prin sabie, și duhurile voastre punându-le în mâinile Stăpânului, Împăratului tuturor.

Nici foamea, nici primejdia, nici goliciunea, nici bătăile, nici moartea cea prea silnică, cu adevărat nu v-au despărțit pe voi de dragostea lui Hristos, vrednicilor de minune. Ci ca niște mielușei spre junghiere, urmând Păstorului, ați ajuns de la apus întru neînserata odihnă a Împărăției Cerurilor, cununi purtând, purtătorilor de chinuri.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Tămăduirea și leacul cel prea-ales și mântuitor al pocăinței, tu mie să-mi dăruiești, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul meu, și curgerile lacrimilor, și cugetarea ceasului celui groaznic și înfricoșat, și neamăgirea Judecătorului, ca prin rugăciunile tale să scap de cutremurul muncilor și să dobândesc darul cel dumnezeiesc.

A Crucii a Născătoarei:

Mielușeaua ceea ce Te-a născut pe Tine, Mielușelul și Păstorul, dacă te-a văzut răstignit pe lemn, ca o Maică tânguindu-se grăia către Tine: Preaiubite Fiule, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii îndelung-răbdătorule? Cum Ți s-au pironit Cuvinte, mâinile și picioarele Tale, de cei fărădelege? Și sângele Tău Ți-ai vărsat Stăpâne?

LA UTRENIE

CANONUL Sfinților, și al Triodului după rânduiala lor.

CANONUL Sfinților.

Facere a lui Iosif:

Cântarea 1-a, glas 4,

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Prin luptele cele pustnicești biruind pe cel cu măiestrie rea, te-ai încoronat cu frumusețile cele mucenicești, și acum stai înaintea lui Dumnezeu, rugându-te pentru noi, care te cinstim pe tine Cuvioase Nicone.

Împuternicindu-te cu puterea, Celui ce a întărit neputințele noastre, mai întâi a făcut vitejii în războaie,, Fericite. Și făcându-te biruitor ai alergat la Botezul lui Hristos.

Slavă…

Ceata ucenicilor tăi înțelepte, strălucindu-se mai întâi cu sihăstriile, s-au împodobit și cu mucenicia, și prin îndoite lupte și-au împletit și îndoite cununi.

Și acum… a Născătoarei:

Ușa pogorârii Tale celei către noi Doamne, mai presus de fire Te-a născut Dumnezeu și om, în două firi, care Te numești în taină Răsărit și Soare și Lumină.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Veselească-se de tine…

Oastea cea dumnezeiască, încingându-o cu ostășire duhovnicească, o ai întrarmat către luptele pătimirii, Mucenice al lui Hristos Nicone.

Pustnicește mai întâi răstignindu-ți trupul, te-ai nevoit a birui cetele dracilor, prin bătăile cele mucenicești, preaslăvite Nicone.

Slavă…

De la răsărit ca o stea, pornindu-te la apusuri ai ajuns, unde murind ai apus, și către Hristos ai răsărit Nicone.

Și acum… a Născătoarei:

Ceata mucenicilor a închipuit junghierea Ta Stăpâne, cunoscându-Te pe Tine odrăslit, din porunca cea neispitită de nuntă.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glas 3.

Podobie: Pentru mărturisirea…

Prin dumnezeiești graiurile maicii tale, a strălucit lumină în inima ta, și cu botezul luminându-te, te-ai numărat în cetele călugărilor, și te-ai făcut povățuitor și luminător celor ce urmau ție Cuvioase. Cu care împreună roagă-te lui Hristos, ca să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Dumnezeiesc cort te-ai făcut Cuvântului, singură Fecioară Maică Preacurată, cu curăția covârșind pe îngeri. Și pe mine, cel ce mai mult decât toți m-am făcut întinat prin păcatele trupului, cu dumnezeiești apele solirii tale curățește-mă, cinstită, dându-mi mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea Preacurată, Fecioara Maica Cuvântului, cea nestricată, văzând pe Cruce spânzurat, pe Cel ce a răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică plângând a strigat: Vai mie Fiul meu, cum pătimești! Vrând să izbăvești pe om, din necinstea patimilor.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Întru dumnezeieștile vărsările luminii îndulcindu-te, râurile muncilor neîngrădit le-ai trecut, Nicone, vrednicule de minune. Și după vrednicie ai primit cununa biruinței, Mucenice.

