2026-04-10 — vineri
Sfânta și Marea Vineri
Sf. Mc. Terentie, Pompei, African, Maxim și Dima
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
Vineri dimineață săvârșim Rânduiala Ceasurilor împărătești:
La ceasul al doilea din zi (orele 8:00), paraclisierul trage clopotul și, adunându-ne în biserică, preotul se îmbracă în veșminte (epitrahil și felon), iar diaconul în stihar, și se cântă Ceasurile.
La Ceasul I, binecuvântând preotul, se zice: Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru... Doamne, miluiește (de 12 ori), Slavă..., Și acum..., Veniți să ne închinăm... (de trei ori) și se citesc Psalmii 5, 2 și 21, în timpul cărora se face cădire mare. Slavă..., Și-acum..., Aliluia (de trei ori), Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., Troparul, glas 1: Răstignindu-Te Tu, Hristoase..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu: Cum te vom numi... Apoi, se cântă trei Tropare din cele douăsprezece, fiecare Tropar punându-se de câte două ori și fiecare strană cântând câte un Tropar o singură dată. Troparul, glas 8: Astăzi catapeteasma... (de două ori), fără Stih, apoi se zice Stihul: Pentru ce s-au întărâtat neamurile..., și se cântă alt Tropar, glas 8: Ca o oaie spre junghiere Te-ai adus... al doilea Stih: Ridicatu-s-au împărații pământului... după care se cântă iarăși același Tropar: Ca o oaie spre junghiere..., Slavă..., Troparul, glas 8: Doamne, răbdând toate..., Și acum..., același Tropar. Apoi Prochimenul și Prorocia din Triod. Apoi îndată: Înțelepciune! Citețul: Din Epistola către Galateni... și se citește Apostolul, la care nu se cădeșște. După Apostol Aliluia nu cântăm, ci se zice îndată: Înțelepciune! Drepți! Să ascultăm... și Evanghelia Ceasului, apoi: Pașii mei îndreptează-i..., Sfinte Dumnezeule..., și după Tatăl nostru..., Condacul, glas 8: Pe Cel ce S-a răstignit pentru noi..., Doamne, miluiește (de 40 ori), și rugăciunea: Cel ce în toată vremea și în tot ceasul..., Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte, preotul spune: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi..., și se citește rugăciunea: Hristoase, Lumina cea adevărată... Apoi îndată: Veniți să ne închinăm... și Ceasul al III-lea, cu Psalmii 34, 108 și 50, la care se face cădire mică, și celelalte precum s-a arătat mai sus, cu textele din Triod. Evangheliile se citesc de preot. La Psalmii Ceasului al VI-lea se face tot cădire mică, iar la ai Ceasului al IX-lea, cădire mare. Apoi Fericirile, citite: Întru Împărăția Ta, pomenește-ne pe noi, Doamne..., Slavă..., Și acum..., Pomenește-ne pe noi, Doamne..., Ceata cerească..., Slavă..., Ceata Sfinților îngeri..., Și acum..., Cred întru Unul Dumnezeu..., Slăbește, lasă, iartă, Dumnezeule... După aceasta: Tatăl nostru... și Condacul: Pe Cel ce S-a răstignit pentru noi..., Doamne miluiește (de 40 ori). Și rugăciunea: Preasfântă Treime, Stăpânie... Apoi: Fie numele Domnului binecuvântat, de acum și până în veac (de trei ori), Slavă..., Și acum..., Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea... Și Otpustul mic: Cel ce scuipări și bătăi...
În această Sfântă și Mare zi de Vineri, nu se face nicio Liturghie și nici masă nu se pune, căci nu se cuvine să se mănânce în această zi a Răstignirii Domnului. Iar de este cineva prea neputincios sau prea bătrân și nu va putea să rămână postind, să i se dea pâine și apă, după apusul soarelui. Așa am luat din sfintele porunci ale Sfinților Apostoli, să nu mâncăm în Vinerea Mare; că și cuvântul Domnului către farisei zice: Vor veni zile când se va lua Mirele de la ei, și atunci vor posti în acele zile (Marcu 2: 20).
