2026-04-11 — SÂMBĂTA
Sfânta și Marea Sâmbătă
†) Sf. Ier. Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului (Slujba lui se va săvârși luni, în a doua zi de Paști); Sf. Sfințit Mc. Antipa, episcopul Pergamului
Ap. Romani 6, 3-11 · Ev. Matei 28, 1-20
Apostolul — Romani 6, 3-11
Romani 6, 3-11
3Au nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
4Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții;
5Căci dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui,
6Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului.
7Căci Cel care a murit a fost curățit de păcat.
8Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și viețui împreună cu El,
9Știind că Hristos, înviat din morți, nu mai moare. Moarta nu mai are stăpânire asupra Lui.
10Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu.
11Așa și voi, socotiți-vă că sunteți morți păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru.
Evanghelia — Matei 28, 1-20
Matei 28, 1-20
1După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.
2Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei.
3Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți.
5Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați.
6Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut.
7Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată v-am spus vouă.
8Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.
9Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat.
10Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea.
11Și plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.
12Și, adunându-se ei împreună cu bătrânii și ținând sfat, au dat bani mulți ostașilor,
13Zicând: Spuneți că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam;
14Și de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca și pe voi fără grijă vă vom face.
15Iar ei, luând arginții, au făcut precum au fost învățați. Și s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi.
16Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.
17Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.
18Și apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer și pe pământ.
19Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh,
20Învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
Astăzi săvârșim numai Slujba din Triod, astfel:
Ceasurile se citesc simplu în pridvor, punând Troparele și Condacul din Triod. După Ceasul al IX-lea, citim Fericirile și celelalte ale Obedniței. Crezul nu se citește, întrucât urmează Liturghia deplină, iar, după Tatăl nostru..., se pune Condacul Sâmbetei Mari. La sfârșitul Obedniței, Otpustul mic: Cel ce, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, Pătimirile cele înfricoșătoare... Apoi se face Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, precum se arată mai departe.
Vecernia se săvârșește împreună cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La al zecelea ceas din zi (în practică, se săvârșește sâmbătă dimineața, după citirea Ceasurilor) se toacă de Vecernie și se îmbracă preotul în toate veșmintele și, binecuvântând (Binecuvântată este Împărăția...), se citește Psalmul începător (103). După acesta, Ectenia mare. La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 8: patru Stihiri ale Învierii, glas 1: Rugăciunile noastre..., și patru (trei Stihiri, repetându-se cea dintâi) ale Sâmbetei celei Mari, glas 8: Astăzi iadul strigă..., Slavă..., glas 6: Ziua de astăzi..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu-a Învierii (Dogmatica), glas 1: Pe ceea ce este slava a toată lumea... Apoi Vohodul cu Evanghelia, Lumină lină..., Prochimen nu se zice, ci îndată: Înțelepciune! și se citesc primele șase Paremii. Apoi canonarhul zice Stihurile înainte spre fiecare strană, iar în amândouă stranele se cântă, pe glas 5: Să cântâm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit!, cu Stihurile din Triod. Urmează alte zece Paremii, apoi se ridică frații și cântă pe glas 5: Pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați pe Dânsul întru toți vecii, iar canonarhul citește Stihurile din Cântarea celor trei tineri: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului...
Apoi Ectenia mică. Și în loc de: Sfinte Dumnezeule..., se cântă: Câți în Hristos v-ați botezat... Prochimenul Apostolului, glas 5: Tot pământul să se închine Ție..., Apostolul (Romani 6: 3-11), în timpul căruia nu se cădește, ci se cădește după Apostol, căci nu se cântă Aliluia, ci îndată se zice acest Prochimen, glas 7, care se repetă după fiecare Stih: Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale (Psalm 81: 8), cu Stihurile aceluiași Psalm: Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare și în mijlocul dumnezeilor va judeca (Ps. 81, 1). Scoală-Te, Dumnezeule... Stih: Până când veți judeca cu nedreptate și la fețele păcătoșilor veți căuta? (Ps. 81, 2). Scoală-Te, Dumnezeule... Stih: Judecați drept pe orfan și pe sărac și faceți dreptate celui smerit, celui sărman (Ps. 81, 3). Scoală-Te, Dumnezeule... Stih: Mântuiți pe cel sărac și pe cel sărman; din mâna păcătosului, izbăviți-i (Ps. 81, 4). Scoală-Te, Dumnezeule... Stih: Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; strica-se-vor toate rânduielile pământului (Ps. 81, 5). Scoală-Te, Dumnezeule... Stih: Eu am zis: Dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt. Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți (Ps. 81, 6-7). Scoală-te, Dumnezeule... În timpul acestei cântări, după Tipicul mare, preotul și diaconul își schimbă veșmintele de culoare închisă cu altele albe sau luminoase, simbolizând biruința lui Hristos asupra iadului și vestind Învierea Lui din morți. Acum se face și cădirea mică și se pune la iconostas icoana Pogorârii lui Hristos la iad.