Cu prealuminoasă vitejie strălucind, ca un sihastru te-ai luptat, omorând mai întâi patimile trupului, biruind a doua oară și cu mucenicia cetele dracilor.

Slavă…

Cu arma bunei credințe v-ați oștit asupra vrăjmașului, de Dumnezeu înțelepțiților, și prin moarte bună slavă ați câștigat și bucurându-vă strigați: Slavă puterii Tale, Doamne.

Și acum… a Născătoarei:

Ca pe una, ce ești mai înaltă decât toată zidirea, Ziditorul te-a iubit pe tine Fecioară Maică Preacurată, arătându-te pe tine Maică a Sa. Pe care adunările pătimitorilor te roagă cu prea bună-cuviință.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Bine plecându-te dumnezeieștilor sfătuiri ale maicii tale, în războaie ai avut puterea Crucii Nicone, cele mai bune în taină învățându-te.

Cu lumina bunătăților fiind luminată viața ta, de Dumnezeu cugetătorule, ai avut mucenicia ca pe o podoabă prea înfrumusețată, preacinstite Nicone.

Slavă…

Legilor celor de Dumnezeu începătoare, bine supunându-se mucenicii, au biruit, și pe cei fărădelege cu dumnezeiască întrarmare, vitejește i-au surpat.

Și acum… a Născătoarei:

Lumina cea fără de ani, Raza Părintelui o ai născut nouă Preacurată, făcându-Se sub ani, din bogăția bunătății.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas…

Aducând ceată de Mucenici ca niște stele, ca un soare cu multă lumină ai alergat de la răsărit, și cu razele voastre ați luminat apusul, de Dumnezeu cugetătorule Nicone.

Cu picăturile sângiurilor tale, Mucenice, ai înecat mările mulțimii dumnezeilor și întru adâncul luptelor, ai sugrumat pe cumplitul și preavicleanul aflătorul răutății.

Slavă…

Ca niște crini în livada bunătăților ați înflorit, și ca niște trandafiri cu bună mireasmă, miresmând inimile noastre cu frumusețile muceniciei, purtătorilor de chinuri, de Dumnezeu insuflaților.

Și acum… a Născătoarei:

Biserică și palat însuflețit al lui Dumnezeu, cunoscându-te pe tine ceata purtătorilor de chinuri, te roagă Stăpână, care singură ai ridicat necinstea femeilor.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glas 4.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat…

Cu cuviință viețuind mai întâi Nicone, ai adunat ceată de cei supuși lui Dumnezeu, și cu bunăcredință pururea următoare ție, cu razele patimilor ca un soare purtător de lumină de la răsărit până la apus strălucind, ai împuținat înșelăciunea cu pârâul sângiurilor tale.

SINAXAR

Întru această lună în 23 de zile, pomenirea Sfântului Mucenic Nicon, și cu ucenicii săi, o sută nouăzeci și nouă.

Stih: Nicone cunună de biruință îți gătește ție

Dătătorule de cununi, pentru aceasta fii murind de sabie.

În a doua zeci și trei Nicon și-a dat prin sabie sfârșitul cel lăudat.

La ucenicii săi.

Stih: Unul trebuie ca patru cinci zecimi să fie,

Tăindu-se cei împreună Mucenici prin sabie.