La Vecernie (a Scoaterii Sfântului Epitaf), se toacă la al zecelea ceas din zi (în practică, se săvârșește Vineri dimineața, după Ceasurile împărătești) și, binecuvântând preotul (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...), se începe Vecernia. La această Vecernie, protosul se îmbracă cu toate veșmintele. După Psalmul 103 și Ectenia mare, nu se pune Catismă. La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6, din Triod (cinci Stihiri, repetându-se cea dintâi), Slavă..., glas 6: 0, cum adunarea... (este obiceiul ca în timpul Stihirii de la Slavă..., preotul să aducă în Altar, prin ușile împărătești, Crucea Răstignirii, din mijlocul bisericii), Și acum..., același glas: Înfricoșătoare și preaslăvită... Apoi Vohodul cu Evanghelia, Lumină lină... Prochimenul, glas 4: Împărțit-au hainele Mele între ei..., cu Stihul: Dumnezeul meu..., Paremia de la Ieșire: Domnul însă grăia cu Moise... Prochimenul, glas 4: Judecă, Doamne..., cu Stihul: Apucă arma și pavăza... Paremia de la Iov: Și Dumnezeu a binecuvântat... Paremia din Prorocia lui Isaia: Acestea zice Domnul..., Prochimenul, glas 6: Pusu-m-au în groapa... cu Stihul: Doamne, Dumnezeul mântuirii... Apostolul din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel (1: 18-31; 2: 1-2): Fraților, cuvântul Crucii..., și cădire, Aliluia, glas 1 (Psalm 68): Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu. Stih: Zdrobit a fost sufletul meu de ocări și necaz. Evanghelia de la Matei: În vremea aceea, făcându-se ziuă... Sfârșitul: Și ședeau în fața mormântului. Apoi Ectenia: Să zicem toți, din tot sufletul... După aceasta: Învrednicește-ne, Doamne..., și Ectenia: Să plinim rugăciunea noastră cea de seară..., și plecarea capetelor. La Stihoavnă, se pun patru Stihiri podobnice, glas 2, cu Stihurile lor, Slavă..., Și acum..., glas 5: Pe Tine, Cel ce Te îmbraci... În timpul Stihoavnei, cel mai mare, îmbrăcat în toate veș mintele, pregătește Sfântul Epitaf, pe care îl așază pe Sfânta Masă și îl cădește împrejur de trei ori. Apoi îl ridică patru clerici (la parohii, preotul poate fi ajutat de paraclisieri sau de epitropii bisericii), purtându-l deasupra capetelor, protosul mergând dedesubtul Epitafului, cu Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce. Ei ies prin ușa de miazănoapte și vin în mijlocul bisericii, unde, după ce înconjoară masa pregătită, îl așază pe ea, punând deasupra Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce. Apoi preotul cădește împrejur Epitaful de trei ori și face două metanii, sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaf, apoi mai face o metanie, se pleacă spre strane și merge în Sfântul Altar. Strana: Acum slobozește..., Sfinte Dumnezeule..., și după Tatăl nostru... Troparul, glas 2: Iosif cel cu bun chip..., Slavă..., Și acum..., Mironosițele femei... Preotul: Înțelepciune, și Otpustul mare: Cel ce, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, Pătimirile cele înfricoșătoare...
Pavecernița mică se citește în chilii sau, de va voi cel mai mare, și în biserică, după obicei; la care se cântă Canonul pentru Răstignirea Domnului și plângerea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, din Triod: Irmosul de câte două ori și Troparele pe 4. Iar mai pe urmă, Irmosul în amândouă stranele împreună. După Cântarea a 9-a se cântă Irmosul: Pe Dumnezeu a-L vedea..., și nu se cântă Cuvine-se cu adevărat..., ci îndată Sfinte Dumnezeule..., și, după Tatăl nostru..., se zice Condacul: Pe Cel ce S-a răstignit... Și celelalte ale Pavecerniței mici, după obicei.
