SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie; Ca pe un viteaz...

Împungându-vi-se ochii, și degetele tăindu-vi-se, și coastele strujindu-vi-se, și spânzurându-vă, și zdrobindu-vi-se oasele, și cu sabie tăindu-vă mădularele, zdrobind și voi capul celui viclean, nu v-ați lepădat de Mântuitorul tuturor; și cu bună cuvântare nu ați jertfit idolilor, măriților marilor Mucenici.

Împreună cu Claudie să cinstim pe Nichifor măritul, pe cinstitul Diodor și pe Victor, pe Victorin, pe Pappia și pe Serapion, pe ceata cea cu numărul de șapte, adunarea cea preasfântă, Biserica cea întreagă, pe poporul care a tăiat cu sabia bărbăției toate mulțimile dracilor.

Cei râvnitori pătimirii celei sfinte a lui Hristos, prin Dumnezeiescul Dar gonesc patimile sufletului și ale trupului. Stâlpii cei neclintiți, luminătorii credincioșilor, cei ce au ucis pe cel viclean, limanurile cele prea-liniștite ale celor ce cad în furtună, Mucenicii cei ce locuiesc întru cele de sus, după vrednicie să se mărească.

Alte Stihiri ale Sfinților Mucenici Teodul și Agatopod, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Patimile și ostenelile însoțirii celei dumnezeiești împreunându-se cu credință, au întraripat cugetele către asemenea râvnă, rugând pe Hristos cu osârdie și zicând: Cel ce ca un Bun ai preamărit pe Sfinți, întărește-ne și pe noi întru frica Ta.

Chemările cele cu un nume numite primind înțelepților, și lucrările cele dumnezeiești asemenea săvârșind răbdătorilor de patimi, ați lucrat lui Dumnezeu întru cărările cele drepte, și cu adevărat ați băut paharul cel mântuitor al muceniciei.

Nedumnezeirea ca altă mare tăind, în pământul nepătimirii, întru împărăția cerească, după vrednicie ați intrat unde curge pârâul hranei și strălucește Lumina cea neschimbată și pururea fiitoare, Mucenici ai lui Hristos.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pornirile cele arzătoare de foc ale patimilor celor cu totul pierzătoare, cu stropirea dumnezeieștii ploii tale celei de ajuns, stinge-le Fecioară, ca și eu precum cei trei tineri să mulțumesc lui Dumnezeu, Celui dintru tine, slăvind și binecuvântând Darul tău Stăpână.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă a văzut ridicat pe Cruce pe Mielușelul, Fecioara cea cu totul fără prihană, tânguindu-se striga: Dulcele meu Fiu! Ce vedere nouă și preaslăvită este aceasta; cum Cel ce Ții toate cu mâna, pe lemn Te pironești cu trupul.

LA UTRENIE

CANOANELE

Două ale Sfinților și Triodul.

CANONUL cel dintâi.

Facere a lui losit.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Săvârșind călătoria cea sfântă Sfinților Mucenici, stați înaintea Scaunului lui Dumnezeu cu slavă, purtând cununi, luminând lumea cu razele Luminii Duhului.

Să se mărească astăzi ceata cea dumnezeiască a pătimitorilor celor șapte la număr, care strălucește sfințit cu podoabe dumnezeiești, și pururea dănțuiește cu cetele celor fără de trup.

După lege trecând nevoința muceniciei, înțelepților, și cu tărie suferind năpădiri de tot felul de chinuri, bucurându-vă ați primit moștenirea cea veșnică.

A Născătoarei:

Domnul cel mai presus de vreme întrupându-Se din tine în vreme, a dezlegat greșelile oamenilor cele de multă vreme; pe Care roagă-L Curată neîncetat, să se milostivească spre sufletele noastre.

Alt Canon al Sfinților Mucenici Agatopod și Teodut.

Cântarea 1-a, glas și Irmos același.

Cu dumnezeiască cununa muceniciei încununându-vă, v-ați luminat cu podoaba cugetului, și stați înaintea Stăpânului, rugându-vă pentru noi, marilor Mucenici prea înfrumusețați.

Înfrumusețat unindu-vă cu Dumnezeu înțelepților prin buna credință, v-ați depărtat de răutatea cea fără podoabă, și bucurându-vă, v-ați numărat cu cetele purtătorilor de chinuri.

Slavă...