Acest sfânt Nicon, a fost în vremile stăpânirii ighemonului Chintilian, trăgându-se cu neamul din părțile Napolitanilor, frumos la chip, și la față luminat și înfricoșat în războaie. Din tată elin, și Maică creștină. De aceea întâmplându-se război mare, și înconjurare de oaste tare, aducându-și fericitul aminte de învățăturile maicii sale, și suspinând dintru adâncul inimii, și zicând: Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi și întărindu-se pe sine cu cinstitul semn al Crucii, a intrat în mijlocul vrăjmașilor și n-a încetat lovind pe unii cu sabia, pe alții cu sulița, până când, i-a biruit pe toți și i-a înfrânt, de care lucru toți s-au mirat, și de vreme ce s-a întâmplat cele ale războiului după voia lor, s-a întors și el cu ceilalți la casa sa. Și spunându-și gândul către maică-sa, cum că voiește a se boteza, au călătorit spre părțile Constantinopolului, și sosind la ostrovul, ce se cheamă Hion, s-au apropiat de un munte, și stând acolo șapte zile, nevoindu-se în post și în priveghere și în rugăciune. I-a vestit un dumnezeiesc înger, ca să se pogoare la mare cu toiagul care i-l dăduse acel ce i s-a arătat, și sosind la mare, a aflat o corabie și a intrat într-însa, și în două zile a sosit la muntele Ganului. Și după întâmplare i-a ieșit înainte un episcop în chip de monah; și luându-l de mână l-a dus la o peșteră, unde locuia el, și învățându-l l-a botezat în numele Sfintei Treimi, împărtășindu-l și cu Sfintele Taine. Și după trei ani l-a hirotonit preot, apoi și episcop. Și luând asupra sa a fi îndreptător și mai mare peste toți monahii, câți se adunase acolo, care era o sută nouăzeci și nouă, s-au dus cu toții la Mitilin, și de acolo au trecut în Italia, și văzând pe Maica, pe care murind o au și grijit și o au îngropat. Apoi de acolo s-au dus la Sicilia, și au locuit în muntele ce se zice al Tavromeniei, împreună și cu ceilalți o sută nouăzeci și nouă. Deci aflând ighemonul cele pentru Sfântul, îndată a trimis de l-a adus înaintea lui împreună și pe toți cei o sută nouă zeci și nouă. Și făcându-le întrebare, i-au pus jos la pământ și i-au sfărâmat rău cu răni, și în sfârșit le-au tăiat capetele. Iar pe Sfântul Nicon l-au întins de patru părți a trupului, și l-au ars pe dedesubt cu făclii, și l-au legat de dobitoace sălbatice, de l-au târât pe pământ, și l-au dat de o râpă, și l-au bătut cu pietre peste gură, și i-au tăiat limba. Și pe urmă i-au tăiat capul, și așa i s-a plinit mucenicia.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Gheorghie cel nou ivit, și făcătorul de minuni din Dinpiu.

Stih: Din vecini Gheorghie și aici fiind:

Și acolo, socotesc că cu tainica lui Hristos fecioară ești petrecând.

Acesta lăsându-și femeia și copiii, și rudele, a ales calea cea strâmtă. Și intrând sub jugul Domnului cel ușor, înconjura cetăți și sate și însuși pustiul, lipsit fiind, necăjit, de rău supărat. Deci descoperindu-se lui de la Dumnezeu sfârșitul, s-a dus la Constantinopol, și mergând la preacinstita biserică, a Sfântului Ioan cuvântătorului de Dumnezeu, la locul numit Dinpiu, s-a odihnit în Domnul, după ce a zăbovit acolo multe zile. Și după ce s-au adunat de față cei ce erau să-l îngroape, și au văzut lanțul cu care era înfășurat trupul lui, că era foarte greu, și tot trupul lui era tipărit în el, deci strigau: Doamne miluiește. Pentru care a fost și îngropat în tinda pomenitei Biserici, în mormântul de marmură ce i s-a făcut, revărsând vindecări de multe minuni celor ce cu credință se apropie de el, din care unii din cei ce au câștigat ajutorul lui încă și acum tuturor mărturisesc facerile de minuni ce s-au făcut la ei.

Tot în această zi, Sfântul Dometie, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Acest ce se uită înlăuntru cumplit purtător de sabie:

Grăbește ca că pogoare prin sabie capul lui Dometie.