Iar Miezonoptica se citește în chilii.
La Utrenie (Denia Prohodului, de vineri seara), paraclisierul toacă la al șaptelea ceas din noapte (în practică, la ora Vecerniei) și se începe Utrenia după obicei. După cei șase psalmi, Ectenia mare. La Dumnezeu este Domnul..., se cântă Troparele, glas 2: Iosif cel cu bun chip... Slavă..., Când Te-ai pogorât la moarte..., Și acum..., Mironosițelor femei...
După aceasta, preoții și credincioșii aprind lumânări de ceară curată. Preoții (purtând epitrahil și felon) ies pe ușile împărătești și se rânduiesc în jurul mesei, pe care se află așezat sfântul Epitaf. Urmează Catisma a 17-a cu stările Prohodului, care se cântă dulce și cu mare cuviință.
La Starea întâi, preotul protos cădește sfântul Epitaf împrejur, altarul și stranele. Apoi preoții cântă rar întâiul Tropar, glas 5: În mormânt, Viață... Și se cântă alternativ cu stranele, La sfârșitul stării întâi, Ectenia mică, cu Ecfonisul: Că s-a binecuvântat numele Tău...
La Starea a doua, cădește al doilea preot, când sunt mai mulți preoți, la fel ca la starea întâi sau însuși preotul, dacă este un singur preot. Apoi, începe rar și cu glas lin pe glas 5: Cuvine-se, dar... La sfârșitul stării a doua, Ectenia mică, cu Ecfonisul: Că Sfânt ești Dumnezeul nostru...
La Starea a treia, cădește al treilea preot, când sunt mai mulți preoți, la fel ca la starea întâi, sau însuși preotul, dacă este un singur preot. Apoi, începe rar și cu glas lin pe glas 3: Neamurile toate... La sfârșitul stării a treia se cântă îndată Binecuvântările Învierii (după Triod, varianta pe larg, de Petru Lampadarie), glas 5: Bine ești cuvântat, Doamne..., apoi Troparele: Soborul îngeresc s-a mirat..., și celelalte după rânduiala lor, făcându-se cădire mare. Ectenia mică, cu Ecfonisul: Că Tu ești Împăratul..., apoi Sedealna zilei (Cu giulgiu curat și cu miresme dumnezeiești...), Slavă..., Și acum..., altă Sedealnă. [Apoi se face citire din Tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur, la Evanghelia de la Matei: Iar a doua zi care este după vineri...] Învierea lui Hristos... nu se zice, ci îndată Psalmul 50.
La Canoane, se pune Canonul din Triod, glas 6, Irmosul punându-se de două ori și Troparele, pe 12, apoi iarăși se pune Irmosul, cântându-se împreună de amândouă stranele. După Cântarea a 3-a, Ectenie mică și se pune Sedealna din Triod, Slavă..., Și acum... tot aceasta. După Cântarea a 6-a, Ectenie mică și se pune Condacul: Cel ce a încuiat adâncul..., apoi Icosul, și se citește Sinaxarul din Minei, apoi cel din Triod. La Cântarea a 9-a, nu se cântă: Ceea ce ești mai cinstită..., ci Irmosul și Troparele acestei Cântări. După Cântarea a 9-a se zice Ectenia mică, apoi nu se pune Luminândă, ci în locul ei se cântă numai: Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de trei ori).
La Laude, se pun patru Stihiri, glas 2: Astăzi cuprinde mormântul..., Slavă..., glas 6: Ziua de astăzi... Și acum..., glas 2: Preabinecuvântată ești..., apoi Doxologia mare.
