SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...,

Mucenice purtătorule de chinuri, Mărite, pentru Hristos Dumnezeu suferind vitejește chinurile cele cu multe dureri, și zdruncinările trupului, cu bucurie ți-ai săvârșit nevoința și ai dobândit cununile slavei, cerșind milă și curăție tuturor, celor ce cu bună credință prăznuiesc dumnezeiască pomenirea ta.

Mucenice pătimitorule prea-minunate, răstignindu-te pentru Hristos, care a răbdat răstignire, ai auzit din Cer de la Dumnezeu Atotțiitorul glas cinstit, chemându-te către locașurile cele de acolo, Fericite, unde alergând, ai primit darurile, ca un biruitor, pururea pomenite. Pentru aceea te lăudăm și te fericim.

Înfierbântându-te de dragostea dumnezeiască pătimitorule, prin răcorirea Duhului, ai răbdat focul, care s-a adus la cinstitul tău trup; dintru care te-ai arătat făclie de multe lumini, arzând toată înșelăciunea mulțimii dumnezeilor. Pentru aceea după datorie toți prăznuim sfântă pomenirea ta, pe tine fericindu-te.

Alte Stihiri ale Sfântului Gheorghe, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Părinte Gheorghe, cu cinste te-ai închinat icoanei lui Hristos celei cinstite și preacurate, și întărindu-te cu puterea Lui, nu te-ai spăimântat de năvălirile luptătorilor de Dumnezeu. Pe care roagă-L acum, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Părinte Gheorghe, mânia necredincioșilor ai suferit, a celor ce dobitocește se sălbăticeau, pe care i-ai și văzut prea-înălțându-se cu întărâtare păgânească; și iarăși zdrobindu-se mai rău prea-arătat, mișcându-te, Mărite, din pronie spre răsplătirea celor neînțelepți.

Părinte Gheorghe, fiind jertfitor lui Dumnezeu, ca un preot, și ca un lucrător de pământ rod însutit ai adus Stăpânului sufletele, celor ce s-au mântuit acum prin cuvântul tău. Și acum roagă-te, să se dăruiască pace și mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te rugul cel nears al Îngerului Sfatului Celui Mare; bucură-te una care ai născut; bucură-te voința Cinstitei Treimi; bucură-te întărirea celor de pe pământ. Bucură-te ceea ce ai odrăslit Spicul cel nelucrat al raiului pe Împăratul și Domnul, Care usucă odrăslirea răutăților.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul Cuvântul, Mielușeaua Preacurată Stăpâna, dacă L-a văzut pe Cruce neavând chip, nici frumusețe, vai mie plângând a grăit: Unde a apus frumusețea ta preadulcele meu Fiu? Unde-ți este buna credință? Unde-ți este Darul cel strălucitor al feței Tale, preaiubitul meu Fiu?

LA UTRENIE

CANONUL

Facere a lui Iosif.

Cântarea l-a, glasul al 8-lea:

Irmos:

Apa trecând-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Bine săvârșind nevoința Mucenice purtătorule de chinuri, și păzind credința, ai luat cununile biruinței, și acum stai cu bucurie înaintea lui Dumnezeu.

Din rădăcina sfântă ai odrăslit ramura pururea înflorită, cu bună rodire mucenicească, hrănind inimile tuturor, celor ce te cinstesc, înțelepte Caliopie.

Cu descoperirea Scripturilor, și cu citirea cea neîncetată luminându-ți vederea, ai intrat la luptele mucenicilor cu gând vitejesc, Caliopie.

A Născătoarei:

Cel ce zidește toate prin voire, S-a întrupat din tine mai presus de cuvânt, și a încununat pe purtătorul de chinuiri, cu care dimpreună pururea cu credință te fericim Maica lui Dumnezeu.

Alt CANON al Sfântului Gheorghe.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Să cântăm noroadelor...

Mie, celui ce sunt plin de greșeli, și cu cumplite păcate, Hristoase îndură-Te strălucește-mi lumina îndurării, și prin rugăciunile Ierarhului Tău, gonește întunericul orbirii mele.

Pământul înfrânării cu durerile, și cu sudorile tale cu totul l-ai lucrat înțelepte, și semănând grâul Duhului în inimă, ai adus spicul nepătimirii, fericite Gheorghe.

Slavă...

Luând Crucea ta pe umeri, și lepădând frumusețile cele pământești ale țiitorului lumii al întunericului ai urmat lui Hristos, și ai câștigat vistieria împărăției celei nematerialnice.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o armă tare, și liman și zid, și tărie și temelie dumnezeiască, și pod și acoperământ având folosirea ta, Mireasă a lui Dumnezeu de toate nevoile ne izbăvim.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Doamne cela ce ai făcut cele...

Mai presus de fire vitejește ai suferit nevoințele cele de multe feluri, împotrivindu-te gonitorului, Mucenice. Pentru aceasta ai dobândit liniștea cea cerească, bine plutind cu suflările Duhului, Mărite.

Răbdând chinuri, prin tăria minții te-ai arătat ostaș viteaz și biruitor prea-ales, că bătându-te, și pe roată învârtindu-te, de tot ai surpat semeția înșelăciunii, Fericite.

Spânzurându-te pe lemn, și rupându-ți-se trupul prin răni, ai surpat semeția cea înaltă a vrăjmașului, și împodobindu-te cu frumusețea rănilor, te bucurai, Mucenice Caliopie.

A Născătoarei:

Preasfântă Fecioară lauda pătimitorilor și cinstea Sfinților Apostoli, prin rugăciunile tale, izbăvește de toată nevoia pe toți cei ce te cântă cu laude întru bucurie.

Alt Canon,

Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Suindu-te la înălțimea bunătăților, și cu vrednicie privind adâncurile Duhului, Fericite, și făcându-te primitor arătării, te-ai sălășluit împreună, cu cetele îngerești, Preacuvioase.

Sărăcind cu Duhul, te-ai îmbogățit cu împărăția cea nematerialnică, întru care cu credință ai gătit turmei tale vistieriile cele veșnice. Pentru aceasta te fericim.

Slavă...

Cu obiceiurile și cu isprăvile tale ai urmat Cuvioase prostimea și blândețea sufletului lui Iacov, și te-ai arătat cu curăția Duhului minte israelitenească, văzând pe Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Fără de tată ai născut pe Cel fără de mamă mai înainte de tine, și ca pe un prunc ai hrănit pe Cel ce hrănește toate; pe care roagă-L să se mântuiască, cei ce cu credință te laudă, Născătoare de Dumnezeu cu adevărat, Curată.

Irmosul:

Nu este sfânt ca Domnul, și nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura, și nu este drept afară de Tine, Doamne.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înălțându-te pe Cruce cu gând neabătut, bine ai închipuit patima lui Hristos cea mântuitoare, înțelepte pătimitorule. Pentru aceea cu credință săvârșim sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cerșind să luăm prin tine iertare greșelilor și mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Prin înălțimea smereniei arătat făcându-te luminos, viteaz și milostiv, până în sfârșit ai surpat înălțările vrăjmașilor; și cu darurile cele îndestulate pe cei flămânzi ai îndestulat, Preacuvioase Părinte. Pentru aceasta după moarte ai moștenit hrana cea neîmbătrânită, bucurându-te în veci, Ierarhe fericite Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine Fecioară, ca pe ceea ce numai tu între femei mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omenești te fericim; căci Focul Dumnezeirii întru tine S-a sălășluit, și ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe Făcătorul și Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc și omenesc după vrednicie slăvim preasfântă nașterea ta, și cu un glas strigăm către tine: Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să ne dăruiască nouă, căci pe tine te avem nădejde noi robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce, a glăsuit lăcrimând, și cu amar a strigat: Lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea, care rabzi pentru milostivirea milei, către care să strigăm cu credință: Milostivește-te spre noi Fecioară, și dăruiește iertare de greșeli, celor ce se închină patimilor Lui.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Arătatu-te-ai prea-viteaz pătimitor, nevoindu-te în priveliște, și surpând întărirea înșelăciunii, Mucenice Caliopie.

Jertfă întreagă te-ai adus Cuvântului Celui ce S-a junghiat, fiind păzit cu buna mireasmă a ostenelilor tale celor cinstite, Mucenice Caliopie.

Omorându-ți-se trupul cu osteneli neîncetate, ți-a pricinuit ție viață întru cele de sus, Mucenice Caliopie preafericite.

A Născătoarei:

Ca o vie prea-roditoare ai crescut Strugurul, din care curge mustul cel dumnezeiesc, celor ce pururea cu credință te fericim pe tine preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Cuvinte din munte umbros...

Tu ai mântuit corabia cea sufletească, repezindu-te de la valurile cele materialnice ale patimilor către limanul și liniștea înfrânării, Preacuvioase Părinte.

Câștigând cuget cu chip îngeresc, ai auzit cântarea cea întreită a îngerilor, aflându-te întru uimirea cugetului tău, încă în viață fiind prealăudate.

Slavă...

Tu întrarmându-te cu praștia cea de gând, ca pe alt Goliat ai surpat Ierarhe pe boierul întunericului cel trufaș, cu credința ta cea davidicească și dumnezeiască.

Și acum..., a Născătoarei:

Nădejdea și folositoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Cel ce S-a întrupat din tine, pentru toți robii tăi, ca pe tine câștigându-te sfântă curățire, să ne izbăvim de păcate.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă; și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Mărindu-te prin osteneli Mucenice, te-ai dat la roată preaviteazule, și arzându-te cu făclii aprinse, prin ajutor de înger ai primit răcoreală cerească de la Dumnezeu purtătorule de chinuri, înțelepte Caliopie.

Cei fărădelege, care te munceau pe tine Mucenice Caliopie, s-au slăbănogit de puterea cea nevăzută a Izbăvitorului nostru, și prin voirea Stăpânului tuturor, s-a stins văpaia și nicicum nu s-a atins de tine.

Luminându-te întru chinuri, ai strălucit ca aurul în cuptor; și ca un dumnezeiesc păzitor cinstitelor porunci ale lui Hristos, te-ai băgat în temniță, risipind cu sfintele tale legături semeția nebuniei mulțimii dumnezeilor.

A Născătoarei:

Izbăvindu-ne prin tine de căderea cea strămoșească împreună cu Arhanghelul Gavriil, strigăm ție Fecioară: Bucurate mântuirea tuturor păcătoșilor; bucură-te întărirea tuturor mucenicilor, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Din noaptea necunoștinței...

Ca pe un stâlp curățeniei, și ca o cheie întregii înțelepciuni toți știindu-te pe tine pururea pomenite, prin rugăciunile tale să câștigăm milă.

Prin pronia cea de Dumnezeu văzătoare te-ai îmbrăcat în cinul preoției, chemându-te pe tine la aceasta ca pe un curat, Fecioara cea Preacurată.

Slavă...

Îndurarea milostivirii având sădită înlăuntru, și pururea viețuitoare, te-ai arătat săracilor hrană îndestulată.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Stăpânul Cerului zămislind în pântece, Preacurată te-ai arătat mai presus decât cerurile, și decât toate făpturile.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Văzându-te Maica ta pe tine împodobit cu podoabele rănilor, fiind plină de bucurie, a slăvit pe Dumnezeu, îmbrățișându-te, și cu cinste sărutându-te, Înțelepte.

Fiind încuiat în temniță, ți s-a arătat ție lumină neapusă, și glas din Cer s-a pogorât la tine Sfinte, care te îmbărbăta, și propovăduia sfințite nevoințele tale.

Rai înțelegător te-ai arătat Mucenice multpătimitorule, având în mijloc lemnul vieții pe Hristos, care te-a mutat la odihnele cele veșnice, Caliopie.

A Născătoarei:

Tămăduiește-mi Preacurată greșelile sufletului meu cele nenumărate, și-mi luminează gândul, care pururea este întunecat de toate călcările poruncilor, ca după datorie cu laude să te fericesc pe tine.

Alt Canon,

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Locaș curat făcându-te pe tine Sfântului Duh, ai gonit prin rugăciunile tale lighioanele duhurilor celor viclene, fericite Gheorghe.

Pârâu al alinării, și izvor blândeții te-ai arătat, care ne adapă din curgerea dulceții, Preacuvioase Părinte.

Slavă...

Omorându-ți desfătările cele trupești, ai înviat cu Duhul. Ridică-mă și pe mine, Mărite, cel ce sunt căzut prin patimi.

Și acum..., a Născătoarei.

Pe Cuvântul cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, L-ai zămislit în pântece sub ani, pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de cuvânt, pururea Fecioară.

Irmosul:

Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, Multmilostive Hristoase Dumnezeul nostru.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

Dumnezeiește întrarmându-te cu curățenia cea sufletească, și neîncetata rugăciune fiind în mâini ca o suliță, vitejește ai biruit cetele dracilor, Părinte Gheorghe, cu osârdie roagă-te lui Hristos pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună în ziua a șaptea, pomenirea Sfântului Mucenic Caliopie.

Stih: Caliopie fiind răstignit pe lemn cu capul în jos,

Slăvește pe Cuvântul cel răstignit cu capul în sus.

În a șaptea zi Caliopie a aflat,

Viața cea neîmbătrânită eu adevărat.

