SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

VEZI: Pentru înainte prăznuirea Bunelor Vestiri ale Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, ori în ce zi, se vor întâmpla, să se caute învățătura pe larg la Triod, începându-se de la slova aceasta: (R)

La Doamne strigat-am… Punem stihirile pe 10. Samoglasnica zilei de 2 ori, și mucenicina, și 3 podobnice ale Triodului, și ale înainte prăznuirii 4, glas 4,

Podobie: Ca pe un viteaz…

Taina cea ascunsă și de îngeri neștiută, Gavriil Arhanghelul o adeverează. Și acum vine la tine, ceea ce una ești nestricată și bună porumbiță și chemarea neamului nostru, și strigă către tine: Preasfântă bucură-te, gătește-te, prin Cuvântul acesta, să primești pe Dumnezeu Cuvântul în pântecele tău. De 3 ori.

Cămară purtătoare de lumină, s-a gătit Ție Stăpâne, pântecele cel nestricat al fiicei lui Dumnezeu. Pogoară-te și vino la dânsa, miluiește făptura Ta, care pentru pizmă a luat război, și a fost ținut în robia celui viclean, și frumusețea cea dintâi și-a pierdut, și așteaptă pogorârea Ta cea mântuitoare.

Gavriil Arhanghelul, arătat vine la tine și strigă ție, ceea ce ești cu totul fără prihană: Bucură-te dezlegarea blestemului, scularea celor căzuți. Bucură-te ceea ce una ai fost aleasă lui Dumnezeu; bucură-te norul cel însuflețit al soarelui, primește pe Cel fără de trup, care a voit a Se sălășlui în pântecele tău.

Slavă… Și acum… glas 2.

Binevestește Gavriil astăzi celei pline de dar: Bucură-te Fecioară care nu știi de mire și neispitită de nuntă! Nu te mira de chipul meu cel străin, nici te spăimânta, că Arhanghel sunt. Șarpele a amăgit pe Eva oarecând; iar eu acum binevestesc ție bucurie: Rămânea-vei întreagă, și vei naște pe Domnul Preacurată.

VOHOD: Prochimenul și paremiile zilei.

Și cealaltă slujbă a liturghiei celei mai înainte sfințite. Iar de nu este liturghie la Doamne strigat-am… Stihirile pe 6, ale triodului 3 și ale praznicului 3. Slavă… Și acum… Binevestește Gavriil astăzi…

LA STIHOAVNĂ, cântăm samoglasnica zilei de 2 ori, și mucenicina. Slavă… Și acum… a înainteprăznuirii, Glas. 2, a lui Teofan. Taina cea din veac se descopere astăzi..., Caută în ziua de praznic, Slava, de la Laude Acum slobozește pe robul Tău… Sfinte Dumnezeule… Și după: Tatăl nostru… Troparele: Născătoare de Dumnezeu Fecioară… Și metaniile. Iar de se va întâmpla Sâmbătă, sau Duminică, se zice troparul acesta al înainteprăznuirii, glas 4:

Astăzi începerile bucuriei, a toată lumea îndeamnă a lăuda înainteprăznuirea, că iată Gavriil vine aducând fecioarei Bunăvestire, și către dânsa strigă: Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine.

LA UTRENIE

Aliluia și troicinile glasului, iar de se va întâmpla Sâmbătă sau Duminică. La Dumnezeu este Domnul… Troparul înainte-prăznuirii. După obișnuitele Catisme și după sedelne Psalm 50.

CANOANELE

Al înainte-prăznuirii cu Irmosul pe 6, și ale Triodului după rânduiala lor.

CANONUL înainte-prăznuirii.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 4,

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Lumea cu bucurie se veselește, ca ceea ce a simțit pogorârea Domnului întru tine. Că pentru milostivirea milei din cer se pogoară, în pântecele tău Fecioară întrupându-Se.

Iată la tine împărăteasă se trimite dumnezeiescul Arhanghel, să-i vestească venirea Împăratului tuturor și Dumnezeu, și să strige ție: Bucură-te chemarea strămoșului.

Năstrapa cea prealuminoasă și cu totul de aur, se gătește spre primirea manei vieții: Că la tine va să vină prin glasul îngerului, întru tine mai presus de fire sălășluindu-se.