În vremea Doxologiei, preotul protos se îmbracă în toate veșmintele, ceilalți având numai epitrahile și feloane. Apoi, ieșind și așezându-se în jurul Sfântului Epitaf, spre sfârșitul Doxologiei, preotul protos cădește Sfântul Epitaf împrejur, de trei ori, iar la ultimul Sfinte Dumnezeule..., protosul ia Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, iar preoții sau epitropii bisericii ridică Sfântul Epitaf, purtându-l deasupra capului preotului protos, și încep ocolirea bisericii, mergând înainte cei rânduiți din timp cu toaca de mână, Crucea procesională, felinare, prapore și lumânări, și diaconii cu cădelnițe (sau, la mănăstiri, monahii cu cățui), după rânduială. În timpul înconjurării se fac Ecteniile, în dreptul absidelor, apoi la intrarea în sfântul locaș, precum sunt rânduite în Liturghier și în broșura cu Prohodul Domnului.
După aceasta, preotul și purtătorii Sfântului Epitaf intră în biserică și, ajungând în fața ușilor împărătești, preotul protos zice: Înțelepciune! Drepți! și se cântă, o dată, Troparul: Iosif cel cu bun chip... În acest timp, preotul intră în Altar prin ușile împărătești, așezând Sfântul Epitaf pe Sfânta Masă.
Apoi îndată se cântă Troparul Prorociei, glas 2: Cel ce ții marginile lumii..., Slavă..., Și acum..., tot acesta. Diaconul (preotul): Înțelepciune! Să luăm aminte! Strana: Prochimenul, glas 4: Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă... Diaconul (preotul): Înțelepciune! Citețul: Din Prorocia lui Iezechiel, citire! Diaconul (preotul): Să luăm aminte! Și se citește Prorocia lui Iezechiel (37: 1-14): Fost-a mâna Domnului peste Mine..., Apoi Preotul: Să luăm aminte! Pace tuturor! Și urmează: Prochimenul Apostolului, glas 7: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi... Apostolul (1 Cor. 5: 6-8; Gal. 3: 13-14) și cădire, Aliluia, glas 5, cu Stihuri: Să învieze Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui..., și Evanghelia de la Matei: În ziua aceea, care este după vineri... Sfârșitul: ... au întărit mormântul punând pază și au pecetluit piatra. Apoi Ecteniile: Să zicem toți din tot sufletul... și Să plinim rugăciunea noastră cea de dimineață... Și celelalte. Și se face Otpustul mare: Cel ce, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, Pătimirile cele înfricoșătoare...
SFÂRȘIT
Mineiul: 10 aprilieSursa: Mineiul pe aprilie, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne stngat-am..., Stihirile glasului al 4-lea,
Podobie: Ca pe un viteaz...
Preamăritul Maxim, și marele Terentie, lăudatul Pompie și Macarie, African cel dumnezeiesc, să se cinstească cu cântări, împreună cu dânșii și celălalt catalog al Mucenicilor, care cu sângiurile sale au câștigat împărăția cea de sus, și se umple de slava cea neschimbată.
Nici foamea, nici primejdia, nici viața, nici moartea, n-au putut să vă despartă pe voi de dragostea Celui ce v-a făcut, Măriților. Pentru aceea ați moștenit Împărăția Cerurilor, și desfătarea cea nesfârșită, și veselia care nicicum nu se sfârșește. Ci dar cereți nouă de la Dătătorul de bine iertare și mare milă.
Adunarea cea cu multe nume de pătimitori, a răbdat multe feluri de chinuri foarte tare, și cu veselie s-a mutat către însuși Dumnezeul nostru, ca să se bucure cu mulțimile Sfinților îngeri, ca cei ce prin luptă vitejească și prin Darul Duhului, au biruit mulțimile cele nenumărate ale balaurului.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Pe tine ca pe un izvor de sfințenie, ca un sicriu cu totul de aur, strălucit cu Duhul Sfânt, te rog, și mă cuceresc, luminează-mi Stăpână ticălosul meu suflet, cel cu totul dat patimilor, mântuindu-mă de tirania cea amară a dracilor, și dându-mi cale de mântuire prin rugăciunile tale.
