SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului și trei ale Sfinților, glasul I:

Stihirile Sfinților

Podobie: Crucea s-a înfipt...

Cu împotrivire vitejească, ai surpat taberele vrăjmașului Ierarhe, și ai izbăvit noroadele din înșelăciunea idolească.

Cu întinderea mâinilor tale Ierarhe, împuternicind pe cel împreună pătimitor întru osteneli, stăpânia vrăjmașului o ai arătat neputincioasă.

Ca un tăinuitor și Mucenic al Stăpânului și înțelept învățător al Bisericii, roagă-te neîncetat pentru noi Ierarhe.

Alte stihiri ale mucenicilor, glas același.

Podobie: Prealăudaților Mucenici…

Făcutu-te-ai Mucenice Varahisie luminos la chip, cu sporirea ostenelilor celor multe; căci cu dragostea cea fierbinte către Dumnezeu, biruind firea cea arzătoare a focului, te-ai spânzurat în văzduh, și tescuindu-te, ți s-au zdrobit toate oasele. Pentru aceasta cu credință pe tine te cinstim.

Legându-te, Iona dumnezeiescule, ai suferit bătăi de toiege, și scoaterea degetelor, tăinuindu-ți-se și limba și fierbându-te în smoala cea fierbinte, și cu fierăstrău cumplit împărțindu-te. Pentru aceasta roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Cu cântări să lăudăm credincioșii pe Varahisie, pe Lazăr și pe Aviv, și pe Iona, pe Narsin și pe Euclia, pe Marin împreună cu Veith, pe Marotan slăvitul, și pe Sava, și pe Zanita, cerșind ca să luăm prin rugăciunile lor, iertare de cele rele și pace și mare milă.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Rugăciunile păcătoșilor primindu-le, și suspinarea celor scârbiți netrecându-o cu vederea, solește către Cel din preacuratele coapsele tale, ca să ne mântuim noi, prea Sfântă Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei:

Răstignirea cea fără dreptate Hristoase, văzându-o Fecioara, tânguindu-se striga Ție: Fiule preadulce, cum Te vezi mort? Cum spânzuri pe lemn, Cel ce ai întărit tot pământul pe ape? Nu mă lăsa dar singură Făcătorule de bine Milostive, pe mine Maica și slujnica Ta, rogu-mă.

LA URENIE

CANOANE două.

Ale Sfinților și ale Triodului, după rânduiula Postului.

CANON, al Sfinților.

Al lui Gheorghie.

Cântarea 1-a, Glas 1,

Irmos:

Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat în Egipt lui Moise și printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruință să-i cântăm, că S-a proslăvit.

Pe luminătorul cel luminat al Bisericii lui Hristos, credincioșii să-l lăudăm, ca pe cel ce cu lumina credinței a luminat noroadele, cele ce proslăvesc pe Făcătorul a toate.

În grădina credinței lui Hristos sufletește mântuindu-te și crescând prin înălțimea pătimirii, către Dânsul ai alergat prealuminat fericite Ierarhe.

Fiind propovăduitor și tăinuitor, și curat slujitor al lui Hristos, sufletul ți-ai pus pentru Dânsul, și i-ai adus Lui, ca niște jertfe pe cei dimpreună pătimitori cu tine Marco.

A Născătoarei:

Neamul omenesc s-a slobozit prin tine din stricăciune și cinstea nestricăciunii și a vieții celei nemuritoare întru Hristos moștenind, te slăvește pe tine cea de Dumnezeu dăruită.

Alt CANON, al Mucenicilor.

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glas 1,

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare…

Cu raza Luminii celei în trei sori luminându-vă pururea fericiților, luminați-mă pe mine cu totul și risipiți negura necunoștinței, că să laud praznicul vostru cel purtător de lumină.

Cu sfințenie cuvântând graiurile lui Dumnezeu cele preasfințite, toată răutatea gonacilor cea fără sfințenie ați gonit, și prea cu sfințenie pătimind, v-ați proslăvit mucenicilor.

Slavă…

Împotriva legilor celor păgânești vitejește ați pus legile bunei credințe, pătimitorilor și suferind muncile cele cumplite ale nelegiuiților, după lege de la Domnul v-ați încununat mucenicilor.

Și acum… a Născătoarei:

Luminându-se Avvacum, te-a văzut odinioară pe tine Maică neispitită de nuntă, munte umbrit, din care S-a arătat Dumnezeu întrupat, Cel ce a acoperit cu adevărat cele cerești cu bunătatea.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Întărire fii mie, cela ce ai întemeiat pământul peste ape, că nu este sfânt afară de Tine Doamne.

Cu focul cuvintelor tale ai uscat păraiele cele tulburătoare ale înșelăciunii, și ai izvorât apele cunoștinței lui Hristos, Marco.

Tabăra vrăjmașilor o ai risipit Marco, prin chemarea lui Hristos, și prin cuvintele tale ai adunat noroade către dragostea Lui.

Împreunată întrarmarea mucenicilor, având Voievod pe Hristos Mântuitorul, au biruit războiul cel neîmpăcat al înșelăciunii.

A Născătoarei:

Cei ce cu dragoste te cinstim pe tine, având mijlocirea ta lărgime întru scârbe, ne izbăvim de primejdii, Fecioară.

Alt CANON,

Irmos: Însuți cela ce știi…

Cu dragostea cea dumnezeiască împuternicindu-vă, ați supus sihăstriei cugetul cel trupesc, fericiților și pătimind ați biruit pe vrăjmașul cel netrupesc, prin sporirea durerilor, și după lege v-ați încununat Sfinților.

Dorind a pătimi pentru Hristos, prea tare ai suferit chinurile trupului preafericite, bătându-te și sfărâmându-te și întinzându-te Iona întru-tot fericite, împreună-vorbitorule cu Sfinții Îngerii.

Slavă…

Fiind întărit cu tăria cea dumnezeiască, aprinzându-te de darul Duhului Celui atoate-făcător preafericite, cu bucurie ai suferit spânzurările, focul și bătăile, Mucenice Varahisie, minunându-te de toți credincioșii.

Și acum… a Născătoarei:

Cel ce singur locuiește în ceruri, S-a sălășluit în pântecele tău, pentru mulțimea bunătății Sale, Fecioară, și cu trup S-a văzut din tine născându-Se. Pe Care roagă-L prea Sfântă Fecioară, ca să se izbăvească robii tăi de toate supărările.

Irmosul:

Însuți Cela ce știi neputința ființei omenești, și după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție: Sfântă este Biserica cea însuflețită a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

SEDEALNA, glas 1.

Cu lauda pătimirii și cu vrednicia cununilor, slăviții purtătorii de chinuri, s-au îmbrăcat întru tine Doamne, căci cu suferirea bătăilor, pe cei fărădelege au biruit, și prin putere dumnezeiască din Cer, biruință au luat. Cu rugăciunile lor dăruiește-ne nouă Dumnezeule mare mila Ta.

Slavă… altă SEDEALNĂ, glas 1.

Podobie: Mormântul tău…

Durerile cele tari ale muncilor suferindu-le, v-ați mutat cu adevărat către viața cea fără durere. Și acum cu rugăciunile voastre ușurați toată durerea, de la cei ce se apropie cu credință la sicriul vostru, pe care sărutându-l cu dragoste, vă fericim pe voi, marilor cu numele.

Și acum… a Născătoarei:

Ceea ce fără ardere ai zămislit Focul Dumnezeirii, și fără sămânță ai născut pe Domnul, Izvorul vieții, ceea ce ești plină de daruri, Născătoare de Dumnezeu, mântuiește pe cei ce te măresc pe tine.

A Crucii, a Născătoarei:

Cei ce avem folosirea ta Preacurată, prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi, și cu Crucea Fiului tău pururea fiind păziți, după datorie pe tine toți cu bunăcredință te mărim.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cunoscut-am Atotputernice iconomia Ta, și cu frică Te-am proslăvit pe Tine Mântuitorule.

Uscat-ai pâraiele cele tulburi ale înșelăciunii și ai prea războit minciuna preafericite.

În noianul înțelepciunii tale ai cufundat nebunia elinilor, Sfinte Mucenice Marco.

Tabăra celor împreună pătimitori cu tine, cu învățăturile tale, tare o ai întrarmat vitejește, Ierarhe al Domnului.

A Născătoarei:

Fiind tu ca o apărătoare a noastră, celor ce te cântăm pe tine, surpă semețiile vrăjmașilor, Preacurată Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Munte umbrit cu darul…

Cu dumnezeiască cuviință într-un glas să lăudăm pe Ilie, împreună cu Veith și Aviv, pe Lazăr, pe Marin, pe Marotan, pe Narsin, pe Sava și Zanita, pe Varahisie și Iona, care pentru Hristos Dumnezeu au pătimit.

Cu cuviință te cinstim pe tine preafericite Iona, căci după multe bătăi, întru înghețare fiind aruncat cu vitejie ai suferit, încălzindu-te cu darul lui Dumnezeu și biruind iarna înșelăciunii.

Cu dumnezeiască tărie suferind arsurile cele de plumb, preafericite Varahisie, bărbătește ți-ai întins ochiul către Hristos primind repaosul cel mântuitor. Pentru aceasta pe tine te cinstim.

De înțelepciunea Duhului umplându-se Mucenicii, arătat au biruit pe toți înțelepții și puternicii vrăjmașilor celor închinători de foc, propovăduind numele lui Dumnezeu, pe care credincioșii cu laude să-i fericim.

Slavă…

Arătatu-v-ați frumoși cu rănile cele dumnezeiești, slăviți Mucenici ai lui Hristos. Pentru aceea tămăduiți neîncetat și patimile cele netămăduite ale oamenilor, și vindecați neputințele și bolile cu darul.

Și acum… a Născătoarei:

Tu ești Fecioară muntele, cel ce l-a văzut Daniil Proorocul, din care S-a tăiat Piatra Hristos, Care a zdrobit pe idoli și a surpat întărâtările dracilor, pentru aceasta pe tine te slăvim Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

De noapte mânecând, te lăudăm pe Tine Hristoase Dumnezeule, care pentru noi ai sărăcit și Crucea și moartea ai răbdat cu trupul Tău.

Ca un următor al lui Hristos, ai pus împotriva mâniei vrăjmașilor îndelungă răbdare, prin care ai smerit semețiile lor și le-ai biruit Cuvioase.

Cu dese lovirile săgeților rănindu-te Cuvioase, ai rănit pe cei ce te săgetau, iar tu prin Darul cel dumnezeiesc te-ai păzit nerănit.

Ca niște tari și nebiruiți apărători ai credinței înțelepților, vitejește v-ați împotrivit celor ce nu se plecau și băteau război împotriva adevărului Sfinților.

A Născătoarei:

Luând din tine firea omenească cea întinată cu patimile o a spălat și o a înnoit și cu Darul cel dumnezeiesc o a îndumnezeit, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce ai luminat cu…

Împreunându-te cu Lumina cea mare, a doua lumină te-ai cunoscut, întunecând poruncile celor răi credincioși, dumnezeiescule Iona. Și fiind legat cu funia, ai dezlegat toată înșelăciunea cu darul.

Greșalele noastre vindecându-le Hristos, S-a spânzurat pe lemnul Crucii pentru bunătate. Căruia asemănându-se Varahisie, s-a spânzurat, înfrumusețându-se cu patima cea cinstită.

Slavă…

Frângându-te și degetele tăindu-ți-se Iona, cu bucurie versu-i-ai cântare către Dumnezeu, Cel ce te întărea prin credință a călca cu trupul pe vrăjmașii cei fără de trup.

Și acum… a Născătoarei:

Minunându-se Preacurata de Cel ce negrăit S-a născut dintr-însa, se spăimânta și-L mărea, și strigând, grăia: Cum Te țin în brațe pe Tine Fiule, Cel ce toate le ții?

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Pe Proorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni, și pe mine mă scoate dintre adâncul păcatelor, rogu-mă.

Înșelăciunea nedumnezeirii o ai mustrat, pururea fericite și cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, ai luminat pe oameni.