Umplându-vă de apele Duhului Celui făcător de viață, pe cei ce erau topiți de zăduful neînțelegerii, i-ați adăpat cu lucrarea cea bună Sfinților, supunându-vă poruncilor celor dumnezeiești.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Mântuitorul și Atotfăcătorul Domnul L-ai purtat în pântece, pe care Agatopod împreună cu măritul Teodul, L-au mărturisit a fi adevărat Dumnezeu și Om, Fecioară Maică Preacurată.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Se veselește de tine...

Pentru Hristos pătimind tot felul de chinuri Sfinților, ați strălucit mai mult decât aurul, prin Darul Sfântului Duh.

Zdrobirea spatelor tale Victorine, lipsirea ochilor și a mâinilor ai suferit, mărite Mucenice.

Fiind legați de dragostea lui Hristos, măriților pătimitori, ați risipit toate măiestriile balaurului celui viclean.

A Născătoarei:

Născut-ai Fecioară Preacurată pe Domnul tuturor, care mântuiește pe oameni din robia cea înțelegătoare, prealăudată.

Alt Canon,

Irmos același:

Cu împletirile cuvintelor tale împiedicându-se vrăjmașul, a căzut, și arătat s-a înfruntat, Mucenice purtătorule de chinuri, Teodule.

Întărindu-ți sufletul cu dragostea cea către Dumnezeu, Mucenice Agatopode, ai arătat, că toată puterea vrăjmașului este fără tărie.

Slavă...

Izvorând tămăduiri credincioșilor din râurile cele pururea curgătoare, prin dumnezeiască putere, uscați izvorul patimilor, măriților.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Mântuitorul cel ce a izbăvit pe oameni din robia vrăjmașului, îmbrăcat în trupul nostru L-ai născut, Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Se veselește de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce Te-ai înălțat...

Suferind chinurile cele de multe feluri, prin cuget nespăimântat purtătorilor de chinuri, străluciți mai mult decât lumina soarelui. Pentru aceea prăznuim luminată pomenirea voastră, cu credință rugându-vă, ca prin mijlocirile voastre, să primim izbăvire de păcate; și desfătarea bunătăților celor veșnice.

Slavă..., altă Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea.

Făcându-vă frați după Darul Duhului, și de un obicei întru buna credință Sfinților, cu adevărat cu mari numiri petrecând viața întru rugăciuni și întru înfrânări, ați tras noroade către dumnezeiasca cunoștință. Pentru aceasta ca niște viteji ostași bărbătește ați biruit înșelăciunea, și după lege pătimind ați câștigat cununi. Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, fără ardere Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ține lumea, și în brațe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor și Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine preasfântă Fecioară, și cu credință te slăvesc, ca să mă mântuiesc eu de greșeli, când voi vrea să stau înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atuncea să-mi dăruiești, că poți câte voiești.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce, a glăsuit lăcrimând, și cu amar a strigat: Lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea, care rabzi pentru milostivirea milei, către care să strigăm cu credință: Milostivește-te spre noi Fecioară, și dăruiește iertare de greșeli, celor ce se închină patimilor Lui.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Tăindu-ți-se limba, și zgâriindu-ți-se coastele, ai izgonit prin Dar răutatea cea otrăvitoare a vrăjmașului, Victore de Dumnezeu cugetătorule, mărindu-te ca un Mucenic.

Fiind îngrădit cu pavăza bunei credințe, cu răbdare ai suferit zdrobirea trupului Mucenice Nichifore, strigând Stăpânului tău: Slavă puterii Tale, Doamne.

Claudie cel prea-ales cu osârdie slăvind pe Dumnezeul tuturor, zdrobindu-i-se fălcile cu pietre prin cruzimea tiranului, s-a lipsit și de mâini și de picioare, bucurându-se.

Nu v-ați spăimântat prealăudaților de întreitele valuri cele de multe feluri ale muncilor, nici de moartea cea pricinuitoare de slavă veșnică, strigând întru credință: Slavă puterii Tale, Doamne.

A Născătoarei:

Cu gândul te vedea mai-nainte Proorocul munte umbros, Cinstită, din care cu adevărat S-a arătat Stăpânul întru asemănare de trup, ca să mântuiască pe om din stricăciune.

Alt Canon,

Irmos același:

Strălucindu-vă cu strălucirile muceniciei ca niște luminători prealuminați, toată plinirea lumii luminați măriților Mucenici, întunecând cugetul cel rău al înșelăciunii.

