SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe patru: glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus ești chemat...

Făcătorul neîndurându-Se de făptură, și de milostivirea Sa fiind plecat, în pântecele Fecioarei, fiicei lui Dumnezeu a Se sălășlui Se apropie. La care marele Arhanghel a venit, zicându-i: Bucură-te ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, acum este cu tine Dumnezeul nostru. Nu te spăimânta de mine, maimarele voievod al Împăratului. Că ai aflat darul, care l-a pierdut, dedemult Eva strămoașa ta, și vei zămisli și vei naște pe Cel de o Ființă cu Tatăl. De 2 ori.

Străin este cuvântul tău și vederea, străine sunt graiurile și vestirile, Maria a zis către înger, să nu mă amăgești, căci sunt fecioară neîmpărtășită de nuntă? Îmi grăiești, că voi zămisli pe Cel necuprins? Și cum va încăpea pântecele meu pe Acela, pe care măririle cerești nu pot să-L încapă? Cortul lui Avraam să te învețe pe tine acum care pe Dumnezeu a încăput, mai-nainte închipuind dedemult Fecioară pântecele tău cel de Dumnezeu primitor.

În cetatea Nazaret venind Gavriil, ție cetății Împăratului Hristos, celei însuflețite s-a închinat, strigând către tine: Bucură-te binecuvântată de Dumnezeu dăruită! Vei să primești în pântecele tău pe Dumnezeu întrupat, care pe tine pentru milostivire, va să cheme omenirea la fericirea cea dintâi. Binecuvântat este dumnezeiesc Rodul pântecelui tău, Cel fără de moarte, care dă lumii prin tine, mare milă.

Slavă..., Și acum..., glas 1 a lui Anatolie:

În luna a șasea, maimarele Voievod a fost trimis la tine, Fecioara cea curată, să-ți vestească ție cuvântul mântuirii, și împreună să strige către tine: Bucură-te cea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine. Vei să naști pe Fiul Cel mai-nainte de veci din Tatăl, care va să mântuiască pe poporul său de greșalele lor.

LA STIHOAVNĂ, stihirile glas 8.

Podobie: O preaslăvită minune…

Maimarele puterilor celor de sus, în Nazaret pogorându-se, Fecioarei s-a închinat zicând: Bucură-te căruță curată a Dumnezeirii. Pe tine din veac Dumnezeu te-a iubit, spre lăcaș te-a ales. Sluga Stăpânului tău vin la tine strigând: Vei naște pe Domnul, nestricată rămânând.

Stih: Binevestiți din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru.

Ce este chipul tău cel de foc? Lui Gavriil cea curată cu mirare a zis. Care este a ta dregătorie și puterea cuvintelor? A zămisli Fiu îmi vestești, dar eu de ispită de bărbat nu știu. Du-te de la mine departe, nu mă amăgi omule, ca și mai-nainte șarpele cel viclean pe Eva strămoașa.

Stih: Cântați Domnului cântare nouă, cântați Domnului tot pământul.

Duhul lui Dumnezeu Cel Preasfânt, va veni peste tine Preacurată, Gavriil iarăși a zis, și te va umbri puterea Celui Preaînalt, și vei naște Fiu, care va păzi fecioria ta nevătămată. Acesta este Fiul cel nespus după neam; Acesta arătându-se va mântui pe poporul său, precum bine a voit.

Slavă..., Și acum..., glasul al 4-lea.

În luna a șasea trimis a fost Arhanghelul, la Fecioara cea curată și zicându-i ei să se bucure, bine i-a vestit că Izbăvitorul dintr-însa va să iasă. Deci primind închinăciunea, te-a zămislit pe tine Dumnezeul cel mai înainte de veci, care bine ai voit a te întrupa negrăit, spre mântuirea sufletelor noastre.

Tropar, glasul al 4-lea.

Astăzi este începătura mântuirii noastre, și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, fiu fecioarei Se face, și Gavriil darul bine-l vestește. Pentru aceasta și noi împreună cu dânsul Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te cea plină de dar Domnul este cu tine.

BUNELE VESTIRI

Ale Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria.

Care se încep de Joi, a treia săptămână din post, și se suie până în Miercurea săptămânii celei luminate.

De este post începem Vecernia fără Catismă, și fără metanii. La Doamne strigat-am… Punem stihirile pe 10, și cântăm Samoglasnica zilei de 2 ori (iar mucenicina nu o zicem) și 3 podobnice din triod și ale praznicului 3, pe 5, îndoind două. VEZI: Pentru toată slujba praznicului pe larg să cauți învățătură la Triod la slova aceasta: (T)

Glas 6.

Podobie: Toată nădejdea…

Sfatul cel mai înainte de veci, descoperindu-l ție Fecioară Gavriil, a stătut înaintea ta, închinându-se ție și zicând: Bucură-te pământul cel nesemănat; Bucură-te rugul cel nears; Bucură-te adâncul cel ce este cu anevoie a se vedea; Bucură-te podul, care ne treci pe noi la cer și scara cea înaltă care o a văzut Iacov; Bucură-te năstrapa cea dumnezeiască a manei; Bucură-te dezlegarea blestemului; Bucură-te chemarea lui Adam, Domnul este cu tine. De 2 ori.

Te arăți mie ca un om, zis-a Curata fecioară, către Arhistrateg, și cum vestești graiuri mai presus de om? Ai zis că va fi Dumnezeu cu mine, și că se va sălășlui în pântecele meu? Și cum voi fi sălaș desfătat spune-mi și loc sfințirii Celui ce este mai presus de Heruvimi? Nu mă înșela pe mine cu înșelăciune. Că n-am cunoscut dulceață; Nunții sunt neîmpreunată, dar prunc cum voi naște? De 2 ori.

Dumnezeu unde voiește, se biruiește rânduiala firii, zis-a cel fără de trup, și se lucrează cele ce sunt mai presus de om. Crede cuvintelor mele celor adevărate, ceea ce ești cu totul sfântă și fără de prihană. Iar ea a strigat: Fie mie acum după cuvântul tău, și voi naște pe Cel fără de trup, care va lua din mine trup. Pentru ca să ridice ca un Puternic pe om, la cinstea cea dintâi, prin împreunare.

Slavă..., Și acum...,

Glas 6, a lui Ioan Monahul:

Trimis au fost din cer Gavriil Arhanghelul, bine să vestească Fecioarei zămislirea. Și venind în Nazaret, cugeta întru sine, de minune spăimântându-se. Cum Cel ce este necuprins întru cei de sus, din Fecioară va să se nască? Cela ce are scaun Cerul, și așternut picioarelor pământul, în pântece de fecioară încape, spre care cei câte cu șase aripi, și cei cu ochi mulți a privi nu pot. Acela cu un cuvânt a Se întrupa dintr-însa bine a voit. Al lui Dumnezeu este cuvântul acesta. Deci ce stau, și nu grăiesc Fecioarei? Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine; Bucură-te Curată Fecioară; Bucură-te Mireasă, care nu știi de mire; Bucură-te Maica vieții. Binecuvântat este Rodul pântecelui tău.

VOHOD: Lumină lină…

Prochimenul și Paremiile zilei din Triod și ale praznicului 3.

De la Facere citire:

Cap. 28. 10

Ieșit-a Iacov de la puțul jurământului și a mers în Haran, și a aflat un loc, și a adormit acolo, că apusese soarele, și a luat din pietrele locului aceluia, și și-a pus luiși căpătâi și a adormit întru același loc. Și a văzut vis, și iată o scară era pusă pe pământ, al căreia capul ajungea la Cer. Și îngerii lui Dumnezeu se suiau, și se pogorau pe dânsa, și Domnul era întărit într-însa, și a zis: Eu sunt Dumnezeul tătâne-tău Avraam, și Dumnezeul lui Isaac, nu te teme: Pământul unde tu dormi pe dânsul, ție îl voi da, și seminției tale. Și va fi sămânța ta ca nisipul pământului, și se va lăți spre amiazăzi, și spre apus, și spre miazănoapte, și spre răsărit. Și se vor blagoslovi întru tine, și întru sămânța ta toate semințiile pământului. Și iată Eu voi fi cu tine păzindu-te în toată calea, ori-încotro vei merge. Și te voi întoarce la pământul acesta; că nu te voi lăsa pe tine, până când voi face Eu toate, câte am grăit ție. Și s-a sculat Iacov din somnul său, și a zis: Că este Domnul în locul acesta, și eu nu am știut. Și s-a temut, și a zis: Cât este de înfricoșat locul acesta? Nu este acesta altul, ci casa lui Dumnezeu, și aceasta este poarta cerului.

Din prorocia lui Iezechiel citire:

Cap. 43, 26 și cap, 44, 10.

Așa grăiește Domnul, fi-va din ziua a opta, și mai-nainte, face-vor preoții pe altar jertfele voastre, și cele ce sunt de mântuirea voastră. Și voi primi pe voi, zice Domnul Dumnezeu. Și m-a întors pe mine la calea ușii sfintelor cea mai dinafară, care caută spre răsărit. Și aceasta era încuiată. Și a zis Domnul către mine: Ușa aceasta încuiată va fi, și nu se va deschide și nimenea nu va trece printr-însa. Că Domnul Dumnezeul lui Israil va trece printr-însa, și va fi încuiată. Că povățuitorul Acesta va ședea într-însa să mănânce pâine înaintea Domnului. Pe calea ușii pridvorului va intra și pe calea lui va ieși. Și m-a dus pe mine pe calea ușii sfintelor cea despre miază-noapte, în preajma casei. Și am văzut și iată era plină de slavă Casa Domnului.

De la Pilde citire:

Cap. 9, 10.

Înțelepciunea și-a zidit eiși casă și a întărit șapte stâlpi. Junghiat-a jertfele sale și a dres în paharul său vin și a gătit masa sa. Trimis-a slugile sale, să cheme cu înaltă strigare la pahar, zicând: Cela ce este prost, să vină la mine. Și celor lipsiți de înțelepciune le-a zis: Veniți de mâncați pâinea mea, și beți vinul, care am dres vouă. Lăsați prostimea, și veți fi vii, și căutați înțelepciunea, ca să trăiți și vă îndreptați mintea întru cunoștință. Cela ce învață pe cei răi, își ia luiși ocară, și cela ce ceartă pe cel necurat, se ocărăște pe sine, că certările la cel necurat, îi sunt răni lui. Nu mustra pe cei răi, ca să nu te urască. Învață pe cel înțelept și te va iubi pe tine. Dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va fi. Spune dreptului, și va adăuga a primi. Începerea înțelepciunii este frica Domnului, și sfatul Sfinților cunoștința. Iar a cunoaște legea este a gândului bun. Că întru acest chip multă vreme vei trăi și se vor adăuga ție anii vieții.

Să se îndrepteze rugăciunea mea..., și trei metanii mari, și celelalte a liturghiei celei mai-nainte sfințite.

Iar de nu va fi liturghie: La Doamne strigat-am… Stihirile pe 8. Trei podobnice din Triod și ale praznicului pe 5. Slavă..., Și acum... Trimis a fost din cer Gavriil.... Vohod: Lumină lină..., Prochimen și paremiile zilei și ale praznicului 3. Deci, Învrednicește-ne Doamne... La stihoavnă, samoglasnica zilei, de două ori, și mucenicina. Slavă... Și acum..., a praznicului: Astăzi sunt Bunele Vestiri… După, Acum slobozește... troparul praznicului. Ecteniile și trei metanii mari, și Otpustul. La masă dezlegăm la vin și la untdelemn, ori în ce zi se va întâmpla, întru slava Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.

CADE-SE A ȘTI

Că de se vor întâmpla Bunele-Vestiri într-o Sâmbătă a postului: Se citesc paremiile mai-nainte a zilei, și după acestea ale praznicului 5. Cea dintâi: Suitu-s-a Moise în muntele lui Dumnezeu Horeb… Cea de a doua: Domnul m-a zidit început căilor sale… Cea de a treia: Ieșita Iacov de la puțul jurământului… Și celelalte două. Iar de este în vreo Duminică se citesc numai ale praznicului câte-și 5. Iar de este post, să se zică seara trei, cele mai dinainte scrise și la liturghie acestea două.

De la Ieșire citire:

Cap. 3, 10.

Suitu-s-a Moise în muntele lui Dumnezeu Horeb și i s-a arătat lui îngerul Domnului în pară de foc din rug. Și a văzut că rugul ardea cu foc, și nu se mistuia. Și a zis Moise, merge-voi și voi vedea, această arătare mare, ce este, că nu arde rugul. Iar dacă l-a văzut Domnul, că se apropia să vadă, l-a strigat pe dânsul Domnul din rug, zicând: Moise! Moise! Iar el a zis: Ce este Doamne; Și i-a zis, nu te apropia aici; descalță încălțămintele picioarelor tale. Că locul pe care stai tu, pământ sfânt este. Și a zis lui: Eu sunt Dumnezeul tătâne-tău, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. Și și-a întors Moise fața sa, că se rușina să caute înaintea lui Dumnezeu. Și a zis Domnul către Moise: Văzând am văzut necazul norodului Meu în Egipt, și strigarea lui o am auzit, pentru cei ce-l silesc la lucruri. Că știu durerea lui, și M-am pogorât, să-l izbăvesc din mâinile egiptenilor, și să-l scot pe dânsul din pământul acela și să-l duc la pământ bun și desfătat, la pământul din care izvorăște miere și lapte.

De la Pilde citire:

Cap. 8, 22.

Domnul m-a zidit început căilor sale, spre lucrurile lui. Mai înainte de veci m-a întemeiat întru început mai-nainte de facerea pământului. Și mai-nainte de facerea adâncurilor, mai-nainte de curgerea izvoarelor apelor, mai-nainte până ce nu se înfipsese munții, mai-nainte de toate măgurile m-a născut. Domnul a făcut laturile și pustiile și marginile lumii sub cer. Când gătea cerul, cu Dânsul eram. Și când și-a osebit luiși scaun pe vânturi; și când întărea norii cei de sus, și ca niște tării punea izvoarele cele de sub cer. Când punea mării hotar, și apelor ca să nu treacă țărmurile sale. Și tari făcea temeliile pământului, eram la Dânsul asemenea. Eu eram de care se bucura în toate zilele, mă veseleam înaintea feței Lui în toată vremea.

Iar la un ceas din noapte toacă și trag toate clopotele, și ne adunăm în biserică, deci blagoslovind preotul, și cădind cu cădelnița, citim pavecernița cea mare și cântăm, Cu noi este Dumnezeu..., Cu cântare pe Glas 8. Întru amândouă stranele, și obișnuitele Tropare, Ziua trecând..., după întâiul Sfinte Dumnezeule..., troparul praznicului: Astăzi este începătura mântuirii..., după al doilea Sfinte Dumnezeule.... Condacul praznicului: Apărătoarei Doamnei..., Și după Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu..., Ieșim în pridvor și se face Litie după rânduială. Și cântăm Stihirile acestea ale praznicului.

Glas 1, al lui Vizantie, însuși glasul,

În luna a șasea, maimarele Voievod a fost trimis la tine, Fecioara cea curată, să-ți vestească ție cuvântul mântuirii, și împreună să strige către tine: Bucură-te cea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine. Vei să naști pe Fiul cel mai-nainte de veci din Tatăl, care va să mântuiască pe poporul său de greșalele lor.

A lui Anatolie.

În luna a șasea, trimis a fost din cer Gavriil Arhanghelul, în cetatea Galileii Nazaret, să aducă Fecioarei bunevestiri de bucurie. Și venind la dânsa, a strigat, strigând: Bucură-te ceea ce ești plină de dar Domnul este cu tine; Bucură-te încăperea firii celei neîncăpute, că pe care cerurile nu L-a încăput, pântecele tău L-a încăput Blagoslovită; Bucură-te Cinstită chemarea lui Adam, și Izbăvirea Evei, și bucuria lumii, veselia neamului nostru.

Trimis a fost Arhanghelul Gavriil din cer de la Dumnezeu, la Fecioara cea neîntinată, în Nazaret cetatea Galileii, să-i vestească ei zămislire cu chip străin. Trimisă a fost sluga cea fără de trup, la cetatea cea însuflețită și ușa cea înțelegătoare, să vestească pogorârea venirii Stăpânului. Trimis a fost ostașul cel ceresc, la cămara slavei cea însuflețită, să gătească Ziditorului lăcaș nesfârșit. Și venind la dânsa, a strigat: Bucură-te scaun în fața focului, cel mai slăvit decât cele cu patru fețe; Bucură-te jilțul Împăratului Ceresc; Bucură-te munte netăiat și încăpere preacinstită. Că întru tine toată plinirea Dumnezeirii s-a sălășluit trupește, cu bunăvoința Tatălui Celui pururea veșnic, și cu împreună lucrarea Preasfântului Duh; Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine.

Și de este Sâmbătă sau Duminică, cântă Slava aceasta, glas 8 a lui Ioan Monahul.

Să se veselească cerurile și să se bucure pământul. Pentru că Cel împreună veșnic cu Tatăl, și împreună fără de început, și împreună pe scaun șezător, îndurare luând, și mila cea de oameni iubitoare, S-a pus pe sine însuși spre deșertare, cu bunăvoința și sfatul părintesc, și S-a sălășluit în pântece fecioresc, mai-nainte curățit cu Duhul. O minune! Dumnezeu între oameni; Cel neîncăput, în pântece, Cel fără de ani, sub ani. Și ce este mai preaslăvit, că și zămislirea fără sămânță, și deșertarea negrăită și Taina cât este de mare? Că Dumnezeu S-a deșertat, și S-a întrupat și S-a zidit. Îngerul spunând zămislirea către cea Curată: Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine, Cel ce are mare milă.

Și acum..., Glas 2, a lui Cosma Monahul.

Binevestește Gavriil astăzi celei pline de dar: Bucură-te Fecioară, care nu știi de Mire, și neispitită de nuntă. Nu te mira de chipul meu cel străin, nici te spăimânta, că Arhanghel sunt. Șarpele a amăgit pe Eva oarecând, iar eu acum vestesc ție bucurie. Rămânea-vei întreagă, și vei naște pe Domnul, Preacurată.

Iar de este zi de post, Slavă... Și acum... Binevestește Gavriil... Deci Preotul zice rugăciunea cea obișnuită a privegherii și intrând în Biserică, cântăm, Stihoavna, glas 4, singur glasul.

În luna a șasea, trimis au fost Arhanghelul la Fecioara cea Curată, și zicându-i ei să se bucure, bine i-a vestit, că Izbăvitorul dintr-însa va să iasă. Deci cu credință primind închinăciunea, te-a zămislit pe tine Dumnezeul cel mai-nainte de veci, care bine ai voit a te întrupa negrăit, spre mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Binevestiți din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru.

Limba care nu o știa, o a auzit Născătoarea de Dumnezeu, că a grăit către dânsa Arhanghelul, graiurile bunei vestiri. De unde cu credință primind închinăciunea, te-a zămislit pe Tine Dumnezeul cel mai-nainte de veci. Pentru aceasta și noi bucurându-ne, strigăm Ție: Cela ce Te-ai întrupat dintr-însa fără schimbare Dumnezeule, pace lumii dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

Stih: Cântați Domnului cântare nouă, cântați Domnului tot pământul.

Iată chemarea acum s-a arătat nouă, mai presus de cuvânt, Dumnezeu cu oamenii Se unește prin glasul Arhanghelului, înșelăciunea se gonește. Că Fecioara primește bucurie; Cele pământești s-au făcut cer; Lumea s-a dezlegat de blestemul cel dintâi. Să se bucure făptura, și cu glasuri să cânte: Făcătorule și Izbăvitorul nostru, Doamne slavă Ție.

Slavă..., Și acum..., glas 4 a lui Andrei Ierusalimiteanul.

Astăzi sunt Bunele-Vestiri de bucurie, prăznuirea Fecioarei. Cele de jos cu cele de sus se împreună. Adam se înnoiește, Eva din întristarea cea dintâi se slobozește, și cortul ființei noastre, prin îndumnezeirea celui ce a lucrat amestecarea, Biserică lui Dumnezeu s-a făcut. O taină! Chipul deșertării este neștiut; Felul zămislirii negrăit. Îngerul slujește minunii. Feciorescul pântece pe Fiul primește. Duhul Sfânt se trimite. Tatăl de sus binevoiește și schimbare se face, după sfatul cel de obște. Întru care și prin care mântuindu-ne, împreună cu Gavriil către Fecioara să strigăm: Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine. Din care mântuirea Hristos Dumnezeul nostru, luând firea noastră, la sine o a ridicat. Pe acela roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Deci, Acum slobozește..., După Tatăl nostru..., La Blagoslovenia pâinilor. Troparul glas 4. Astăzi este începătura mântuirii..., de 3 ori. Caută-l la Vecernia cea mică. Și Fie numele Domnului..., de 3 ori.

Și citirea praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului de trei ori. După întâia Catismă, amândouă sedelnele triodului, fără Ectenie și citirea zilei. După a doua Catismă, Ectenia și Sedealna praznicului, glas 1.

Podobie: Mormântul tău…

Marele voievod, al îngerilor celor fără de materie, în cetatea Nazaret stând de față, ți-a vestit ție Curată, pe Împăratul veacurilor și Domnul; Bucură-te grăind ție, binecuvântată Marie. Minune necuprinsă și netâlcuită! Chemarea oamenilor.

Slavă..., Și acum..., aceeași, și citirea praznicului, după a treia Catismă sedealna, glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale…

Astăzi toată făptura să bucură, căci Arhanghelul zice ție: Bucură-te binecuvântată, cinstită, și Preacurată ceea ce ești fără prihană. Astăzi se întunecă clevetirea șarpelui. Căci legătura blestemului strămoșului s-a dezlegat. Pentru aceasta și totdeauna strigăm ție: Bucură-te ceea ce ești, plină de dar.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta. Iar după citire se împart lumânări fraților.

După polieleu Sedealna, glas 1.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Gavriil din cer, bucură-te a strigat către cea cinstită, că va să zămislească în pântece pe Dumnezeu cel mai înainte de veci, care prin cuvânt a alcătuit marginile. Deci Maria a răspuns: Fără bărbat sunt, și cum voi naște fiu? Naștere fără sămânță cine a văzut? Și spunându-i, a zis îngerul către Născătoarea de Dumnezeu și Fecioara: Veni-va peste tine Duhul Sfânt, și puterea Celui Preaînalt te va umbri.

Slavă..., Și acum..., asemenea,

Trimis a fost Gavriil la Fecioara cea Curată, și i-a vestit ei bucurie negrăită, că fără de sămânță va să zămislească, și nu se va strica. Că va să nască Fiu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci, care va să mântuiască pe poporul său de greșalele lui. Și mărturisește Cel ce m-a trimis pe mine, să zic ție. Binecuvântată bucură-te Fecioară vei să naști, și după naștere, iarăși vei rămâne Fecioară.

Și citirea praznicului.

Apoi antifonul dintâi, al glasului al patrulea prochimen, glas 4.

Binevestiți din zi în zi, mântuirea Dumnezeului nostru.

Stih: Cântați Domnului cântarea nouă. Cântați Domnului tot pământul.

Toată suflarea...; Evanghelia de la Luca. Începerea: În zilele acelea sculându-se Maria…

După Psalm 50, Slavă... glas 2.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum..., iar aceasta.

Apoi stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale...

Apoi stihira, glas 2.

Binevestește Gavriil astăzi celei pline de dar: Bucură-te Fecioară, care nu știi de Mire, și neispitită de nuntă. Nu te mira de chipul meu cel străin, nici te spăimânta, că Arhanghel sunt. Șarpele a amăgit pe Eva oarecând, iar eu acum vestesc ție bucurie. Rămânea-vei întreagă, și vei naște pe Domnul, Preacurată.

De se va întâmpla acest praznic Duminică se zice Evanghelia praznicului. Apoi: Învierea lui Hristos văzând..., Și Stihira praznicului. Iar la cealaltă slujbă, se pune întâi ale învierii, apoi ale praznicului.

CANOANELE

Ale Praznicului, zicând Irmosul de câte 2 ori, și troparele pe 12. Catavasiile paznicului. Iar unde se va întâmpla tripeznețul la Triod, acolo cântăm canonul praznicului cu Irmosul pe 6 și tripeznețul pe 8. Catavasiile, Irmosul din Triod, la aceeași Cântare.

CANONUL praznicului.

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, Glas 4,

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duhul, și cuvânt, bun voi răspunde împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Să-ți cânte ție Stăpână, mișcând alăuta Duhului, David strămoșul tău: Ascultă fiică glas de bucurie de la înger, că-ți vestește ție, bucurie negrăită.

Îngerul:

Strig către tine bucurându-mă, pleacă-ți urechea ta, și ia aminte mie, celui ce-ți vestesc dumnezeiască zămislire fără sămânță. Că ai aflat dar înaintea Domnului, care niciodată n-a aflat alta; Preacurată.

Născătoare de Dumnezeu:

Ca să înțeleg îngere, puterea cuvintelor tale, cum va fi ceea ce ai zis, spune-mi mai luminat? Cum voi zămisli, Fecioară fiind Curată, și cum voi fi Maică Făcătorului meu.

Îngerul:

Cu amăgire gândești că-ți vorbesc, precum mi se pare, și mă bucur, văzând întărirea ta, îndrăznește Stăpână, căci Dumnezeu vrând, lesne se săvârșesc și cele preaslăvite.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-a împreunat ceată duhovnicească întărește-i și întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceștei.

Născătoarea de Dumnezeu:

Lipsit-a Domn din Iuda, vremea iată a sosit, întru care se va arăta Hristos nădejdea neamurilor; iar tu spune-mi, cum Îl voi naște pe Acesta Fecioară fiind.

Îngerul:

Cauți să știi de la mine Fecioară chipul zămislirii tale, ci acesta este nespus. Iar Duhul Sfânt cu putere lucrătoare, umbrindu-te pe tine, îl va săvârși.

Născătoarea de Dumnezeu:

Strămoașa mea primind sfatul șarpelui, din dumnezeiasca desfătare s-a gonit. Pentru aceasta și eu mă tem, de străină închinăciunea ta, sfiindu-mă de alunecare.

Îngerul:

Al lui Dumnezeu mai marele slujitor sunt trimis, să-ți vestesc ție dumnezeiescul sfat. Ce te temi ceea ce ești cu totul fără prihană, de mine cela ce mai mult mă tem de tine? Ce te sfiești Stăpână de mine, cela ce cu cinste mă sfiesc de tine?

Catavasie: Pe ai tăi cântăreți…

Sedealna, glas 8.

Podobie: Fluierele cele păstorești…

Cuvântul lui Dumnezeu acum pe pământ S-a pogorât, îngerul a stătut înaintea Fecioarei, strigând: Bucură-te blagoslovită, ceea ce numai tu Una ți-ai păzit pecetea, în pântece luând pe Cuvântul cel mai-nainte de veci și Domnul, ca să mântuiască de înșelăciune ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Slavă..., Și acum..., glas 4.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Trimis a fost Gavriil la Fecioara cea Curată, și i-a vestit ei bucurie negrăită, că fără de sămânță va să zămislească, și nu se va strica. Că va să nască Fiu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci, care va să mântuiască pe poporul Său de greșalele lui. Și mărturisește Cel ce m-a trimis pe mine, să zic ție. Binecuvântată bucură-te fecioară vei să naști, și după naștere, iarăși vei rămâne fecioară.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cela ce șade în slavă, pe scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Născătoarea de Dumnezeu:

Cum că o Fecioară oarecare sfințită era să nască pe Emmanuil am auzit pe Proorocul dedemult mai-nainte prorocind. Și poftesc să înțeleg, cum va suferi firea omenească amestecarea Dumnezeirii.

Îngerul:

Arătat-a rugul preaslăvirea tainei tale celei negrăite, rămânând nears, primind văpaia, ceea ce ești plină de dar cu totul lăudată, că după naștere vei rămâne curată pururea Fecioară.

Născătoarea de Dumnezeu:

Cela ce ești luminat cu strălucirea lui Dumnezeu, Atotțiitorului, propovăduitorule al adevărului, Gavriile grăiește cele mai adevărate: Cum nestricată rămânând curăția mea, pe Cuvântul voi să nasc, cu trup pe Cel fără de trup.

Îngerul:

Cu frică ca o slugă stau înaintea ta Doamnă, și cu temere Fecioară, acum a privi la tine mă sfiesc. Căci ca ploaia pe lână să va pogorî, la tine Cuvântul Tatălui, precum bine a voit.

Catavasie: Cela ce șade în slavă…

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani. Tuturor celor ce te laudă pe tine, pace dăruindu-le.

Născătoarea de Dumnezeu:

Nu pot înțelege adeverința cuvintelor tale; că minuni au fost de multe ori, cu dumnezeiasca putere făcându-se, semne și chipuri de ale legii, iar fecioară n-a născut niciodată, neștiind de bărbat.

Îngerul:

Străin lucru se vede, Preacurată, căci și minunea ta este străină. Că tu una vei să primești pe Împăratul tuturor, în pântece întrupându-Se. Și pe tine mai înainte te-a închipuit zicerile Proorocilor, și vorbele cele ascunse, și chipurile legii.

Născătoarea de Dumnezeu:

Cel de nimenea necuprins, și de nimenea nevăzut, Acesta cum poate să Se sălășluiască în pântece de fecioară, care însuși l-a zidit? Și cum voi și zămisli pe Dumnezeu Cuvântul, cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Duhul?

Îngerul:

Cel ce s-a făgăduit către strămoșul tău David, să pună din pântecele tău pe scaunul împărăției Lui, Acela pe tine una frumusețea lui Iacov, te-a ales spre cuvântătoare sălășluire.

Catavasie: Spăimântatu-s-au toate…

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, prorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă izbăvește, Iisuse Împărate al puterilor.

Născătoarea de Dumnezeu:

Glasul cel de bucurie al cuvintelor tale primindu-l Gavriile, de dumnezeiască veselie m-am umplut. Că bucurie îmi spui și veselie nesfârșită îmi vestești.

Îngerul:

Ție s-a dat bucurie dumnezeiască Maica lui Dumnezeu, ție toată făptura strigă: Bucură-te dumnezeiască Mireasă, că tu numai a fi Maică Fiului lui Dumnezeu mai-nainte te-ai rânduit Curată.

Născătoarea de Dumnezeu:

Prin mine să se strice osândirea Evei; prin mine să se răsplătească datoria astăzi; prin mine să se dea înapoi prea deplin vinovăția cea dedemult.

Îngerul:

Făgăduitu-s-a Dumnezeu lui Avraam strămoșului, să se blagoslovească întru sămânța lui toate neamurile, Curată iar prin tine sfârșit a luat făgăduința astăzi.

Catavasie: Strigat-a mai-nainte…

CONDAC, glas 8.

Podobie: Apărătoarei Doamnei…

Pe Cel de o ființă cu Tatăl și cu Dumnezeiescul Duh, pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, L-ai zămislit Curată, cu venirea Preasfântului Duh, spre înnoirea neamului omenesc cea fără prihană, strigând ție Arhanghelul, glasul cel de veselie lumii, bucură-te mireasă nenuntită.

Alt CONDAC, glas 8, însăși Podobia.

Apărătoarei Doamnei, pentru biruințe mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție Născătoare de Dumnezeu noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te mireasă nenuntită.

ICOS

Îngerul cel mai întâi stătătorul, din cer au fost trimis, să zică Născătoarei de Dumnezeu bucură-te. Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine Doamne întrupat, s-a spăimântat, și a stătut strigând către dânsa unele ca acestea. Bucură-te, prin care răsare Bucuria; bucură-te prin care piere blestemul. Bucură-te chemarea lui Adam celui căzut; Bucură-te izbăvirea lacrimilor Evei. Bucură-te înălțimea întru care cu anevoie se suie gândurile omenești; Bucură-te adâncimea, care nu te poți lesne vedea nici cu ochii îngerești; Bucură-te că ești scaun Împăratului; Bucură-te că porți pe Cela ce poartă toate. Bucură-te steaua care arăți Soarele; Bucură-te pântecele dumnezeieștii întrupări. Bucură-te pentru care se înnoiește făptura; Bucură-te prin care ne închinăm Făcătorului. Bucură-te mireasă nenuntită.

SINAXAR

Întru această lună în 25 de zile, Buna-Vestire a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, și pururea Fecioarei Maria.

Stih: Îngerul fecioarei pe Fiul Tatălui l-a vestit cu adevărat;

Pe îngerul cel mare al marelui sfat.

În a douăzeci și cinci zis-a acestea:

Îngerul, Mariei (adică) bucură-te.

Iubitorul de oameni și Milostivul Dumnezeu, care pururea poartă grijă de neamul omenesc, ca un Părinte iubitor de fii, văzând făptura mâinilor sale, robindu-o, și tiranizându-o diavolul și trăgându-o spre patimi de ocară, și supusă slujbei idolești. Voit-a și s-a milostivit, de a trimis pe Unul născut Fiul său, pe Domnul nostru Iisus Hristos, să o izbăvească din mâinile diavolului. Iar pentru că a voit, să o ascundă nu numai de satana, ci tocmai și de puterile cerești, a încredințat acea taină numai unuia din Arhangheli, slăvitului Gavriil. Și l-a rânduit mai-nainte de naștere, și sfânta Fecioară curată fiind, ca o vrednică de un bine ca acesta. Și venind îngerul în cetatea Nazaret, i-a zis: Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine. Iar ea a zis. Dar cum îmi va fi mie aceasta? Și el au zis: Duhul Sfânt va veni peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri. Și ea iar a zis; Iată roaba Domnului, fie mie după Cuvântul tău. Și îndată cu cuvântul îngerului, și cu umbrirea, și cu venirea Duhului Sfânt a zămislit în curatul său pântece mai presus de fire, pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, pe înțelepciunea Tatălui, cea de o ființă cu dânsul, și puterea lui cea dea pururea. Și de atunci s-au săvârșit tainele Cuvântului lui Dumnezeu, cu vrerea și cu rânduiala lui, pentru a noastră mântuire.

Tot în această zi, Sfântul Părintele nostru Senufie, purtătorul de semne, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Mormântul trupul lui Senufie este ascunzând,

Carele a arătat semne străine viețuind.

Tot în această zi, Sfintele Mucenițe Pelaghia și Teodosia, prin sabie s-au săvârșit.

Stih: Teodosia și Pelaghia, prin sabie, cu adevărat,

Noianul darurilor lui Dumnezeu cuvântului au aflat.

Tot în această zi, oarecare gealat cunoscând pe Hristos, și fiind închis în temniță întunecoasă s-a săvârșit.

Stih: Gelatul la închisoare întunecoasă osândit fiind,

Au cunoscut pe Hristos, din întuneric la lumină scoțând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Nu au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o, se bucurau cântând: Prealăudate Domnul părinților, și Dumnezeule, bine ești cuvântat

Născătoarea de Dumnezeu:

Cum că lumina cea fără materie va să se împreune cu trupul, pentru multa milostivire, cela ce ești fără materie, spunându-mi mie luminata buna vestire și dumnezeieștile propovăduiri, acum strigi către mine. Blagoslovit este preacurată Rodul pântecelui tău.

Îngerul:

Bucură-te Stăpână Fecioară, bucură-te Preacurată, bucură-te lăcașul lui Dumnezeu, bucură-te sfeșnicul Luminii. Chemarea lui Adam, izbăvirea Evei, Munte sfânt, sfințenie preastrălucită, și cămară de mire a nemuririi.

Născătoarea de Dumnezeu:

Sufletul mi-a curățit, trupul mi-a sfințit, Biserică încăpătoare de Dumnezeu, pe mine m-a făcut, cort de Dumnezeu împodobit, lăcaș însuflețit, venirea Preasfântului Duh, și curată Maică vieții.

Îngerul:

Ca o făclie mult luminoasă, și cămară de Dumnezeu lucrată, te văd pe tine acum. Ca un sicriu de aur, pe Dătătorul legii primește-L dumnezeiască Preacurată, pe Cela ce bine a voit a izbăvi prin tine firea omenească cea stricată.

Catavasie: N-au slujit făpturii…

Să se știe, că aceste două Cântări cuprind la Greci acrostihul după Alfa Vita, a opta drept. Iar a noua înapoi întoarce, începând de la Omega.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Îngerul:

Ascultă pruncă Fecioară Curată, să zică Gavriil, sfatul Celui Preaînalt, cel dedemult adevărat, fii gata spre primirea lui Dumnezeu. Că prin tine Cel necuprins, cu oamenii va să petreacă. Pentru aceasta și bucurându-mă strig: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Născătoarea de Dumnezeu:

Toată mintea omenească se biruiește, răspuns-a Fecioara, cercând cele preaslăvite, care grăiești mie. Îndulcitu-m-am de cuvintele tale, dar mă tem spăimântându-mă, ca prin amăgire ca pe Eva să nu mă trimiți departe de la Dumnezeu. Dar însă iată strig: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Îngerul:

Iată s-a dezlegat ție îndoirea, zis-a spre aceasta Gavriil: Că bine ai zis, lucru cu anevoie de înțeles, care se pleacă cuvintelor buzelor tale, însă nu te îndoi ca de o amăgire, ci ca unui lucru crede. Că eu bucurându-mă strig: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Născătoarea de Dumnezeu:

Această lege este de la Dumnezeu oamenilor, cea Preacurată iarăși a zis: Prin dragostea de obște nașterea să se facă. Nu știu dulceață de soție nicidecum. Deci cum zici că voi naște? Mă tem ca nu cumva să-mi grăiești cu amăgire. Dar însă iată strig: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Îngerul:

Cuvintele care îmi grăiești Curată, îngerul iar a strigat, obișnuite sunt nașterii oamenilor celor muritori, iar eu cu adevărat pe Dumnezeu ție vestesc, care va să se întrupeze mai presus de cuvânt și de gând, precum știe. Pentru aceasta și bucurându-mă strig: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Născătoarea de Dumnezeu:

Te arăți mie grăitor de adevăr, zis-a Fecioara. Căci vestitor de bucurie de obște ai venit. Încă sufletul mi-am curățit cu Duhul, după cuvântul tău să-mi fie mie, să se sălășluiască întru mine Dumnezeu, către care strig împreună cu tine: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Catavasie: Ascultă pruncă Fecioară…

Cântarea a 9-a,

La care, Ceea ce ești mai cinstită…Nu cântăm, ci zicem pripelile praznicului. Binevestește pământule bucurie mare, lăudați ceruri mărirea lui Dumnezeu.

Irmosul:

Ca de un sicriu însuflețit al lui Dumnezeu, nicidecum să nu se atingă mâna necredincioșilor, iar buzele credincioșilor fără tăcere glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige Născătoarei de Dumnezeu; Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine.

Pripeală: Bine vestește pământule…

Mai presus de gând zămislind pe Dumnezeu, de obiceiurile firii te-ai tăinuit Fecioară: Căci tu întru naștere de cele ce sunt ale maicilor ai scăpat, decât firea cea stricăcioasă mai presus fiind. Pentru aceasta după vrednicie auzi: Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine.

Cum izvorăști lapte Fecioară Preacurată, nu poate să spună limba pământească. Că arăți lucru înstrăinat de fire, hotarele nașterii celei după lege, covârșindu-le. Pentru aceasta după vrednicie auzi: Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine.

Cu taină întru sfințitele Scripturi, s-au grăit de tine Maică Celui Preaînalt. Căci scară dedemult mai-nainte pe tine închipuindu-te Iacov, văzând a zis: Suirea lui Dumnezeu este aceasta. Pentru aceasta după vrednicie auzi: Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine.

Minunat semn lui Moise, arătătorului de cele sfinte, rugul și focul au arătat, și căutând sfârșitul întru curgerea vremii, a zis: La o Fecioară curată voi privi, căreia ca unei Născătoare de Dumnezeu se va zice: Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine.

Daniil munte înțelegător pe tine te-a numit, Isaia Născătoare de Dumnezeu, și Ghedeon te-a văzut ca o lână. Iar David sfințenie te zice, și altul ușă. Iar Gavriil ție strigă: Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine.

Catavasia: Ca de un sicriu însuflețit…

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim…

Mai-marele Voievod al puterilor îngerești de la Dumnezeu Atotțiitorul a fost trimis la cea Curată și fecioară, să-i vestească ei, minune străină, și negrăită. Pentru că Dumnezeu ca un om, dintr-însa va să Se facă prunc, fără sămânță, iarăși zidind tot neamul omenesc. Noroade binevestiți înnoirea lumii.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, izbăvirea blestemului lui Adam; bucură-te cinstită Maica lui Dumnezeu, bucură-te rug însuflețit, bucură-te făclie, bucură-te scaun, bucură-te scară și ușă, bucură-te dumnezeiască căruță, bucură-te nor ușor, bucură-te Biserică, bucură-te năstrapă cu totul de aur, bucură-te munte, bucură-te cort și masă, bucură-te dezlegarea Evei.

LA LAUDE

Stihirile pe 4. Glas I.

Podobie: Ceea ce ești Bucuria…

Din crugurile cerești zburând Gavriil în Nazaret, a venit la Fecioara Maria strigând către dânsa: Bucură-te! Că vei să zămislești Fiu pe Cel mai dedemult decât Adam, pe Făcătorul veacurilor și izbăvitorul, celor ce strigă ție: Bucură-te Curată!

Gavriil fecioarei bunăvestire din cer aducându-i, a strigat: Bucură-te! Vei să zămislești în pântecele tău, pe Cel ce va să încapă întru tine, și întru toate este neîncăput. Și Născătoare vei să te arăți, Celui ce a răsărit din Tată mai-nainte de luceafăr.

Cuvântul Cel împreună veșnic cu Tatăl, Cel fără început, nedespărțindu-se de cei de sus, acum a venit la cei de jos, pentru îndurarea cea multă, milostivire luând spre alunecarea noastră, și sărăcia lui Adam primind, S-a închipuit întru cel străin.

Cel ce este din Tatăl din veci, și din Maică sub vremi, arătându-se lumii Cuvântul cel mai presus înființat, chipul robului primește, și Se face trup, nedepărtându-Se de Dumnezeire, și pe Adam iar l-a zidit în pântece ceea ce L-a zămislit pe El fără sămânță.

Slavă..., Și acum..., glas 2, a lui Teofan.

Taina cea din veac se descoperă astăzi, și Fiul lui Dumnezeu, Fiu omului se face. Ca luând ce este mai prost, să-mi dea mie ce este mai bun. Amăgitu-s-a dedemult Adam, poftind să fie Dumnezeu, și n-a fost. Iar Dumnezeu, om se face, ca să facă pe Adam Dumnezeu. Să se veselească făptura, și să salte firea. Că Arhanghelul stă cu frică înaintea Fecioarei, și-i aduce ei bucurie împotriva întristării: Cela ce Te-ai făcut om pentru milostivirea milei, Dumnezeul nostru slavă Ție.

De este Sâmbătă sau Duminică. Slavoslovia cea Mare și Otpustul.

Iar de este într-altă zi de post, cântăm: Stihoavna din Triod, Samoglasnica zilei, de 2 ori și Mucenicina. Slavă..., Și acum..., a praznicului, glas 8, a lui Ioan Monahul. Să se veselească cerurile, și să se bucure pământul… Caută înapoi Slava de la Litie. Deci, Bine este a ne mărturisi..., o dată. După Sfinte Dumnezeule… și după Tatăl nostru.. Troparul praznicului, și ectenia; la sfârșit 3 metanii mari, fără otpustul Utreniei, și se miruiesc frații, și se cântă stihira samoglasnică, și întâiul Ceas, cu catisma. Troparul și Condacul praznicului, și la sfârșit, 3 metanii mari și rugăciunea: Hristoase lumina cea adevărată... și Otpustul. Al treilea ceas, și al șaselea, cu catismele fără metanii. Troparul și Condacul praznicului; la al 6-lea ceas, cântăm troparul paremiei din Triod și paremia. Și citim Cuvântul căruia îi este începutul, iarăși Bunele Vestiri..., și împreunăm și ceasul al nouălea, cu catismă și citire. După aceasta, fericirile degrabă, fără cântare, și fără metanii și: Pomenește-ne pe noi Doamne… Ceata cerească… Slavă.... Ceata Sfinților..., Slăbește, lasă…, După Tatăl nostru… Condacul praznicului, Doamne miluiește! de 40 de ori. Slavă... Și acum... Ceea ce ești mai cinstită… și 3 metanii mari. Apoi rugăciunea: Prea Sfântă Treime… Și Otpustul.

Iar Vecernia dintru această seară, se cântă fără catismă și fără de metanii.