2026-04-13 — luni
(†) Sfintele Paști (În această zi se săvârșesc și Slujbele Sfinților români din 11 și 12 aprilie: Sf. Ier. Calinic de la Cernica și mama sa, Sf. Cuv. Filofteia de la Pasărea, și Sf. Mc. Sava de la Buzău)
Ap. Fapte 1, 12-17; 21-26 · Ev. Ioan 1, 18-28
Apostolul — Fapte 1, 12-17; 21-26
Faptele Apostolilor 1, 12-17
12Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă.
13Și când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru și Ioan și Iacov și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacov al lui Alfeu și Simon Zelotul și Iuda al lui Iacov.
14Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus și cu frații Lui.
15Și în zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraților (iar numărul lor era ca la o sută douăzeci), a zis:
16Bărbați frați, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus.
17Căci era numărat cu noi și luase sorțul acestei slujiri.
Faptele Apostolilor 1, 21-26
21Deci trebuie ca unul din acești bărbați, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus,
22Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălțat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui.
23Și au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iustus, și pe Matia.
24Și, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales,
25Ca să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui.
26Și au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, și s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.
Evanghelia — Ioan 1, 18-28
Ioan 1, 18-28
18Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
19Și aceasta este mărturia lui Ioan, când au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoți și leviți, ca să-l întrebe: Cine ești tu?
20Și el a mărturisit și n-a tăgăduit; și a mărturisit: Nu sunt eu Hristosul.
21Și ei l-au întrebat: Dar cine ești? Ești Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Ești tu Proorocul? Și a răspuns: Nu.
22Deci i-au zis: Cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuți?
23El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptați calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul.
24Și trimișii erau dintre farisei.
25Și l-au întrebat și i-au zis: De ce botezi deci, dacă tu nu ești Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul?
26Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L știți,
27Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei.
28Acestea se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
La Vecernie, duminică seara (numită și «a doua Înviere»), la vremea rânduită, în loc de Ceasul al nouălea se pune «Rânduiala Ceasurilor Paștilor», precum s-a arătat mai înainte. După Otpustul Ceasului, preotul (la catedrale și mănăstiri protosul), îmbrăcat în toate veșmintele luminate și stând în fața Sfintei Mese, cu cădelnița în dreapta, și cruce și făclie în stânga, deschide dvera și începe Vecernia, cu binecuvântarea: Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoarei... Cântăreții: Amin. Apoi clerul cântă o dată în sfântul altar: Hristos a înviat din morți... Iar cântăreții (corul) cântă de două ori aceeași cântare.
După aceea cel mai mare zice Stihurile, cădind în laturile Sfintei Mese, iar diaconul stând în fața lui cu făclie aprinsă, precum s-a arătat mai înainte, la începutul Utreniei. Diaconul, ieșind în mijlocul bisericii, rostește Ectenia mare. După Ecfonis, se cântă Doamne, strigat-am..., glas 2, la care, potrivit unei vechi tradiții, cădește protosul însoțit de diaconi (sau, de nu va voi, cădesc diaconii, dacă sunt). Stihurile (Pune, Doamne, strajă gurii mele...) nu se mai pun, ci, după Să se îndrepteze..., se încep îndată Stihirile pe 10: 4 ale Învierii, glas 2; 3 ale Sfântului Calinic și 3 ale Sfântului Mucenic Sava, Slavă..., a Sfântului Calinic (iar, de va fi hramul Mucenicului, se zice Slava lui), Și acum..., a Învierii, din Penticostar, Dogmatica glasului 2: Trecut-a umbra legii... Vohod cu Evanghelia. Lumină lină... Prochimenul mare al Paștilor, glas 7: Cine este Dumnezeu... de cinci ori, cu Stihurile din Penticostar, apoi Paremiile Sfântului Calinic. Apoi: Și pentru ca să ne învrednicim... și Evanghelia zilei (Joan 20: 19-25), care, acolo unde este cu putință, se va citi în mai multe limbi, după cum este obiceiul în Biserica Ortodoxă Română.
Apoi Ectenia întreită, rugăciunea: Învrednicește-ne, Doamne..., Ectenia cererilor și plecarea capetelor. [Dacă va fi hramul vreunuia dintre cei doi Sfinți, se cântă și Stihirile Litiei lui]. La Stihoavnă (se face închinarea Evangheliei, precum la Laudele Utreniei), se pun Stihirile din Penticostar, Slavă..., a Sfântului Sava (sau a Sf. Calinic, de este hramul lui), Și acum..., Ziua Învierii..., glas 5. Apoi, Hristos a înviat..., de trei ori, Troparul Sfântului Calinic Slavă..., Troparul Sfântului Sava, Și acum... al Născătoarei- Învierii, același glas. [Dacă va fi binecuvântarea pâinilor, se face cădirea, cântându-se Troparul Sfântului de este hram, de două ori, apoi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... după care se face binecuvântarea pâinilor și, în loc de Fie numele..., și Bogații au sărăcit..., se cântă Hristos a înviat..., de trei ori]. Apoi Otpustul Paștilor, ca și la Utrenie.
În mănăstiri și la catedrale, seara, în loc de Pavecerniță, se cântă din nou «Rânduiala Ceasurilor Paștilor», precum s-a arătat mai înainte, punându-se, înainte de Otpust, și rugăciunea: Binecuvântat ești, Stăpâne Atotțiitorule, Care ai luminat ziua... (scrisă în Ceaslov la sfârșitul Vecerniei).
La Utrenie, luni dimineața (preotul poartă epitrahil și felons2), începutul cu Slavă Sfintei..., Hristos a înviat..., și cădirea Sfintei Mese, cu Stihurile Paștilor, Troparul Sfântului Calinic, Slavă..., Troparul Sfântului Sava, Și acum... al Născătoarei-Învierii, același glas, Ectenia mare, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile celor doi Sfinți (din Psaltire sau din Minei), Ectenie mică, Sedelnele Sfinților (cele după Polieleu), la rând. Antifonul întâi al glasului 4: Din tinerețile mele..., Prochimenul și Evanghelia Sfântului Calinic (sau ale Sf. Sava, de este hramul lui), dintre ușile împărătești, Învierea lui Hristos văzând... (de trei ori). Apoi, îndată: Slavă..., Pentru rugăciunile Ierarhului Tău..., Și acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei..., Stihul: Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui întru EI, și Stihira Sfântului, din Minei. Rugăciunea: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău..., și Ecfonisul: Cu mila și cu îndurările... Apoi se cântă Canonul Paștilor cu al Născătoarei, cu Irmosul pe 6, unul al Sf. Calinic pe 4 și unul al Sf. Sava pe 4, cu cădire și Ectenie mică după fiecare Cântare, ca și în ziua de Paști. După Cântarea a 3-a, Condacele și Icoasele celor doi Sfinți și Ipacoi al Învierii, iar după Cântarea a 6-a, Condacul și Icosul Paștilor și Sinaxarele Sfinților (vezi învățătura din Penticostar). Apoi (nu se zice Învierea lui Hristos văzând..., pentru că s-a cântat deja, după Evanghelie, ci numai:) Înviind Iisus din s2 Îmbrăcarea protosului în toate veșmintele se face numai la Utrenia din noaptea Paștilor și la Vecernia de Duminică seara („a doua Înviere”), după Tipicul Mare. mormânt..., de trei ori. La Cântarea a 9-a, se pun Stihurile și Troparele Canonului din Penticostar, apoi Troparele din Canoanele Sfinților. Ectenie mică. Luminânda Paștilor, a Sfântului Calinic, Slavă..., a Sfântului Sava, Și acum..., iar a Paștilor.
La Laude, se pun Stihirile, pe 8: 2 ale Învierii, glas 2; 3 ale Sf. Calinic și 3 ale Sf. Sava, apoi Stihurile și Stihirile Paștilor, Slavă..., a Sfântului Calinic (ori a Sf. Sava, dacă este hram), Și acum..., a Paștilor, glas 5: Ziua Învierii... Doxologia nu se cântă, ci îndată Troparul: Hristos a înviat..., de trei ori, Troparul Sfântului Calinic, Slavă..., Troparul Sfântului Sava, Și acum..., al Născătoarei- Învierii, același glas, apoi Ecteniile și Otpustul, ca în ziua de Paști.
La mănăstiri se citesc și Ceasurile Paștelui, cu rânduiala din Penticostar.
La Liturghie, Antifoanele Paștilor; la Vohodul cu Evanghelia, Stihul (isodiconul) Paștilor: În biserici binecuvântați pe Dumnezeu..., apoi Troparul Paștilor, Troparele și Condacele Sfinților, Slavă..., Și acum..., Condacul Paștilor. În loc de Sfinte Dumnezeule... se cântă Câți în Hristos... Apostolul și Evanghelia: 1. cele de luni în Săptămâna Luminată; 2. ale Sf. Calinic: 3. ale Sf. Sava. Axionul Paștilor. Chinonicul, întâi al Paștilor și apoi al Sfinților: Întru pomenire veșnică..., și Otpustul Paștilor.
Pentru Litia cu Sfințirea cea mică a apei, care se face în unele mănăstiri luni, a doua zi după Paști, vezi «Rânduiala de Tipic», tipărită la sfârșitul Penticostarului.
SFÂRȘIT
Mineiul: 13 aprilieSursa: Mineiul pe aprilie, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.
Podobie: Ceea ce ești bucuria...