În pântecele tău cel curat va să se sălășluiască Domnul, cel ce locuiește pururea în cer. Că vine să facă Cer, amestecarea celor pământești, întru aceasta arătat îmbrăcându-Se.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu întru înțelepciune…

Pământule, cel ce creșteai cu întristare spinii patimilor, săltează, dănțuiește; că iată lucrătorul pământului, cel fără de moarte, vine acum, să te scoată din blestem.

Dumnezeiască lână, Fecioară neîntinată gătește-te; că întru tine va să Se pogoare Dumnezeu ca o ploaie, ca să usuce izvoarele călcării de poruncă.

Dumnezeiască carte împodobește-te! Căci cu degetul Tatălui va să se scrie întru tine dumnezeiescul Cuvânt întrupându-Se, dezlegând călcarea de lume a dobitociei mele.

Sfeșnice de aur, primește Focul Dumnezeirii, Cel ce strălucește prin tine, și lumină lumii dăruiește. Prin care întunericul răutăților mele va să se strice.

Irmosul:

Nu întru înțelepciune și în putere, și în bogăție ne lăudăm; ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea Ipostatnică Hristoase. Că nu este Sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.

Sedealna, glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale…

Astăzi toată făptura să bucură, căci îngerul zice ție: Bucură-te, binecuvântată Marie Preacurată Maica lui Hristos. Astăzi se întunecă dușmănia șarpelui; căci legătura blestemului strămoșului s-a dezlegat. Pentru aceasta și noi pentru toate strigăm către tine: Bucură-te ceea ce ești plină de dar!

Slavă… Și acum… altă Sedealnă, glas 1.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii…

Cu venirea Preasfântului Duh, pe Cel împreună cu Tatăl pe scaun șezător, și de o Ființă, prin glasul Arhanghelului l-ai zămislit, de Dumnezeu Născătoare, chemarea lui Adam.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Taina cea dedemult, mai-nainte de veci rânduită, începe a lua arătare. Pământule și cele cerești, cu un glas veseliți-vă și cu bucurie strigați.

Cămara cea mare a Împăratului, deschideți dumnezeieștile intrări ale auzurilor, că iată vine la tine Hristos adevărul, și va să Se sălășluiască în mijlocul tău.

Ca să îndrepteze Izbăvitorul alunecarea strămoașei, Se va arăta sălășluindu-Se în pântece neispitit de nuntă, Căruia să-i strigăm cu bună versuire: Slavă puterii Tale, Doamne.

Avvacum munte mare, pe tine dedemult mai-nainte te-a numit, cu bunătățile umbrit: Din care era să se arate Dumnezeul nostru, Fecioară cu totul fără prihană, ceea ce una ești îndreptarea oamenilor.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

O nespurcată mielușea! Mielușelul Dumnezeul nostru în pântecele tău vine să Se sălășluiască, ridicând păcatele noastre.

Toiagul cel de taină, peste puțin va să înflorească Floarea cea dumnezeiască precum scrie, din rădăcina lui Iessei nouă arătându-Se.

Prin glasul îngerului, lucrându-te ca o vie, spre odrăslirea Strugurului celui copt și nestricat, gătește-te Fecioară.

Cel ce ești mai mare între Prooroci Isaie, veselește-te; căci Fecioara, pentru care ai propovăduit, în pântece zămislește pe Îngerul Sfatului celui mare.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas…

Bucură-te, ție Gavriil Arhanghelul grăiește, că bucuria vei să o zămislești în pântecele tău negrăit, care Eva prin neascultare Fecioară, o a pierdut.

Nu te teme, nu va arde nicicum pântecele tău Focul Dumnezeirii Fecioară; căci rugul pe tine mai-nainte te-a închipuit dedemult, aprins fiind, și nicicum arzând Preacurată.

Munte, pe care Daniil mai-nainte l-a văzut cu Duhul, bucură-te Fecioară; că din tine Piatra cea înțelegătoare va să Se taie, și va să zdrobească idolii cei fără de suflet ai dracilor.

Împăratul păcii la tine va să vină, și prin tine Maica lui Dumnezeu, va să împace, pe cei supuși și biruiți prin sfatul cel rău al șarpelui.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glas. 8.

Podobie: Apărătoarei Doamnei…

Tu ești începătura mântuirii noastre, tuturor celor de pe pământ, de Dumnezeu Născătoare, că dumnezeiasca slugă marele începător cetelor Gavriil a fost trimis din Cer, să stea înaintea ta, și ți-a adus bucurie de dar dăruită. Pentru aceasta toți strigăm ție: Bucură-te mireasă nenuntită.

