SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihurile glasul al 8-lea.

Podobie: Doamne de ai și stătut...

Doamne, Tu în grădina Dumnezeieștii desfătări, ai înflorit pe Eutihie, și dumnezeiește l-ai adăpat pe el cu apele înțelepciunii Tale. Pentru aceasta a și odrăslit rodurile cunoștinței, veselind cu bună credință, pe cei ce cu laude Te slăvesc pe Tine.

Doamne, Tu cel ce cerci inimile, și mai înainte ști cele ascunse, cunoscând mai-nainte pe Ierarhul Eutihie, că este vas alegerii Tale, l-ai pus păstor Bisericii Tale; pentru aceea o a îndreptat pe dânsa la verdeața bunei credințe.

Doamne, Cela ce ai împodobit pe înțeleptul Ierarh cu Darul, și cu haina cea lungă a Ierarhiei l-ai luminat; luminează-ne ca un Milostiv și pe noi întru bunătăți, prin rugăciunile lui; ca să Te lăudăm cu dreaptă credință întru bucurie, și întru bună cuviință.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești Preacurată, care ai născut pe Domnul, Cel ce odihnește întru Sfinți, tu mă curățește de patimi pe mine, cel ce ticăloșește m-am spurcat, și mă povățuiește, să umblu pe calea curăției; că tu ești părtinitoare nerușinată robilor tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Doamne, de Ți-ai și întins mâinile pe Cruce de voia Ta; dar ai suferit patimă împlinind bună-voirea Tatălui, că ai venit să mântuiești pe oameni ca un Milostiv! Așa striga Născătoarea de Dumnezeu cea Preacurată, pe care o slăvim.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea:

Irmos:

Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-i cântăm.

Îmbogățindu-te cu bunătăți, și luminându-te cu luminile cele strălucitoare ale darurilor lui Dumnezeu, izbăvește-mă de patimile ticăloșiei prin rugăciunile tale, ca să te laud înțelepte Eutihie.

Viță sădită din Cer în curțile lui Dumnezeu ai odrăslit, adevărat îndestulată cu roadele faptelor celor bune, împreună și cu ale minunilor, Părinte Eutihie.

Slavă...

Făcând mintea stăpân, ai biruit tirania patimilor, Cuvioase; pentru aceea înălțându-te cu aripile nepătimirii, ai ajuns tocmai la locașurile lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Primind pe Ziditorul tău, precum a voit a Se întrupa din pântecele tău fără sămânță mai presus de cuget, te-ai arătat cu adevărat Stăpână zidirilor, Preacurată.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu este sfânt...

Curățindu-te pe sineți de noroiul patimilor prin multa osârdie, te-ai făcut locaș Duhului Sfânt, purtătorule de Dumnezeu, strălucite Ierarhe Eutihie.

Arătatu-te-ai fiu zilei cu împărtășirea Luminii celei fără materie, și cu strălucirea tămăduirilor celor adevărate, gonești stricăciunea patimilor cea întunecoasă, pururea pomenite.

Din pruncie sugând laptele înfrânării, petrecând pururea întru rugăciuni, ai ajuns la măsura vârstei lui Hristos cu adevărat, Ierarhe strălucite Eutihie.

Slavă...

Deschizându-ți cinstita gură Părinte, ai tras Duh, și ai îngrădit gura, care a cugetat nedreptate, spre singură înălțimea întrupării lui Dumnezeu preaînțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Minunea Dumnezeieștii nașterii tale Curată, întrece toată rânduiala firii; că ai zămislit în pântece pe Dumnezeu mai presus de fire, și născându-L ai rămas pururea Fecioară.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna, glasul al 3-lea,

Podobie: Pentru mărturisirea...

