SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Sfântului Ilarion și trei ale Sfântului Ștefan, glasul al 4-lea:

Stihirile Sfântului Ilarion, glas 4.

Podobie: Dat-ai semn celor ce…

Având Părinte viață neîntinată, răbdare și blândețe și dragoste adevărată, înfrânare nemăsurată, stare de toată noaptea, umilință dumnezeiască, credință și nădejde temeinică, întru milostivire, ca un înger ai viețuit pe pământ cu trupul, Ilarioane fericite, rugătorule pentru sufletele noastre.

Înger pământesc și om ceresc, izvor de umilință, râu al milostivirii, noian al minunilor, chezășuitor al păcătoșilor, măslin cu adevărat al lui Dumnezeu plin de roadă ai fost Cuvioase, veselind cu untul-de-lemn al trudelor tale, fețele celor ce cu credință te laudă pe tine, Ilarioane fericite.

Mintea ta fiind strălucită cu cunoștințele cele dumnezeiești s-a făcut mai presus decât patimile trupului, purtând chipurile neamestecate de cele de jos, și închipuind întru sineși frumusețea cea dumnezeiască, și cunoscându-se cu totul de Dumnezeu văzătoare prin ajutorul Duhului, Ilarioane Părintele nostru, înfrumusețarea călugărilor.

Alte Stihiri ale Sfântului Ștefan, glas același.

Podobie: Ca pe un viteaz…

Monah prea-adevărat, steaua cea prealuminoasă și izvor umilinței, plin de dragoste blând și liniștit, împreună pătimitor și smerit, fără de răutate, și fără prihană te-ai arătat Părinte Ștefane. Pentru aceasta Hristos te-a pus pe tine păstor turmelor cuvioșilor, ca pe un cinstit cu faceri de minuni.

Privegherea cea de toată noaptea, negrăita înfrânare, netulburata rugăciune, dumnezeiasca viețuire, credința și nădejdea cea adevărată, cugetarea pravoslavnică, petrecerea cea minunată și pătimirea cea prea mare ai avut Părinte și murind și înaintea sfârșitului ai strălucit cu semnele cele preaslăvite. Pentru aceasta te cinstim Preacuvioase Ștefane.

Ca pe o stea cu multă lumină, și ca pe un soare neapus, și ca pe un cer însuflețit și împodobit cu minunile cele dumnezeiești ca cu niște stele, ca pe o floare cu bun miros și ca pe un rai al dulceței, ca pe un izvor al sfințeniei, și ca pe un mare tămăduitor neputincioșilor, ca pe un păstor și ca pe un apărător al nostru te lăudăm pe tine Ștefane.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Slăbănogirea și trândăvirea sufletului meu, Fecioară Maică Preacurată, prefă-o întru tăria și puterea temerii și a doririi, a face și a lucra îndreptările lui Hristos, ca să scap de focul cel nesuferit și să câștig prin tine moștenirea cea cerească și viața cea veșnică, totdeauna veselindu-mă.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând Preacurata răstignit pe Hristos Iubitorul de oameni, și cu sulița împungându-i-se coasta plângea strigând: Ce este aceasta Fiul meu? Ce Ți-a răsplătit Ție poporul cel nemulțumitor, pentru bunătățile cele ce ai făcut lor, și Te grăbești, să mă faci pe mine fără de Fiu preaiubite? Mă îngrozesc preaîndurate, de răstignirea Ta cea de bunăvoie.

LA UTRENIE

CANOANE două, ale Sfinților și ale Triodului, după rânduiala postului.

CANONUL Sfântului Ilarion,

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 2,

Irmos:

Întru adânc a așternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea preaîntrarmată, iar întrupându-Se cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preaslăvit, că cu slavă S-a proslăvit.

Făcându-te prin pustnicie milostiv și blând Părinte, și vesel cu adevărat prin Duhul, învrednicește-mă pe mine milostivirii, prin mijlocirile tale Ilarioane, ca să te laud pe tine acum întru veselia inimii mele.

