SFÂNTUL ILIE

VEZI: La Mineiele Grecești în trei zile se prăznuiește și Iosif făcătorul de cântări, însă fără de slujbă, numai Sinaxar având. Iar la Tipic și la Mineiele cele îndreptate de Iosif, este pusă slujba cu toată rânduiala în patru zile, cărora și noi urmând acolo o am pus.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile Triodului și ale Sfântului, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Ocârmuindu-te de Cuvântul, te-ai arătat dumnezeiesc iconom al sufletelor, și tainic lucrător credincios, de Dumnezeu cugetătorule, semănând sămânță de mântuire, și secerând spicul cel cu multă roadă, cu veselie îl aduci Stăpânului tău, Căruia acum stându-i înainte, Fericite, adu-ți aminte de această turmă a ta, care pururea te cinstește, de Dumnezeu insuflate.

Fiind din fire blând și lin, te-ai arătat războinic prin râvna ortodoxiei; căci îmbrăcându-te cu credința ca cu o platoșă și cu înfrânarea ca cu o suliță, tot eresul cel hulitor l-ai înfruntat, Nichita de Dumnezeu cugetătorule, cinstind și închinându-te dumnezeiescului chip al Mântuitorului, arătat urmând hotarelor celor părintești, de Dumnezeu purtătorule.

Când tiranul cel prea întunecat, din cruzimea cea de fiară, te-a închis în locuri întunecoase prin amare izgoniri atuncea socotind în cugetul tău locuirea raiului, și bucurându-te cu duhul ai răbdat Părinte. A căruia frumusețe te-ai învrednicit acum a o vedea cu adevărat, culegând răsplătirile ostenelilor, Fericite.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Când îmi aduc aminte de greșelile mele Fecioară, dintru adâncul sufletului suspin, și bătându-mă pe piept strig că am greșit, și cad înaintea ta Stăpână, vrând să mă pocăiesc, dar iarăși fiind nesimțitor, mă îmbulzesc, vai mie, de obișnuirea cea rea. Ci mântuiește-mă dintr-acestea degrab, și spre mântuire mă povățuiește.

A Crucii, a Născătoarei:

Cu întuneric s-a îmbrăcat odinioară soarele, văzându-Te spânzurat pe lemn Mântuitorule; iar cele dedesubtul pământului s-au spăimântat, și morții s-au sculat, pietrele s-au despicat, și toate cele cerești s-au înfricoșat; iar Fecioara cea Preacurată stând lângă Crucea Ta, plângea, lăudându-Te pe Tine, Iubitorule de oameni.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Sfântului și ale Triodului, după rânduială Postului.

CANONUL Sfântului.

Facerea lui Teofan.

Cântarea l-a, glasul al 2-lea:

Irmos:

Întru adânc a așternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea prea-întrarmată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preaslăvit, că cu slavă S-a proslăvit.

Luminându-te Părinte cu lumina dumnezeiescului fulger, viața ta o dai lui Dumnezeu, din copilărie alegând pe strălucirea cea purtătoare de lumină a fecioriei, prin care te-ai asemănat curăției celor fără de trupuri.

Având îndreptător Duhul cel Preacinstit și Dumnezeiesc, curat ai primit schima monahilor cea cu chip dumnezeiesc, și luminându-te de raza cea cu multă lumină, ai petrecut câștigând viață foarte curată, purtătorule de Dumnezeu.

Întărindu-te cu puterea Crucii, ai veștejit patimile trupului, și prin cugetarea învățăturilor Duhului ți-ai luminat cugetul, câștigând avere necheltuită a dumnezeieștii vederi, o Nichita preaînțelepte.

Slavă...

Luminându-te, Fericite, cu întreaga înțelepciune și cu curăție, te-ai înălțat către săvârșire sfințită; căci te-ai împodobit cu veșmântul preoției cel prealuminat, cunoscându-te mijlocitor al dumnezeieștilor taine, Cuvioase Nichita.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai aleasă decât toată zidirea cea văzută și cea nevăzută, te-ai arătat Preacurată pururea Fecioară, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit a se întrupa în pântecele tău. Pe Care roagă-L cu îndrăzneală, să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Înflorita pustia ca crinul...

Cerească viețuire având, Mărite, te-ai făcut luminător bunei credințe cu chip luminat și strălucit, împodobit cu dumnezeiești daruri.

Omorându-ți cugetele trupului, ai înviat îndumnezeirea sufletului prin bunătate cu cuget dumnezeiesc, și te-ai învrednicit vieții celei nepieritoare.

Cu bucurie ți-ai săvârșit viața Cuvioase, fiind împodobit cu frumusețea, și bogat de daruri frumoase, întru care s-a întărit inima ta.

Slavă...

Fiind împodobit cu bunătățile, ca soarele ai strălucit între cetele sihaștrilor, o Nichita de Dumnezeu cugetătorule! Pentru aceasta veselindu-ne, te fericim Cuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Având îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău, roagă-te Stăpână, să ajute norodului și turmei tale, iar semețiile celor fărădelege să le sfărâme.

Irmosul:

Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Petrecut-ai în munții liniștei înțelepte, hrănitu-te-ai arătat în cetățile înfrânării, înălțatu-te-ai despre amândouă părțile, părăsit-ai viețuirea dezmierdării celei pământești, ajuns-ai la locașul sălășluirii celei cerești, întru care rogi pe Dumnezeu pentru noi.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Cu multe greșeli fiind întunecat la cuget eu nestâmpăratul, chem către mine a ta grabnică sprijineală, Născătoare de Dumnezeu, luminează-mi ochii sufletului, strălucește-mi lumina cea strălucită a pocăinței și mă îmbracă cu armele luminii, Preacurată.

A Crucit, a Născătoarei:

Dacă te-a văzut înălțat pe Cruce, Preacurată Maica Ta, pe Tine Cuvântul lui Dumnezeu, ca o Maică plângând a zis: Ce minune nouă și străină este aceasta Fiul meu? Cum te împărtășești cu moartea, Cela ce ești viața tuturor, vrând ca un Milostiv să înviezi pe cei morți?

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Venit-ai din Fecioară nu sol nici înger, ci Tu însuți Domnul Te-ai întrupat, și m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție: Slavă puterii Tale, Doamne.

Prin curățirea sufletului arătându-te tăietor de rădăcinile patimilor, de Dumnezeu purtătorule, ai dezrădăcinat toată înșelăciunea cea pierzătoare de suflet a tuturor vrăjmașilor lui Dumnezeu, învățătorule de cele sfinte, Preacinstite.

Primind cununa biruinței, Preafericite, acum te odihnești în locașurile cele cerești, scuturând patimile, și îmbrăcându-te cu nepătimire, fericite Părinte.

Ca o jertfă fără prihană, ți-ai adus viața lui Hristos Părinte, plină de dragoste dumnezeiască, fiind înfrumusețat cu podoaba sihăstriei, Preafericite.

Slavă...

Limbuțiile eresului celui pierzător de suflet arătat le-ai defăimat, Preafericite, cinstind dumnezeiască închipuirea lui Hristos și a Maicii lui Dumnezeu, și a tuturor Sfinților, Preasfințite.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine toți credincioșii te știm liman de mântuire și zid nemișcat, Născătoare de Dumnezeu Stăpână; căci tu prin rugăciunile tale, mântuiești din nevoi sufletele noastre.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu și oamenilor, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine Stăpâne, către Părintele Tău începătorul luminii, din noaptea necunoștinței, aducerea am aflat.

Ca un blând te-ai sălășluit în pământul celor blânzi, Nichita înțelepte, făcându-te luptător pentru adevăr, pururea pomenite, și împodobindu-te luminat cu cununa mărturisirii.

Fiu Luminii făcându-te după dar, te-ai mutat acum Cuvioase, către lumina cea dumnezeiască, întru bucurie și veselie, bucurându-te vesel cu cetele îngerilor.

Slavă...

Părtaș te-ai făcut desfătării celei negrăite a raiului, căci te-ai arătat liman prea-liniștit celor înviforați și te-ai făcut hrănitor celor flămânzi, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă pe Fiul tău și Domnul, Fecioară Preacurată, ca să dăruiască pașnică mântuire celor robiți de potrivnica întâmplare, care nădăjduiesc spre tine.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Întru adâncul greșelilor.

Nădejdile cele fericite ai aflat, Părinte preafericite, făcându-te moștenitor fericirii celei stăpânești și dumnezeieștii Lumini.

Ținând îndoite făclii luminoase a mărturisirii și a sihăstriei, ai mers către ceruri, purtătorule de Dumnezeu, Nichita prea-alesule.

Slavă...

Îndulcindu-te acum de desfătarea cea neîncetată și dumnezeiască, în locașurile cele cerești, roagă pe Stăpânul și Domnul tuturor pentru noi, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Fecioară fără de ispită de bărbat, și veșnicești Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului și Dumnezeului tău.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

Dobândind viața și cugetul cel ceresc, strălucești luminat ca soarele cu lumina faptelor, luminând pe cei ce sunt întru întunericul vieții, și către Dumnezeu aducând pe toți, Părinte Nichita. Roagă-te neîncetat pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună în ziua a treia, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Nichita Mărturisitorul, egumenul mănăstirii Midichiei.

Stih: Nichita ca o pasăre din curse mântuindu-se din viață,

Zboară cu înțelegătoarele aripi spre cereasca locuință.

În a treia zi cheamă pe Nichita cel lăudat,

Spre dumnezeiasca locuință cu adevărat.

Pururea pomenitul Părintele nostru acesta Nichita, dorind încă din pruncie înfrânarea poftelor și curăția fecioriei, a locuit în munți, unde lucrând toată bunătatea, a crescut în cetatea liniștei. Și fu înălțat și de o parte și de alta, și chivernisindu-se prin dumnezeiesc cuvânt, s-a arătat minunat iconom al sufletelor, și preot credincios al lui Dumnezeu. Deci fiind gonit de la turma sa de luptătorii de icoane, ca un închinător al dumnezeieștilor icoane, fu osândit la amare izgoniri. Și mulțumind întru toate, și arătându-se luptător iscusit, a călcat toată înșelăciunea iconomahilor cea stricătoare de suflet, și făcu de se făcură mulți Mucenici cu îndemnarea și cu învățăturile sale. Drept aceea aprinzând îndoite făcliile mărturisirii și ale nevoinței, a luat și cununile îndoite din mâna Domnului, către care mutându-se, s-a odihnit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Elpidifor.