Urmează Evanghelia de la Matei și, în continuare, dumnezeiasca Liturghie a Marelui Vasile. În loc de Heruvic se cântă acest Tropar, glas 5: Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur, și nimic pământesc întru sine să nu cugete; că Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să Se junghie și să Se dea spre mâncare credincioșilor. Și merg înaintea Lui cetele îngerești, cu toată căpetenia și puterea, Heruvimii cei cu ochi mulți și Serafimii cei cu câte șase aripi, fețele acoperinduși și cântând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia.
În locul Axionului, Irmosul Cântării a 9-a, glas 6: Nu te tângui pentru Mine, Maică... Iar în loc de: Am văzut lumina..., se cântă pe glas 2, Troparul: Pomenește-ne și pe noi, Îndurate, precum ai pomenit pe tâlharul întru împărăția cerurilor. Chinonicul, glas 4: Sculatu-S-a ca din somn Domnul, și a înviat, mântuindu-ne pe noi. Și după Otpust, preotul face binecuvântarea pâinii și a vinului“. După Tipicul Mare, trebuie să s5 Se zice Rugăciunea binecuvântării pâinilor, de la Litie, omițând referirea la grâu și untdelemn. Pâinea și vinul se binecuvintează și se împart acum, pentru întărirea celor ce se pregătesc pentru Privegherea pascală. Din această binecuvântare provine, se pare, obiceiul românesc al „sfințirii paștilor”, neîntâlnit în alte Biserici Ortodoxe. aibă purtare de grijă eclesiarhul ca, atunci când se va sfârși Liturghia, să fie ceasul al doilea din noapte, iar după Otpust nu se iese din biserică, ci rămân frații la locurile lor în biserică. Și se împarte anafura, apoi și pâinile și vinul binecuvântate, precum și puține fructe. Și se face citire multă din Cartea Faptele Sfinților Apostoli. pica
SFÂRȘIT
Rânduiala (pe scurt)Sursa: 2026 Rânduiala Tipicului — Episcopia Ortodoxă Română din America
MARE Urmează Triodul.
Liturghia Sf. Vasile cel Mare combinată cu Ceasurile, Obednița și Vecernia: În loc de Sfinte Dumnezeule…, se cântă: Câți în Hristos v-ați botezat…. Ap. Romani 6,3-11. Ev. Matei 28,1-20. Heruvic și Axion special. Vezi cântările prescrise în Triod. Cartea Triodului iese din funcție și se introduce "Penticostarul" care va fi ghid pentru toate slujbele până la Duminica Tuturor Sfinților.
SFÂRȘIT
Mineiul: 11 aprilieSursa: Mineiul pe aprilie, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 2-lea.
Podobie: Când de pe lemn...
Scoțând din-destul darul cunoștinței lui Hristos Ierarhe, din izvorul cel nedeșertat, al celui culcat pe piept, și dumnezeiescului propovăduitor, dintru acela ai împărțit bogat tuturor oamenilor săvârșind călătoria întocmai cu Apostolii, Cuvioase Antipa. Pentru aceasta având îndrăzneală către Dumnezeu, împreună cu dânsul roagă-te pentru toți, cei ce te laudă.
Viață lăudată petrecând pe pământ și adunând avuția bunătăților prin pătimire, ai mers către Domnul plin de bunătăți ca și Avraam cel dedemult, Cuvioase Antipa. Pentru aceasta te-ai și învrednicit slavei celei mai bune, bucurându-te împreună cu Ucenicii lui Hristos, și rugându-te pentru noi, care cu credință cinstim pătimirea ta.
Din darurile cele bogate ale Mângâietorului având tu Dar tămăduitor, tămăduiește patimile trupurilor și ale sufletelor noastre, adormind durerile și încetând toate ostenelile și mântuind din nevoi și din primejdii pe toți, cei ce cinstesc pomenirea ta Antipa, și slăvesc pe Domnul.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Bucură-te scaunul cel adevărat al lui Dumnezeu, și tronul Împăratului; bucură-te sicriul Vieții; bucură-te izvor nedeșertat al sfințeniei; vas de mir al Duhului, desfătarea raiului; bucură-te îndulcirea cea tainică a sufletelor; bucură-te bucuria cuvioșilor; bucură-te veselia tuturor, celor ce aleargă către tine Mireasă a lui Dumnezeu.