Încuviințatu-te-ai Părinte din pruncie și ridicându-ți Crucea ai urmat lui Hristos, veștejind patimile trupului, prin înfrânare și prin rugăciunile cele întinse și cu nepătimirea înfrumusețându-te.

Intrând sub jugul cel prea-ușor al Domnului tău, și îndreptărilor Lui supunându-te, Ilarioane Cuvioase, sarcina cea grea a păcatului o ai lepădat, câștigând sfințenia, preaînțelepte.

A Născătoarei:

Lanțurile greșalelor mele rupele Preacurată, rugând pe Fiul tău și Dumnezeu, și pe păcatul, care mă muncește, surpă-l. Ca mântuindu-mă, totdeauna să te cinstesc pe tine pururea fecioară Preacurată.

Alt CANON, al Sfântului Ștefan.

Facere a lui Chir Iosif.

Cântarea 1-a, glas 1,

Irmos: Cântare de biruință…

Prăznuind cu credință dumnezeiască pomenirea ta, de Dumnezeu înțelepțite Părinte, pe Domnul tuturor pururea slăvim, Cel ce te-a proslăvit pe tine cu multe minuni Ștefane.

Prea-înțelepțește îndumnezeindu-ți-se cugetul cu dumnezeieștile chemări, desăvârșit s-a întors de la patimile trupului, și te-a arătat înger pe pământ pe tine Ștefane.

Ostenelile înfrânării ai ridicat și patimile cele cu anevoie înfrânate ale trupului ai omorât Părinte. Și întru nepătimire ca întru o haină luminoasă arătat te-ai îmbrăcat Ștefane.

Slavă…

Prin înfrânare răstignindu-ți mădularele tale, ai viețuit lui Hristos, Celui ce prin Cruce a pierdut moartea, și te-a îmbogățit pe tine, cu îndestulat darul tămăduirilor.

Și acum… a Născătoarei:

Pe Cuvântul cel negrăit ai zămislit Preacurată, pe Cel ce ține toate marginile pământului, și pe Acesta L-ai născut. Pe care cu osârdie roagă-L, să ne mântuiască pe noi.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

Viața ta ca soarele strălucind Cuvioase, cu strălucirile cele preastrălucite, a luminat cetele călugărilor și întunericul dracilor l-a gonit.

Fost-ai prea lin la inimă Cuvioase, și smerit cu Duhul și plin de dragoste dumnezeiască, având pururea fire bine vorbitoare.

Cu picăturile lacrimilor ai stins cărbunii păcatului și izvorăști noianuri de tămăduiri, precum mai-nainte de sfârșit, așa și după moarte, celor ce se apropie la tine.

A Născătoarei:

Tămăduiește rănile sufletului meu, rogu-mă și mișcările minții ocârmuiește-le către voile Celui ce S-a întrupat din tine, Fecioară Preacurată.

Alt CANON,

Irmos: Să se întărească inima mea…

Cu fapte cinstite și cu îndreptările bunătăților, ca o stea prealuminoasă ai strălucit adunării călugărilor, Părinte, și cu strălucirile minunilor ai luminat cele de sub soare.

Cu puterea darului Duhului ai surpat pe vrășmașii cei fără de trupuri, și prin cugetarea cea smerită cu bună-cuviință te-ai înălțat, și te-ai arătat însuți lucrător înțelepte Părinte.

Slavă…

Cu cuvântul adevărului ai îngrădit gurile ereticilor Părinte, și suferind izgonirile, ai dobândit dumnezeiască cunună, făcându-te afară din răni, prea-ales Mucenic.

Și acum… a Născătoarei:

Ca să fie Dumnezeu oamenilor, S-a făcut Dumnezeu om, primind începere Cel fără început din tine singură curată, pentru aceasta credincioșii te fericim pe tine Fecioară.

Irmosul:

Să se întărească inima mea întru voia Ta Hristoase Dumnezeule, care peste ape ai întărit cerul al doilea, și ai întemeiat pământul peste ape Atotputernice.

Sedealna, glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Lui Dumnezeu ai sfințit viața ta preafericite, făcându-te cu adevărat prea-ales lucrător de cele Sfinte, al lui Hristos Preasfințite. Pentru aceasta după nenumărate sudori și osteneli, te-ai mutat întru lăcașurile cele nematerialnice, bucurându-te și acum ne izvorăști nouă râuri de tămăduiri.

Slavă…, altă Sedealnă, glas 1.

Podobie: Mormântul tău…

Pomenirea ta Părinte, ca un soare luminos, luminează inimile credincioșilor, gonind patimile și scoțând dintru întuneric, acoperă și ne păzește de ispitele vieții pe noi, cei ce cu curată credință săvârșim pomenirea ta Părinte Ștefane.

Și acum… a Născătoarei:

Chivernisește Curată ticălosul meu suflet, și te milostivește spre dânsul, cel ce se alunecă de mulțimea greșalelor întru adâncul pierzării, ceea ce ești cu totul fără prihană. Și în ceasul înfricoșatei morți, tu pe mine mă răpește de la dracii, cei ce mă clevetesc și de toată munca.

A Crucii, a Născătoarei:

Maica cea Preacurată văzându-Te pe Tine Hristoase mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu Cel fără început cu Tatăl și cu Duhul, ce este această nespusă a Ta rânduială Îndurate, prin care ai mântuit zidirea, cu preacinstită mâna Ta.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Venit-ai din fecioară nu sol nici înger, ci Tu însuți Domnul Te-ai întrupat și m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție: Slavă puterii Tale, Doamne.

Strălucindu-ți inima ta cu suiri cinstite, ți-ai întraripat cugetul, a privi spre singur Dumnezeu, frumusețea cea negrăită, și a se lumina cu razele cele de acolo.

Făcând descoperire cuvintelor celor dumnezeiești, ai scos de acolo cunoștința cea dumnezeiască, și o ai împărțit tuturor, celor ce cu pravoslavie aleargă la tine Părinte Ilarioane.

Cu dulceața graiurilor tale veselești inimile, celor ce aleargă la tine; căci făcând, pe cele ce le învățai, ai avut cuvânt bineprimit, întru milostivă stare, Ilarioane Cuvioase.

A Născătoarei:

Domnul tuturor te-a făcut pe tine Doamnă și Stăpână tuturor Preacurată, că din pântecele tău S-a întrupat, ca să izbăvească făptura Sa, de cel ce o domnea împotrivă.

Alt CANON,

Irmos: Cu duhul mai-nainte văzând…

Adăpându-te cu picăturile sfințitelor tale lacrimi, te-ai arătat pom aducător de roadă, înțelepte Ștefane, aducând rodurile cele cu bun miros ale bunătăților, și izvorăști nenumărate minuni. Pentru aceasta cu bună-cuviință te cinstim pe tine.

Biserica, care are sicriul moaștelor tale, ca un dumnezeiesc rai se vede, Înțelepte, aducând multe feluri de flori ale minunilor, cu care se îndulcesc inimile celor ce pururea cu credință te laudă pe tine Ștefane.

Slavă...

Pe cei orbi dezlegi și potolești neputințele cele iuți ale oamenilor întru slava lui Hristos, de la care îmbogățindu-te prin darul ostenelilor, te-ai înălțat, te-ai luminat și te-ai proslăvit, slava călugărilor Părintele nostru.

Și acum… a Născătoarei:

Sfințește-ne pe noi preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care ai născut cu trup pe Cel Sfânt, voind a Se asemăna oamenilor, și prin rugăciunile tale arată-ne pe noi părtași lăcașului celui ceresc Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu și oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin tine Stăpâne, către Părintele Tău începătorul luminii, din noaptea necunoștinței, aducere am aflat.

Din ostenelile tale țesându-ți ție haina mântuirii, te-ai îmbrăcat cu dânsa Cuvioase, și pe domnul întunericului cu veșnică rușine l-ai îmbrăcat.

Prin înfrânare ai veștejit poftele trupului, și dar ceresc ai primit, prea cu veselie tămăduind tot felul de boli de la oameni, Cuvioase Părinte Ilarioane.

Mâinile tale cele dumnezeiești Părinte cu neslăbire fiind ridicate către Dumnezeu au surpat păgânătățile înșelătorului și tuturor bolnavilor au dăruit sănătate.

A Născătoarei:

Putere credincioșilor și întărire Cuvioșilor te-ai făcut Preacurată; că prin tine tuturor ai izvorât cele mai bune, și cei ce locuiesc pe pământ, merg către Cer.

Alt CANON,

Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă…

Prin bunătățile cele dumnezeiești făcându-te insuflat cu Mir după adormire ai izvorât Mirul cel cu bună mireasmă, înțelepte. Minunându-se oamenii cei credincioși, și cu dragoste cinstindu-te pe tine.

Cu arătările cele mari ale minunilor celor înfricoșate și după moarte și după mutare și după sfințită îngroparea ta, înțelepțește ai strălucit, vrednicule de minune Ștefane.

Slavă…

Sfințit săvârșind întru Hristos viețuirea ta, te-ai sălășluit cu Sfinții, Ștefane, de Dumnezeu înțelepțite Părintele nostru și acum sfințești, pe cei ce cu credință te cinstesc pe tine.

Și acum… a Născătoarei:

Născând Preacurată pe Dumnezeu Emmanuil, care arătat S-a făcut pentru milostivire, pe Acesta, ca pe un Iubitor de oameni, roagă-L Preacurată să Se milostivească spre oamenii cei păcătoși.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Întru adâncul greșalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

Despre toată lumea omorându-te Ilarioane, mutându-te, acum viețuiești întru cele cerești și pururea izvorăști lucrarea tămăduirilor cea purtătoare de viață.

Bun vorbitor, blând fără de răutate, fără prihană, Cuvios, și bine umilit și lin cu duhul ai fost Părinte preafericite.

Împodobindu-te cu nemăsurată milostivire, și cu frumusețea iubirii de săraci te-ai arătat adevărată slugă a lui Dumnezeu Ilarioane minunate.

Cât este de cinstită viața ta și curată! Cât este de împodobit și frumos obiceiul tău! Cât sunt de înfricoșate minunile, care le săvârșești în toate zilele minunate!

A Născătoarei:

Pe cămara lui Dumnezeu cea Preacurată, pe scaunul cel în chip de foc al Stăpânitorului tuturor, pe Născătoarea de Dumnezeu, toate neamurile neamurilor să o fericim.

Alt CANON,

Irmos: Prorocului Iona…

Pe cei șchiopi îndreptezi, pe cei orbi îi faci cu vedere, pe cei slăbănogi îi faci a umbla, și izgonești duhurile cele viclene, întru Hristos, Preacuvioase Părinte Ștefane.

Din cinstit sicriul tău, ca dintr-un izvor curat, pururea curg cu îndestulare pârâurile tămăduirilor, Fericite, secând tot pârâul patimilor.

Slavă…

Lucrător minunilor minunat, și păstor adevărat te-ai arătat Părinte Ștefane, păzind pururea turma ta, pe care o ai adunat cu multe sudorile tale.

Și acum… a Născătoarei:

Spre tine ca ploaia pe lână pogorându-Se Mântuitorul, Născătoare de Dumnezeu, arătat a secat curgerile nedumnezeirii, iar sufletele celor ce pururea te cinstesc pe tine, a adăpat.

Irmosul:

Proorocului Iona, urmând strig: Slobozește viața mea din stricăciune Bunule, și mă mântuiește, Mântuitorul lumii, pe cela ce strig: Slavă Ție.

CONDAC, glas 4.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi…

Pe cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta fericite Ștefane, păzește-i de toată răutatea și ispita șarpelui, ca cel ce ai îndrăznire către Stăpânul tuturor, pe care roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre.

SINAXAR

Întru această lună în 28 de zile, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ilarion cel nou, Egumenul mânăstirii Pelechitului.

Stih: Dând Ilarion pământului trupul cel din pământ,

A locuit pământul fericiților cel fericit.

În a doua zeci și opta moartea a mutat,

Pe Ilarion cel minunat.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ștefan Mărturisitorul, făcătorul de minuni.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Filit Singliticul și Lidia soția lui, și doi fii ai săi Teoprepie și Macedon, Amfilohie Duxul și Cronid Comentarisie.

Stih: Precum lui Filit și Lidiei, trupul este unul,

Unul asemenea este lor și cu pace sfârșitul.

Moare Teoprepie împreună cu Macedonie,

Cântând cu cuviință dumnezeiasca laudă Domnului.

Duxul împreună cu Comentarisie se săvârșește,

Stăpânitorul cu cel ce lui îi slujește.

Sfântul Filit și cei împreună cu el creștini era pe vremea împăratului Adrian, pururea slujind lui Dumnezeu. Deci fiind prins fericitul Filit, s-a înfățișat la împăratul. Iar împăratul neputând sta împotriva înțelepciunii Mucenicului, l-a dat pe el împreună cu cei de pe lângă el, Duxului Amfilohie. Care îndată a poruncit să fie spânzurați pe lemn, și trupurile lor cumplit să fie bătute, și să fie puși la închisoare, împreună cu Cronid Comentarisie care crezuse. Iar în noaptea aceea în vreme ce cântau ei și făceau rugăciune, li s-au arătat lor îngeri, îndemându-i spre nevoințe. Iar a doua zi dimineața înfățișându-se Sfinții înaintea lui Amfilohie, le-a zis tiranul: Multe munci și pedepse sunt gătite pentru voi; Și îndată au fost aruncați într-un cazan plin de unt-de-lemn și de rășină, care fiind pe foc cumplit clocotea; și îndată s-a răcit cazanul. Atuncea minunându-se de ceea ce se făcură și crezând Duxul, a intrat și el zicând: Doamne Dumnezeul Creștinilor ajută-mi. Și glas s-a făcut către el: Auzitu-s-a rugăciunea ta, intră aici. Acestea auzindu-le împăratul, a purces de la Roma, și s-a dus la Iliric, plin de groază și de mânie, și a poruncit ca șapte zile să dea foc unui cazan plin de unt-de-lemn, și toți să se arunce într-însul. Care făcându-se s-au păzit Sfinții nevătămați, iar împăratul rușinându-se s-a întors pe calea sa. Ci însă Sfinții Mucenici făcând rugăciune s-au săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos, a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Duhului, Cela ce bine este cuvântat și prea-proslăvit.

Cu sabia luptelor tale ai rănit pe balaurul cel fără de trup, și desăvârșit l-ai pierdut. Pentru aceasta ai luat răsplătire minunile, a tămădui patimile cele prea cumplite, ale sufletelor și ale trupurilor Cuvioase.

Cuvântul tău iese ca o rouă gonind zăduful mâhnirii, celor ce vin cu credință la tine, și se luminează pururea cu obiceiurile tale cele îmbunătățite, fericite Părinte.

Făcându-ți cugetul singur stăpân peste patimi, arătat ai împărățit ca un biruitor prea-ales și neamurile cele de altă seminție le-ai pierdut, biruind patimile cele pierzătoare ale dracilor, înțelepte Părinte.

Vânturile ispitelor nu au clintit turnul cel nemișcat al inimii tale Cuvioase, că a fost întărit pe piatra dragostei Domnului, de care rezemându-te, dumnezeiască întărire te-ai făcut multora, Părinte Cuvioase.

A Treimii.

Pe Tine Te cânt Treime cea mai presus de ființă în trei fețe, neamestecată, neîmpărțită iar o Unime, neînțeleasă în fire, un Dumnezeu Atotțiitor, Tatăl, Cuvântul, și Duhul Sfânt.

A Născătoarei:

Prin închipuiri te închipuia pe tine mai-nainte Darul Duhului, prin daruri proorocești, numindu-te munte gras. Sfânta Ușă mântuitoare și carte prea nouă și Chivot, Preacurată.

Alt CANON,

Irmos: De tinerii tăi cei din…

Cu cărbunii petrecerii celei pustnicești, jertfindu-te pe tine, însuți cu totul te-ai arătat bună mireasmă a lui Hristos, Părinte și bine înmiresmezi fețele credincioșilor, lucrând minuni mai presus de cuget.

Cu razele pravoslaviei strălucind, ai gonit întunericul eresurilor înțelepte, și întru mulți ani suferind izgonirile, Mucenic fără de sânge te-ai făcut. Pentru aceasta cu credință te lăudăm pe tine.

Câștigând multă răbdare, și înfrânare credință și dragoste adevărată, te-ai arătat Părinte săracilor și folositor văduvelor, împreună pătimitor și smerit slava și lauda călugărilor Ștefane.

Slavă…

De starea ta cea de peste toată noaptea și de îngăduiala rugăciunilor, de lacrimi, și de suspinuri și de dragostea cea adevărată către Ziditorul s-a minunat ceata celor cu cuget rău prin care ai surpat înșelăciunile lor, Ștefane.

Și acum… a Născătoarei:

Cum hrănești cu lapte pe Fiul cel fără Tată, care hrănește toată suflarea, Maică Preacurată? Cum porți pe mâini, pe Cel ce toate le ține? O mai presus de gând minunea ta! Pentru aceasta pururea cântăm minunile tale.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările și-a despărțit cu dumnezeiască poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioși răcorind, pe cei ce cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Slava cea vremelnică a lumii, și desfătarea cea stricăcioasă părăsindu-o Părinte, ai luat acum în ceruri slava cea nerăpită, și desfătarea cea nestricăcioasă, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Toată viața o ai petrecut cu jale, drept aceea te-ai învrednicit fericirii și mângâierii, căreia se împărtășesc cuvioșii, cu bucurie acum sălășluindu-te în pământul celor blânzi, ca un înțelept și cuminte, Cuvioase Ilarioane.

Moartea ta cinstită s-a arătat înaintea lui Dumnezeu, Părinte preasfințite; căci ai cinstit Icoana Lui, și ai suferit izgonirile muncitorilor trudindu-te, întru care te-ai arătat Mucenic Cuvioase.

Arătat ai dezlegat tânjirea pescarilor și ascultând Dumnezeu rugăciunile tale Cuvioase, i-ai umplut pe dânșii de vânatul pe care mai-nainte nu-l dobândea, lucrătorule de cele sfinte, Preasfințite.

A Născătoarei:

De întinăciunea patimilor și de spurcăciunea păcatului spală-mă de Dumnezeu dăruită, și-mi deschide ușile pocăinței mie, celui ce mă alunec și adeseori mă împreun cu greșalele, și mânii pe Dumnezeu, Preacurată.

Alt CANON,

Irmos: De care se înfricoșează…

Preacuvios săvârșind cele Preacuvioase preafericite, te-ai împreunat cu cei preacuvioși și cu toți aleșii, cu care împreună te cinstim pe tine, și ne închinăm sicriului moaștelor tale, de Dumnezeu purtătorule Ștefane.

Câștigând curățirea cugetului, te-ai făcut oglindă frumoasă a Duhului, înțelepte, primind descoperirile acestuia, și cu dogmele învățăturilor tale luminând pe oameni.

Preaslăvită minune se vede, cea înțelepțește săvârșită de tine preafericite; că numai dintr-o privire a ta, femeia care a avut neputință, s-a dezlegat a umbla drept.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Pe Tatăl Cel fără de început, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, pe nedespărțita începere, pe țiitoarea cea pururea înființată, pe firea cea în trei fețe, pe o mărire, și pe o împărăție să o lăudăm.

Și acum… a Născătoarei:

Pe Cel fără de trup, care S-a întrupat cu bună-cuviință din tine Preacurată, roagă-L ca să omoare patimile trupului și sufletul meu, cel omorât cu păcatele, să-l învieze.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

De care să înfricoșează îngerii, și toate oștile, ca de Făcător și Domnul, lăudați-L preoți proslăviți-L tineri, bine Îl cuvântați noroade, și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu și Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.

Tămăduiri izvorăște mormântul tău prin darul Duhului, uscând ploile patimilor, și gonind duhurile înșelăciunii, luminează inimile tuturor celor ce cu credință te fericesc pe tine Ilarioane Cuvioase.

Ca un trandafir ai înflorit în livada sihăstriei, ca un crin cu dulce mireasmă, ca un măr cu bun miros, umplând de mireasmă sufletele și inimile tuturor binecredincioșilor, Rugătorule, pentru cei ce te laudă pe tine Ilarioane slăvite.

Avut-ai milostivire, dragoste și smerenie, milostenie și obicei curat, credință adevărată și nădejde, viață cinstită și cuget drept, Ilarioane slăvite, podoaba călugărilor.

Pomenirea ta astăzi a răsărit ca soarele, luminând cu adevărat inimile pravoslavnicilor, cu lumina trudelor și cu razele minunilor tale. Întru care pomenește pe toți, cei ce cu credință te fericesc pe tine Părinte.

A Născătoarei:

Glasul lui Gavriil veselindu-ne aducem ție, zicând: Bucură-te casa Atoțiitorului; Bucură-te slava cuvioșilor și mântuirea tuturor credincioșilor, prin care ne-am îndumnezeit, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.

Alt CANON,

Irmos: Pe norul cel purtător…

Urmând cărărilor, celor ce au viețuit cu bună-cuviință și preacuvios pe pământ; blând și fără de răutate, liniștit, smerit, și împreună-pătimitor, și plin de dragoste dumnezeiască te-ai arătat Ștefane. Pentru acesta cu credință te lăudăm pe tine.

Ca un mir cu dulce mireasmă, ca un crin preacinstit, ca un trandafir bine înflorit, din cinstit sicriul tău izvorăști buna mireasmă a tămăduirilor celor nenumărate, gonind neputințele, cele rău împuțite ale celor ce cu călduroasă credință se apropie către tine.

Ca pe un dumnezeiesc păstor, ca pe un mare următor al începătorului păstorilor lui Hristos, te rugăm pe tine înțelepte, cu cele pururea sfințite mijlocirile tale, mântuiește-ne pe noi, ca pe cei ce suntem acum oile turmei tale.

Slavă…

Ca un soare mare strălucind sfântă pomenirea ta, luminat luminează făptura, care cu bunăcredință săvârșindu-o, strigăm ție Ștefane: Acoperă, păzește-ne pe noi, luminând cugetele tuturor prin rugăciunile tale.

Și acum… a Născătoarei:

Fiind iubitor de păcate, întru nepurtarea de grijă a viețui, și mă cutremur de judecata cea nefățarnică, înaintea căreia, prin sfintele tale rugăciuni, păzește-mă pe mine neosândit, mireasă a lui Dumnezeu, ca pururea să te fericesc pe tine, ca pe o folositoare Preacurată.

Irmosul:

Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor, din cer ca ploaia pe lână S-a pogorât și S-a întrupat pentru noi, făcându-Se om Cel fără de început, să o mărim toți, ca pe o Maică Curată a Dumnezeului nostru.

LUMINÂNDA glasului 3. Și STIHOAVNA triodului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala Postului și Otpustul.