SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca niște vulturi întraripați ați străbătut tot pământul prealăudaților, semănând învățăturile voastre cele cinstite cu Darul tăind neghinele înșelăciunii, și crescând spic cu multă roadă care se ține în jitnițele cele în înțelegătoare, strălucit păstrându-se de Lucrătorul cel nemuritor.

Pe Irodion, pe Agav și pe Asincrit, pe Ruf și pe dumnezeiescul Flegont să-i fericim ca pe niște vițe prearoditoare ale viei, din care ne curge nouă dulceață mântuitoare, veselind inimile cele setoase, ale celor ce cu credință adevărată săvârșesc pomenirea lor cea lăudată.

Făcându-vă ceruri, înalți la cuget, vestiți slava Dumnezeului nostru, a Celui ce S-a întrupat cu voia Sa văzătorilor de Dumnezeu Apostoli, povățuitorii credincioșilor, temeliile Bisericii, turnurile cele nemișcate, limanurile bunei credințe, slujitorii tainelor celor negrăite, luminătorii sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ca o Maică a lui Dumnezeu nestricată și curată, cu totul fără prihană, și întru toată sfințenia, nu mă lepăda pe mine cel întinat și necurat, și iscoditor de toată ocara cea fărădelege, și de lucrarea cea cumplită; nu mă lăsa să pier de tot; ci mă scapă de patimi, și mă mântuiește întorcându-mă.

A Crucii, a Născătoarei:

Cel ce mai presus de cuget, a luat trup din pântecele tău, fiindu-i milă de tine, care cu amar lăcrimai și te tânguiai, S-a milostivit spre tine Preacurată, și picându-ți răcorire ca un Fiu, striga către tine: Oprește-te Maică Fecioară de a lăcrima! Că de am și pătimit de voia Mea și mor; dar Mă voi scula, ca să măresc, pe cei ce cu cinste te slăvesc pe tine.

LA UTRENIE

CANONUL Apostolilor

Facere a lui Iosif.

Cântarea a l-a, glasul al 3-lea:

Irmos:

Cela ce a împreunat apele dedemult într-o adunare cu dumnezeiasca voie, și a despărțit mare norodului israelitenesc, acesta este Dumnezeul nostru, Cel preaslăvit, Acestuia unuia să-i cântăm că S-a proslăvit.

Preasfântă pomenirea Sfinților Apostoli cu un glas să o prăznuim, și să-i lăudăm pe ei cu veselie sufletească; căci se roagă Preasfântului Cuvânt, să ne dea nouă iertare și milă.

Izgonind putrejunea nebuniei mulțimii dumnezeilor, prin dumnezeiasca sare a Cuvântului, ați însănătoșit toate sufletele cele nebunite, și pe toate mântuite le-ați pus înaintea lui Dumnezeu; pentru aceea vă slăviți preamăriților.

Preamăritul Irodion, Ruf și Flegon, Agav, Ermu și Asincrit, cu cântări să se fericească, fiind prieteni curați Mântuitorului nostru, și înțelepți Apostoli, și propovăduitori dumnezeiești.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu ceea ce ești milostivă, lauda Apostolilor, slava pătimitorilor și întărirea credincioșilor, rogu-mă, întărește-mă pe mine, care mă clatin de supărările amăgitorului, și cugetul meu, care se întunecă cu călcările poruncilor.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Cela ce dintru cele...

Făcându-vă ochi Bisericii, ați deschis ochii multora, ca să vadă frumusețea cea neasemănată a lui Dumnezeu Cuvântul, dumnezeieștilor Ucenici.

Arătatu-te-ai casă Treimii în chip de lumină, Rufe pururea pomenite, și cu cuvântul Darului ai surpat la pământ capiștile, și ai zidit Domnului Biserici.

Slavă...

Cu dumnezeiescul tău cuvânt înțelepte Rufe ogorând inimile, ai semănat dogmele cele mântuitoare, și ai secerat spic prea-rodit, mântuirea celor ce sau mântuit.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce după Ființa cea dumnezeiască este neapropiat, acum mi S-a făcut apropiat, și cu luarea trupului cu totul mi S-a unit pentru milostivirea Sa cea desăvârșită, Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Cela ce dintru ce nu a fost, toate le-ai adus, cu Cuvântul zidindu-le, și săvârșindu-le cu Duhul, Atotțiitorule Stăpâne, întru dragostea Ta mă întărește.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Făcându-vă raze Soarelui celui înțelegător, luminați pământul cu razele cuvintelor, și prin Dar goniți întunericul necunoștinței. Pentru aceasta luminându-ne astăzi întru luminată pomenirea voastră, luminaților grăitori de Dumnezeu, vă fericim pe voi.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Judecătorul se apropie, sfârșitul este lângă uși, priveghează suflete, și suspinând dintru adâncul inimii, strigă către Maica Dumnezeului nostru: Izbăvește-mă de chinurile cele groaznice, și în locul odihnei mă pune, Preacurată Stăpână.

A Crucii, a Născătoarei:

Când Mielușeaua Te-a văzut pe Tine Mielușelule Hristoase pe Cruce, în mijlocul făcătorilor de rele, striga lăcrimând, și cu amar văitându-se zicea: Fiule preaiubite! Ce lucru străin este acesta, care se vede? Ai răspuns către dânsa: Maică fără bărbat! Aceasta se va cunoaște viață a toată lumea.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Pus-ai spre noi tare dragoste Doamne, că pe Unul-Născut Fiul tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta strigăm Ție, mulțumind: Slavă puterii Tale, Doamne.

Prin limba voastră, aducând credincioșilor vindecare dumnezeiască, pământul cel rău al păgânătății l-ați dat supărării, și ați zidit sufletele întru credință. Pentru aceea vă fericiți înțelepților.

Cetatea Patrelor luminat s-a îmbrăcat cu putere prin tine fericite Irodioane, că întâi tu ai împodobit scaunul ei, luminându-te cu dumnezeiești vărsări de lumină ale Duhului Sfânt.

Slavă...

Cetatea Patrelor s-a îmbogățit, cu adevărat avându-te cetățean mare, fericite Irodioane, care o ai mutat pe dânsa către Sionul cel de sus. Pentru aceea te cinstește cu cântări dumnezeiești.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin cuvânt sfințit ai zămislit pe Cuvântul Tatălui, care mântuiește de toată necuvântarea pe oameni, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Pentru aceasta totdeauna te slăvim cu mare glas, prin cuvinte dumnezeiești.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cela ce ești nevăzut, pe pământ Te-ai arătat, și cu oamenii de bunăvoie ai petrecut Cel necuprins. Pentru aceasta la Tine mânecând, cântăm Ție Iubitorule de oameni.

Pe Cuvântul, Cel ce a venit pe pământ să mântuiască oaia cea rătăcită, l-ați propovăduit dumnezeieștilor Apostoli, și ați izbăvit pe toți oamenii din înșelăciune.

Cu străină cuviință din-destul ți s-a vărsat Darul proorociei de la Dumnezeu, cugetătorule de Dumnezeu Agave, căci ai glăsuit prea de față arătarea celor viitoare.

Slavă...

Arătatu-te-ai odinioară proorocind lui Pavel viclenire, legături și întâmplări rele, Agave Proorocule, când ți-ai legat mâinile tale cu brâul aceluia.

Și acum..., a Născătoarei:

Numai tu singură pe pământ ai avut naștere străină, că ai născut pe Cel ce singur ne-a împăcat cu singur Tatăl Cel fără de început. Pentru aceea numai pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu te cinstim.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Adâncul cel mai de jos...

Pusu-v-a Cuvântul ca pe niște făclii luminoase, ca să luminați lumea și să risipiți întunericul, și să arătați calea mântuirii, dumnezeieștilor Apostoli.

Propovăduind omorârea Celui fără patimă, pe cei omorâți i-a adus către viață înțeleptul Asincrit, lauda Apostolilor și întărirea cea înțeleaptă a Ircaniei.

Slavă...

Aflatu-te-a Asincrite, Ircania râu plin de apele Duhului; și adăpându-se cu adăpările tale cele cinstite, a adus Stăpânului foarte frumoase odrasle.

Și acum..., a Născătoarei:

Sicriul legii te închipuia pe tine, care ai primit plinirea legii celei dumnezeiești și o ai născut cu trup, și după naștere ai rămas pururea Fecioară, ca și mai înainte de naștere, Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul:

Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat și se sfârșește duhul meu; ci întinzându-Ți Stăpâne brațul Tău cel înalt, ca pe Petru îndreptătorule mântuiește-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

Arătatu-v-ați ucenici ai lui Hristos, și Apostoli preacinstiți, Irodioane Mărite, Agave și Rufe, Asincrite și Flegonte, împreună cu Ermil. Rugați-vă pururea Domnului, să ne dea nouă iertare de greșeli, celor ce vă lăudăm pe voi.

SINAXAR

În această lună în ziua a opta, pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci: Irodion, Agav, Ruf, Flegont, Asincrit și Ermil.

Stih: Alergând după Evanghelie calea cea bună,

Irodion a luat cea mai bună cunună.

Pe sufletul lui Agav prooroc Apostolului,

ÎI cheamă glasul cel de suflete mântuitor al Stăpânului.

Flegont stingând văpaia cea arzătoare a înșelăciunii,

Pe care David i-a zis foc arzător, vede îngerii.

Ruf împodobind scaunul Tivelor dedemult,

La scaunul lui Dumnezeu purtând cunună se află stând.

Asincrit a aflat neasemănată mărire.

Slăvind pe Dumnezeu pe pământ, cu neasemănare.

Batjocorind pe Mercur, zeul cel cu mincinoasă numire

A câștigat Ermil slava Dumnezeului celui mare.

Irodion în a opta zi cu adevărat,

De pe pământ iubita inimă și-a ridicat.

Dintre acești Sfinți Apostoli, Irodion de care pomenește marele Apostol Pavel slujea tuturor Sfinților Apostoli. După acestea fu hirotonit de dânșii preot apoi Episcop cetății Neon Patron, și învățând pe mulți elini și întorcându-i la credința lui Hristos, fiind zavistuit de iudei, a pătimit multe. Că mergând la dânsul cu idolatri, întâi l-au bătut foarte rău, și i-au zdrobit gura cu pietre, apoi zdrobindu-i capul cu lemne, pe urmă l-au junghiat cu cuțitul. Iar Agav, care a luat brâul Sfântului Pavel, și și-a legat mâinile și picioarele, atunci așa a proorocit, zicând: Acestea zice Duhul cel Sfânt: Pe omul al căruia este brâul acesta, așa îl vor lega în Ierusalim iudeii, și-l vor bate cu răni, care a și fost; că nu numai l-au legat, ci au ispitit a-l și omorî. Și după aceea acest Agav a propovăduit în partea lumii, ce i s-a venit. Iar Ruf, pentru care și de acesta pomenește Apostolul în Epistola cea către Romani s-a făcut Episcop cetății Tiveilor, care este în Elada. Asemenea și Flegont și ceilalți propovăduiau pretutindenea în lume Evanghelia și întorceau pe necredincioși la credința cea adevărată. Aceștia dară fiind munciți în multe feluri toți într-o zi omorâți de iudei și de elini, întru Domnul s-au pristăvit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Celestin Papă al Romei.

Stih: Mormântul și pe tine preafericite Celestine,

Te desparte de locul care nu are fericire.

Acesta era pe vremea lui Teodosie cel tânăr în biserica Romei celei vechi, bine sporind cu viața și cu cuvântul; prin care s-a învrednicit și de scaunul arhieresc, mutându-se din viață Papa Zosima. Acest Celestin, zicând și făcând toate pentru tradițiile Apostolești și părintești, a caterisit pe rău-credinciosul Nestorie, mustrând prin epistolă, și lepădând hulele lui cele urâte de Dumnezeu, și făcându-se împreună lucrător cu fericitul Chiril, la caterisirea aceluia, și multe alte isprăvi lucrând vrednice de cuvânt și de pomenire, s-a ridicat cu pace din ceste de aici, și s-a mutat la viața cea neîmbătrânită și fericită.

Tot în această zi, Sfântul Pavsilip, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Lăsând Pavsilip a pământului nemernicire.

S-a dus la loc nescârbelnic spre sălășluire.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic, Ioan corăbierul, care a suferit mucenicia în ostrovul Co, la anul o mie șase sute șaizeci și nouă, prin foc s-a săvârșit.

Stih: Înotând marea vieții prin ardere,

Povățuitor ai ajuns la limanuri liniștitoare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Chipului celui de aur, cinstirii persienești dedemult, tinerii cei trei nu s-au închinat cântând în mijlocul cuptorului, ziceau: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Grăitorii de Dumnezeu întemeind bine plinirile neamurilor pe piatra credinței, au luminat cu înțelepciunea pe cei ce în deșert se închinau pietrelor.

Cu focul dumnezeieștilor tale cuvinte, Flegonte Sfințite, ai ars înșelăciunea limbilor, aprinzând arătat cu fierbințeala Duhului inimile cele stinse de ticăloșie, Mărite.

Slavă...

Locuitorii din Maratona avându-te mare sprijinitor și învățător prea-ales, luminător și îndreptător, neîncetat te cinstesc, Flegonte mărite.

Și acum..., a Născătoarei:

Rai nou te-ai făcut nouă Preacurată având lemnul vieții, a căruia mâncare a înviat de iznoavă pe cei ce au căzut prin mâncare, Născătoare de Dumnezeu, cea ce ești fără prihană.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cuptorul Vavilonesc...

Astăzi să se fericească Agav, Flegont și Asincrit, Ruf, Ermil cel lăudat și Irodion, fiind dumnezeiești Apostoli ai Cuvântului, luminători lumii și învățători limbilor.

Ermil cel pururea pomenit s-a făcut îndreptător și luminător la toată Dalmația, căci într-însa a venit ca un soare mult luminos făcând lucruri prea-alese, și luminând inimile cele mai înainte întunecate.

Purtând cuvânt luminător ca un sfeșnic, Ermil mărite, ai luminat pe cei ce ședeau în noaptea răutăților, și făcând tămăduiri, și minuni mari, ai tras către credință plinirea celor mulți.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cei ce cinstim pe Treimea, să slăvim pe Tatăl, Fiului să ne închinăm cu credință, și Duhului Sfânt. O Dumnezeire în trei Fețe după fire cânt, neobosită și neîmpărțită.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine te avem părtinitoare robii tăi Preacurată și mijlocitoare nerușinată, către Fiul și Dumnezeul tău. Izbăvește-ne de primejdii și de supărări, ca cu credință și cu dragoste pururea să te slăvim, Cinstită Fecioară.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cuptorul pe tineri nu i-a ars, nici Focul Dumnezeirii, pe Fecioara nu o a stricat; pentru aceasta cu tinerii, credincioșii să strigăm: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Cu credință să adunăm ceată preasfântă întru unirea sufletului, cu fierbințeală să fericim pe Ermil și pe Irodion, pe Ruf și pe Agav, pe Asincrit cel mare și pe Flegont cel dumnezeiesc, ca pe cei ce au fost singuri văzători Cuvântului.

Ca niște măslini tainici adevărat arătându-se grăitorii de Dumnezeu, au veselit sufletele și fețele noastre cu Darul, și ne-au mântuit de silnicia nedumnezeirii și de întunericul necunoștinței. Pentru aceea după vrednicie se și fericesc.

Din multe suspinuri, din robia vrăjmașului și de împiedicătorul cel vechi, ne-ați izbăvit pe noi, înțelepților Apostoli ai Mântuitorului, și ne-ați arătat cărările cele ce duc prin nădejde dumnezeiască către Împărăția Cerului.

Slavă...

Făclia cea cu șase lumini a Sfinților ucenici, roagă neîncetat pe lumina cea în trei sori, ca să lumineze sufletele noastre, celor ce săvârșim prealuminată pomenirea voastră, și să ne izbăvească de întunericul și de osânda cea veșnică.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca lingurița cea purtătoare de văpaie, ai primit în pântece Jăratecul cel înțelegător, care arde patimile noastre, ne luminează sufletele, și risipește întunericul nebuniei idolești, Preacurată Fecioară, prea mult lăudată.

Irmosul:

Pe cea mai-nainte însemnată în rug și în foc în Sinai, lui Moise puitorului de lege, și care a zămislit în pântece Dumnezeiescul Foc fără de ardere, făclia cea cu totul luminată și nestinsă, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu cântări cinstindu-o, o slăvim.

LUMINÂNDA zilei și Stihoavna din Triod sau a praznicului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Otpustul,