Fiind îmbrăcat cu putere dumnezeiască, ai dezgolit puterea înșelătorului, făcând minuni alese, purtătorule de Dumnezeu, și fiind izgonit fără dreptate de la turma ta, iarăși te-ai întors la dânsa cu slavă, Părinte Cuvioase. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Nu S-a despărțit de firea cea dumnezeiască, trup făcându-Se în pântecele tău, ci făcându-Se Om, a rămas Dumnezeu, Cel ce după naștere te-a păzit pe tine Maică Fecioară, ca și mai înainte de naștere Preacurată, însuși Domnul. Pe care roagă-L cu osârdie, să ne dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Nu Te-ai despărțit de firea cea dumnezeiască, măcar de ai și pătimit de bunăvoie, ci răstignindu-Te cu trupul Preabunule, toată lumea cea de sub soare o cutremuri ca un Dumnezeu, Născătoarea de Dumnezeu striga lăcrimând. Pe care să o lăudăm ca pe o Maică a Domnului, cerând să luăm printr-însa mare milă.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință, cântă stricând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Luminându-te cu raza dumnezeiescului Dar, ai întunecat toate părerile ereticilor, și ai luminat adunările popoarelor celor ortodoxe preaînțelepte.

Suferind izgoniri pentru credință nu te-ai slăbit; că ai avut ajutor însuși Hristos, Cel ce se hulea, Ierarhe Preacinstite.

Slavă...

Înălțându-te Domnul, a întărit pe piatra adevărului pașii sufletului tău, și a împiedicat cugetele vrăjmașilor cele înalte.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu adevărat negrăite și nepricepute sunt la cei din Cer, și la cei de pe pământ tainele nașterii tale celei cu dumnezeiască cuviință, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greșelilor.

Izgonindu-te fără dreptate, vitejește ai suferit despărțirea turmei, care ți-a fost dată, înțelepte Părinte; dar iarăși te-ai întors la dânsa cu bucurie, lăudându-te de toți prea cu mărire.

Nu prin semn de pildă vezi acum slava lui Dumnezeu, pe care din pruncie ai dorit-o fericite Eutihie; ci mai ales față către față o vezi, dezlegându-se oglinzile trupului, Părintele nostru.

Slavă...

Umplându-ți-se sufletul tău de ape dumnezeiești, cu adevărat a izvorât Bisericii râuri de învățături, înțelepte Eutihie, și adapă brazdele ei fericite Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești bună Stăpână a lumii, mântuiește pe cei ce te mărturisim din suflet pe tine Născătoare de Dumnezeu; căci pe tine te avem părtinitoare nebiruită, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Sălășluitu-S-a Treimea întru tine ca într-un loc curat de tulburarea patimilor, și cu adevărat te-a umplut de daruri, prin care pururea gonești toată boala, cugetătorule de Dumnezeu Eutihie.

Având întru inima ta smerire cu adevărat făcătoare de înălțime, te-ai înălțat, și toate măiestriile dracilor deodată le-ai smerit, Ierarhe al Domnului, pururea pomenite.

Trecând marea vieții fără de valuri, ai ajuns la limanurile Împărăției Cerurilor Părinte, păstrând lui Dumnezeu poverile sufletului vrednicule de minune.

Slavă...

Fiind plin de învățăturile bunei credințe, la verdeața acestora ai păscut turma ta cea cuvântătoare, și de apele cele tulburi cele împotriva dogmelor, neîmpărtășită o ai arătat, Cuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Stăpână, ceea ce ai născut oamenilor pe ocârmuitorul Domnul, liniștește cutremurul patimilor mele cel nestatornic și cumplit, și dă liniște inimii mele.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, Multmilostive.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Să lăudăm toți cu credință pe dumnezeiescul Eutihie, și cu dragoste să-l fericim, ca pe un mare păstor și slujitor, și preaînțelept învățător, și izgonitor eresurilor; că se roagă Domnului pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună în ziua a șasea pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Eutihie Patriarhul Contantinopolului.

Stih: Cu cuvinte pe Eutihie cel mort cinstind,

Pe sine-mi însumi mă judec foarte noroit fiind.

În a șasea zi poarta Cerului s-a deschis,

Sufletului lui Eutihie ce acolo s-a dus.