A Crucii, a Născătoarei:
Maica Ta cea Preacurată și mult-lăudată, văzându-Te Stăpâne, că Te trăgeai ca un miel spre junghiere de bunăvoie, lăcrimând, striga: Ce este această călătorie grabnică? Unde mergi preaiubite? Să merg împreună cu Tine, voi muri cu Tine Cuvinte, nu mă lăsa singură și fără Fiu pe mine, ceea ce mai presus de fire Te-am născut.
LA UTRENIE
CANONUL Sfântului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:
Irmos:
Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Prealăudată mulțime a purtătorilor de chinuri roagă-te lui Hristos, care are mulțime de îndurări, să împuțineze mulțimile răutăților mele, ca să laud prăznuirea ta.
Slujind lui Dumnezeu celui viu și adevărat, purtătorilor de chinuri, nicicum nu ați dat cinste dumnezeilor celor fără suflet, și v-ați adus jertfă vie Dătătorului de viață.
Purtătorilor de chinuri cei patruzeci, în mijlocul priveliștei ați defăimat porunca urătorilor de Dumnezeu, și ați propovăduit pe Cuvântul întrupat, pe Cel ce a mântuit lumea din necuvântare.
Slavă...
Mânia cea dobitocească a păgânului tiran, vitejește o au lepădat înțelepții, fiind păziți cu dragostea cea dumnezeiască, și porniți către mânia cea cu dreptate.
Și acum..., a Născătoarei:
Pe tine te laud prealăudată Fecioară, căci din cinstite sângiurile tale ai întrupat pe Dumnezeu, și mai presus de cuvânt înfricoșat L-ai născut, Preasfântă.
Cântarea a 3-a:
Irmos: Tu ești întărirea celor ce...
Pătimitorii chinuindu-se preatare, au propovăduit pe Domnul cu sfințite gurile lor, înaintea tiranilor.
Un cuget având pătimitorii au ales mai bine a muri pentru Hristos, și au călcat toată înșelăciunea mulțimii dumnezeilor.
Slavă...
Legându-se pentru Hristos, cei ce erau cu dumnezeiescul Terentie, au dezlegat legătura deșertăciunii.
Și acum..., a Născătoarei:
Maică Curată, ceea ce ai născut pe Domnul cel Preabun, mântuiește-mă, oprește viforul cel mult tulburător al sufletului meu.
Irmosul:
Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine, Te laudă duhul meu.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...
Pătimitorii din sângiurile sale vopsindu-și acum haină roșie, s-au adus lui Hristos înfrumusețați cu rănile, luminându-se cu Lumina slavei Celei în trei Sori, luminându-ne și pe noi, care îi fericim pe dânșii. Pentru aceasta săvârșind purtătoarea de lumină și cinstita lor pomenire, primim daruri de tămăduiri, către care cu credință să strigăm: Rugați-vă viteji ai lui Hristos, pentru cei ce cu credință și cu dragoste săvârșim pomenirea voastră cea prealuminată.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Stăpânul și Făcătorul tuturor luând trup din preacurat pântecele tău, te-a arătat părtinitoare oamenilor, Preacurată. Pentru aceasta toți către tine năzuim, cerșind iertare greșelilor, Stăpână, și ca să ne mântuim de munca cea veșnică și de toată răutatea cumplitului țiitor al lumii, ca cu credință să strigăm ție: Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste te laudă, ceea ce ești cu totul lăudată.
A Crucii, a Născătoarei:
Ceata ucenicilor s-a ascuns de frică, și cei cunoscuți stau acum departe; numai eu singură mă necăjesc, și de întristare mă rănesc văzând junghierea Ta cea fără dreptate, Fiule, zicea Fecioara fața zgâriindu-și. Vino toată zidirea, cuprinzându-te acum de frică, întristează-te și te tânguiește, împreună cu Maica Domnului tău, și cu frică strigă: Slavă Ție Făcătorului tuturor, căci vrând pătimești Preabunule, și Te răstignești, ca să mântuiești pe om.
Cântarea a 4-a:
Irmos:
Atuzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Înfrumuseța-tu-v-ați Mucenicilor, luminându-vă cu adaosul ostenelilor și al luptelor celor tari, și ați strălucit mai mult decât safirul și decât aurul.
Primind de la Treimea cea începătoare de viață lucrare purtătoare de viață, goniți departe toată durerea și toată omorâciunea sufletelor și trupurilor.
Slavă...
Arzându-vă în foc, și strujindu-vă cu feluri de chinuri, nu ați jertfit Dumnezeilor celor morți, ci v-ați făcut prinos Dumnezeului Celui Viu.
Și acum..., a Născătoarei:
Fiind înconjurat de nevoi, pe tine te chem întru ajutor Stăpână Preacurată, grăbește de mă mântuiește ceea ce ai născut pe Cuvântul Mântuitorul.
Cântarea a 5-a:
Irmos:
Mânecând strigăm Ție, Doamne, mântuiește-ne pe noi; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.
Cu săpăturile răbdării voastre, purtătorilor de chinuri, ați surpat tăria înșelăciunii, Prealăudaților.
Cu curgerile sângiurilor uscând adâncimea înșelăciunii ați adăpat tot sufletul, Fericiților Mucenici.
Slavă...
Fiind plini de cuvintele cele dumnezeiești, purtătorilor de chinuri, ați risipit prin Duhul, necuvântarea celor înțelepți.
Și acum..., a Născătoarei:
Făcându-Se Om Fiul tău Preacurată, S-a arătat mântuind pe toți oamenii, ceea ce ești cu totul fără prihană.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Cu puterea Ta Iisuse întărindu-se cinstiții și bunii biruitori Mucenici, au slăbit tăria vrăjmașului, și luptându-se prin neputința trupului, și biruind pe cel puternic, s-au arătat cu adevărat puternici.
Biruit-ai pe șarpele cel cu multe chipuri și cu picioarele tale zdrobindu-i capul, cu adevărat ai primit diadema biruinței pe capul tău, Terentie Mucenice al al lui Hristos, cela ce ești părtaș Sfinților Îngeri.
Slavă...
Sicriul moaștelor tale, izvorăște tămăduiri și curăță patimile, și spală întinăciunea sufletelor, și taberele dracilor le îneacă; iar inimile tuturor credincioșilor le adapă cu Darul.
Și acum..., a Născătoarei:
Munte umbros te-a văzut mai-nainte Proorocul Avacum, Născătoare de Dumnezeu, că din tine a ieșit Dumnezeu întrupat mai presus de cuvânt, și a mântuit lumea, care era ținută greu, de viforul cumplitului păcat.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune nevoile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie: Pe cea întru rugăciuni...
Astăzi a sosit cinstită pomenirea mucenicilor, a lui Terenție celui înțelept, și a însoțitorilor lui, veselind toate. Să ne adunăm dar cu căldură, ca să primim tămăduiri, că aceștia au primit de la Dumnezeu Darul Sfântului Duh, a tămădui neputințele sufletelor noastre.
SINAXAR
În această lună în ziua a zecea, pomenirea Sfinților Mucenici: Terentie, African, Maxim Pompie, și alți treizeci și șase, care erau însoțitorii Fericitului Zinon, lui Alexandru și lui Teodor
Stih: Lui Terentie pentru tăiere, care este răsplătirea?
Cele ce nu le cuprinde vederea, auzirea, sau inima sau pipăirea.
Să vedem câți sunt nevoitorii ce s-au tăiat!
Zecime împătrită! Toți ca un suflet s-au aflat.
În a zecea zi Terentie
A aflat sfârșitul prin sabie.