Tot în această zi, Sfântul noul Cuvios Mucenic Luca, care a mărturisit în Mitelina la anul o mie opt sute doi, prin spânzurare s-a săvârșit.

Stih: Luca cel Cuvios prin spânzurare se află murind:

Și cu ceata mucenicilor împreună este prăznuind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât văpaia focului fiind aprinși au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Mai mult decât aurul fiind ispitit cu bătăile, de Dumnezeu cugetătorule turn al bunătăților te-ai arătat, gonind năpădirile dracilor, și strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

După sfârșit fiind aruncat trupul tău întru ascuns Mucenice, slobozind străluciri dumnezeiești ale tămăduirilor, gonește vătămarea demonului, care arătat le-a făcut, silindu-se de Dumnezeiescul Duh.

Cu totul îndulcindu-te întru privirile cele dumnezeiești, ți-ai dat trupul bătăilor prin răbdare preafericite, căci ai dorit a sta în ceruri înaintea Atotțiitorului, purtătorule de cunună slăvite.

Slavă…

Fiind păstor al oilor celor cuvântătoare, nevătămat ai păzit staulul Părinte înțelepte, de lupii cei înțelegători, și împreună cu dânsele te-ai sălășluit în lăcașul cel ceresc, ca să stați înaintea Stăpânului tuturor.

Și acum… a Născătoarei:

Cuvântul Tatălui, nestricând nicicum fecioria ta, S-a sălășluit întru tine, și a tras ceata mucenicilor cea pururea pomenită, care te propovăduiește pe tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și Daniil…

Purtând strălucirea inimii tale neadormită, și adăpată cu pâraiele lacrimilor și cu sângele muceniciei Cuvioase, locuiești acum în cămara cea nefăcută de mână, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Arătatu-te-ai podoabă pustnicilor, și pătimitorilor, căci întru amândouă te-ai arătat iscusit, ridicând biruințe care îngrozesc mintea, asupra vrăjmașului Nicone, strigând: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Sufletele le-ai adăpat cu sângiurile tale, îndemnându-le către râvnă dumnezeiască Cuvioase, tabăra dracilor o ai rănit cu săbiile rănilor, arătând întru tine numirea cea adevărată, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum… a Născătoarei:

Rupe sarcina cea grea a răutăților mele Preacurată, ceea ce prin nașterea ta ai îndreptat căderea lui Adam, și mă luminează prealăudată, ca într-un suflet să strig: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată…

Văzutu-te-a pe tine, înflorit cu frumusețile rănilor, Dătătorul cununilor, și îmbrăcat cu porfira dintru muceniceștile tale sângiuri, și împreună cu Dânsul te-ai sălășluit, dumnezeiește veselindu-te Nicone.

Cât este de preafrumoasă dragostea ta, care o ai avut către Domnul; și cât este de fierbinte dorirea cea aprinsă de focul cel dumnezeiesc și preaminunată este pătimirea, care te-a împreunat pe tine cu cele cerești Nicone.

Avându-te pe tine soborul pătimitorilor, ca pe un soare mare întru înălțimea Bisericii, ca niște stele de lumina cea dumnezeiască revărsându-se, cu strălucirile cele slobozitoare de raze, lumea o strălucesc.

Slavă…

Aducând înaintea Dătătorului de cununi ceata pătimitorilor cea de două sute, te-ai ridicat către lăcașurile cele nestricate, cu care, împreună adu-ți aminte Mucenice, pentru cei ce astăzi săvârșesc sfințită pomenirea voastră.

Și acum… a Născătoarei:

Lăcaș Luminii te-ai arătat a Ceea ce pentru noi S-a născut din tine, pe care roagă-o neîncetat Preacurată, ca să lumineze cugetele noastre celor ce cu pravoslavie te cântăm pe tine și Născătoare de Dumnezeu te propovăduim Fecioară Maică curată.

Irmosul:

Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

LUMINÂNDA glasului, de 3 ori. STIHOAVNA Triodului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala postului și Otpustul.