A Crucii a Născătoarei:
Cu plângeri tânguindu-se, și cu amare lacrimi udându-și obrazul Mielușeaua cea Preacurată, se uita la Cruce, și întinzându-și mâinile strigă: Fiul meu! Unde mă voi duce acum? Vai mie! Cum am rămas singură Fiul meu; lumina mi s-a întunecat, spintecați-vă cele dinlăuntrul meu, și vă rupeți.
Troparul, glasul al 4-lea.
Surpând înșelăciunile cele idolești Antipa și călcând puterea dracilor, cu îndrăzneală ai mărturisit pe Hristos înaintea luptătorilor de Dumnezeu. Pentru aceasta făcându-te cetățean întru cele de sus, împreună cu cetele îngerești, și aducând doxologie Stăpânului tuturor, pui înainte și pentru noi rugăciune de mulțumire dăruind Darul tămăduirii; drept aceea te cinstim pe tine Sfințite Mucenice Antipa; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
LA UTRENIE
CANONUL Sfântului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:
Irmos:
Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Luminându-te cu lumina Darului Celui în trei Sori, luminează pe cei ce săvârșesc acest luminat praznic al tău, și-i mântuiește pe ei de tulburările patimilor, Mucenice Antipa.
Cuvântul lui Dumnezeu te-a arătat pe tine mărturie curată patimilor Sale, Preaînțelepte, care stricai credința cea rea, și pierdeai toată viclenirea dracilor.
Slavă...
Cu adevărat după lege ți-ai păstorit sfințita turmă, și o ai hrănit la verdeața învățăturilor lui Hristos, Părinte; iar acum privești de sus, fiind cinstit cu cununa mucenicilor.
Și acum..., a Născătoarei:
Cu fulgerele luminii tale Preacurată Fecioară, luminează inima mea cea cuprinsă de noaptea patimilor, și a nevoilor, ca ceea ce tuturor negrăit ai răsărit pe Soarele dreptății.
Cântarea a 3-a:
Irmos: Se veselește de Tine...
Izvorât-ai pâraie de învățături, care adăpau pe credincioși, și uscau apele cele tulburi ale mulțimii dumnezeilor.
Întărindu-te cu puterea Celui ce a ridicat neputința noastră, puterea cea drăcească o ai sfărâmat prin chinuire, preamărite Antipa.
Slavă...
Pe cei ce se închinau dracilor, i-ai plecat a se închina lui Dumnezeu celui adevărat, Care pentru bogăția milostivirii S-a îmbrăcat cu trup muritor, Cuvioase Antipa.
Și acum..., a Născătoarei:
Născut-ai pe Mântuitorul, care a mântuit pe oameni din robia vrăjmașului, Preacurată; pentru aceea cu bună credință te slăvim.
Irmosul:
Se veselește de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, scăparea și întărirea.
Sedealna, glasul al 3-lea,
Podobie: Pentru mărturisirea...
Aprinzându-te cu focul cel dumnezeiesc al dragostei celei dumnezeiești, Mucenice Antipa, ai stins văpaia nedumnezeirii, și aruncându-te întru meșteșugită aramă arsă în foc, te-ai mutat către lumina cea neapusă, Părinte Cuvioase. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să se dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Mângâiere celor scârbiți, curățire celor ce păcătuiesc, tu te-ai arătat Stăpână Maică Fecioară, căci născând mântuirea lumii, singură te-ai făcut turn de putere credincioșilor. Pentru aceasta strigăm: Roagă pe Hristos Dumnezeu, să se dăruiască nouă mare milă.
A Crucii, a Născătoarei:
Răstignindu-Te Tu Stăpâne, pământul s-a cutremurat; omorându-Te, lumina s-a ascuns și morții au ieșit din legături. Iar Preacurată Maica Ta vărsând lacrimi, cu amar zicea: Fiule preaiubite, laud mila Ta cea mare, că acestea le-ai pătimit, ca să mântuiești pe oameni.
Cântarea a 4-a:
Irmos:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Împotrivirea celor fărădelege, n-a mișcat turnul inimii tale, Mucenice purtătorule de chinuri; drept aceea arzându-te de râvna credinței, te-ai arătat mai tare decât focul.