Acesta a fost pe vremea împăratului Maximian, fiu Teocliei, învățat în credința lui Hristos și era din Perghia Pamfiliei, crescut lângă maică-sa cu evlavie și nevoindu-se cu dumnezeieștile Scripturi. Deci fiind pornită goana asupra creștinilor, întărindu-se pe sine, și luând învățături, și sfătuire de la maică-sa ca să moară pentru mărturisirea lui Hristos, se duse însăși nechemat, la ighemonul Maxim în cetatea lui Pompie, și propovăduind înaintea lui numele lui Hristos, fu legat cu coatele mâinilor îndărăt și bătut cu plumb, și întins pe o roată, și ars dedesubt cu foc. Deci arătându-se îngerul Domnului, stătu roata, și focul se răci, și se arătă îngerul cu groază la cei ce-l priveau. Iar pe Sfântul îl luară de-l băgară în temniță cu carnea sfărâmată, unde intrând maică-sa, îi ștergea sângele de pe răni. Deci împărțindu-și ea toată averea la săraci, și iertându-și robii și roabele, care erau până la cinci sute și cincizeci cu toți, se însoți cu fiul ei, și cântau împreună. Iar la miezul nopții, se făcu lumină în temniță, și venind glas de sus, cu care se fericea îndrăznirea și mărturisirea Mucenicului, mai vârtos se înălța spre nevoință. Deci rămânând întru acestea neclintit, fu osândit a se răstigni și era părtaș întru patimile cele stăpânești, nu numai cu chipul morții, ci și cu vremea întru care se întâmplase acestea, fiindcă era în sfânta Joia cea mare, înaintea învierii lui Hristos Dumnezeului nostru. Deci răstignindu-l cu capul în jos, că și maică-sa poftise aceasta, dând încă și cinci galbeni de aur muncitorilor pentru aceasta; când fu a doua zi în Vinerea cea mare la trei ceasuri și-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar după ce-l pogorâră de pe Cruce, căzu maică-sa peste dânsul și leșinând, și-a dat și ea sufletul, și se îngropă cu Sfântul Mucenic și fiul ei la un loc.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Gheorghe episcopul Meletinei.

Stih: Te are pe tine Meletina și după moarte fiind,

Apărător mare Gheorghe, precum și viețuind.

Acesta din mică vârstă iubind pe Hristos, se călugări. Și plinind tot felul de bunătate, a câștigat mai mult decât alții smerenie. Și fiind foarte milostiv, fu înălțat în scaunul Meletinei. Întru care bine strălucind, și biruind cu multa înțelepciune pe iconomahi, și făcându-i a-și cunoaște rătăcirea, și măcar că în trup fiind, iar pentru covârși-ta sa bunătate cu îngerii adunându-se, s-a mutat din viața aceasta, prin dumnezeiască stea ieșirea sa arătându-i-se, și nu numai lui, ci și întregii turme. Și dăruind izvor de minuni din dumnezeieștile sale moaște, este vrednic a fi iubit de toți.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Rufin Diaconul.

Stih: Ca o oaie spre junghiere Rufin fiind socotit,

Junghie pe diavolul lupul cel învechit,

Tot în această zi, sfânta Muceniță Achilina cea nouă, care cu mâinile înapoi legată și cu pântecele pus pe foc s-a săvârșit.

Stih: Cu mâinile înapoi prin funie fiind legată strâns,

Achilina a ars, pusă fiind cu pântecele pe foc aprins.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților două sute de Mucenici cei din Sinopi, care s-au săvârșit prin sabie.

Stih: Douăzeci de zecimi de bărbați au omorât sabia,

A cărora bărbătească era și mintea și inima.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat

Nedând idolilor celor fără cuvântare nicidecum cinste, cu bărbăție ai răbdat munca focului, mărite Caliopie, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu cuget înalt asemănându-te Celui ce S-a înălțat pe Cruce, te-ai înălțat pe lemn de voia ta, cu capul în jos, Mucenice, făcând călătoria spre Cer cu bucurie, rugându-te pentru noi.

Cu vitejesc cuget răbdând multe feluri de chinuri Mucenice, te-ai învrednicit la multe desfătări întru cele dintru înălțime Caliopie, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Rodul cinstitului tău pântece, Născătoare de Dumnezeu, ne-a înviat pe noi care eram omorâți de rod. Pentru aceasta după datorie lăudându-te, strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii în văpaia cuptorului...

Cu lumina Dumnezeiescului Duh cunoscând mutarea ta către cele mai bune, dănțuiești acum în locașurile Cuvioșilor.

Pe tine cel ce te-ai arătat ca o stea cu viața și cu raza cea luminoasă, cu cuget luminat a vestit mai înainte steaua mutarea ta, Preacuvioase.

Slavă...

Îmbrăcându-te după vrednicie, ai intrat în cămara împărăției celei de sus Cuvioase, și întâmpinându-te cu Mirele, ai șezut la masa dulceții celei nematerialnice.

Și acum..., a Născătoarei:

Puterile cele cerești, după vrednicie, ca pe o Maică a Vieții tuturor te înconjură, și te laudă pe tine Stăpână, ca pe o folositoare a sufletelor noastre.

Cântarea a 7-a:

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Pentru legea lui Dumnezeu junghiindu-te pătimitorule Caliopie, ai fugit de toată viclenia celor fărădelege, iar la vremea cinstitei patimi Hristos te mărește Mucenice, căci te-ai răstignit de voie cu capul în jos, și cu adevărat chemându-te către odihnele cele dumnezeiești, te-a pus împreună cu dumnezeieștii îngeri, cugetătorule de Dumnezeu.

Răsărind cu totul luminat ca soarele luminezi, pururea cu razele nevoințelor tale cele de sub Cer, și pe toți îndemni prealăudate a săvârși acum pomenirea ta cea purtătoare de lumină, strigând Stăpânului: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Răbdare neasemănată, suferire preaminunată, Mucenice pătimitorule, arătând de față pe vremea chinuirilor tale, pentru aceea acum te-ai numărat cu cetele îngerești întru slavă, cântând: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

A Născătoarei:

Pe Iisus Domnul Cel ce ține toate cu voia cea atotputernică, L-ai născut purtător de trup, și L-ai ținut în brațe Preacurată Fecioară. Pentru aceea te lăudăm ca pe o Maică a lui Dumnezeu, strigând cu laude: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii cei grăitori...

Avându-ți inima ta ocârmuită de Dumnezeu, gonește viforul cel întunecat al patimilor mele, și către încetarea liniștei tale mă întărește.

Fiind sădit pe lângă izvoarele apelor celor dumnezeiești ale dragostei, ai crescut pomul vieții, și la vreme ai făcut rodurile bunei credințe.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ca un tămăduitor neputințelor celor netămăduite, și ca un izgonitor duhurilor celor necurate, tămăduiește și neputințele păcatului meu, preafericite Gheorghe.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine va grăi dumnezeiască nașterea ta de Dumnezeu Născătoare Marie, că fieștece fire a celor născuți de pe pământ și a îngerilor se spăimântează și te fericesc.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Spăimântatu-s-a Cerul...

Cu vetreala Duhului Sfânt întraripându-ți-se sufletul, ai trecut noianul cel cumplit al chinurilor, și ai ajuns la limanurile cerești cu bucurie, înecând taberele cele viclene ale celui înșelător, cu dumnezeiasca revărsare a sângiurilor tale, Preafericite.

Arătându-te tânăr frumos cu podoabele chinurilor, ai strălucit mai mult decât razele soarelui și ai luminat sufletele credincioșilor, celor ce cu dragoste săvârșesc sfânta și cu adevărat luminată pomenirea ta, purtătorule de chinuri, Mucenice Caliopie.

Să adunăm ceată duhovnicească, ca să lăudăm acum cu bucurie pe tarele pătimitor Caliopie, și să ne ospătăm astăzi cu ostenelile lui care le-a răbdat pentru Hristos, chinuindu-se vitejește și stricând nedumnezeirea mulțimii dumnezeilor.

Sicriul tău izvorăște miruri de viață, și varsă minuni ca niște ape, pe care credincioșii înconjurându-l totdeauna cu bucurie și cu dragoste sărutându-l, scot sfințenie și lumină, mărind sfântă pomenirea ta, Mucenice al Domnului Caliopie.

A Născătoarei:

Cu razele luminii tale cele de taină, gonește întunericul sufletului meu, și liniștește viforul cel cumplit al gândurilor mele, și mă îndreptează către limanurile cele line, ceea ce ești singură izbăvirea tuturor, ca să te fericesc cu credință, Maica lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Nașterea pururea fecioarei.

Cu izvoarele lacrimilor tale ai lucrat raiul nepătimirii Preacuvioase, și aduci mult rod îndestulat, hrănind cu bunătățile turma cea dumnezeiască.

Tu ai adus lui Dumnezeu curată jertfă, și săvârșind călătoria credinței Preacuvioase, ai primit acum cununa dreptății din mâna lui Hristos puitorului de nevoințe.

Slavă...

Astăzi saltă și dănțuiește mulțimea credincioșilor, cetele călugărilor, adunarea preoților, căci toți pe tine te-au aflat chip mântuirii, și închipuire îndreptărilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cel născut din tine cu bărbăție dumnezeiască, preacurată Pruncă, ca pe un Dumnezeu și Ziditor veacurilor, nu înceta rugându-L, ca să se mântuiască sufletele celor ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Nașterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai înainte puitorului de lege în munte prin foc și prin rug, spre mântuirea noastră a credincioșilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala Postului și Otpustul.