SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun.stihirile pe 6: trei ale Triodului și trei ale Sfântului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

Părinte de Dumnezeu înțelepțite Ipatie, întru înfrânare bine hrănindu-te, ai crescut spre slăvită înălțime a bunătăților, arătat întinzându-te spre vedenie prea-tainică și zărind frumusețea lui Hristos. Cu ale căruia străluciri luminându-te la minte și la cuget, tuturor ai fulgerat razele minunilor.

Părinte al părinților Ipatie, fulgerând cu lumina pravoslaviei, ai luminat cugetele, celor ce aleargă la tine cu credință și vederile lui Arie le-ai întunecat Cuvioase, lepădându-l din Biserica lui Hristos. Pentru aceasta toți avându-te pe tine luminător, cinstim și fericim sfințită pomenirea ta.

Părinte Sfințite Ipatie, având în inima ta pe Împăratul Hristos, pe Lare luminat L-ai propovăduit, de o ființă cu Tatăl ai strălucit razele minunilor, luminând toată partea cea de sub soare. Pe balaurul l-ai omorât și izvorâre de ape calde prin rugăciunile tale ai izvorât spre doctoria bolilor.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Bucură-te lauda lumii; Bucură-te Biserica Domnului; Bucură-te muntele cel cu umbra deasă; Bucură-te scăpare; Bucură-te sfeșnicul cel de aur; Bucură-te lauda pravoslavnicilor cinstită; Bucură-te Marie Maica lui Hristos Dumnezeu. Bucură-te rai; Bucură-te masă dumnezeiască; Bucură-te cort; Bucură-te năstrapă cu totul de aur; Bucură-te nădejdea tuturor.

A Crucii, a Născătoarei:

Soarele s-a îngrozit, văzându-Te pe Tine Iisuse întins pe Cruce de bunăvoie și pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat și mormânturile s-au deschis de frică, și toate puterile s-au spăimântat. Care dacă le-a văzut Fecioara stăpâna, cu suspinuri, vai mie a strigat: Ce este ceea ce se vede?

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Sfântului și ale Triodului, după rânduiala lor.

CANONUL Sfântului.

Cântarea 1-a, glas 8,

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Din pruncie luminându-te cu lumina Treimii de Dumnezeu înțelepțite Ierarhe, te-ai hrănit cu laptele cel aducător de viață al credinței, strălucindu-te cu faptele cele bune.

Cu înțelegerea și cu darul împodobindu-te prin osteneli postnicești, ai înfrânat poftele trupului, de Dumnezeu înțelepțite și ți-ai împodobit sufletul cu bunătățile preafericite.

Slavă…

Ca un soare strălucind, prin viața ta cea luminată, ai luminat toată Biserica lui Hristos, cu razele minunilor tale Părinte Ierarhe.

Și acum… a Născătoarei:

Iată proorociile Proorocilor cu adevărat la tine au luat sfârșit, că pe Cuvântul zămislindu-L fără sămânță L-ai născut Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea…

Prin Scripturi adăpându-te preaînțelepte, te-ai făcut lemn al vieții la a căruia roadă nu aleargă vrăjmașul Evei.

Cu rugăciunile tale către Hristos cele plecătoare de Dumnezeu, oprind cântecele păgânilor, le-ai îngrădit gurile, precum zice prorocul.

Femeia cea fără de rușine o ai zdrobit înțelepțește, prin rană, pricinuind minunat întreagă înțelepțire nemulțumitorilor.

Slavă…

Făcutu-te-ai casă Dumnezeiescului Duh, și chip al rugăciunii, lauda ierarhilor și slava mucenicilor Ipatie.

Și acum… a Născătoarei:

Neslujind legilor firii maicilor, Preacurată, ai născut pe Izbăvitorul, căci legile firii întru tine se înnoiesc.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu ești lumina celor întunecați și pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Dogmele credinței întărindu-le Cuvioase, ai propovăduit pe Cuvântul de o ființă și împreună veșnic cu Tatăl. Pentru aceasta și păstorind turma ta cu pravoslavie, ai rușinat mintea cea cu rea înțelegere a lui Arie. Drept aceea acum mutându-te către Hristos, roagă-te pentru noi toți.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Înnoit-ai Preacurată prin dumnezeiască nașterea ta, ființa cea muritoare și stricată prin patimi a pământenilor, și ai ridicat pe toți din moarte la viața nestricăciunii. Pentru aceasta după datorie, toți te fericim, Fecioară prea proslăvită, precum mai-nainte ai zis.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a străbătut prin sfânt sufletul tău când ai văzut răstignit de voie pe Fiul și Dumnezeul tău. Pe care binecuvântată, nu înceta a-L ruga, iertare de greșale nouă să ne dăruiască.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Strălucirea Duhului, cu îndestulare sălășluindu-se întru tine Părinte, te-a arătat stâlp purtător de lumină, luminând lumea cu dogmele dumnezeiești.

Cu liniștea cuvintelor tale potolind iarna cea idolească și cu biruințele smereniei, ai veștejit semeția păgânătății.

Slavă…

Arătatu-te-ai oglindă neîntinată a Treimii, Părinte Ipatie, căci ai iubit a vedea curată cunoștința Dumnezeului nostru.

Și acum… a Născătoarei:

Cât este de înfricoșată și preaslăvită taina curatei nașterii tale Preacurată! Că mai presus de fire ai născut pe Ziditorul tău.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă? Și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine păcătosul? Ci mă întoarce și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Având dorirea spre apa dumnezeieștii suiri Părinte, și poftind frumusețea raiului celui nematerialnic, te odihneai în locuri înflorite, asemănând prin închipuire lăcașurile cele de acolo.

Iscusindu-te pe sineți Părinte întru vedeniile cele nematerialnice și în fapte, ai părăsit grijile cele materialnice ca o greutate a sufletului și dănțuind în pustietăți, ca într-o grădină, te-ai îmbogățit cu darul Duhului.

Slavă…

Crescându-ți turma întru verdeața dumnezeieștilor dogmelor tale Părinte, ai întemeiat Biserici cinstite, ca niște staule, întru care băgând oile cele cuvântătoare, le-ai izbăvit de fiară și de eresuri, preafericite Părinte.

Și acum… a Născătoarei:

Numai tu ai născut Fecioară și numai tu te-ai arătat fără ispită bărbătească, Preacurată; căci primind în pântece pe Cuvântul Tatălui cel fără început, cu lapte L-ai hrănit Fecioară, minune înfricoșată! Că feciorești și hotarele firii le înnoiești.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule…

Aprinzând râul și dând nopții pâraie ale luminii, îți arăta calea Sfințite Mucenice Ipatie, închipuind tuturor strălucirea sufletului tău.

Lucrând prin tine minuni Dătătorul de viață Hristos Dumnezeu, a arătat apa comoară de tămăduiri, făcând amărăciunea ei dulceagă minunilor, prin rugăciunile tale Ipatie.

Slavă…

Arătatu-te-ai primitor de la Dumnezeu darului minunilor celor mai presus de fire, preafericite Ipatie. Și te-ai făcut izvor de tămăduiri, dăruind din-destul tuturor dumnezeiești ape de mântuire.

Și acum… a Născătoarei:

Prin rugăciunile tale Preacurată din primejdii și din înconjurări cumplite răpește-mă pe mine și mă izbăvește, rogu-mă. Că tu ești zid nesfărâmat și liman și acoperământ și cetate nerobită.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glas 1.

Cu curățirea cea sufletească dumnezeiește întrarmându-te și neîncetată rugăciune, ca o suliță având în mâni, cu tărie ai biruit cetele dracilor, Părinte Ipatie, neîncetat roagă pe Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.

SINAXAR

Întru această lună în 31 de zile, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Ipatie, episcopul Gangrelor.

Stih: Femeia cu piatra omoară prin lovire,

Pe Ipatie, vai de ticăloasa femeie.

În a treizeci și una a lui Martie,

A luat sfârșitul vieții Ipatie.

Acest dintru Sfinți Părintele nostru Ipatie, fiind născut la Cilicia și nevoindu-se în Galatia, s-a făcut Arhiereu în Gangra, unul fiind la întâiul sobor al celor trei sute optsprezece, și purtători de Dumnezeu părinți. Era cu totul plin de Duhul Sfânt, și răbdând multe ispite și făcând multe semne, să făcu vestit. Deci împărățind Constantie, fiul marelui Constantin, și apropiindu-se odată un balaur la vistieriile împărătești, și căzând lângă ușile cămărilor, unde zăcea tot aurul împărătesc, și neîndrăznind a se apropia cineva și stând împăratul pentru aceasta la mare mâhnire și mirare, fu chemat fericitul acesta. Și dacă văzu pe împăratul Constantie, cum i-a ieșit întru întâmpinare cu toată cinstea și l-a primit, căzând jos la picioarele lui, îl ridică de jos, și-i zise: Ai îndrăzneală o împărate, că de va fi cu putință, dându-mi Dumnezeu putere mie neharnicului rob, nu mă voi apăra a face ceea ce-mi poruncești. Și nu te mâhni, că cele ce nu se pot la oameni, la Dumnezeu se pot, și dacă zise Sfântul acestea, îi arătară împăratul pe balaurul de departe, și zise: Nu te apropia Părinte fără de fereală de balaur, ca să nu pătimești, ceea ce au pătimit și alții pentru păcatele mele. Iar fericitul, zise. Rugăciunea noastră, o împărate, nu poate nimic întru acestea, ci credința care o ai către Dumnezeu, și puterea sa cea mare și nebiruită. Atuncea căzând Sfântul la pământ, a făcut rugăciune câtva ceas. După aceea sculându-se, zise împăratului: Poruncește să se facă un foc mare în mijlocul uliței, la locul acela, unde stă stâlpul tătâne-tău, și cei ce vor aprinde focul să stea acolo, până voi merge și eu. Și porunci aceasta împăratul, iar Sfântul ținând în mâini toiagul care avea deasupra semnul cinstitei cruci, intrând deschise ușile cămărilor împărătești și fugiră toți. Iar unii stând de departe și privind încremeniți, de frică tremurau și bătând fiara cu toiagul ce-l purta, nu-i făcea nimic, și mai trecea ziua, toți socotind că va omorî fiara pe Sfântul. Iar Sfântul ridicându-și ochii către cer și chemând pe Domnul spre ajutor, băgând toiagul în gura balaurului, zise: În numele Domnului meu Iisus Hristos, vino după mine și balaurul mușcând toiagul, purcese după Sfântul ca și când îl gonea cineva, deci Sfântul scoțându-l afară din curțile împărătești, și trecând prin toată ulița târgului, trăgând toiagul pe jos, cu care trăgea pe balaur, făcu de se cutremurară toți. Căci era groaznic la căutătura chipului balaurul și era (precum zic) de șaizeci de coți de lung. Deci apropiindu-se Sfântul de acel foc mare, zise către balaur: În numele lui Iisus Hristos, pe care îl propovăduiesc eu cel mai mic rob al lui, îți poruncesc să intri în mijlocul văpăii celei aprinse. Iar înfricoșatul la vedere balaurul acela, ridicându-se de mijloc ca în chip de boltă și sbârcindu-se câtva și întinzându-se, se aruncă pe sine în mijlocul văpăii focului înaintea tuturor și se topi într-însul. Și toți se mirară, slăvind pe Dumnezeu, căci le arăta pe un luminător ca acesta și făcător de minuni în zilele lor. Atuncea împăratul cinstind foarte pe Sfântul, a poruncit să zugrăvească pe o scândură chipul feței Sfântului și să-l pună la cămara împărătească, pentru apărarea și depărtarea a tot răul. De aceea închinându-se Sfântului, l-au trimis la Eparhia sa, și după ce ieși Sfântul din cetate, s-a dus la scaunul său slăvind și mulțumind lui Dumnezeu. Atuncea cei ce se țineau de eresurile lui Novat, având într-înșii zavistie mare asupra Sfântului, s-au ascuns în locuri strâmte și cu surpături, pe unde avea obicei Sfântul a trece, și trecând Sfântul, iar ei ieșind fără de veste, de unde îl păzea ca niște fiare sălbatice, unul cu lemn, altul cu piatră și altul cu sabie îi da lovituri și i-au făcut multe răni. Apoi l-au aruncat de pe o înălțime mare jos în râu, iar Sfântul fiind lepădat în râu, și mai mort, întinzându-și puțintel mâinile și ridicându-și ochii la cer, precum și întâiul Mucenic Ștefan, zicea: Doamne, nu le pune lor păcatul acesta. Și încă rugându-se el, iată o femeie spurcată și pângărită, înrăutățită și ticăloasă, ridicând o piatră mare, și lovindu-l în moalele capului, îl lipsi de rămășița vieții sale. Deci Sfântul său suflet l-a dat în mâinile lui Dumnezeu. Iar pângărita aceea femeie, îndrăcindu-se de duh necurat, se bătea pe piept cu acea piatră, așișderea și toți cei ce erau părtași uciderii acestuia, se pedepseau de duhuri necurate. Deci ascunzând ei moaștele Sfântului într-o șură de paie, s-au dus. Iar lucrătorul de pământ acela, a cui era șura cea de paie, intrând ca să dea paie dobitoacelor lui, au auzit slavoslovie de cântări cerești. Deci aflând sfintele moaște, îndată vădi pe fericitul Părinte. Și dacă aflară locuitorii orașului Gangrei, s-au strâns acolo și plângând toți de obște, au luat sfintele lui moaște și le-au dus în orașul lor, de le-au îngropat într-un loc cinstit. Iar femeia aceea mergând după dânsul, și bătându-se pe sine cu piatra, cu care a omorât pe Sfântul, după ce s-a îngropat sfintele lui moaște, îndată se tămădui. Asemenea și toți cei ce erau părtași și ceilalți ucigători ai Sfântului, care și aceia se chinuiau cu aceiași bătaie. Făcutu-s-au încă și alte minuni, când s-a așezat fericitul Părinte, încă și după așezare, care pentru mulțime le-am lăsat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Acachie, episcopul Meletinei Mărturisitorul.

Stih: Murind Acachie îngerul cel pământesc,

Îngerii i-au gătit loc în lăcașul ceresc.

Acesta era în vremile împăratului Deciu învățând credința în Hristos, deci fu prins și adus înaintea Ipatului Marcian. Și întrebându-l de cele ce propovăduia, i-a povestit toată rânduiala întrupării lui Dumnezeu Cuvântului, care s-a făcut pentru noi și înfruntă minciunile și basmele elinilor. Pentru care fu chinuit cu munci și închis în temniță. Deci Marcian a trimis scrisori lui Deciu înștiințându-l cele pentru Sfântul, după cercetarea ce s-a făcut. Iar Deciu a poruncit, de s-a slobozit Sfântul din temniță și umbla slobod, purtând rănile Domnului pe trupul său, pentru aceasta învățând pe mulți credința lui Hristos și strălucind în minuni și întru învățături, a răposat cu pace.

Tot în această zi, Pomenirea Sfinților celor ce au mărturisit în Persia, Avda, episcopul și Veniamin Diaconul și cei împreună cu dânșii.

Stih: Avda fiind întărit de cuvântul Celui Prea Înalt,

A surpat tăria necredincioșilor, capul de sabie fiindu-i tăiat.

Zic prin clenciurosul par și prin chinuitoarea zdrobire,

Veniamin a deșertat toată sufleteasca îngreuiere.

Primind trestii pe sub unghii,

Se scriu nouă bărbați, pe sine mucenicii.

Și alți mulți Sfinți care în temnițe fiind băgați, mâncați de șoareci și de pisici s-au săvârșit.

Stih: Trupurile mucenicilor erau jitnițe vietăților.

Hrană făcându-se în adânca groapă, șoarecilor și mâțelor.

În anii împărăției lui Teodosie cel Mic, Isdigherd, împăratul perșilor, a pornit goană asupra bisericilor creștinești celor de acolo, luând pricină de aici. Oarecare episcop anume Avda, împodobit fiind cu multe feluri de bunătăți, pornindu-se din dumnezeiască râvnă, a stricat capiștea păgânilor, ceea ce se zicea a focului. Căci Dumnezeu numea pe foc, nepricepuții. De care aflând împăratul de la vrăjitori, a trimis de l-au adus. Și întâi l-a întrebat cu blândețe, de ceea ce a făcut. Și i-a poruncit să zidească turnul capiștei, iar el stând împotrivă și zicând că nu este cu putință a face aceasta l-a înfricoșat, lăudându-se, că va strica toate bisericile. Și cele ce se lăudă, a dat și poruncă. Poruncind mai întâi să se omoare minunatul acela om dumnezeiescul Avda, de care auzind Sfântul, se bucură foarte, și așa bucurându-se și veselindu-se a primit fericitul sfârșit. Apoi trecând treizeci de ani, s-a ridicat iarăși război asupra creștinilor celor din Persia, dintre care unora adică mâinile, iar altora picioarele, altora nasurile li se tăia, iar unora capetele și bărbile erau smulgându-li-se, altora iarăși cu trestii ascuțite tot trupul străpungându-li-se amare dureri suferea, căci prin munca trestiilor cu sila sufletele ieșindu-le, în mâinile Domnului le da. Pe alții după ce-i străpungea cu trestii încă vii fiind, în gropi prea adânci îi aruncau, împreună cu ei aruncând mulțime de mâțe și de șoareci, care mâncând trupurile Sfinților, îndelungată împreună și dureroasă le făcea lor pe moarte, puțin câte puțin pierzându-i și nicidecum lăsându-i a se răsufla. Încă și alte feluri de munci le făceau spurcații. Care și numai a le gândi îi spăimântează. Încă nu puțini primind prin șezut și prin părțile cele născătoare trestii, printr-acestea s-au mutat la viața cea nesfârșită. Dintre care unul este și fericitul Veniamin, căruia douăzeci de trestii ascuțite i-au băgat pe sub unghii și prin părțile trupului cele născătoare, iar la urmă i-au băgat un par gros prin șezut și așa și-a dat sufletul în mâinile Domnului. (Iar celelalte pentru Sfântul acesta, vezi la Octombrie în 13, unde se scrie sinaxarul lui).

