SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne stngat-am..., Stihirile glasului al 4-lea,

Podobie: Ca pe un viteaz...

Preamăritul Maxim, și marele Terentie, lăudatul Pompie și Macarie, African cel dumnezeiesc, să se cinstească cu cântări, împreună cu dânșii și celălalt catalog al Mucenicilor, care cu sângiurile sale au câștigat împărăția cea de sus, și se umple de slava cea neschimbată.

Nici foamea, nici primejdia, nici viața, nici moartea, n-au putut să vă despartă pe voi de dragostea Celui ce v-a făcut, Măriților. Pentru aceea ați moștenit Împărăția Cerurilor, și desfătarea cea nesfârșită, și veselia care nicicum nu se sfârșește. Ci dar cereți nouă de la Dătătorul de bine iertare și mare milă.

Adunarea cea cu multe nume de pătimitori, a răbdat multe feluri de chinuri foarte tare, și cu veselie s-a mutat către însuși Dumnezeul nostru, ca să se bucure cu mulțimile Sfinților îngeri, ca cei ce prin luptă vitejească și prin Darul Duhului, au biruit mulțimile cele nenumărate ale balaurului.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine ca pe un izvor de sfințenie, ca un sicriu cu totul de aur, strălucit cu Duhul Sfânt, te rog, și mă cuceresc, luminează-mi Stăpână ticălosul meu suflet, cel cu totul dat patimilor, mântuindu-mă de tirania cea amară a dracilor, și dându-mi cale de mântuire prin rugăciunile tale.

A Crucii, a Născătoarei:

Maica Ta cea Preacurată și mult-lăudată, văzându-Te Stăpâne, că Te trăgeai ca un miel spre junghiere de bunăvoie, lăcrimând, striga: Ce este această călătorie grabnică? Unde mergi preaiubite? Să merg împreună cu Tine, voi muri cu Tine Cuvinte, nu mă lăsa singură și fără Fiu pe mine, ceea ce mai presus de fire Te-am născut.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Prealăudată mulțime a purtătorilor de chinuri roagă-te lui Hristos, care are mulțime de îndurări, să împuțineze mulțimile răutăților mele, ca să laud prăznuirea ta.

Slujind lui Dumnezeu celui viu și adevărat, purtătorilor de chinuri, nicicum nu ați dat cinste dumnezeilor celor fără suflet, și v-ați adus jertfă vie Dătătorului de viață.

Purtătorilor de chinuri cei patruzeci, în mijlocul priveliștei ați defăimat porunca urătorilor de Dumnezeu, și ați propovăduit pe Cuvântul întrupat, pe Cel ce a mântuit lumea din necuvântare.

Slavă...

Mânia cea dobitocească a păgânului tiran, vitejește o au lepădat înțelepții, fiind păziți cu dragostea cea dumnezeiască, și porniți către mânia cea cu dreptate.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine te laud prealăudată Fecioară, căci din cinstite sângiurile tale ai întrupat pe Dumnezeu, și mai presus de cuvânt înfricoșat L-ai născut, Preasfântă.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Pătimitorii chinuindu-se preatare, au propovăduit pe Domnul cu sfințite gurile lor, înaintea tiranilor.

Un cuget având pătimitorii au ales mai bine a muri pentru Hristos, și au călcat toată înșelăciunea mulțimii dumnezeilor.

Slavă...

Legându-se pentru Hristos, cei ce erau cu dumnezeiescul Terentie, au dezlegat legătura deșertăciunii.

Și acum..., a Născătoarei:

Maică Curată, ceea ce ai născut pe Domnul cel Preabun, mântuiește-mă, oprește viforul cel mult tulburător al sufletului meu.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine, Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Pătimitorii din sângiurile sale vopsindu-și acum haină roșie, s-au adus lui Hristos înfrumusețați cu rănile, luminându-se cu Lumina slavei Celei în trei Sori, luminându-ne și pe noi, care îi fericim pe dânșii. Pentru aceasta săvârșind purtătoarea de lumină și cinstita lor pomenire, primim daruri de tămăduiri, către care cu credință să strigăm: Rugați-vă viteji ai lui Hristos, pentru cei ce cu credință și cu dragoste săvârșim pomenirea voastră cea prealuminată.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Stăpânul și Făcătorul tuturor luând trup din preacurat pântecele tău, te-a arătat părtinitoare oamenilor, Preacurată. Pentru aceasta toți către tine năzuim, cerșind iertare greșelilor, Stăpână, și ca să ne mântuim de munca cea veșnică și de toată răutatea cumplitului țiitor al lumii, ca cu credință să strigăm ție: Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste te laudă, ceea ce ești cu totul lăudată.

A Crucii, a Născătoarei:

Ceata ucenicilor s-a ascuns de frică, și cei cunoscuți stau acum departe; numai eu singură mă necăjesc, și de întristare mă rănesc văzând junghierea Ta cea fără dreptate, Fiule, zicea Fecioara fața zgâriindu-și. Vino toată zidirea, cuprinzându-te acum de frică, întristează-te și te tânguiește, împreună cu Maica Domnului tău, și cu frică strigă: Slavă Ție Făcătorului tuturor, căci vrând pătimești Preabunule, și Te răstignești, ca să mântuiești pe om.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Atuzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Înfrumuseța-tu-v-ați Mucenicilor, luminându-vă cu adaosul ostenelilor și al luptelor celor tari, și ați strălucit mai mult decât safirul și decât aurul.

Primind de la Treimea cea începătoare de viață lucrare purtătoare de viață, goniți departe toată durerea și toată omorâciunea sufletelor și trupurilor.

Slavă...

Arzându-vă în foc, și strujindu-vă cu feluri de chinuri, nu ați jertfit Dumnezeilor celor morți, ci v-ați făcut prinos Dumnezeului Celui Viu.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind înconjurat de nevoi, pe tine te chem întru ajutor Stăpână Preacurată, grăbește de mă mântuiește ceea ce ai născut pe Cuvântul Mântuitorul.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Mânecând strigăm Ție, Doamne, mântuiește-ne pe noi; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Cu săpăturile răbdării voastre, purtătorilor de chinuri, ați surpat tăria înșelăciunii, Prealăudaților.

Cu curgerile sângiurilor uscând adâncimea înșelăciunii ați adăpat tot sufletul, Fericiților Mucenici.

Slavă...

Fiind plini de cuvintele cele dumnezeiești, purtătorilor de chinuri, ați risipit prin Duhul, necuvântarea celor înțelepți.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcându-Se Om Fiul tău Preacurată, S-a arătat mântuind pe toți oamenii, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Cu puterea Ta Iisuse întărindu-se cinstiții și bunii biruitori Mucenici, au slăbit tăria vrăjmașului, și luptându-se prin neputința trupului, și biruind pe cel puternic, s-au arătat cu adevărat puternici.

Biruit-ai pe șarpele cel cu multe chipuri și cu picioarele tale zdrobindu-i capul, cu adevărat ai primit diadema biruinței pe capul tău, Terentie Mucenice al al lui Hristos, cela ce ești părtaș Sfinților Îngeri.

Slavă...

Sicriul moaștelor tale, izvorăște tămăduiri și curăță patimile, și spală întinăciunea sufletelor, și taberele dracilor le îneacă; iar inimile tuturor credincioșilor le adapă cu Darul.

Și acum..., a Născătoarei:

Munte umbros te-a văzut mai-nainte Proorocul Avacum, Născătoare de Dumnezeu, că din tine a ieșit Dumnezeu întrupat mai presus de cuvânt, și a mântuit lumea, care era ținută greu, de viforul cumplitului păcat.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune nevoile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Astăzi a sosit cinstită pomenirea mucenicilor, a lui Terenție celui înțelept, și a însoțitorilor lui, veselind toate. Să ne adunăm dar cu căldură, ca să primim tămăduiri, că aceștia au primit de la Dumnezeu Darul Sfântului Duh, a tămădui neputințele sufletelor noastre.

SINAXAR

În această lună în ziua a zecea, pomenirea Sfinților Mucenici: Terentie, African, Maxim Pompie, și alți treizeci și șase, care erau însoțitorii Fericitului Zinon, lui Alexandru și lui Teodor

Stih: Lui Terentie pentru tăiere, care este răsplătirea?

Cele ce nu le cuprinde vederea, auzirea, sau inima sau pipăirea.

Să vedem câți sunt nevoitorii ce s-au tăiat!

Zecime împătrită! Toți ca un suflet s-au aflat.

În a zecea zi Terentie

A aflat sfârșitul prin sabie.

Aceștia au fost în anii împăratului Deciu, și a ighemonului Fortunian, însă erau din Africa, și ieșind poruncă ca să se lepede de credința lui Hristos, și care se vor ține de dânsa, și n-ar vrea să se plece împăratului, să se muncească în tot chipul. Văzând acești patruzeci, că se alunecau mulți, și mergeau la rătăcire, se vorbiră întru sine, și se uniră a sta împotrivă bărbătește, și să se îmbărbăteze bine cu vitejia sufletului și a trupului pentru mărturisirea lui Hristos, aducând aminte unul altuia cuvintele lui Hristos, care îndemnau pe credincioși spre mărturisire, zicând: Să nu se teamă de cei ce omoară trupul, și de suflet nu se pot atinge. Deci stând de față înaintea ighemonului Fortunian propovăduiră puterea lui Hristos, și neputința chipurilor celor fără de simțire, ce se cinsteau de elini, iar ighemonul porunci de-i băgară în temniță, și trimițând ca să aducă pe însoțitorii fericitului Zinon și ai lui Alexandru și Teodor, care și mai-nainte veniseră la întrebare, și-i îndemnau ca să se despartă de credința lui Hristos, și să se închine la idoli. Însă ei stând împotrivă, și arătând statornicia credinței din cuvintele lor, fură bătuți cu toiege ghimpoase și clenciuroase, și cu vine de bou, schimbându-se ostașii cei ce-i băteau; și atâta i-au zdrobit, cât le-au căzut măruntaiele. După aceea le-au pătruns spinările cu țepi de fier arse, și turnând peste dânșii oțet amestecat cu sare, îi frecau cu târsâni de păr. Și deznădăjduindu-se ighemonul de întoarcerea lor, și mai vârtos mâhnindu-se foarte, că Sfinții cu rugăciunea lor surpase idolii jos, poruncit-a de le-au tăiat capetele. Deci aducându-se și însoțitorii lui Terentie, și propovăduind și ei credința de față, îi băgară iarăși în temniță legați de grumazi și de mâini și de picioare cu lanțuri, și suferiră culcați pe ciulini de fier ce așternuse sub dânșii, și multe zile nemâncați, pentru că oprise ighemonul pe temnicer, ca să le ducă de mâncare. Dară ei și întru aceste munci se îndulciră de ajutorul cel de la Dumnezeu, căci căzură legăturile de pe dânșii prin arătare de îngeri, și îndulcindu-se și de hrană, iarăși stătură de față înaintea ighemonului cu suflet viteaz, și muncindu-i cu strujirea, i-au dat la fiare să-i mănânce, însă niciuna nu s-a atins de dânșii. Deci lipsindu-se ighemonul de nădejdea cea pentru dânșii, a poruncit de le-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Proorocițe Olda.

Stih: Și-a dat Olda duhul care cele fiitoare era văzând,

Plină de Dumnezeiescul Duh, Proorociță fiind.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Iacov Preotul și Aza Diaconul.

Stih: Scriu pe Iacov deși este tăiat,

Cel ce răsplătire cununa prin tăiere a luat.

Lui Aza slujitorul lui Hristos capul i s-a tăiat.

Cel ce pe Leviatan vrăjmașul lui Hristos a rușinat.

Aceștia erau pe vremile lui Savorie împăratul persan; deci Iacov era din satul numit Fargata, iar Aza din satul ce se numea Vitniara. Deci fiind prinși, și înfățișându-se la Ahoshargan întâiul vrăjitor, și în priveliște mărturisind pe Hristos, le-au turnat pe nări muștar cu oțet; apoi au fost bătuți, și fiind spânzurați sus, goi și fără de acoperământ, înghețau de răceala nopții. Apoi mai pe urmă fiind pogorâți, și neplecându-se a jertfi soarelui și focului, din porunca stăpânitorului li s-au tăiat capetele, și așa purtătorii de cununi s-au suit în ceruri.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Dima, care a suferit mucenicia în Smirna, la anul o mie trei sute șaizeci și trei prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Cu gloatele mucenicilor celor ce de muncitori nu s-au spăimântat,

Dima noul pătimitor împreună s-a numărat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Având urechi cu bună ascultare către plinirea dumnezeieștilor porunci ale lui Hristos, cu osârdie cântați înțelepților: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Legile cele dumnezeiești, luptătorilor de chinuri, le-ați pus împotriva celor fărădelege, care porunceau să vă lepădați de Hristos, Căruia strigăm: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Dându-vă membrele la chinuri, v-ați lepădat de trup pentru dragostea Celui ce S-a arătat pe pământ, și a luat trup, Căruia cântați, Mucenicilor: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

Întinzându-vă în sus ochiul cugetului, ați suferit muncile cu suflet preatare Mucenicilor, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce fără stricăciune ai zămislit în pântece pe Hristos, tu ai înălțat către viața cea dintâi pe începătorii neamului, care au fost căzuți odinioară prin greșeala călcării celei fără de cale a poruncii.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Terentie cugetătorul de Dumnezeu, African și Pompie, Maxim, Alexandru și Zimon și lăudatul Teodor, împreună cu cei treizeci și patru, care vitejește pătimind înaintea scaunului tirănesc, prea-înalță pe Hristos Mântuitorul tuturor.

Chinuindu-se pentru Hristos, și cu vine de bou bătându-se, și zgâriindu-se fără de milă, și împungându-se cu țepi, și la fiare aruncându-se, și cu frigări arse arzându-te pe piept pătimitorii, strigau: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Mucenicii cei bine biruitori grăind cuvinte de viață, au mântuit pe cei omorâți de înșelăciune, omorând pe vrăjmași, și asemănându-se morții lui Hristos, și patimilor Lui celor luminoase, prin chinuri de multe feluri, au primit sfârșitul cel fericit, lăudând pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ca o alăută bine tocmită, care se lovește de Duhul, și îndulcește cugetele credincioșilor, așa este împătrita zecime a dumnezeieștilor purtători de chinuri, având începător pe marele Terentie, care strigă: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind sufletul meu omorât înviază-l; și căzut, ridică-l. S-a rănit, vindecă-l cu sulița care a împuns dumnezeiasca coastă a Mântuitorului, Celui ce S-a întrupat din pântecele tău Preacurată. Pe care tinerii bine-L cuvintează, preoții Îl laudă, popoarele Îl preaînalță întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, la ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului a strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Spâimântatu-s-a Cerul...

Sicriul mucenicilor izvorăște tămăduiri, adăpându-se pururea din izvorul Dumnezeiescului Duh. Veniți dar să luăm cu osârdie, ca să ne sfințim trupul, inima și sufletul, și cu credință să slăvim pe Mântuitorul Hristos iubitor de Mucenici.

Ca niște flori dumnezeiești ale câmpului, ca niște trandafiri de taină ați înflorit, și ați umplut Biserica de miros bun și cinstit, gonind departe înșelăciunea cea împuțită a vrăjmașului, cu Darul cel dumnezeiesc, purtătorilor de chinuri ai lui Hristos, patruzeci.

Astăzi credincioșii pe Maxim și pe Alexandru împreună, pe Teodor, Zinon, pe Pompie, pe African și pe Terentie, și cu ceilalți împreună pătimitori, cu credință să-i cinstim, și să-i fericim, lăudând bărbăția lor.

Slavă...

Pământul a primit sângiurile voastre, și trupurile cu care bine v-ați nevoit, și Cerul dumnezeieștile voastre suflete, iar cetele îngerilor, v-au lăudat înțelepților pentru biruință, și v-au încununat ca pe niște biruitori.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești ușa Luminii, luminează sufletul meu, care este întunecat de cumplitele neguri ale călcătorilor de porunci, și se primejduiește. Și mă arată părtaș zilei celei dumnezeiești; ca să te slăvesc, ceea ce ești părtinitoare nerușinată a credincioșilor.

Irmosul:

Spăimânta-tu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat de cât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.