Aceștia au fost în anii împăratului Deciu, și a ighemonului Fortunian, însă erau din Africa, și ieșind poruncă ca să se lepede de credința lui Hristos, și care se vor ține de dânsa, și n-ar vrea să se plece împăratului, să se muncească în tot chipul. Văzând acești patruzeci, că se alunecau mulți, și mergeau la rătăcire, se vorbiră întru sine, și se uniră a sta împotrivă bărbătește, și să se îmbărbăteze bine cu vitejia sufletului și a trupului pentru mărturisirea lui Hristos, aducând aminte unul altuia cuvintele lui Hristos, care îndemnau pe credincioși spre mărturisire, zicând: Să nu se teamă de cei ce omoară trupul, și de suflet nu se pot atinge. Deci stând de față înaintea ighemonului Fortunian propovăduiră puterea lui Hristos, și neputința chipurilor celor fără de simțire, ce se cinsteau de elini, iar ighemonul porunci de-i băgară în temniță, și trimițând ca să aducă pe însoțitorii fericitului Zinon și ai lui Alexandru și Teodor, care și mai-nainte veniseră la întrebare, și-i îndemnau ca să se despartă de credința lui Hristos, și să se închine la idoli. Însă ei stând împotrivă, și arătând statornicia credinței din cuvintele lor, fură bătuți cu toiege ghimpoase și clenciuroase, și cu vine de bou, schimbându-se ostașii cei ce-i băteau; și atâta i-au zdrobit, cât le-au căzut măruntaiele. După aceea le-au pătruns spinările cu țepi de fier arse, și turnând peste dânșii oțet amestecat cu sare, îi frecau cu târsâni de păr. Și deznădăjduindu-se ighemonul de întoarcerea lor, și mai vârtos mâhnindu-se foarte, că Sfinții cu rugăciunea lor surpase idolii jos, poruncit-a de le-au tăiat capetele. Deci aducându-se și însoțitorii lui Terentie, și propovăduind și ei credința de față, îi băgară iarăși în temniță legați de grumazi și de mâini și de picioare cu lanțuri, și suferiră culcați pe ciulini de fier ce așternuse sub dânșii, și multe zile nemâncați, pentru că oprise ighemonul pe temnicer, ca să le ducă de mâncare. Dară ei și întru aceste munci se îndulciră de ajutorul cel de la Dumnezeu, căci căzură legăturile de pe dânșii prin arătare de îngeri, și îndulcindu-se și de hrană, iarăși stătură de față înaintea ighemonului cu suflet viteaz, și muncindu-i cu strujirea, i-au dat la fiare să-i mănânce, însă niciuna nu s-a atins de dânșii. Deci lipsindu-se ighemonul de nădejdea cea pentru dânșii, a poruncit de le-au tăiat capetele.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Proorocițe Olda.
Stih: Și-a dat Olda duhul care cele fiitoare era văzând,
Plină de Dumnezeiescul Duh, Proorociță fiind.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Iacov Preotul și Aza Diaconul.
Stih: Scriu pe Iacov deși este tăiat,
Cel ce răsplătire cununa prin tăiere a luat.
Lui Aza slujitorul lui Hristos capul i s-a tăiat.
Cel ce pe Leviatan vrăjmașul lui Hristos a rușinat.
Aceștia erau pe vremile lui Savorie împăratul persan; deci Iacov era din satul numit Fargata, iar Aza din satul ce se numea Vitniara. Deci fiind prinși, și înfățișându-se la Ahoshargan întâiul vrăjitor, și în priveliște mărturisind pe Hristos, le-au turnat pe nări muștar cu oțet; apoi au fost bătuți, și fiind spânzurați sus, goi și fără de acoperământ, înghețau de răceala nopții. Apoi mai pe urmă fiind pogorâți, și neplecându-se a jertfi soarelui și focului, din porunca stăpânitorului li s-au tăiat capetele, și așa purtătorii de cununi s-au suit în ceruri.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Dima, care a suferit mucenicia în Smirna, la anul o mie trei sute șaizeci și trei prin sabie s-a săvârșit.