Pe cei biruiți de somnul nedumnezeirii, priveghind, Prealăudate, cu învățăturile Sfântului Duh i-ai deșteptat către înțelegerea cunoștinței celei adevărate.
Slavă...
Umplutu-te-ai de darurile Duhului prin gura Cuvântătorului de Dumnezeu celui rezemat pe piept, de unde ai și izvorât dumnezeieștile învățături tuturor credincioșilor, Cuvioase Părinte.
Și acum..., a Născătoarei:
După naștere ca și mai înainte de naștere te-ai păzit nestricată Maică Fecioară, că ai născut pe Ziditorul tuturor, care a luat din tine trup omenesc de bunăvoie.
Cântarea a 5-a:
Irmos:
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.
Suindu-te la muntele bunătăților, Fericite, ai intrat sub norul cel desăvârșit al cunoștinței, și cu Dumnezeu ai vorbit.
Cu împletirile cuvintelor tale, din adâncul nedumnezeirii ai vânat pe oamenii cei rătăciți, și i-ai mântuit prin dar, Ierarhe.
Slavă...,
Propovăduind taina cea mare a venirii lui Dumnezeu Sfințite Mucenice, ai micșorat înălțimea idolilor cea prea fără de Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei:
Domnul cel mai presus de dumnezei fiind chipul lui Dumnezeu, îmbrăcându-Se cu trupul meu, S-a sălășluit în pântecele tău, Preacurată.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...
Răstignindu-ți membrele prin înfrânare, ai încununat nevoințele cele sihăstrești cu luptele cele mucenicești, care le-ai răbdat cu tăria cugetului, fericite Antipa.
Înaintea divanurilor ai stătut, purtătorule de chinuri, propovăduind întruparea Celui ce S-a smerit pentru tine, și a stătut înaintea judecății lui Pilat, și a omorât pe vrăjmașul cu Crucea.
Slavă...
Dorind de omorârea Celui ce pe Cruce S-a omorât, dumnezeiescule Antipa, ai intrat în bou de aramă ars, și omorându-te, te-ai adus jertfă Domnului.
Și acum..., a Născătoarei:
Sfânt este Domnul Iisus, Cel ce S-a sălășluit în pântecele tău Fecioară, Cel ce Se odihnește pe Sfinți, și mărește pe cei ce cu credință adevărată îl slăvesc pe El, Fecioară.
Irmosul:
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie: Cel ce te-ai înălțat...
Împreună șezător pe scaun cu Apostolii, și podoabă, Arhiereilor te-ai făcut, Fericite, preamărindu-te mucenicește, ai strălucit ca un soare, luminând pe toți, Sfințite Antipa, și risipind noaptea cea adâncă a nedumnezeirii. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un dumnezeiesc Sfințit Mucenic și dătător de tămăduiri.
SINAXAR
În această lună în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Antipa episcopul Pergamului.
Stih: Cu taurul te lupți Antipa bunule Mucenice.
Care poate a te arde dar nu a te împunge.
Întru a unsprezecea zi băgându-te,
În bou de aramă Antipa, ești arzându-te.
Acesta a fost în zilele împăratului Dometian, într-o vreme cu Sfinții Apostoli, de care a fost hirotonisit și episcop bisericii Pergamului Asiei, când cuvântătorul de Dumnezeu și evanghelist Ioan era izgonit la Patmos, precum scrie și în epistola sa, numindu-l pe acesta preot credincios și Mucenic. Deci Sfântul Antipa fiind Arhiereu al aceleiași biserici foarte bătrân, păstorea și ocârmuia turma lui Hristos cu toată pioasa petrecere. Pentru aceea fu și prins de idolatri, vădindu-l singuri dracii cărora se închinau ei, jeluindu-se că nu pot trăi în locul acela, nici a primi jertfele ce li se aduceau, că-i gonește Antipa. Deci stând de față înaintea ighemonului, se silea a-l pleca cu cuvinte, ca să se lepede de Hristos, zicând cum că lucrurile cele mai vechi sunt mai cinstite, iar cele noi și de curând ivite sunt mai necinstite, și cum că legea elinilor este veche, și s-a crescut în mulți ani, iar credința creștinilor, s-a început în urmă, și de puțini oameni primită. La care răspunse Sfântul împotrivă, aducând la mijloc istoria lui Cain, și cea dintru început răsărită răutate. Căruia nu se cade a urma bunii credincioși, măcar de au fost și vechi dintâi. Dintru aceste cuvinte pornindu-se ighemonul cu mânie, porunci de băgară pe Mucenic la acea măiestrie de muncă, ce era făcută în chip de bou, întru care rugându-se Sfântul mult la Dumnezeu, și luând puterea sa cea mare, și mulțumind pentru că s-a învrednicit a pătimi pentru dânsul, și rugându-se și pentru cei ce-i vor face pomenirea, ca să fie feriți nepătimași și de alte boli, iar mai ales de nesuferita durere a dinților, se ruga și pentru iertarea păcatelor, și pentru mila la viitoarea judecată. Și dobândindu-și cererea după poftă, s-a mutat către Domnul. Și s-a îngropat în biserica din Pergam, izvorând pururea minuni și tămăduiri. Și se face amintirea lui în preacinstita biserică a Sfântului și întru-tot lăudatului Apostol Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, aproape de Sfânta Biserică cea mare.
Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Trifinei celei din Cizic.
Stih: Se desparte Trifinia de trupul cel de lut,
Ceea ce desfătările le socotea eiși lut.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Farmutie.
Stih: A ieșit din ceste de aici Farmutie,
În luna Farmuti, care este Aprilie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Închipuind pe cei trei tineri Mucenice mărite, ai stătut ca în cuptor în mijlocul măiestriei de aramă arsă, făcută cu vicleșug, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.
Fiind înconjurat de toate părțile cu rouă dumnezeiască, nu te-ai ars nicicum fiind în mijlocul focului, nici dracilor nu ai jertfit, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Putere dumnezeiască întărind neputința vârstei, Părinte, ca o nicovală tare, ai alergat către priveliște, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.
Slavă...
Împodobit fiind cu Dumnezeiescul Dar al ierarhiei, iarăși te-ai înfrumusețat și cu porfira sângelui tău înțelepte, și ai alergat către împărăția cea de sus, bucurându-te arătat.
Și acum..., a Născătoarei:
Din sângiurile tale cele feciorești, Doamnă, S-a întrupat Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl, ca să îndrepteze zdrobirea noastră: Binecuvântată ești tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Mâinile întinzându-și Daniil...
Acum nu vezi ca prin oglindă, nici prin semne binele cel desăvârșit, căci au trecut vedeniile, ci față către față, cu bucurie strigând Celui ce Te-a mărit: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Pe tine oaia cea dumnezeiască a Păstorului Hristos celui mare, care ai păstorit bine turma lui preaînțelepte Antipa, te-au ars de tot în foc cei fărădelege ca pe un miel, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Pașii inimii tale întărindu-ți pe piatra dumnezeieștilor porunci, nu te-ai mișcat de vânturile chinurilor celor cumplite, nici de înecările celor făcători de dumnezei idolatri, preaînțelepte Antipa, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu adevărat ai câștigat slava lui Hristos, Mucenice Antipa preaînțelepte, și îndoită cunună ai primit, ca un păstor adevărat, și pătimitor purtător de biruință, cu care și împodobindu-te, strigi: Toate lucrurile binecuvântați, lăudați pe Domnul.
Și acum..., a Născătoarei:
Ca o Maică a Făcătorului tuturor, ca un dumnezeiesc locaș al Atotțiitorului, ca un pământ nearat, ce ai odrăslit Spicul cel nesemănat, Maică Fecioară, mântuiește și păzește pe cei ce pururea cu credință, strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm.
Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...
Săvârșind călătoria cea sfântă, ca un Ierarh, Ierarhe, viața cea preasfințită, cu sfințenie o ai dat Făcătorului și Ziditorului tău Preasfinte Mucenice Antipa.
Ca unul ce te-ai făcut frumos cu felurile bunătăților, preafericit, te-ai înfrumusețat și cu mărirea muceniciei, și te-ai mutat către Domnul cel frumos, îndumnezeindu-te după daruri de Dumnezeu cuprinsule.
Astăzi Pergamul se bucură, pentru dumnezeiasca prăznuire a preasfințitului păstor, și cheamă cetățile care sunt împrejurul lui, cu care împreună și noi bucurându-ne, să-l încununăm pe el cu laude.
Slavă...
Sicriul sfintelor tale moaște, Sfințite Mucenice, izvorăște mir de tămăduiri, gonind putoarea cea rea a patimilor, și pe cei ce cinstesc pomenirea ta, îi umple de bună mireasmă cu adevărat.
Și acum..., a Născătoarei:
Ziditorul soarelui și al stelelor și a toată făptura, ne-a răsărit nouă lumină din pântecele tău cel purtător de lumină, pe Care roagă-L neîncetat Fecioară, ca să lumineze pe cei ce te laudă.
Irmosul:
Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘIT