TIPIC

LMaMiJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

2026-04-04 — SAMBĂTĂ

Sf. Cuv. Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon și Zosima (Sâmbăta lui Lazăr)

glas 1

TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026

Slujba din Minei s-a citit înainte la Pavecerniță.

La Miezonoptică, după primul Sfinte Dumnezeule..., Troparul Praznicului. După al doilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul: Bucuria tuturor Hristos..., apoi: Doamne miluiește... (de 12 ori) și Otpustul mic. Iar rugăciunea pentru cei adormiți: Pomenește, Doamne..., nu se pune.

La Utrenie (sâmbătă dimineața), după cei șase Psalmi, la: Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului, glas 1: Învierea cea de obște..., (de trei ori). Obișnuitele Catisme și Sedelnele din Triod, apoi Binecuvântările Învierii: Soborul îngeresc..., Ectenia mică. Apoi: Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50. Punem două Canoane din Triod, până la Cântarea a 6-a. Catavasiile Triodului: Apa trecând-o ca pe uscat... După Cântarea a 3-a, Sedealna, Slavă..., Și acum... alta. Iar de la Cântarea a 6-a, se cântă Patrucântarea. După Cântarea a 6-a, Condacul Praznicului: Bucuria tuturor, Hristos, adevărul, lumina, viața..., Icosul și Sinaxarul. La Cântarea a 9-a nu se cântă: Ceea ce ești mai cinstită... începând din această zi până luni în Săptămâna a doua după Paști, ci cântăm Troparele Cântării a 9-a. Apoi Catavasia: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu... Urmează Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru... (de 3 ori) și Luminândele Triodului. Laudele, cu Stihirile pe 8, din Triod, glas 1, însuși glasul: Învierea și viața oamenilor fiind Tu, Hristoase... Slavă..., glas 2: O, preaslăvită minune..., Și acum..., Preabinecuvântată ești... Doxologia mare, Troparul Praznicului. Ecteniile, Otpustul mare: Cel ce a înviat din morți, Hristos...

Unde este hramul Dreptului Lazăr, după obișnuitele Catisme, se cântă Polieleul și Mărimurile de la un Arhiereu (caută la 13 noiembrie), cu Psalmii cei aleși: Auziți acestea toate neamurile... Apoi Sedealna, care este după Cântarea a 3-a: Venit-au împreună..., și se citește Viața Sfântului Lazăr, scrisă de Nichifor Xantopol. Apoi Antifonul întâi al glasului 4, Prochimen glas 4: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuvioșilor Lui, cu stihul: Ce voi răsplăti Domnului, pentru toate câte mi-a dat mie? Toată suflarea... Apoi Evanghelia de la Ioan (10: 9-16): Zis-a Domnul: Eu sunt ușa... Psalmul 50, Stihira glas 6: Doamne, glasul Tău a stricat... (caută la Doamne, strigat-am...). Și cealaltă rânduială, din Triod.

La Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, Fericirile din Canonul Praznicului, pe 8, de la Cântarea a 3-a, și a 6-a. La Vohod, cântăm: Veniți să ne închinărmn..., Cel ce ai înviat din morți... Troparul Praznicului, Slavă..., Și acum..., Condacul Praznicului. În locul cântării: Sfinte Dumnezeule..., se cântă: Câți întru Hristos v-ați botezat..., Prochimenul, Apostolul, Aliluia, Evanghelia, Axionul și Chinonicul - ale Praznicului.

La masă se face dezlegare la icre, untdelemn și vin.

Scari

Anuar liturgic și tipiconal 2026Pag. 199–200

Rânduiala (pe scurt)Sursa: 2026 Rânduiala Tipicului — Episcopia Ortodoxă Română din America

Sâmbăta lui Lazăr. Toate din Triod.

Vecernia lui Lazăr s'a făcut în ajun, dimpreună cu Liturghia Mai Înainte Sfințită.

Utrenie: Nu este Polieleul, Mărimuri, nici Evanghelie. Se cântă însă „Binecuvântările Învierii" și imnul Învierea lui Hristos văzând…. Catavasiile din Triod. În loc de Ceeace ești mai cinstită..., se cântă pesna 9-a. Sfânt este Domnul Dumnezeul Nostru, fără sfetilnă. Laudele. Doxologia Mare.

Liturghia Sf. Ioan: Antifoane obișnuite. În loc de Sfinte Dumnezeule…, se cântă: Câți în Hristos v-ați botezat…. Ap. Evrei 12,28-13,8. Ev. Ioan 11,1-45.

Axion: Irmosul pesnei 9-a din Canonul Sfântului Lazăr.

Rânduiala Tipicului · ROEA 2026Cartea întreagă

Mineiul: 4 aprilieSursa: Mineiul pe aprilie, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile Triodului și ale Sfinților, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Pe umeri luând Crucea, te-ai răstignit lumii, și ai urmat cărărilor, Celui ce din neființă toate le-a zidit, Cuvântului lui Dumnezeu. Iar dragostea cea lumească și toată patima ai lepădat, de unde și strălucind cu bunătățile prin fapte dumnezeiești, ai câștigat moștenirea cea veșnică, Părinte Iosif.

Arătatu-te-ai trâmbiță tăinuitoare, deșteptând pe toți către cântarea cea duhovnicească, și organ mișcat de Dumnezeu, lăudând pe cetele cele dumnezeiești, și mărind pe toți Sfinții, și propovăduind biruințele lor. Căci tu din izvoarele cele mântuitoare ai scos adâncimea cuvintelor celor ce adapă locașul lui Dumnezeu.

Vistierie bunătăților te-ai arătat, și aprinzându-te de dragoste, pe toți cei ce bine au plăcut lui Dumnezeu în viață, ai aflat, cântând cântări sfințite, și cu credință asemănându-te acestora prin dumnezeiască îndreptare. Cărora făcându-te părtaș prin chipul cel dumnezeiesc, te-ai arătat și împreună părtaș dulceții.

Alte Stihiri ale Sfântului Gheorghe, glas și Podobie aceiași.

Cu tot sufletul fiind plecat fierbinte, și împreunat cu Dumnezeu Atotvăzătorul, ai lucrat roduri dumnezeiești ale Duhului: Liniștea, înfrânarea, dragostea, nădejdea și îndelungă răbdarea și blândețea, arătând cu mare cuviință credința și bunătatea, ca pe o călătorie către calea cea de sus, Părinte Gheorghe.

Darul Duhului sălășluindu-se întru tine, ca într-un preacurat și blând, te-a împodobit cu tot felul de bunătăți, și te-a luminat cu multe feluri de daruri Părinte. Pentru aceea te-a și arătat holdă lui Hristos cu purtarea de nume, ca unul ce ai arăt înțelepțește brazdele cugetului tău, vrednicule de fericire Gheorghe.

Bucurându-te de nădejdea bunătăților celor viitoare, prea-lesne ai suferit ostenelile, întinzându-te cu osârdie la cele viitoare, și uitând cele trecătoare, preaînțelepte, până ce ai ajuns la sfârșitul cel fericit de Dumnezeu purtătorule, plin de zile, plin de fapte bune, și ai dobândit dumnezeiasca fericire, Cuvioase Gheorghe.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te scaunul cel adevărat al lui Dumnezeu, și tronul Împăratului. Bucură-te sicriul vieții; bucură-te izvor nedeșertat al sfințeniei, vas de mir al Duhului, desfătarea raiului; bucură-te îndulcirea cea tainică a sufletelor; bucură-te bucuria cuvioșilor. Bucură-te veselia tuturor, celor ce aleargă către tine, Mireasă a lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei:

Cu plângeri tânguindu-se, și cu amare lacrimi udându-și obrazul Mielușeaua cea preacurată, se uita la Cruce, și întinzându-și mâinile striga: Fiul meu, unde mă voi duce acum? Pe cine voi chema Fiu; vai mie! Cum am rămas singură Fiul meu! Lumina mi s-a întunecat, spintecați-vă cele din lăuntrul meu, și vă rupeți!