Stih: Cu gloatele mucenicilor celor ce de muncitori nu s-au spăimântat,
Dima noul pătimitor împreună s-a numărat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos:
Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Având urechi cu bună ascultare către plinirea dumnezeieștilor porunci ale lui Hristos, cu osârdie cântați înțelepților: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Legile cele dumnezeiești, luptătorilor de chinuri, le-ați pus împotriva celor fărădelege, care porunceau să vă lepădați de Hristos, Căruia strigăm: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Dându-vă membrele la chinuri, v-ați lepădat de trup pentru dragostea Celui ce S-a arătat pe pământ, și a luat trup, Căruia cântați, Mucenicilor: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă...
Întinzându-vă în sus ochiul cugetului, ați suferit muncile cu suflet preatare Mucenicilor, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Și acum..., a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce fără stricăciune ai zămislit în pântece pe Hristos, tu ai înălțat către viața cea dintâi pe începătorii neamului, care au fost căzuți odinioară prin greșeala călcării celei fără de cale a poruncii.
Cântarea a 8-a:
Irmos: De șapte ori cuptorul...
Terentie cugetătorul de Dumnezeu, African și Pompie, Maxim, Alexandru și Zimon și lăudatul Teodor, împreună cu cei treizeci și patru, care vitejește pătimind înaintea scaunului tirănesc, prea-înalță pe Hristos Mântuitorul tuturor.
Chinuindu-se pentru Hristos, și cu vine de bou bătându-se, și zgâriindu-se fără de milă, și împungându-se cu țepi, și la fiare aruncându-se, și cu frigări arse arzându-te pe piept pătimitorii, strigau: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.
Mucenicii cei bine biruitori grăind cuvinte de viață, au mântuit pe cei omorâți de înșelăciune, omorând pe vrăjmași, și asemănându-se morții lui Hristos, și patimilor Lui celor luminoase, prin chinuri de multe feluri, au primit sfârșitul cel fericit, lăudând pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Ca o alăută bine tocmită, care se lovește de Duhul, și îndulcește cugetele credincioșilor, așa este împătrita zecime a dumnezeieștilor purtători de chinuri, având începător pe marele Terentie, care strigă: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.
Și acum..., a Născătoarei:
Fiind sufletul meu omorât înviază-l; și căzut, ridică-l. S-a rănit, vindecă-l cu sulița care a împuns dumnezeiasca coastă a Mântuitorului, Celui ce S-a întrupat din pântecele tău Preacurată. Pe care tinerii bine-L cuvintează, preoții Îl laudă, popoarele Îl preaînalță întru toți vecii.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, la ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului a strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Spâimântatu-s-a Cerul...
Sicriul mucenicilor izvorăște tămăduiri, adăpându-se pururea din izvorul Dumnezeiescului Duh. Veniți dar să luăm cu osârdie, ca să ne sfințim trupul, inima și sufletul, și cu credință să slăvim pe Mântuitorul Hristos iubitor de Mucenici.
Ca niște flori dumnezeiești ale câmpului, ca niște trandafiri de taină ați înflorit, și ați umplut Biserica de miros bun și cinstit, gonind departe înșelăciunea cea împuțită a vrăjmașului, cu Darul cel dumnezeiesc, purtătorilor de chinuri ai lui Hristos, patruzeci.
Astăzi credincioșii pe Maxim și pe Alexandru împreună, pe Teodor, Zinon, pe Pompie, pe African și pe Terentie, și cu ceilalți împreună pătimitori, cu credință să-i cinstim, și să-i fericim, lăudând bărbăția lor.
Slavă...
Pământul a primit sângiurile voastre, și trupurile cu care bine v-ați nevoit, și Cerul dumnezeieștile voastre suflete, iar cetele îngerilor, v-au lăudat înțelepților pentru biruință, și v-au încununat ca pe niște biruitori.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ești ușa Luminii, luminează sufletul meu, care este întunecat de cumplitele neguri ale călcătorilor de porunci, și se primejduiește. Și mă arată părtaș zilei celei dumnezeiești; ca să te slăvesc, ceea ce ești părtinitoare nerușinată a credincioșilor.
Irmosul:
Spăimânta-tu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat de cât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘIT