SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului și trei ale Sfintei, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Împotriva semeției, și cruzimii celei obraznice a evreilor, ți-ai pus cugetul cel bărbătesc, de Dumnezeu gânditoare, ca una ce vedeai mai-nainte desfătarea celor viitoare, ceea ce petrece pururea în veac neclintită. Pe care o ai dobândit, mutându-te de pe pământ către cămările cele cerești, și către dănțuirea cea nestricată, preaslăvită Matroano.

Învrednicitu-te-ai a vedea bunăcuviința împărăției, și frumusețea cea veselitoare a Mirelui tău, fiind împodobită cu rănile pătimirii tale celei tari, și după vrednicie te-ai apropiat la izvorul bunătăților, câștigând împărtășirea dumnezeieștii veselii celei veșnice, rodurile fericirii și lauda cea fără de moarte.

Nici jugul robiei, nici slăbiciunea femeiască, nici foamea, nici bătăile, nu te-au oprit pe tine a nu te asemăna tăriei mucenicilor preaslăvită; căci cu osârdia sufletului, ai suferit muncile. Pentru aceasta ai dobândit cămările cerești, și te-ai înfrumusețat cu cununa darurilor, stând înaintea Ziditorului tău.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Leacul cel preabun și mântuitor al pocăinței și curgere de lacrimi, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Mântuitorul meu, tu îmi dăruiește prin rugăciunile tale, o Fecioară! Ca să cuget de ceasul cel groaznic și înfricoșat și neamăgirea Judecătorului, ca să scap de cutremurul muncilor, și să dobândesc darul cel dumnezeiesc.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut Doamne Fecioara și Maica Ta, pe Cruce spânzurând, s-a spăimântat, și strigând a zis: Ce Ți-au răsplătit Ție, cei ce s-au îndulcit cu darurile Tale cele multe Stăpâne? Ci mă rog, să nu mă lași pe mine singură în lume. Ci grăbește de înviază împreună înviind pe strămoși.

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme sedelnele Octoihului și ale Triodului, psalm 50.

CANOANELE

Al Sfintei, și ale triodului după rânduiala postului.

CANONUL Sfintei

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 4,

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Cu dumnezeieștile cete ale celor fără de trupuri, dănțuind acum împrejurul lui Dumnezeu, pricinuitorului a toate și arătat desfătându-te întru strălucirea cea cu dumnezeiască începătorie, luminează pe cei ce te laudă pe tine.

Hristos Dumnezeu, care cu vrednicie a socotit a primii chipul robului, vrând să-l slobozească pe dânsul din stricăciune, și din legăturile morții, și din jugul robiei, pe tine Muceniță, mireasă te-a logodit.

Slavă…

Firea femeiască îmbărbătându-se cu darul, sprânceana cea înaltă, care se lăuda mai întâi fără măsură, să piardă marea, o a surpat cu neputința trupului, și cu dumnezeiasca putere.

Și acum… a Născătoarei:

Ușa pogorârii Tale celei către noi Doamne Te-a răsărit pe Tine Iubitorule de oameni, îndoit în fire, mai presus de fire, care Te și numești în taină Răsărit, și Soare și Lumină.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Veselească-se de tine Biserica…

Cu tăria gândului, muncirea cea cumplită a femeii celei prea fărădelege și cumplite o ai suferit, răbdând Matroano preafericită.

Bătăi cu durere simțind, curat sufereai, și dintru întunericul cel pipăit, dumnezeiască strălucire ai primit.

Slavă…

Izvoarele sângelui tău au stins focul nedumnezeirii, iar pe credincioși i-a rourat cu apele bunei credințe.

Și acum… a Născătoarei:

Cu dumnezeiască cuvântare te lăudăm pe tine, lespede și sicriu, care ai primit în pântece pe Cuvântul lui Dumnezeu cel fără început, Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Sosit-a luminată prăznuire iubitorilor de praznic, pomenirea cea preaslăvită a purtătoarei de chinuri a lui Hristos, veselind toate, și strălucind cu razele minunilor în lume, aducând oamenilor darul cel pururea curgător: Prin rugăciunile ei Mântuitorule, mântuiește lumea Ta.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Firea pământenilor cea muritoare și stricată cu patimile, prin dumnezeiască nașterea ta o ai înnoit Preacurată, și ai ridicat pe toți din moarte către viața cea nestricăcioasă. Pentru aceasta toți pe tine te fericim după datorie, Fecioară prea proslăvită, precum mai-nainte ai proorocit.

A Crucii, a Născătoarei:

Degrab ne întâmpină pe noi, mai-nainte până ce nu ne robim, când vrăjmașii Te hulesc pe Tine și ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru, pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cum poate credința pravoslavnicilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cu vitejia cea dumnezeiască împuternicindu-te Matroano, de robia stăpânei cea amară ai scăpat, căci ai avut socotință neînduplecată și suflet care numai Stăpânului slujea.

Răcnind și cu beția nebunindu-se, și cu mânia tulburându-se prea-păgâna, cruzimea iudeilor, cu bătăi tăia trupul tău, Muceniță purtătoare de chinuri.

Slavă…

Ca un tânăr ai arătat răbdare, fiind închisă în locuri fără lumină, și cu foame chinuită. Pentru care ai dobândit răsplătire ospățul nemuririi.

Și acum… a Născătoarei:

Sfeșnicul cel ferecat cu aur mai înainte te închipuia pe tine, adevărata Maică lui Dumnezeu, care ai purtat pe Dumnezeu întrupat, Cel ce toate luminează cu raza Dumnezeirii.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Pe Tine Dătătorule de viață, cunună strălucită a laudei Te-a câștigat cugetătoarea de Dumnezeu, și dintru întuneric către lumină dumnezeiască s-a mutat.

Întărit-a Hristos pe piatra credinței picioarele tale preafericită, îndreptând acum pașii tăi către Dânsul.

Slavă…

Având tu minte dumnezeiască cu adevărat și înțeleaptă și cugetătoare de Dumnezeu, strălucești în ceata mucenicilor, preafericită Matroano.

Și acum… a Născătoarei:

Chipul Dumnezeirii și chipul omenirii, împreunat neamestecat L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu, după unire neamestecată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas…

Dorirea Evei acum cu istețime o ai cules, purtătoare de chinuri Matroano, îndumnezeindu-te cu privirea cea neîncetată, și cu dreptate te-ai învrednicit slavei celei veșnice.

Nu se socotește întru Hristos, robul și cel slobod, ci frumusețea bunătății cea împodobită cu chipurile bunei credințe, căreia te-ai arătat făcătoare, purtătoare de chinuri nebiruită.

Slavă…

Cuget bărbătesc în trup femeiesc primind Muceniță, cumplitele chinuri ale păgânei celei rele ai suferit, și prin sabia răbdării pe dânsa o ai omorât, după înțelegere.

Și acum… a Născătoarei:

Pe tine te cunoaștem Biserică a lui Dumnezeu, și cămară, năstrapă, sfeșnic și lespede, care a ai avut înlăuntru scris pe Cuvântul, care pentru milostivire S-a întrupat, Preacurată.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glas 8.

Biserica ta cea preacinstită, ca o tămăduire sufletească aflând credincioșii, cu mare glas strigăm ție: Fecioară Muceniță Matroano, cea cu nume mare; Roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună în 27 de zile, pomenirea Sfintei Muceniței Matroana cea din Tesalonic.

Stih: Nu se cuvine a fi neștiută tu Matroano Muceniță,

Deși ți-ai dat sufletul înlăuntru în temniță.

În a douăzeci și șapte Matroana a murit,

Înlăuntru temniței cu sfârșitul cel fericit.

Aceasta era slujnică unei femei evreice anume Pautila, ce era soție oarecărui voievod din cetatea Tessalonicului. Care mergând după stăpână-sa până la sinagogul jidovesc, nu intra înlăuntru, ci se întorcea la biserica creștinilor. De aceea prinzându-i de veste a bătut-o fără de milă și a ținut-o patru zile la închisoare, nescoțându-o nicicum afară, de aceea au scos-o și i-au făcut trupul tot răni cu bătăile. Și iarăși băgând-o la închisoare, și zăcând multe zile și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în închisoare. Și spun că aruncând Pautila Sfântul ei trup de pe zid jos, și-a luat și ea plata asemenea, că a căzut în jgheabul cel ce calcă vinul, și acolo a murit. Iar cinstitele moaște ale Sfintei s-au îngropat cu cinste de credincioși.

Tot în această zi, Preacuviosul Chiric cel din Apro, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Eu Părinte Chirice pe tine și mort,

În inimă și în limbă prin voință te port.

Tot în această zi, Prorocul Anania, cu pace s-a săvârșit.

Stih: AI Treimii era tripodul tău Proorocule e lui Dumnezeu Ananie,

Prin care mai-nainte de săvârșire spuneai cele ce erau să fie.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Pavel Episcopul Corintului, fratele Preasfântului Petru Episcopul de la Argus purtătorul de semne.

Stih: Pavel lui Petru firesc frate fiind,

Împreună cu el este cetatea cea de sus locuind.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Eutihie.

Stih: Eutihie la bine norocit sfârșit a venit,

Căci mutându-se de pe pământ cerul a locuit.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Ioan și Vruhie, de sabie s-au săvârșit.

Stih: Îndrăzneala lui Ioan nu era mai puțină către sabie,

De nu încă și mai multă decât a lui Vruhie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Cu adevărată dragoste, și cu îndrăzneală ai alergat către Cel dorit al tău, prealăudată, cu bună mulțumire strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Fiind plină de tot felul de bunătăți, de pe pământ te-ai mutat către cereasca dănțuire, întru veselie și bucurie, câștigând moștenire nemuritoare slăvită Matroano.

Slavă…

Cu fecioarele purtând făclii, în ceruri ești, după ce ai suferit prin răbdare bătăi și chinuri de la prea-păgâna cea fărădelege și acum cânți Ziditorului tău: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Și acum… a Născătoarei:

Cu bunătățile fiind preastrălucită, preaînfrumusețată, ai născut întrupat pe Cuvântul Tatălui, mai presus de cuvânt Maică Fecioară, binecuvântată ești tu între femei, Preacurată stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și…

Slobozindu-te din trup, te-ai învrednicit a vedea strălucirile luminii celei bogate, și a locui sălășluirea cea cerească, în locul lăcașului cel neluminat și întunecat, întru care ai tost încuiată, cinstită Matroano, strigând: binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Frumoasă este cununa cu care te-ai încununat acum, prin dreapta cea încăpătoare de viață a Atotstăpânitorului, preaslăvită, că văzându-te pe tine mireasă roșită cu curgerile sângiurilor tale, bucurându-Se te-a strălucit, Căruia strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Numai de Hristos singur viața tuturor ai dorit Matroano, pentru aceasta cumplitele bătăi cu tărie le-ai suferit de la cea fărădelege evreică, iar acum veselindu-te, cânți: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum… a Născătoarei:

Cu adevărat născând pe Dumnezeu, te-ai arătat cu adevărat Maică a lui Dumnezeu Preacurată purtând adevărată numirea cea dumnezeiască, după asemănarea nașterii. Pentru aceasta credincioșii Născătoare de Dumnezeu, prin înțelegere dumnezeiască te slăvim pe tine, Preacurată stăpână.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată…

Ziua ta cea purtătoare de lumină strălucește cu înțelegătoare raze luminătoare, prin fulgerele cele prealuminoase, ale strălucirii celei în trei sori, Muceniță Matroano, întru care acum roagă-te să se lumineze, cei ce te laudă pe tine.

Aflat-ai răsplătiri pentru durerea rănilor moștenirea cerurilor, în Biserica celor întâi născuți, întru care prăznuind acum, prin rugăciunile tale păzește-ne pe noi, purtătoare de chinuri.

Slavă…

Cu adevărat te-ai logodit acum cu Hristos Mirele tău Cel fără de moarte, înflorită fiind luminos cu dumnezeiești dogmele lui preacinstită, și strălucind cu cinstit sângele muceniciei.

Și acum… a Născătoarei:

Lanțurile păcatelor mele dezleagă-le acum Născătoare de Dumnezeu, ceea ce singură ai născut Izvorul milostivirii, și mă umple de bucurie, ca după vrednicie să te măresc pe tine, de Dumnezeu fericită.

Irmosul:

Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Luminânda glasului de 3 ori. Și celelalte după rânduială. Ceasul dintâi, cu catisma lui, și cu obișnuitele metanii și Otpustul.