SINAXAR

Întru această lună în 24 de zile, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Artemon Episcopul Seleuciei, din Psidia.

Stih: Artemon trupul aruncându-l ca pe o ușurare:

Nimic pământesc având, trece către cereasca sălășluire.

În douăzeci și patru Edenul a primit.

Pe Artemon cel preacinstit.

Acest fericit era de patrie din cetatea Seleuciei, născut și crescut într-însa. Deci sosind fericitul Apostol Pavel acolo, nu era cu putință a se ascunde lumina sub obroc. Ci l-a făcut păstor și dascăl norodului. Carele povățuind bine și cu plăcerea lui Dumnezeu turma sa, s-a făcut tuturor, celor ce le trebuia liman de mântuire, văduvelor și săracilor și lipsiților grijitor, și sufletelor și trupurilor doctor. Întru acestea bine petrecând, și-a săvârșit viața în adânci bătrânețe.

Tot în această zi, Sfântul Sfințitul Mucenic Artemon, Preotul Laodiceei.

Stih: Mutându-te din lume, și de Dumnezeu apropiindu-te:

Al tău sunt eu, mântuiește-mă ai zis Artemone fericite.

Când împărățea dioclețian în Roma, trimis a fost în părțile Laodiceei, oarecarele comis Patricie cu numele, ca să facă după poruncile împărătești. Iar Sisinie Episcopul locului împreună cu Artemon Preotul și cu alți oarecari creștini, au intrat noaptea în capiștea Artemidei și zdrobind idolii cei de acolo, prin foc i-a făcut cenușă. Despre care înștiințându-se mai sus numitul comis, s-a umplut de mânie, și luând cu sine mulțime de norod, călare fiind el pe cal împărătesc ieșea afară din cetate către biserica creștinilor, ca să ardă pe toți și pe Sisinie și pe Artemon, să-i taie în bucăți. Deci apropiindu-se el de biserică, s-a cuprins de mare frică, și venindu-i o foarte mare fierbințeală, s-a întors acasă și s-a pus în așternut. Din care venind în nespusă ticăloșie, a înștiințat pe Episcopul zicându-i: Roagă-te Dumnezeului tău, ca să mă ușurez de boală, și-ți voi face chipul tău de aur în mijlocul cetății; iar Episcopul dimpotrivă l-a înștiințat zicând: Aurul tău fie cu tine. Iar de vei crede Hristosului și Dumnezeului meu, te vei vindeca. Iar el i-a scris lui așa: Cred întru Dumnezeul tău; Numai de mă voi vindeca. Și o minune! Îndată s-a sculat fără a mai avea vreo rămășiță de boală. Și ducându-se spre cetatea Cezareei, ca la trei mile de loc departe de Laodiceea, a întâlnit pe preotul Artemon, urmându-i doi cerbi, și șase măgari sălbatici, și a zis lui Artemon: Cum le-ai vânat acestea; Iar el i-au răspuns: Cu Cuvântul Hristosului meu le-am vânat. Și comisul i-a zis: Au doară creștin ești tu? Răspuns-a Sfântul: Așa din tânăra mea vârstă sunt creștin. Atuncea legându-l pe el cu două lanțuri, și dându-l pe seama ostașilor, a poruncit ca să-i urmeze până la Cezareea. Iar Sfântul întorcându-se către dobitoacele cele ce-i urmau, le-a zis: Duceți-vă la Episcopul Sisinie. Și ele ducându-se, i s-a vestit lui prin portari. Și a zis Sisinie portarului: De unde au venit dobitoacele acestea? Atuncea din porunca lui Dumnezeu, un cerb luând glas omenesc, a zis: Robul lui Dumnezeu Artemon, prins fiind de rău credinciosul comit, se duce legat la cetatea Cezareei, și nouă ne-a poruncit ca să venim aici. Care auzindu-le Episcopul, s-a înspăimântat. Și chemând pe Diaconul său Filea, l-a trimis la Cezareea zicându-i: Du-te și află, de sunt adevărate cele ce am auzit de la cerb. Și ducându-se, a aflat pe Artemon în închisoare. Și sărutându-se amândoi, din porunca slujitorilor, s-au depărtat unul de altul. Iar a doua zi, șezând comisul pe scaun, a adus de față pe fericitul Artemon, și i-a zis: Cinstește-ți omule bătrânețile tale, și jertfește dumnezeilor. Iar Sfântul i-a zis: Șaisprezece ani am petrecut citind în biserică norodului dumnezeieștile Scripturi, și douăzeci și opt de ani, am săvârșit slujba Diaconiei lui Hristos citind Dumnezeieștile Evanghelii; Și treizeci și trei împlinesc Preot, învățând poporul, cu ajutorul Dumnezeului meu, și tu acum, îmi zici, ca să jertfesc demonului celui nesimțit asemenea ție? Acestea auzindu-le comisul, s-a tulburat și arzând în foc un grătar de fier, a întins pe Mucenicul pe acela. Iar Sfântul ridicându-și ochii spre cer a zis: Doamne Iisuse Hristoase nu ierta spurcatului acestui comis ca să-și râdă de mine robul tău: Ci știind că pentru tine le pătimesc acestea, dă-mi răbdare, ca desăvârșit să rămână el rușinat. Acestea zicându-le Sfântul, iată venind de la Episcopul Sisinie și cerbul, și ștergând cu limba sa rănile Sfântului din porunca lui Dumnezeu, spre înfruntarea necredincioșilor, a zis cerbul către comis (căci ce este cu neputință la Dumnezeu?) Să știi că robul lui Dumnezeu Artemon, degrab își va izbândi; Căci două păsări te vor răpi pe tine, și te vor băga în cazanul cel clocotit, și cărnurile tale se vor topi, căci te-ai lepădat de Dumnezeul căruia ai mărturisit că vei crede. Iar după ce s-a mustrat de dobitocul cel sălbatic, a poruncit ostașilor să săgeteze cerbul. Iar cerbul sărind aproape de cel ce ședea împreună cu comisul, și săgeata cea aruncată asupra lui, trecând alăturea a scăpat; Iar cel ce ședea aproape, primind săgeata și foarte rănindu-se, și-a lepădat sufletul. Deci întristându-se comisul, s-a dus de acolo, punând pe Sfântul la închisoare. Iar a doua zi, a poruncit ca să se pună întru un cazan smoală, și să i se dea foc mult, ca întru acela cu capul în jos să bage pe Sfântul. Deci făcându-se aceasta, rânduiții slujitori au venit la comisul, vestindu-i învăpăierea cazanului. Iar el încălecând pe cal s-a dus drept la cazan. Și când era aproape de cazan, atunci, o minune! Fără de veste pogorându-se din cer doi îngeri, ca în chip de vulturi și răpindu-l pe el de pe cal l-au băgat în cazan, și așa de tare s-a mistuit, încât nici os nu i-a rămas. Care văzându-o ostașii și toată mulțimea, s-au spăimântat și au fugit. Iar Sfântul rămânând singur, a slăvit pe Dumnezeu. Și prin rugăciune în locul acela, a scos izvor de multă apă, aceasta văzându-o Vitalie, jertfitorul idolilor, și alții mulți, s-au botezat și în noaptea aceea a venit glas către Sfântul zicându-i: Du-te pe țărmurile mării despre Asia și acolo vei curăți pe mulți de feluri de patimi, și draci vei izgoni. Și mulți luminându-se de tine, vor slăvi pe Dumnezeu. Iar Sfântul încălecând pe un măgar sălbatic, călătorea. Și răpit fiind de dumnezeiescul înger s-a aflat în locul ce i se descoperise. Deci multe semne făcând acolo și pe mulți luminându-i și povățuindu-i către Dumnezeu, mai în urmă fiind prins i s-a tăiat capul de către închinătorii de idoli.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Zaharia, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Lui Dumnezeu asemănându-te prin putere Părinte.

Te faci împreună moștean Fiului lui Dumnezeu, de pe pământ mutându-te.

Tot în această zi, Sfinții opt Mucenici cei din Cezareea Palestinei, prin sabie s-au săvârșit.

Stih: Ceată de opt la număr petru Mântuitorul s-a tăiat

Cel ce mai înainte a opta zi tăiere împrejur a luat.

Tot în această zi, Preacuviosul Martin Tebeul, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Bunule Martine în bătrânețe bune crescând.

Către părinții cei morți te adaugi murind.

Tot în această zi, Sfântul Sfințit Mucenic Partenie Patriarhul Constantinopolului care a mărturisit în Constantinopol la anul o mie șase sute cinci zeci și șapte, prin sugrumare s-a săvârșit.

Stih: Lui Partenie îndoită cunună s-a împletit.

Ca nevoitorului Domnului celui sfințit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Cel ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam și ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepți, prealăudate Doamne: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Sicriule cuvântător, pe care puitorul de lege cel adevărat iubindu-te, întru tine va să-Și facă sălășluire, de veselie umple-te, că prin tine pe cei stricați va să-i înnoiască.

Dumnezeiască ceata Proorocilor, dacă a simțit venirea spre tine cea pașnică a Izbăvitorului, Fecioară a strigat ție: Bucură-te izbăvirea tuturor, bucură-te ceea ce una ești mântuirea oamenilor.

Nu te teme de glas, nu te spăimânta de cela ce-ți grăiește, că sluga lui Dumnezeu este, și a venit să-ți arate ție taina cea de îngeri nespusă, ceea ce nu știi de nuntă blagoslovită Marie.

Văzut-a toată făptura robită de vrăjmașul Fecioară, și a voit să o miluiască pe ea prin tine, pentru milostivirea milei Iubitorul de bine: Deci să nu fii necrezând cuvintelor îngerului.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Norule cel ușor al Luminii, ceea ce nu știi de nuntă gătește-te. Iată Soarele cel neapus va să strălucească de sus ție care puțină vreme va să Se ascundă întru tine, și lumii va să Se arate, dezlegând întunericul răutății.

Slujitorul cel mai întâi dintru îngeri a strigat ție glas de bucurie, vestind ție pe Îngerul Sfatului Celui mare, Preacurată, care S-a întrupat dintru tine pentru bunătatea, Căruia strigăm: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Ca un trandafir din văi Curată, ca un crin cu bun miros cunoscându-te pe tine, Făcătorul nostru Domnul, acum a iubit frumusețea ta Curată, și va să se întrupeze din sângele tău, ca pentru bunătate să gonească putoarea cea rea a înșelăciunii.

Dea-dreapta Tatălui neosebindu-se, întru tine va să facă sălășluire, cel mai presus înființat Preacurată, ca să te pună dea-dreapta Sa pe tine, cea prea de aproape și bună, ca pe o împărăteasă. Și dreapta să-și tindă tuturor celor căzuți, și să ne mântuiască pe noi.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii blagoslovenie ai înflorit. Pentru aceasta toți te mărim.

Eva cu adevărat a cules rod lucrător de moarte, atotpierzător; iar dintru tine va să răsară rod de nemurire solitor, Hristos dulceața noastră, Stăpână. Pe care acum lăudându-L, pe tine te slăvim.

Plecând cerurile, acum la noi Te pogoară, iată scaun s-a gătit Ție Cuvinte în pântecele Fecioarei. Întru care ca un Împărat prea tare șezând, vei să ridici din cădere zidirea dreptei Tale.

Hristos a iubit frumusețea ta Preacurată, și în pântecele tău S-a sălășluit, ca din grozăvia patimilor neamul omenesc să-l izbăvească, și frumusețea cea dedemult să-i dăruiască. Căruia închinându-ne, pe tine te slăvim.

Ca o țarină nesemănată Curată primește prin cuvânt pe Cuvântul cel Ceresc, care ca niște grâu roditor va să răsară din tine, și marginile va să hrănească cu pâinea cunoștinței, Căruia închinându-ne, pe tine te mărim.

De se va întâmpla Sâmbătă sau Duminică.

LUMINÂNDA.

Podobie: Cu ucenicii să ne suim…

Gavriil dintru înălțime pogorându-se, Născătoarei de Dumnezeu, a strigat: Bucură-te, căci tot blestemul strămoașei pierzându-l, pe cei din Adam îi va blagoslovi, Cel ce a odrăslit dintr-însa.

Slavă… Și acum… iar aceasta.

La Stihoavnă, stihira Triodului. Samoglasnica zilei de 2 ori, și mucenicina. Slavă… Și acum… a înainte prăznuirii, glas 4.

Limba care nu o știa, o a auzit Născătoarea de Dumnezeu, căci a grăit către dânsa Arhanghelul, graiurile Buneivestiri. De unde cu credință primind vestirea, Te-a zămislit pe Tine Dumnezeul cel mai-nainte de veci. Pentru aceasta și noi bucurându-ne, strigăm ție: Cela ce Te-ai întrupat dintr-însa fără schimbare Dumnezeule, pace lumii dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala postului și Otpustul.