De însoțirea cea dumnezeiască și bine cugetătoare, care a primit cununa muceniciei, îngerii s-au mirat, și oamenii au lăudat vitejia răbdării lor.

Slavă...

Teodul bucurându-se a strigat: Doamne! Merg în calea mărturisirii Tale, și bogat mă îndulcesc de strălucirea Ta împreună cu Agatopod cel tare.

Și acum..., a Născătoarei:

Propovăduind întruparea Stăpânului, Care a strălucit din pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, bucurându-se măriții Mucenici, au băut băutura cea mântuitoare a muceniciei.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Pătimind mari chinuri Diodore, cu osârdie ai răbdat înfierbântările frigărilor și arsura jăratecelor.

Spânzurându-te, și multe feluri de munci pătimind, și prin sabie săvârșindu-te, ai rămas neclintit la minte, Serapioane.

Zgâriindu-te, și cu piroane pironindu-te, și în ape înecându-te, Mucenice, ai stricat săbiile vrăjmașului, o Papio.

A Născătoarei:

Îndreptat-ai Stăpână căderea oamenilor, născând pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce poate să îndrepteze pe cei surpați la pământ.

Alt Carton,

Irmos același.

Arătat-ai întărit picioarele tale spre îndreptarea muceniciei celei cinstite, și ai împiedicat pe vrăjmași, prealăudate Agatopode.

Câștigând în inimă apa vieții cea curgătoare, prin apă ați primit lăudat sfârșit, purtătorilor de chinuri.

Slavă...

Aruncându-vă în adâncimea mării, și omorându-vă de voie, ați secat curgerea valurilor celor idolești, răbdătorilor de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preabun, și Preafericit, tămăduiește întristările sufletului meu.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Să se laude Serapion și dumnezeiescul Diodor, Victorin, Papia, Nichifor, Claudie și Victor, ca cei ce desăvârșit au biruit înșelăciunea celui viclean.

Arătatu-v-ați prin Duhul, săbii ascuțite, și ați tăiat toate taberele vrăjmașului, purtătorilor de chinuri, dobândind bine Împărăția Cerului.

O minune! În ce chip băgându-vă în piuă, v-ați măcinat cu grâul, Victore și Victorine, și prin zdrobirea oaselor ați sfărâmat cursele vrăjmașului.

A Născătoarei:

Întărește puterea sufletului meu cea slăbănogită de lenevirea cea deapururea și de păcate, ca cu credință și cu osârdie totdeauna să te cânt Preacurată.

Alt Canon,

Irmos același:

Umplându-vă de apele cele izvorâtoare de viață, prin înecarea în ape ați primit sfârșit vrednic de laudă, întru care ați înecat răutățile împotrivitorului.

Fiind păziți cu Darul și cu puterea lui Dumnezeu, nu v-ați schimbat a jertfi idolilor, ci ca o jertfă curată v-ați adus Stăpânului.

Slavă...

Armele vrăjmașului au slăbit întru voi, căci săgețile cele ascuțite ale bărbăției voastre cu vitejie ați înfipt în inima lui, pătimitorilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Tămăduiește patimile sufletului meu Preacurată, ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, și potolește tulburarea celui ce neîncetat tulbură inima mea, Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

Arătatu-v-ați luminători luminoși dumnezeiești Mucenici cei cu numărul de șapte, și prin razele minunilor străluciți toată făptura pururea, gonind întunericul cel adânc al neputințelor, și unui Hristos Dumnezeu rugându-vă, să ne dăruiască nouă mare milă.

SINAXAR

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea Sfinților Mucenici Claudie, Diodor, Victor, Victorin Pappi, Serapion și Nichifor

Stih: Te grăbești Claudie pe genunchi căzând,

Să alergi prin tăierea capului către Dumnezeu îngenunchind.

În a cincea zi mâna ucigașă, prin sabie

A tăiat capul lui Claudie.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Teodul și Agatopod.

Stih: Mai întâi Agatopod în mare intrând.

Cu Teodul prin fapte era bine călătorind.

Din acești doi, Teodul adică era mai tânăr, iar Agatopod mai ajuns de vârstă, și amândoi erau din cetatea Tesalonicului. Deci pentru credința lui Hristos au stătut înaintea stăpânitorului Faustin și neplecându-se a jertfi idolilor, ci credința lui Hristos neclintită păzindu-o, au fost aruncați în adâncul mării și așa s-au săvârșit. Însă li s-a arătat lor ceea ce era să fie prin descoperirea mai înainte de sfârșit, căci li se părea amândurora, că au intrat într-o corabie care sfărâmându-se de întreitele valuri ale furtunii și cei ce împreună înotau pierzându-se, ei singuri scăpând, s-au suit peste un munte, care era înalt până la Cer. Arătând vedenia pătimirea lor cea mare și suirea lor la Cer. Aceasta încă și mai înainte de a fi ei prinși, s-a arătat prin vis Sfântului Teodul prin darea unui inel ca o arvună, dându-i-se lui pentru mucenicia ce era să fie.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Teodora celei din Tesalonic.

Stih: De te lauzi Tesalonice pentru multe bunătăți,

Ai și pe Teodora cinste și mărire de bunătăți.

Această Cuvioasă Teodora din tânără vârstă iubind pe Hristos, s-a lepădat de lume și ducându-se la Chinovie, s-a tuns în schima monahilor, și lucrând toate bunătățile, îndată pe toate le-a isprăvit. Dar atâta ascultare și cinste a câștigat de la toate celelalte călugărițe și de la stareță, încât și după moarte a arătat că este vie. Căci viața sa păzindu-o curată și neîntinată, o a lăsat celorlalte surori ale mănăstirii, ca un stâlp însuflețit. Ci după vreme nu puțină după adormirea sa, stareța mutându-se către Domnul, și aceasta curată și duhovnicească fiind, s-a făcut multă adunare la îngroparea ei. Căci era și din cei mai aleși, și popor mult adunat, cucernici monahi și bărbați aleși, și s-a făcut petrecanie după rânduială. Deci deschizându-se mormântul întru care de multă vreme zăcea Cuvioasa Teodora, ca să se pună aproape de ea stareța; s-a făcut o minune străină, celor ce priveau adică, înspăimântătoare, iar celor ce auzeau, umilitoare. Căci fiind locul îndemânatic spre privire, și toți uitându-se, Teodora ceea ce cu mult mai-nainte zăcea moartă, s-a strâns pe sine, și ca și cum fiind vie dând loc duhovniceștii sale maici, îi hărăzea cinste. Acest lucru străin văzându-l toți cu înspăimântare strigau: Doamne miluiește!, încă de atunci și până acum, multe semne a făcut Dumnezeu, prin Cuvioasa aceasta Teodora; căci feluri de îndrăciți a mântuit, și orbilor a dat vedere, și bolnavi nenumărați a vindecat.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Teodora și Didim.

Stih: Te aprinzi Didime cu împreună nevoitoarea prin tăiere,

Suferind împreună cu aceea îndoită muncire.

Pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian, ighemonul Eustratie în Alexandria, era goană asupra creștinilor. Atuncea fiind prinsă fecioara Teodora, a mărturisit pe Hristos înaintea tuturor, pe care bătându-o o a pus la închisoare. Și trecând câteva zile, iarăși scoțându-o la cercetare, a fost închisă într-o casă de curvii. Și trimițând stăpânitorul la ea tineri curvari, aceștia năvăleau asupra ei; iar sfânta se ruga lui Dumnezeu. Iar din rânduială dumnezeiască s-a aflat acolo, un preamărit tânăr cu numele Didim, ce era îmbrăcat cu straie ostășești, și dezbrăcându-și hainele sale le-a dat fecioarei de le-a îmbrăcat, împreună și armele sale, pe care după ce le-a îmbrăcat fecioara, cu sfătuirea lui Didim a ieșit din curvăsărie, și așa s-a păzit neprihănită și curată mulțumind lui Dumnezeu. Deci intrând unul din acei desfrânați în casa de curvăsărie și aflând în loc de fecioară pe Didim acolo șezând, a rămas înspăimântat, și cugeta întru sine, zicând: Au doară Hristos poate să prefacă fecioarele în bărbați? Cel ce a intrat a ieșit, iar fecioara unde este? Căci auzind eu oarecând, că Hristos a prefăcut apa în vin, basnă o socoteam aceasta, iar acum mai mare minune văd. Acestea cugetând acela, văzând Didim că este cuprins de nedumerire, a mărturisit întâmplarea, că adică el singur a fost lucrătorul acestui lucru, și că de voiește să arate stăpânitorului, adăugând că și așteaptă încă acolo, stând în locul fecioarei, căreia i-a dat drumul din curvăsărie fără temere. Așa a zis el, și îndată, l-a înfățișat pe Didim la judecata stăpânitorului care i-a zis: Cum ai îndrăznit să faci acest fel de lucru? Și Sfântul i-a răspuns: Creștin fiind, și bine știind a neguțători, cu o pricină două. Cununi, mi-am dobândit una, adică am răpit pe fecioara din mâinile voastre cele păgânești, curată pe ea păzindu-o, și alta, că și eu pe sine-mi m-am mărturisit vouă că sunt creștin. Și stăpânitorul a zis: Pentru cutezarea ta aceasta, poruncesc să ți se taie capul; iar pentru că crezi în Hristos, și nu jertfești dumnezeilor, a se topi trupul tău prin foc poruncesc. Și Sfântul a zis: Bine este cuvântat Dumnezeul meu, care n-a trecut cu vederea uneltirea mea. Și ducându-se la locul muncii după ce a făcut rugăciune, i s-a tăiat capul; și sufletul său s-a înălțat la Cer, precum oarecari văzând au mărturisit; iar trupul său a fost dat focului. Atuncea oarecari creștini, adunând cinstitele lui moaște ce au rămas din foc, le-au îngropat cu cinste.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Termu.

Stih: Termu învăpăiere de dumnezeiască dragoste având,

Văpaia focului arzător ca gheața este socotind.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor femei: Stăpâna și Slujnica.

Stih: Trebuia să urmeze și slujnica stăpânei,

Ceea ce de pe pământ mergea la Dumnezeu prin tăierea sabiei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Pompie.

Stih: Ca o oaie a Domnului fiind muls Pompie,

Verși lapte din grumazi prin sabie.

Tot în această zi, Sfântul Zinon, care cu smoală uns, și în foc băgat, și cu sulița prin foc pătrunzându-l, s-a săvârșit.

Stih: Întreită a fost nevoința lui Zinon: smoala, focul, sulița.

Precum socotesc acestea pătimea pentru Treime, părăsind viața.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Maxim și Terentie.

Stih: Deopotrivă și de cununi precum și de sfârșit s-au împărtășit,

Terentie și Maxim, care prin taiere s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților cinci Mucenici cei din Lesvia.

Stih: Sabia pune nevoitoare din Lesvia tinere,

Una, două, trei, patru, cinci în fecioare.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Gheorghe, care s-a nevoit în noul Efes, la anul o mie opt sute unui, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Suferind taiere o Gheorghe prin sabie,

Cu bucurie ai zburat la locul cel de bucurie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât, cu văpaia focului fiind aprinși au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Întinzându-te Victore mărite, te-ai zgâriat la coaste, și în piuă zdrobindu-te, și limba tăindu-ți-se te-ai săvârșit, cântând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Cu puterea Dumnezeiescului Duh suferind bătăi pe spate și pe pântece, și zdrobindu-ți-se fălcile, te-ai lipsit de mâini și de picioare, lăudând pe Domnul, Mucenice Claudie.

Cu mare îndrăzneală și vitejește ai răbdat cu adevărat lipsirea degetelor, și sfărâmare peste tot trupul Mucenice, primind cununa biruinței cu puterea numelui, o Nichifore.

A Născătoarei:

Ca pe un scaun preaînalt al Celui de sus, și ca pe un sfeșnic de aur, și sicriu al sfințeniei, toți te lăudăm pe tine Fecioară, strigând: Binecuvântată ești între femei, Preacurată Stăpână.

Alt Canon,

Irmos același:

Prin cuget dumnezeiesc îmbrăcându-te în haina preoției, cu strălucirea muceniciei, arătat prealuminoasă o ai făcut, și acum bucurându-te stai înaintea Cuvântului, Agatopode, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Împodobindu-te cu slujba Mucenicului celui dintâi, te-ai învrednicit a sluji Cuvântului, Celui ce S-a jertfit pentru noi, fericite Agatopode, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

Cugetând una cu un gând, o ispită a morții pentru Hristos ați suferit, vrednicilor de minune, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce cu bunătatea a acoperit Cerul, aflându-te pe tine prea-înfrumusețată cu lumina bunătăților, Preacurată, S-a sălășluit întru tine, și a îndumnezeit firea omenească.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și.

Înălțând mâinile către Dumnezeu cel ce poate a mântui, de Dumnezeu fericiților, ați suferit răbdând dureri de multe feluri de zdruncinări, și purtători de biruință v-ați înălțat către Dânsul, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Să lăudăm astăzi credincioșii pe Pappia, pe Serapion și pe Diodor, pe Claudie, pe Nichifor și pe Victor, împreună cu Victorin, mucenicii lui Hristos, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Sângiurile care au curs din voi marilor Mucenici au sfințit pământul, și prin dumnezeiescul Dar au oprit râurile necredinței, și din-destul au adăpat sufletele celor ce strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu cuvinte sfințite să cântăm pe Tatăl cel fără început pe Fiul cel împreună fără început, și pe Duhul Sfânt, o Dumnezeire întocmai de o putere, Viață întocmai de o Împărăție, și să strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei:

Înfricoșată nașterea ta biruiește înțelegerea minții, de Dumnezeu biruită; căci Dumnezeu fără de început este Cel ce a primit începerea de vreme, că să mântuiască pe cei ce strigă Lui: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos același:

Cu cuvintele tale întunecând înșelăciunea înțelepte Teodule, și fiind luminat cu înțelepciunea Darului ai strălucit, și înaintea divanului ai glăsuit buna credință, și ai astupat gurile celor răi credincioși, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Adâncul mării nicicum n-a putut ascunde trupurile voastre Sfinților, ci prin lucrare dumnezeiască la uscat le scoate pe dânsele nestricate, izvorând minunate minuni, nouă celor ce strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu totul robindu-te, Celui ce S-a arătat pentru tine în chip de rob, și după moarte împlinind, ca un bine-înțelept rob al Domnului, punerea legii Stăpânului, te arăți făcând chivernisire săracilor și văduvelor, preafericite Teodule.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Scutecele voastre și rănile și luptele le cinstește Tesalonicul, că într-însul arătându-vă crescuți, într-însul cu adevărat și ca niște pătimitori ați primit fericitul sfârșit, și acum cinstiților luminați Biserica celor întâi născuți.

Și acum..., a Născătoarei:

Neschimbând firea Hristos, cu totul S-a îmbrăcat în om din tine Stăpână cea cu dar dăruită, a Căruia patimă Teodul și Agatopod vitejește închipuindu-o, strigau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Urmând urmelor cinstitelor patimi ale lui Hristos, ați răbdat toată ispita muncilor cu cuget întărit, și cu bărbăție sfârșindu-vă, în veci vă ferici|i purtătorilor de chinuri.

Ca un prinos și ca o jertfă cu bună mireasmă aducându-vă la masa cea cerească, ați luminat Biserica celor întâi născuți, strălucind mai mult decât soarele, Mucenicilor.

Astăzi adunându-ne credincioșii, să fericim pe Victorin cel viteaz, pe Claudie și pe dumnezeiescul Pappia, pe Diodor și pe Serapion, și pe înțeleptul Victor, și pe Nichifor.

Pomenirea voastră cea plină de lumină răsărind, luminează toată Biserica lui Hristos, cinstiților ostași; întru care rugați-vă, să ni se dea nouă iertare de păcate, vrednicilor de minuni.

A Născătoarei:

Ceea ce ai purtat în brațe pe Hristos, Care a luat din tine trup muritor, pe Acela roagă-L Fecioară, să dobândim nemurirea noi, cei ce cu credință te cinstim și te slăvim, ca pe o Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Alt Canon,

Irmos același

Iată acum ce este bun sau ce este frumos; au strigat răbdătorii de chinuri, decât a locui în cetatea Dumnezeului Celui Viu; păzind legătura bunei credințe nedezlegată până la însăși moartea.

Ca pe niște pătimitori, cei ce v-ați săvârșit curgerea mărturisirii, v-au primit pe voi cetele adunărilor celor de sus, încununându-vă cu cununi neveștejite, prealăudaților.

Vestitul Tesalonic astăzi luminat cu înaltă propovăduire prăznuiește, chemând pe fiecare cetate sau oraș, întru pomenirea voastră, o Agatopode și Teodule.

Slavă...

Ca niște răbdători de chinuri luminat v-ați ridicat către slava cea negrăită, căreia să se învrednicească, cei ce pururea cu credință săvârșesc pomenirea voastră; ca cei ce aveți îndrăzneală, rugați-vă preacinstiților.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe mine cel ce zac întru întunericul necunoștinței, cu lumina îndurărilor tale luminează-mă singură, ceea ce ai născut pe Dătătorul de lumină, pe Mântuitorul și Domnul, Cel ce încununează pe Sfinți.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA glasului de trei ori și Stihoavna Triodului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala postului și Otpustul.