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Menandru gol fiind târât pe pietre s-a săvârșit.

Stili: Gol peste pietre Menandru fiind târât,

Cu podoaba mântuirii Hristos l-a îmbrăcat.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Vlasie, născut în cetatea Amoreilor, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Rodurile bunătăților Vlasie odrăslind.

Le culegi acum în ceruri cu îngerii locuind.

Tot în această zi, Sfinții treizeci și opt de Mucenici rudenii fiind, de sabie s-au săvârșit.

Stih: Seminție de rudenie prin săbii căzând.

Semințiile celor din cer au căzut sunt biruind.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Ștefan, făcătorul de minuni cu pace s-a săvârșit.

Stih: Iar pe Ștefan cum voi lăsa neîncununat?

Făcătorul de minuni, pe care darul lui Dumnezeu l-a încoronat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii cei ce mersese din Iudeia în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Făcându-te de către Hristos însuți lucrător de negrăite minuni, ai luminat lumea Ierarhe, învățând prin faptă și prin cuvânt, cu bunăcredință a striga: Dumnezeule al părinților noștri, bine ești cuvântat.

Slavă…

Cel înecat întru adâncul necredinței punând lațuri de deznădăjduire, la cei căzuți în patimile necinstei, au stins, pocăința, pe care strălucindu-o credincioșilor Ierarhe, ai ars pe Novat.

Și acum… a Născătoarei:

Pe Maica Cuvântului, pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu și folositoarea noastră, prin care supărările vrăjmașilor le călcăm, o cântăm și grăim: Binecuvântată ești ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Împăratul ceresc…

Jertfele cele fără de sânge curat ai adus Treimii și te-ai făcut junghiere Domnului prin mucenicie, preafericite Părinte.

Vopsindu-ți haina ta cea sfințită cu osârdie în sângele tău, ai primit îndoită cunună, Sfințite Mucenice de Dumnezeu purtătorule.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Ca un ucenic al lui Hristos, asemănându-te milostivirii Lui, murind, te rugai pentru ucigașii tăi, ca să dobândească mântuire.

Și acum… a Născătoarei:

Zămislit-ai în pântece pe Cuvântul mai presus de Cuvânt și născându-L, iarăși feciorești. Toate ale tale sunt mai presus de fire Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Pe Împăratul ceresc, pe care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimântatu-s-a Cerul…

Închipuind cu bunătățile pe Moise, l-ai prea întrecut pe el cu minunea. Și cu bună îndrăzneală lovind cu toiagul tău pe balaur, l-ai tras ca printr-o undiță, din cămările cele împărătești, mistuindu-l cu foc ca un organ al răutății, împuternicindu-te cu pravoslavia Părinte Ipatie.

Pentru Hristos acoperindu-te cu pietre de spurcații ucigători, Ipatie, în râurile sângiurilor tale ai înecat dogmele cele potrivnice lui Dumnezeu, ale păgânului Novat, propovăduind greșiților, prin mică pocăință a dobândi iertare greșalelor, Părinte înțelepte.

Slavă…

Stând înaintea Făcătorului și Stăpânului tuturor, Ierarhe și Mucenice Ipatie, nu înceta a te ruga pentru noi, ca să ne izbăvească din ispite și din necazuri, cei ce cu dragoste curată săvârșim pomenirea ta, și cu cântări dumnezeiești te lăudăm pe tine prealăudate.

Și acum… a Născătoarei:

Sprânceana împreună și îndrăzneala vrăjmașilor, Cel ce Te-ai născut din fecioară surpă-o, și sfaturile celor cu slăvire rea, Ziditorule. Iar adunarea credincioșilor o întărește neclintită, ca un Dumnezeu înălțându-i cornul, și cu credința întărindu-o, ca toți să Te mărim pe Tine.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te mărim.

LUMINÂNDA glasului de 3 ori.

Stihoavna Triodului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după orânduiaia postului și Otpustul.

VEZI: Iar pentru bogorodicinele celor opt glasuri, s-a socotit cu cuviință să nu se pună în luna aceasta a lui Martie, neurmând nevoie, fiindcă nici troparele Sfinților nu se citesc în post.

Sfârșitul lunii lui Martie și lui Dumnezeu celui în Treime slăvit, laudă.