Capiștile idolilor le-ai surpat, Fericite, și pe oamenii cei ce se clătinau, i-ai întărit întru Hristos.

Pe cei împreună pătimitori i-ai întrarmat și ai bătut război asupra vrăjmașilor, Marco împreună cu Chiril și ați luat daruri de biruință.

A Născătoarei:

Prin negrăită și dumnezeiască nașterea ta, Fecioară, pământenii ne-am înălțat, iar vrăjmașul s-a smerit, Preacurată.

Alt CANON,

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi…

Te întărea pe tine Hristos când pătimeai, căci pielea de pe cap luându-ți-se preafericite Iona, vitejește ai răbdat călcând capul cel viclean și mintea cea înșelătoare a șarpelui.

Tăindu-ți-se limba Cuvioase, ți-a rămas mintea neplecată. și pământul s-a sfințit cu sângiurile tale ce s-au vărsat, pentru dragostea Celui ce Și-a vărsat dumnezeiescul sânge pe Cruce.

Slavă…

Să lăudăm credincioșii, pe Ilie, pe Aviv, pe Narsin și Marin, pe Lazăr împreună cu Veith, pe Marotan și Zanita, pe Sava și pe marele Varahisie și pe Iona, pe bunii biruitori Mucenici.

Și acum… a Născătoarei:

Arătatu-te-ai Stăpână palat al lui Dumnezeu, Celui ce împărățește peste toate. Pe care roagă-L ca să mă curățească acum, pe mine cel făcut peșteră tâlharilor celor răi, și să mă mântuiască Preacurată.

Irmosul:

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, și nu este izbăvitor, socotitune-am ca oile de junghiere, mântuiește pe poporul tău Dumnezeul nostru, că tu ești celor neputincioși tărie și îndreptare.

CONDAC, glas 4.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi…

Luminându-vă cu darul cel adevărat, cu bunăcredință luminat îndrepta marginile pământului, sfințiți, slăviți Mucenici. Pentru aceasta cu credință vă fericim pe voi.

SINAXAR

Întru această lună în 29 de zile, pomenirea Sfinților Mucenici Marco episcopul Aretisimilor și Chiril diaconul și alții mulți.

Întru această zi pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Marco Episcopul Aretusiilor și a lui Chiril Diaconul, și a celor împreună cu dânșii. Și Sfinții Mucenici Iona și Varahisie.

Stih: Mai întâi întru multe munci priveghind,

Somnul cel cu pace Marco ai fost adormind.

Pântecele Diaconului Chiril prin sabie,

A zis David că se rupe ca grăsimea pământului.

Zac femeile în troacele mâncării porcilor,

Pătimind spintecarea pântecelor de mâinile ucigașilor.

Întru a două zeci și noua Nevoitorii s-au suit,

La cerul cel strălucit.