Acest dintru Sfinți Părintele nostru, și marele arhiereu Eutihie, a fost pe vremile împărăției marelui Iustinian, din Frigia, dintr-un sat ce se cheamă Tiacomi. Deci fiind crescut lângă Isichie preotul, moșul său, care se învrednicise pentru dragostea ce avem către Dumnezeu a face minuni, și botezându-se de dânsul la biserica din Avgustopoli, unde slujea moșul său, și era păzitor de sfintele vase. Deci nevoindu-se la sfințitele cuvinte, și procopsind în adâncul cunoștinței Scripturilor fu chemat de cel ce era atuncea episcop Amasiei, și-l tunse anagnost în biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, ce se află în locul numit Urvichie, apoi fu hirotonisit diacon și preot, și se duse la mânăstirea, ce era făcută de Meletie și Seleuchie arhiereii Amasiei, se făcu acolo monah, apoi fu și arhimandrit. Strângându-se Sfântul al cincilea a toată lumea Sinod de împăratul Iustinian, și adunându-se de pretutindenea arhiereii, iar arhiereului Amasiei, întâmplându-i-se boală, n-a putut îndrăzni a călători ci fu trimis fericitul acesta Eutihie, să fie în locul lui plinitor, care mergând la Contantinopol și dând ispita bunurilor sale și înțelepciunii. Și la întrebările ereticilor și la răspunsuri arătându-se luminat întru cele ce-i înfruntă, și dovedind cu Scriptura, că se cade a se anatematisii ereticii, a tras pe toți, chiar și pe împăratul spre dragostea lui, atâta cât și Mina Preasfântul Patriarh a zis din descoperire dumnezeiască, cum că acesta era să fie Diadoh în locul lui. Care peste puțină vreme mutându-se către Domnul, trimis-a împăratul de a adus pe Sfântul din Amasia, și l-a așezat arhiereu acelei luminate, și mari cetăți, cu soarta și cu judecata arhiereilor și a tot norodul, și plinirea bisericii. Iar diavolul, semănătorul zâzaniilor, nesuferind a vedea așezarea și buna stare a Bisericii lui Hristos, ispitea a o clinti prin dogme putrede, ca cu niște meșteșuguri, până a învățat și pe unii a huli, plecându-i cu chip de bună credință, cum că trupul, ce s-a luat de Hristos din sfânta Fecioară mai înainte de patimă era nestricăcios. Și alăturându-se împăratul Iustinian la acea păgâneasca dogmă, pogorî din scaun pe marele Eutihie, și-l goni, căci înfruntă hulele ce scornise, și mergând la mănăstirea Amasiei, căci acolo era izgonit, petrecea sihăstrește, și arătând multe lucruri de minuni, și-a luat iarăși scaunul, făcând doisprezece ani la izgonire. Deci murind Iustinian, și luând împărăția Iustin și Tiberie, și primit fiind Sfântul de cei mai de frunte ai sfatului cu luminată priință, și contenind cu rugăciunea sa stricăciunea și omorul ce se făcea între oameni în Constantinopol, și ținând sfânta biserică ani douăzeci și patru și șase luni după izgonire, s-a mutat către Domnul, proorocind mai înainte împăratului Tiberie pentru împărăție. Apoi mergând să-l vadă, i-a spus și de sfârșitul lui, care i s-a și întâmplat, că după moartea Sfântului a trăit patru luni, și a lăsat și el trupul. Iar moaștele Sfântului Eutihie fură îngropate în Altarul Sfinților Apostoli la temelia Sfântului Pristol unde zac sfintele moaște ale lui Andrei și Timotei și ale lui Luca Apostolii. Și se face soborul lui în sfânta biserică cea mare.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților o sută douăzeci de Mucenici din Persia.

Stih: De vei număra pe cei ce focul persienesc era arzând,

Vei afla de trei ori patruzeci că sunt.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Platonida.

Stih: Spatele Cerului pe Platonida poartă,

Care cu bunătățile pe spatele pământului a fost strălucită.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților doi Mucenici cei din Ascalon, îngropați în pământ până la brâu, s-au săvârșit.