Stih: Adevărat Mucenic Elpidifor prin sabie fiind.

Pe Dumnezeu nemincinoasă bună încredințare este aducând.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Diu.

Stih: Rău credinciosul, cu cărămida capul lui Diu a lovit,

Și ca pe un vas al olarului l-a zdrobit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vitonie.

Stih: Vitonie întru adânc fiind aruncat.

Spre a proorociei săvârșire numire a aflat.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Galic.

Stih: De dinții fiarelor Galic fiind mușcat,

Dinții fiarei celei gândite i-a sfărâmat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ilirie din muntele lui Mirsiona.

Stih: Din Mirsiona, către Cer Ilirie te-ai dus.

Nu însă precum din muntele Măslinilor Hristos.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Pavel rusul, care s-a slobozit din robie și a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul o mie șase sute optzeci și trei, de sabie s-a săvârșit.

Stih: De obște cu Pavel numirea și sabia era având,

Acesta nouă nevoitor Pavel rus fiind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Duhului, Cela ce bine este cuvântat și prea proslăvit.

Blândețea ta cea peste măsură a smerit la pământ cruzimea tiranului, omorându-l pe el cu neîncetate rugăciuni; căci știe Domnul a face voia celor ce se tem de Dânsul.

Tunetul dogmelor tale, și fulgerul cel luminos al vieții tale au luminat lumea, luminând pe credincioși, cu luminări de Dumnezeu luminate, și cu cuvinte și cu fapte strălucite, sfințite învățătorule, de Dumnezeu fericite.

Slavă...

Întărindu-te cu puterea Mângâietorului, ai scăpat de cetele dracilor, și de lațurile eresurilor, de Dumnezeu cugetătorule, și te-ai suit către înălțimea cerească, sălășluindu-te acum cu cetele îngerilor celor fără de trup.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfânta Sfintelor te înțelegem pe tine, ca pe una ce singură ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, Fecioară neîntinată, Maică nenuntită; căci prin dumnezeiască nașterea ta, nestricăciune ai izvorât tuturor credincioșilor.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Trecând peste toată simțirea, de trei ori fericite, acum te-ai apropiat către Lumina cea înțelegătoare, Preacinstite, învrednicindu-te vederii dumnezeiești, umplându-te de lumină și strigând: Toate lucrurile binecuvântați pe Domnul.

Arătat îmbrăcându-te cu omorârea patimilor, ai purces către ceata cea purtătoare de viață, Preafericite, înfierbântându-te de buna credință, luminându-te cu bunătățile și strigând: Toate lucrurile preaînălțați pe Domnul.

Nevoindu-te din pruncie cu toată bunătatea de Dumnezeu cugetătorule, ai plecat către ceata cea purtătoare de viață, Preafericite, înfierbântându-te de buna credință, luminându-te cu bunătățile, și strigând: Toate lucrurile preaînălțați pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Caută spre noi acum de sus Părinte, stând înaintea Stăpânului tău, Nichito, purtătorule de numele biruinței, având multă îndrăzneală și sufletească mântuire cerșind turmei tale, Mărite, arătătorule de cele sfinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu ai zămislit mai presus de fire în pântece, și negrăit ai născut pe Cel nedespărțit de Tatăl, care a petrecut pe pământ, Dumnezeu și om, Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Pentru aceea te cunoaștem mântuirea noastră a tuturor.

Irmosul: Să lăudam, bine să cuvântăm...

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările și-a despărțit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioși răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Fiul Părintelui...

Ca unul ce erai curat, te-ai învrednicit dumnezeieștii luminări, strălucindu-te cu felurile bunătăților, luminându-te totdeauna cu cununa mărturisirii. Pentru aceasta acum cinstim prăznuirea ta cea pururea mărită.

Cu înțelepciunea ți-ai petrecut viața, Fericite, ocârmuindu-te de poruncile Mântuitorului; iar acum după ce a trecut umbra, după vrednicie ai dobândit viața cea veșnică cu bucurie, grăitorule de cele dumnezeiești, Preasfințite.

Slavă...

Foarte degrabă ai trecut tulburarea celor trecătoare, și te-ai așezat la limanul cel liniștit al împărăției lui Hristos, bucurându-te Nichita, către care povățuiește-ne Părinte și pe noi, care te fericim, și cinstim pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o lână primind ploaia cea cerească în pântecele tău, Preacurată, ai născut nouă pe Cela ce dă nemurire tuturor oamenilor, care se închină Lui, și te slăvesc pe tine Născătoare de Dumnezeu pururea lăudată.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu și Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.

Cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala Postului și Otpustul.