LA UTRENIE

CANOANELE

Două ale Sfinților și Tripesnețul Triodului după rânduirea Postului,

CANONUL Sfântului Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea:

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe poporul, pe care l-a mântuit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Pe Iosif scriitorul de cântări cu cântări să-l cinstim, cei ce cântăm cântările lui cele izvorâtoare de miere, ca pe unul ce de la cântări, la cântările cele veșnice s-a mutat.

Precum propovăduirea Proorocilor și a Apostolilor a luminat tot pământul, asemenea și cântarea gurii tale a ridicat lumea spre slava Dumnezeului tuturor.

Din pruncie dându-te lui Hristos întru înfrânare ai petrecut Iosife, de unde te-ai și îmbogățit cu darurile cele dumnezeiești, cu nădejdea și cu dragostea, și cu curata credință.

A Născătoarei:

Cuvântul cel proorocesc odinioară te-a propovăduit pe tine ușă dumnezeiască și munte sfânt, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, podoaba dumnezeieștilor pătimitori.

Alt CANON al Sfântului Gheorghe.

Cântarea 1-a, glas și Irmos același.

Fiind luminat cu lumina Dumnezeieștii Stăpâniri Celei în trei Lumini Cuvioase, ai părăsit lumea, și întunericul patimilor, și cu viața prealuminată te-ai încuviințat, Părinte.

Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu povățuindu-te Gheorghe, ai umblat pe cărarea, care duce către Cer, având ajutor pe însuși Făcătorul de bine, și prea-înduratul Dumnezeu.

Slavă...

Arătat ocârmuindu-te de Dumnezeu, și luminându-te cu Darul punerii de fii, ai petrecut Părinte viețuirea cu cuviință și cu dreptate.

Și acum..., a Născătoarei:

Avându-te pe tine întărire și folositoare noi, cei ce te mărturisim Născătoare de Dumnezeu Curată, ne mântuim de întreite valurile vieții, Fecioară cu totul fără prihană.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Întărește-ne pe noi întru Tine...

Cu iubirea curăției ai îmblânzit pe Dumnezeu, ca să-ți dea ție ajutor, și aflând pe părinții tăi, ți-ai dobândit nădejdea ta Părinte.

Arătând cunoștința dragostei celei adevărate, și casă, și lucrare, și înțelepciune, care ți s-a dat ție de la Dumnezeu, ca un Iov ai deschis ușa tuturor.

Ca un Iosif cel viteaz odinioară în Egipt prins fiind de mâinile barbarilor, ți-ai păzit Darul cu credință și cu smerenie preabogate.

A Născătoarei:

Rai înfrumusețat având în mijloc pomul nestricăciunii, pe Iisus Hristos Domnul, te-ai arătat Fecioară, pentru aceasta te fericim.

Alt Canon,

Irmos același:

Bucurându-te tu, ai umblat neabătut pe calea vieții, care trece către veacul cel fără de margine, și te-ai sălășluit în locașurile cele veșnice, preafericite Gheorghe.

Viața ta a fost luminată, cuvântul tău s-a arătat îndulcit cu sare întru Dumnezeiescul Duh Gheorghe, dumnezeiască răsărire a dumnezeieștii holde.

Slavă...

Ca unul ce te-ai învrednicit a fi fiu lui Dumnezeu prin Botez, ai moștenit averea cea părintească prin curățirea vieții, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Fii întărire, scăpare și acoperământ, celor ce cu credință aleargă la tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și te vestesc pe tine Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii.

Arătatu-te-ai blând și smerit și liniștit, păzind și împlinind cuvintele cele dumnezeiești ale Stăpânului tău, Care S-a uitat spre tine Părinte, și în locașul cel de sus te-a sălășluit.

Slavă..., alta Sedealnă, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei.

Dorit-ai de Hristos cel preafrumos, și ai urât patimile trupului, îngerește viețuind pe pământ Gheorghe; pentru aceasta prăznuim sfântă adormirea ta și îmbrățișăm sicriul moaștelor tale, din care izvorăști tămăduiri nouă, celor ce cu dragoste te cinstim pe tine Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Când a venit spre tine Născătoare de Dumnezeu, glasul cel curat, atuncea cele cerești cu frică se veseleau, și cele pământești cu dragoste se bucurau; căci un praznic s-a făcut la amândouă părțile, când a izbăvit de moarte pe cel întâi zidit. Pentru aceasta împreună cu îngerul strigăm ție: Bucură-te ceea ce ești plină de Dar.

A Crucii, a Născătoarei:

Cea neispitită de nuntă, Curata și Maica Ta Hristoase, văzându-Te pe Tine mort spânzurând pe lemn, ca o Maică tânguindu-se a grăit: Ce Ți-a răsplătit Ție norodul cel fărădelege și nemulțumitor al iudeilor, care cu multe și mari darurile Tale, Fiul meu, s-a desfătat? Însă laud pogorârea Ta cea dumnezeiască.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am proslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Socotința cea gânditoare și îndreptarea cea cu hotar a călugărilor te-a arătat pe tine Hristos, Preacuvioase Părinte.

Arătat-ai viața ta ca un pod al smereniei, cel ce trece către viața cea adevărată, de Dumnezeu înțelepțite Iosife.

Întâmpinându-te te-a fericit pe tine Stăpânul, Părinte, ca pe unul ce dai la vreme măsura grâului Cuvântului.

A Născătoarei:

Strălucit-ai Doamne lumină, celor ce sunt în noapte și întru întunericul greșelilor, purtându-Te în pântecele Preacuratei Fecioare.

Alt Canon,

Irmos același:

Fiind împodobit cu frumusețile bunătății, și cu obiceiuri luminate, ai zburat către Dumnezeu, fericite Gheorghe.

Părăsit-ai tulburarea celor trecătoare ale pământului, apucându-te de liniștea vieții celei iubitoare de Dumnezeu, Cuvioase Gheorghe.

Pâraiele fărădelegii n-au putut să tulbure sufletul tău, pentru că te-a adăpat pe tine pârâul desfătării cerești.

Slavă...

Luând aminte totdeauna de dumnezeiască cugetare, Preaînțelepte, ai lepădat cugetările cele nestatornice, Părinte Gheorghe.

Și acum..., a Născătoarei:

Binecuvântăm Preacurată, pe Cel ce S-a întrupat din pântecele tău, și pe tine bine te cuvântăm, ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Dătătorule de lumină și Făcătorul veacurilor Doamne, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Fiind pe pământ, cu credință ai lăudat pe Sfinți Preacuvioase, care împreună acum auzind cântări, te bucuri, neîncetat lăudând pe Domnul, înțelepte.

Trăgând pe toți către pocăință și către mărturisire, pururea ai adus lui Dumnezeu rugăciuni, ca să câștige iertare.

Toată viața ta petrecându-o întru lucrurile cele sfinte, ca un neguțător adevărat ai adunat ție Cuvinte, și fapte ca o piatră de mult preț.

A Născătoarei:

De ispite și de viforul cugetelor, și de toată mânia, și de tot păcatul, de foamete, și de pierzare, și de munca cea veșnică mântuiește-ne pe noi, Preacurată Fecioară.

Alt Canon,

Irmos același:

Viață și fericire nemuritoare ai dobândit Părinte înțelepte, săvârșind dumnezeieștile suișuri, fiind întărit cu nădejdea și cu credința cea bună, Preafericite.

Fiind împodobit cu smerenia lui Hristos, Cuvioase, arătat te-ai înălțat către bunătate înaltă, Gheorghe de Dumnezeu cugetătorule, făcându-te holdă ariei celei dumnezeiești.

Slavă...

Prin înfrânare desăvârșit ai arătat topirea trupului, și ai câștigat inimă curată, prin care te-ai învrednicit a vedea pe cel nevăzut de toți, Părinte Gheorghe.

Și acum..., a Născătoarei:

Taina cea mai presus de minte a nașterii tale, cu adevărat este nepricepută și neînțeleasă de tot omul, Fecioară Stăpână; căci ne-ai născut nouă pe Cel ce cu adevărat este Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

Pe mulțimea cea împestrită a cântărilor tale ca spre o temelie luminat strălucindu-se Biserica lui Hristos, gonește dormitarea cea pierzătoare de suflet.

Cuvintele tale ca un burete s-au arătat celor scârbiți cu sufletul și cu duhul, curățind toată întristarea.

Celor însetoșați de Cuvântul cel mântuitor, și îngrășați cu desfătările cele trupești, îndoită tămăduire fără zavistie ai dăruit, Preacuvioase Iosif.

A Născătoarei:

Pe mine cel rătăcit în calea vieții, și căzut în calea păcatelor, îndreptează-mă, Stăpână, în cărarea pocăinței.

Alt Canon,

Irmos același.

Arătat fiind întărit cu ajutorul Duhului Sfânt, te-ai arătat fierbinte izgonitor vicleniei duhurilor, pururea pomenite fericite Gheorghe.

Fiind împodobit cu înălțările nepătimirii, te-ai îmbrăcat luminat cu haina curăției Gheorghe, liniștind tulburarea patimilor.

Slavă...

Prin sabia cea de văpaie ai trecut înțelepte și te-ai învrednicit desfătării raiului, fiind îmbrăcat cu arma Crucii cea nesfărâmată, Părinte Gheorghe.

Și acum..., a Născătoarei:

La tine mi-am pus nădejdile slăvirii mele, Maică pururea Fecioară, și pe tine te pun înainte folositoare vieții întărită și nemișcată.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat.

Cel ce ești ca un izvor nedeșertat al pocăinței, și dătător mângâierii celei fără de sfârșit, și adâncime umilinței Iosife, dă-ne nouă lacrimile pocăinței celei dumnezeiești, prin care plângând aici, să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerșind ajutorul tău Sfinte.

SINAXAR

În această lună, în ziua a patra, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Iosif scriitorul de cântări.

Stih: Tu Părinte ai fost Dumnezeului Celui Viu, dumnezeiesc lăudător,

Iar eu sunt al tău după moarte nou cântător.

Pe Iosif cu cântări să-l cinstim în a patra zi a lui Aprilie,

Pe cel ce cu facerile sale a pricinuit Bisericii veselie.

Preacuviosul acesta Iosif a fost din Eparhia Siciliei, din părinți anume Plotinu și Agata. Era binecredincios și blând la obicei, și îndeletnicindu-se pururea spre deprinderea dumnezeieștilor Scripturi. Încăpând patria lui în mâinile Agarenilor, a mers cu maică-sa și cu frații săi la Pelopones, și de acolo la Tesalonic, unde se și călugări, și intră în duhovniceștile nevoințe. Patul lui era pământul, așternutul lui o piele, iar haina lui proastă și sărăcăcioasă, hrana lui puțină pâine, și băutura apă. Sta în picioare toată noaptea la rugăciune și cu îngenunchere. Totdeauna cântări avea în rostul său, lucrul mâinilor sale era frumoasa scrisoare, iar când părăsea scrisoarea, avea citirea dumnezeieștilor Scripturi. Dintru acestea se făcu așa de blând și de înțelept, plecat, fără de răutate, întreg la minte, și câte urmează acestora. Având o bogăție ca aceasta de fapte bune, se hirotoni preot și în scurtă vreme se duse la Constantinopol cu Sfântul Grigorie Decapolitul, cu care s-a închis în biserica Sfântului Mucenic Antipa, veselindu-se în grele petreceri, și în căile vieții pustnicești. Iar de vreme ce răsări eresul cel hulitor de Hristos, al luptătorilor de icoane, fericitul acesta încă purcese să meargă la Roma, rugat fiind de oarecari, și aflându-l corăbiile barbarilor, îl duseră legat la Crit, și băgându-l în închisoare, învăța pe toți calea mântuirii, și a mântuit pe mulți din mâinile diavolului, unde arătându-i-se oarecare om cu sfințită cuviință de la Mira Lichiei, îi zise: aici sunt, ci primește această cărticică, și el luând-o citea și cânta acestea: Grăbește îndurate, și sârguiește ca un milostiv spre ajutorul nostru, că poți voind. Și această cântare, o minune! Se făcu dimineața lucru aievea. Căci atuncea murind Teofil începătorul eresului, își luă iarăși biserica lui Hristos podoaba și buna-cuviință a cinstitelor icoane. Pentru aceasta atuncea și cinstitul acesta Iosif slobozindu-se de la închisoarea Critului, se duse la Constantinopol, și dobândind de la oarecine o parte din sfintele moaște ale Sfântului Apostol Bartolomeu, făcu și o biserică în numele Apostolului, împreună cu cinstitul Grigorie. Pentru aceasta aflându-se în grijă și în gândire multă, a-i împodobi praznicul cu cântări Cuvioase și tropare, se ruga cu lacrimi și cu suspinuri, ca să dobândească ceea ce dorea, pe care a și dobândit-o. Căci văzu un om înfricoșat cu chip Apostolesc, care ridică sfânta Evanghelie de pe sfințita masă, și o puse pe pieptul lui, și apoi îl binecuvântă. Aceasta era începătura dumnezeiescului Dar, căci de atuncea și în urmă fără de trudă și prea lesne alcătuia sfințitele cântări, și le da celor ce cereau, cum socoteau unii cum că nu le scoate de la sine, ci le învață întâi de la alții, apoi le zice de rost, și așa le dă celor ce le pofteau. Dar nu era așa pricina, precum aceia socoteau amăgindu-se, ci era dat din Dumnezeiescul Dar a le izvodi. Drept aceea era de gurile tuturor lăudat, și de toți dorit și iubit, nu numai de cei proști și de boieri, ci chiar și de împărații cei de atuncea. Și fu osândit la izgonire de Varda Kesarul, moșul împăratului Mihail, de vreme ce-l mustrase Sfântul. Și iarăși numaidecât chemat din izgonire, își luă pe seama lui paza sfintelor vase ale Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, fiind Patriarh minunatul Ignatie, după a cărui adormire fu primit și cinstit de înțeleptul Fotie, că acesta a fost Patriarh după Ignatie. Și nevoindu-se pentru dreapta credință, fu izgonit la Cherson. Iar după moartea lui Varda liberându-se de acolo de Teodora împărăteasa, care a întărit ortodoxia, și făcând laude multor Sfinți, a răposat, și s-au îngropat cinstitele lui moaște la mănăstirea unde și acum se află. Deci Dumnezeu vrând să arate oamenilor cinstea ce o a luat după moarte Sfântul acesta Iosif, a iconomisit un chip ca acesta: Oarecine având un rob trebuitor, care fugindu-i, merse la Sfântul Teodor Tiron, cel numit Fanerot, de-l rugă ca să-i arate robul și aflându-se la biserică trei zile și trei nopți, și neînțelegând nimic, se mâhni, și vru să se ducă. Însă fiind la Utrenie, și citindu-se cuvântul de folosință sufletească, a adormit puțin, și văzu pe Mucenicul, unde-i zise: Pentru ce te-ai mâhnit o omule? Să știi că astă noapte a răposat poetul Iosif, și fu cinstit de noi de toți Sfinții, pe care ne-a cinstit Sfântul lui suflet. Și acum dară am venit să-ți spun, du-te în cutare loc, că-ți vei găsi robul, pe care-l cauți.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Gheorghe din Maleo.

Stih: Gheorghe cu bucurie sufletul și-a dat,

Lucrătorului de suflete săditorului trupurilor cu adevărat.

S-a ridicat întru a patra zi a lui Aprilie.

La înălțimea cerului Gheorghe.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Fervuta, și fiica ei, și cu însoțitoarele ei.

Stih: Singură mă plăzmuiești Hristoase îndoitule cu firea,

Dar mă ai pe mine Fervuta îndoită prin fierăstruire.

Două adevărate roabe ale Stăpânului Dumnezeu,

Sluga și Stăpâna au fost tăiate de fierăstrău.

Acestea au fost pe vreme lui Savorie împăratul persan, surori fiind Sfântului Simeon Episcopului, care a suferit mucenicia în Persia, împreună cu alți o mie. Și fiindcă împărăteasa pătimea de oarecare boală, au fost clevetite acestea, că fac doctorii otrăvitoare. Deci prinse fiind, s-au înfățișat la arhimagul, și dezvinovățindu-se de prihana pusă asupra lor, spuneau că sunt creștine, și că nu este iertat creștinilor, a face asemenea otrăvitoare lucruri. Deci primind acum ele îndoită vinovăție adăugându-se pe lângă otravă și pricina credinței, li s-a dat hotărâre de moarte; și fiind întinse și legate de pari, de grumazi și de picioare, au fost tăiate în două cu fierăstrăul, și bucățile lor, fiind spânzurate pe lemne; trecând pe acolo împărăteasa, și-a luat vindecare, căci așa zisese pârâții, că întru alt chip nu se poate vindeca, dacă nu va trece printre trupurile cele moarte ale Sfintelor femei.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Puplie.

Stih: În ceruri Puplie plata îți este mare,

Unde suindu-te, bucură-te și fă strigare.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Platon egumenul mănăstirii Studiților.

Stih: Platon prea bună plăzmuire s-a plăsmuit,

Amestecându-se străină amestecare, cu Dumnezeu cel ce l-a zidit.

Tot în această zi, trei Sfinți Preacuvioși: Teona, Simeon și Forvin, care cu pace s-au săvârșit.

Stih: Trei suflete neîntinate fiind primind,

Tron al dumnezeieștilor suflete celor neîntinate sunt.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zosima, care a îngropat pe sfânta Maria Egipteanca.

Stih: Mai înainte Zosima pe Maria în viață întâmpinând,

Iar acum amândoi unit sunt viețuind.

Tot în această zi, Cuviosul Teona care a sihăstrit în Mânăstirea Pantocratorului, iar mai în urmă s-a făcut Episcop Tesalonicului cu pace s-a săvârșit.

Stih: Teona proiestoșia cea de jos lăsând,

Înaintea Proestosului tuturor acum se află stând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Ritori preaînvățați s-au arătat tinerii oarecând; că din suflet cuprins de Dumnezeu teologhisind cu buzele au cântat: Dumnezeul cel mai presus de dumnezei al Părinților și al nostru bine ești cuvântat.

Și după somnul morții te-ai silit a nu avea închiși ochii tăi cei sufletești, căci cânți cântări cu cei ce cântă: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Fericind cu osârdie cetele mucenicilor celor nenumărați ai primit cununa muceniciei Părinte, și neîncetat împreună cu dânșii cânți: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Ca o tămăduire păcatelor celor mari, pe mărturisire ai pus înțelepte, celor ce cântă cântările tale: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

A Născătoarei:

Sufletul cel cumplit întunecat cu călcările cele viclene cu razele cele curate ale luminii tale îndreptează-l către lumină, ca una ce ești ușa Luminii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca cu cântări să te slăvesc pe tine.

Alt Canon,

Irmos: Chipul cel de aur...

Întărindu-ți-se chipul cu puterea lui Hristos Părinte Gheorghe, cu tăria lui ai izgonit cetele celor ce te urau, punând împotriva lor Crucea, cu care fiind păzit, cântai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Fericit ești, și bine-ți va fi acum preafericite Gheorghe, că ai luat răsplătirea ostenelilor, și a trudelor tale, și împreună cu îngerii strigi Domnului: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Locaș luminat te-ai făcut lui Dumnezeu, Părinte Gheorghe, arătându-te scaun simțirii și înțelegerii, plin de sfințenie, strălucind cu credința și cu Darul, și strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfeșnic Luminii și nor luminos, și loc de sfințenie te-ai arătat, ceea ce ești neispitită de nuntă; căci negrăit ai primit pe Cuvântul cel sfânt al Sfinților pe care lăudându-L strigăm ție: Bine ești cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a:

Irmos: În cuptorul cel cu foc...

Socotind cu adevărat viața aceasta ca o umbră trecătoare, te-ai nevoit a câștiga viața cea nestricăcioasă. Pentru aceasta ai zidit multe mănăstiri cinstite, spre mântuirea sufletelor.

Având dreptate către cei blânzi, și către cei săraci cu Duhul, multă înmulțire ai arătat, ca nu numai pe tine însuți să te întărești a sluji Ziditorului, ci și pe toți cei ce te priveau pe tine.

Nerăutatea ta și vărsarea dragostei tale, de trei ori fericite, a arătat chipul lui Hristos cel Iubitor de oameni către care neîncetat strigai: Să-L înălțăm întru toți vecii.

A Născătoarei:

O înfricoșată taină! O auzire înspăimântată! Cum a născut Fecioara, cu unirea cea negrăită, pe Cuvântul cel ce S-a asemănat nouă, rămânând precum și înaintea nașterii curată în veci.

Alt Canon,

Irmos: Pe Dumnezeu cel ce S-a...

Mutatu-te-ai către viață nestricată, și către desfătarea cea neveștejită, către slava cea veșnică, și către lumina cea neînserată Părinte că te-ai arătat holdă lui Dumnezeu pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Ca un rob lui Hristos, ca un slujitor și ispravnic tainelor Lui, te-ai făcut povățuitor nerătăcit, tămăduind patimile sufletelor și al trupurilor, Cuvioase Gheorghe.

Binecuvântăm pe tatăl...

Roadă plină de nevoințe te-ai adus în aria lui Hristos, Părinte, și ca un strugur copt punându-te în linurile cele cerești, ne izvorăști vin de umilință nouă, celor ce te cinstim, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Rodul pântecelui tău mi s-a arătat mie pricină de viață nestricată, și de desfătare veșnică, Preacurată Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea bucurându-mă strig ție, glasul Arhanghelului: Bucurate Fecioară!

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc, la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Ca pe niște lespezi scriind în sufletul tău cel curat chipurile bunătăților prin lucrare, ai dat tuturor Sfinților, aducând îndoită cântare bunătăților din fapte, și din laudă vrednică de primire.

Cetele cele îngerești, adunarea Apostolilor, Născătoare de Dumnezeu, împreună cu Botezătorul, Proorocii, preoții, și oștile Mucenicilor împreună cu pustnicii, cu cuvioase laude te încuviințează pe tine Iosife.

Nu înceta ați aduce aminte de turma ta cea cuvântătoare, ci precum fiind viu, înțelepte, ai fost apărător, așa fii și acum dând viața cea nestricăcioasă și curățind de patimile cele trupești și sufletești prin rugăciunile tale cele către Hristos, Părinte Iosif.

A Născătoarei:

Nu înceta Fecioară rugând pentru noi pe Fiul tău, pe Dumnezeu cel Iubitor de oameni, că pe tine te-am câștigat nădejde, și cu apărarea ta ne izbăvim din nevoi și din patimi, de greșeli și de dureri, cei ce cu credință te slăvim.

Alt Canon,

Irmos același:

Fiind întărit cu credința, și îngrădit adevărat cu puterea lui Hristos, Preafericite, ai scăpat de lațurile dracilor, și fugind de toate năpădirile și măiestriile lor, ai stătut înaintea Stăpânului tuturor, veselindu-te Gheorghe.

Toată dorirea ta Părinte, mutându-o către Dumnezeu și îndulcindu-te de dumnezeiasca frumusețe de care toată firea dorește, te-ai împodobit pe sineți cu privirea și cu fapta, și cu viața prealuminată. Pentru aceea te fericim Părinte.

Slavă...

Nu înceta Părinte a te ruga neîncetat lui Hristos pentru noi, cei ce cu credință săvârșim pomenirea ta ca să ne mântuim de întreite valuri ale supărărilor și de furtună, de primejdii și de patimi, rugându-te ca să dea lumii pace.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cuvântul, Cel ce era mai înainte fără de trup ca un Dumnezeu, din Dumnezeu, singură L-ai născut întrupat spre înnoirea și mântuirea tuturor oamenilor. Drept aceea toți credincioșii cu laude te slăvim prealăudată Fecioară.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA glasului de 3 ori.

Cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala postului și Otpustul.


Versiunea: 0.4.4 · 75ad3a5 / 07.10.2026 - 09:23