Stih: Cuvinte nearat rod ție din pământ odrăslind,

Până la mijloc îngropați doi bărbați în pământ roade fiind.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Grigorie Sinaitul care a sihăstrit la anul o mie trei sute zece, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Canon, Grigorie, adevărat te-ai arătat,

De dumnezeiasca rugăciune la care pe toți ai îndemnat.

Tot în această zi, Cuviosul Grigorie cel ce a sihăstrit în munții marei Lavre a Atonului la anul o mie trei sute opt, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Pe Grigorie lucrătorul de trezvie,

Cu cuvinte îl cinstesc căci așa este de datorie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioșilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Avându-ți sufletul ca zăpada, te-ai asemănat îngerilor prin slăbiciunea bunătăților Părinte. Pentru aceasta veselindu-te împreună cu dânșii, dănțuiești strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Ca o jertfă fără prihană, din pruncie te-ai adus pe sineți Stăpânului tău Cuvioase prin omorârea dezmierdărilor, și cu adevărat pentru aceasta veselindu-te, strigi: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Izvoarele lacrimilor tale Părinte arătat au stins focul zburdărilor trupești, și sau făcut rouă de tămăduiri, celor ce pururea cu credință strigă lui Hristos: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine Preacurată și Maică pururea Fecioară te-am cunoscut mântuire oamenilor; că Fiul cel nedespărțit de Sânurile Tatălui, S-a întrupat din tine. Pentru aceasta binecuvântată ești de neamurile neamurilor.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Din văpaie Cuvioșilor...

Lepădând somnul lenevirii ai privegheat Părinte la purtarea de grijă a bunătăților, până ce te-ai arătat locaș Dumnezeului lui Iacov, pe care îl preaînălțăm întru toți vecii.

Cu pavăza bunei credințe fiind acoperit, și luând dogma cea cinstită ca o sabie cu două ascuțișuri, cu adevărat ai tăiat toate cetele ereticilor, cugetătorule de Dumnezeu.

Jertfă fără de sânge ai adus lui Dumnezeu, întru smerirea inimii Părinte Eutihie, jertfind pe Cel ce S-a jertfit pentru tine ca o oaie; pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Înălțându-te prin lipsirea celui mai rău, și asemănându-te îngerilor celor fără materie, fiind încă în trupul tău, prin dragoste neoprită ai purces către Hristos, pe Care Îl doreai.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru naștere ai scăpat de dureri Preacurată, și după ce ai născut, iarăși Fecioară ai rămas, că toate le face Iisus, Cel ce este Dumnezeu și Om; pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars, că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

În locul celor mici câștigând cele mari, și în locul celor stricăcioase cumpărând cele nestricăcioase, ai luat împărăția cea nemișcată, și ai dobândit mărirea cea netrecătoare împodobindu-te cu frumusețile bunătăților tale.

Curat ți-ai petrecut viața ta, și te-ai arătat slugă Fecioarei celei Curate, Eutihie Ierarhe al lui Dumnezeu prea-adevărat, stâlp ortodoxiei, reazim al credinței, zid norodului celui ales, de Dumnezeu fericite.

Cugetul trupului l-ai supus minții, și fiind în trup, ai viețuit pe pământ ca un fără de trup Eutihie. Pentru aceea împreună cu dumnezeieștile puteri cele fără de trup bucurându-te, stai înainte Stăpânului și Dumnezeului tuturor.

Slavă...

Ca lumina, ca zorile, ca soarele cel mare, ai strălucit celor de pe pământ cugetătorule de Dumnezeu Eutihie. Și mutându-te de pe pământ către Dumnezeu, și primind vărsările din Lumina Lui, iarăși trimiți lumină tuturor, celor ce te laudă pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Întărindu-mă cu puterea și cu Darul tău, ție am dat cu osârdie cântarea cea din inimă, ci primește-o pe dânsa Fecioară Preacurată, dăruindu-mi pentru dânsa Darul tău cel mult-luminos, din comorile cele nepieritoare, de Dumnezeu Fericită.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala Postului și Otpustul.