Sfântul Marco a fost pe vremea împărăției marelui Constantin, care pornindu-se din dumnezeiască râvnă, multe capiști idolești a stricat și biserici a zidit. Iar după aceea luând împărăția Iulian Paravatul, și dând multă cinste idolilor și îndrăzneală închinătorilor de idoli. Atuncea Paravatul n-a arătat numai la acest sfânt multe rele, ci și la alții mulți, pentru stricăciunea capiștilor idolești. Iar Sfântul dându-se puțintel în laturi și simțind că se trag alții pentru dânsul și se pedepseau, s-a întors și s-a dat la spurcații aceea ucigași, care prinzându-l și dezbrăcându-l și bătându-l și rănindu-i tot trupul, și băgându-l prin ieșitori împuțite și dându-l în sulițe, îl împungeau cu ace; apoi udându-l cu saramură și ungându-l cu miere pe vremea de amiază-zi, îl spânzurară sus cu ștreanguri, ca să-l ardă soarele fiind cu capul gol și cu tot trupul, îl lovea razele soarelui, într-amiază zi vara pe căldura cea mare, de-l mânca și viespele și albinele, pentru că era uns și aceasta se făcea și minunatul acela bătrân pătimind le răbda, nu numai pentru blagocestie, ci și ca să nu dea muncitorilor, vreun ban ca să înnoiască capiștile cele stricate. Căci cereau elinii de la el puțin ceva ajutor la înnoirea capiștilor. Iar Sfântul nimic nu le-a dat, fiindcă de le-ar fi dat, s-ar fi arătat că a vândut credința și blagocestia. Pentru aceasta cu stare împotrivă a biruit pe elini și nu numai cu împotrivirea i-a biruit ci și cu fapta, că dacă au văzut că a răbdat vitejește munca, au cunoscut credința cea adevărată și și-au schimbat gândul și întrebuințându-l pe el învățător, și învățându-se de la el dreapta credință Evanghelia, au crezut în Hristos. Bine este ca să povestim aici a ceea ce au îndrăznit elinii a face și la cetatea Feniciei împotriva lui Chiril Diaconului pe vremea împărăției Paravatului. Fiindcă și acesta mulți idoli drăcești stricase, pentru aceasta prinzându-se de către elini, au luat de la ei grea și silnică moarte. Căci spintecându-i pântecele și scoțându-i ficații i-au pus în vederea celor ce priveau, de care spun că vărsându-li-se și lor ficații au pătimit munca ce li s-a căzut, căzându-le și dinții și topindu-li-se și limbile, le pierise și puterea vederii. Dar cine ar putea jalnic a povesti, după cum se cade, patimile femeilor fecioare, și a Sfinților bărbați, ce au pătimit la Ascalon, spintecările pântecelor lor, care le umplea cu orz și le da mâncare porcilor. Acestea erau faptele păgâneștii împărății a lui Iulian, și ale slugilor lui. Ci însă aceștia pentru muncile cele de aici, au dobândit fericirea cea nesfârșită. Iar făcătorul de rele chinuirea focului și munca de veci.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Iona și Varahisie și cei împreună cu dânșii.

Stih: Ai și tu cu adevărat pământule pe lona cel mare,

Întru nimic mai jos de cel din mare.

Însetat fiind Varahisie de al nevoitorilor sfârșit,

Pahar de smoală fiartă căscând gura a băut.

Nouă bărbați fiind tăiați pentru Hristos,

Acum împreună petrece cu cele nouă cete de sus.

Sorbit-au întru a douzeci și noua a lui Martie,

Din smoala cea clocotită Varahisie.

Acești Sfinți Iona și Varahisie, erau din Persia, în zilele lui Savorie împăratul perșilor, și a lui Constantin marelui împărat al Romanilor. Deci monahi fiind ei, și lăsându-și mânăstirea, au mers în cetatea ce se cheamă Varavoh și aflând într-însa închiși în temniță pe Sfinții Mucenici Zaneta, Lazăr, Maruta, Narsin, Ilie, Marin, Aviv, Veith și Sava, i-au înbărbătat și-i îndemna spre pătimiri. Deci prinzându-i pe amândoi, i-au dus înaintea a trei boieri, anume Masdrat, Siro și Marmisi, care sfătuindu-i și înfricoșându-i ca să se lepede de Hristos, și ei neplecându-se după cuvintele lor, mai întâi i-au legat după obiceiul persienesc, însă pe Iona l-au bătut și cu toiege clenciuroase și legându-l cu ștreanguri l-au lepădat afară, ca să se chinuiască gol la ger și la frig. Iar Varahisie a primit sub subțiori gloanțe de aramă arse în foc, și le-au turnat fără veste plumb topit prin ochi și prin urechi și prin gâtlejurile Sfinților. Apoi pe Varahisie legându-l de picioare l-au spânzurat în temniță, iar Sfântului Iona i-au tăiat degetele mâinilor și ale picioarelor și i-au despuiat capul și i-au tăiat limba și l-au băgat într-o căldare plină de smoală înfierbântată, dintru care a ieșit sănătos. De aceea l-au strâns într-un vârtej teslăresc, de i-au zdrobit oasele. După aceasta l-au tăiat cu fierăstrăul peste mijloc și l-au băgat într-o apă adâncă, întru care și-a primit sfârșitul. Iar pe Sfântul Varahisie mai ducându-l la întrebare, l-au tras despuiat peste spini, și i-au înfipt trestii ascuțite și băgându-l într-un vârtej, și zdrobindu-i tot trupul, și turnându-i pe gât smoală clocotită și-a dat sufletul și s-au îngropat moaștele lor împreună cu cei nouă Mucenici, săvârșindu-se aceia în două zeci și șapte ale lui Martie, iar Sfântul Iona și Varahisie în două zeci și nouă.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și mărturisitorul Eustatie, Episcopul Chiului Bitiniei.

Stih: Dezbrăcându-te preafericite Eustatie de tină,

Lui Hristos te-ai înfățișat, celui pentru noi de țărână.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci, Sosten, Apolo, Chila și Epafrodit.

Stih: Din rădăcina Ucenicilor cea cu șaptezeci de odrasle:

Carte de cinci odrasle s-au tăiat cu săbiile.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Cela ce te-ai arătat în rug prin foc, puitorului de lege și nașterea Fecioarei într-însul mai-nainte o ai închipuit, bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Pâraiele sângiurilor muceniciei tale Marco, au înecat pe părtinitorii înșelăciunii, și au izvorât dumnezeiască vindecare tuturor celor ce laudă pe Hristos Dumnezeu.

Asuprelile vrăjmașului cele meșteșugite asupra ta, până în sfârșit au slăbit; iar tu ai luat de la Dumnezeu nebiruită putere, nebiruite Marco.

Jertfă cuvântătoare cu sfințenie te-ai adus pe sine-ți Domnului, care te-ai junghiat cu sabia muceniciei și te-a primit cu întreagă ardere-de-tot a dumnezeieștii săvârșiri Chirile.

A Născătoarei:

Îmbracă-ne Stăpână cu putere și cu tărie asupra patimilor și a năvălirilor prin rugăciunile tale pe noi, care neîncetat te lăudăm pe tine, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.

Alt CANON,

Irmos: Pe tine Născătoare de…

Căutând înțelepte la singur Domnul, care poate a mântui împreunându-te cu arsurile rășinii nu te-ai ars, primind roua darului celui dumnezeiesc ca și cei trei tineri oarecând: Pentru aceasta te lăudăm pe tine, o Iona.

Întărindu-te cu puterea lui Dumnezeu, ai suferit Iona munci amare și fierăstruindu-te te bucurai, ca și mai înainte Isaia, primind sfârșit fericit și strigând: Lăudat este și preaslăvit Dumnezeul părinților.

Cântă Biserica lui Dumnezeu vredniciile tale Mucenice, mărind pătimirile cele îndelungate, și moartea cea cinstită, pe care o ai suferit și se închină sicriului moaștelor tale, din care ne izvorăsc nouă acum vindecări sufletești.

Slavă…

Cu bărbăție călcând vrăjmășiile cele spinoase ale vicleanului, Mucenice Varahisie târându-te și împungându-te de săgețile cele ghimpoase, răbdai cântând pe Dumnezeu, cel lăudat și preaslăvit.

Și acum… a Născătoarei:

Gonește Preacurată Stăpână trândăvia, ceea ce este întru mine, și adormitoarea cea cumplită prin neadormite și cinstite rugăciunile tale cele către Dumnezeu, și mă miluiește pe mine care cânt: Prealăudat este și preaslăvit Dumnezeul Părinților.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Cântarea celor fără de trupuri aducem Ție precum și tinerii în cuptor și cântând grăim: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu cuvinte ai împodobit și cu curgerile sângiurilor luminat ai înfrumusețat Biserica, care laudă pe Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine Ierarhe.

Având ochii sufletului tău priveghetori, ai păzit turma lui Hristos nevătămată, care neîncetat cu cântări pe tine te slăvește Ierarhe.

Miruri cu preafrumoase miresme purtătorii de chinuri au adus Stăpânului, pe curgerile sângiurilor sale, zicând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei:

Avându-te pe tine Născătoare de Dumnezeu, cu totul bună părtinitoare bunătății, prin tine dobândim ajutor de la Dătătorul de bine Dumnezeu.

Alt CANON,

Irmos: În cuptor tinerii lui Israil…

Vrăjmașul cel cu cuget viclean, meșteșugindu-se prin năvăliri neoprite, pătrunde cu trestii coastele tale preafericite, legându-te și trudindu-te, zgâriind și tăindu-ți cărnurile, te-a arătat Mucenic a lui Hristos Împăratului a toate în veci.

Cu legăturile tale dezlegi legăturile cele viclene ale nedumnezeirii; iar întinzându-te și zdrobindu-ți-se oasele trupului, Mucenice Varahisie, zdrobești toată înșelăciunea, și o sfărâmi ca praful, cântând: Pe Tine Te proslăvesc Hristoase în veci.

Nedumerindu-se prea nebunul, te-a ars cu băutură arzătoare, Mucenice Varahisie, pe tine care fiebinte cântai: Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Jertfe desăvârșite și junghieri cu frumoasă mireasmă și prinoase întregi împreună v-ați adus lui Dumnezeu, mucenicilor cântând: Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum… a Născătoarei:

Firea omenească, cea zdrobită prin călcarea poruncii celei dedemult iarăși o ai zidit mai presus de fire și o ai îndumnezeit Preacurată, care cântă Fiului tău: Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…

În cuptor tinerii lui Israil ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credințe mai curat decât aurul au strălucit grăind: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Pe ușa cea văzută de Proorocul Iezechiel, prin care nimenea nu a trecut fără numai Unul Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, cu cântări te cinstim.

Aducând Domnului slujbe cuvântătoare și jertfe fără sânge cu inimă Preacurată, te-ai adus junghierea curată, prin mucenicie, Părinte.

Cu sabia cea înțelegătoare a cuvintelor tale, tăind capetele cele cu multe chipuri ale minciunii, ai mărit adevărul propovăduindu-l tuturor oamenilor, Mucenice Marco.

Cu mijlocirile pătimitorilor tăi, și prin rugăciunile slujitorilor tăi de taină, a lui Marco, și a lui Chiril, și ale purtătorilor de chinuri celor împreună, învrednicește-ne și pe noi Darurilor celor dumnezeiești Făcătorule de bine.

A Născătoarei:

Din milostivirile sale, și de negrăită iubire de oameni plecându-Se Ziditorul tuturor, S-a născut din tine Preacurată, pe oamenii cei stricați, iarăși i-a zidit, și i-a înnoit.

Alt CANON,

Irmos: Chipul nașterii tale…

Iată a strălucit astăzi prăznuirea cea luminoasă a mucenicilor, celor cu chipurile de lumină, risipind norii cei răi ai păcatului, și prin Dumnezeiescul Duh, luminând cugetele credincioșilor. Pe aceasta dar cu osârdie să o prăznuim credincioșii.

Ca două stele cu chipuri luminoase răsărind, cu nevoințele luminați toată făptura cea de sub cer, Iona și înțelepte Varahisie. Pentru aceasta pe mine, care sunt întru întunericul păcatului luminați-mă.

Arătatu-v-ați stâlpi ai Bisericii ținându-o neclintită, Aviv împreună cu Narsin, Marin și Ilie, Iona împreună cu Veith și Lazăr și Zanita și Sava și Marota și Varahisie.

Slavă…

Acum împreună cu îngerii, stând înaintea scaunului slavei totdeauna Sfinților, și cu fulgerele strălucirii Celei în trei Sori, strălucindu-vă, luminați pe toți care cu credință cinstesc purtătoare de lumină prăznuirea voastră.

Și acum… a Născătoarei:

Milostivește-te spre poporul tău și spre moștenirea ta aceasta, care o ai câștigat Doamne, plecându-te prin rugăciunile cele pentru noi a fiicei lui Dumnezeu, care Te-a născut pe Tine, ca să Te slăvim pe Tine, ca pe un Stăpân preaîndurat.

Irmosul:

Chipul nașterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Și acum te rugăm ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu neîncetat.

LUMINÂNDA glasului, și STIHOAVNA triodului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după orânduiala postului și Otpustul.