Viețuind pe pământ, te-ai împreunat cu îngerii cei fără de trup, și împreună cu dânșii neîncetat slujești Treimii, Artemoane, de Dumnezeu fericite, unde pururea, ca un om ceresc, umblând cu minunile cele dumnezeiești, înveți pe cei de pe pământ cele de sus.
Luminându-te cu dumnezeiasca Lumină, cu multe munci ți-ai trudit trupul tău, și te-ai mutat către Luceafărul cel nematerialnic, prin care, cu rugăciunile tale, gonești noaptea cea întunecoasă a patimilor, luminând sufletele noastre, Înțelepte.
Pe cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta, lauda și multele nevoințe ale cinstitei muceniciei tale, Sfințite Mucenice, nu înceta rugându-te pururea, ca să fie păziți de nevoi și de scârbe, și să se izbăvească de stricăciunea ceea ce va să fie, Mucenice Artemoane, propovăduitorule de Dumnezeu.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Alunecându-mă cu năravul cel stricăcios, zac împlântat, ci către nașterea ta alerg Fecioară, izbăvește-mă de viforul cel potrivnic, și de multe feluri de ispite, ca neîncetat să laud Darul tău, Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară.
A Crucii, a Născătoarei:
Stând lângă Crucea Fiului și Dumnezeului tău, și văzând îndelungă răbdarea lui, Preacurată Maică, plângând grăiai: Vai mie preadulce Fiule! Cum pătimești acestea fără dreptate? Cuvinte al lui Dumnezeu, ca să mântuiești pe oameni.
LA UTRENIE
CANONUL Sfântului.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:
Irmos:
Apa trecându-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Dătătorul înțelepciunii descoperind vistieriile ei, din-destul dă darul cuvintelor, celor ce cu credință laudă pe pătimitorul său Artemon.
Pe tine cel ce te-ai rănit cu săgeata dragostei celei preadulci a lui Hristos, pătimirea trupului, din tinerețile tale, nu a putut să te despartă de dragostea acesteia, înțelepte Artemoane.
Slavă...
Cu dinadinsul privind la adâncimea Dumnezeieștii Scripturi, Artemoane, înțelepțește ai scos avuția cea mai bună a înțelepciunii, cu care pe toți credincioșii i-ai îmbogățit.
Și acum..., a Născătoarei:
Noi cei pe pământ născuți, de pe pământ la înălțimea Cerului ne-am înălțat prin nașterea ta Născătoare de Dumnezeu curată, și stării cetelor îngerești ne-am împreunat.
Cântarea a 3-a:
Irmos: Tu ești întărirea...
Cu puterea Duhului îmbrăcându-te, ai biruit taberele cele asupra Ziditorului, preaviteazule Artemoane.
Cu ploile sângiurilor tale celor pătimitoare, ai stins văpaia nedumnezeirii, Preacuvioase Artemoane.
Slavă...
Înfierbântându-te cu grija, și aprinzându-te cu dragostea cea dumnezeiască Preacuvioase, pentru aceasta ai pătimit.
Și acum..., a Născătoarei:
Nașterea ta Preacurată a dezlegat greșelile noastre, și cu dreptate a legat pe toți credincioșii.
Irmosul:
Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.
Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...
Asemănându-te cu mărturisirile cele sfințite și mucenicești, săvârșind viața, la Cer te-ai suit, înțelepte Artemoane, și ai primit de la Dumnezeu cunună neveștejită. Pentru aceasta prăznuim sfântă pomenirea ta, strigând: Adu-ți aminte de noi Sfințite Mucenice, stând înaintea lui Hristos.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Nu vom tăcea niciodată noi nevrednicii, a vestii puterile tale, Născătoare de Dumnezeu; că de nu ne-ai fi părtinit tu, cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta, de la tine Stăpână, că tu mântuiești pe robii tăi pururea de tot felul de răutăți.
A Crucii, a Născătoarei:
Mielușeaua cea Preacurată și Fecioara, dacă a văzut pe Fiul său pe care L-a născut, pe Cruce întins, cu dureri de moarte și-a tulburat sufletul, și cu osârdie a strigat: Unde este pomenirea darurilor și a minunilor Tale, preaiubite Fiule, cu care s-a îndulcit norodul cel nemulțumitor? Însă ca să mântuiești neamul omenesc, acestea acum le pătimești.
Cântarea a 4-a:
Irmos:
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.
Jertfa ta s-a înălțat la jertfelnicul cel ceresc, și s-a făcut acum bineprimită Stăpânului tuturor.
Înălțându-ți cugetul către privirea cea mai aleasă, te-ai învățat tainele lui Hristos, pentru care ai și pătimit, Preacuvioase Artemoane.
Slavă...
Întemeindu-te pe piatra cea neclintită a dragostei Ziditorului, Preacuvioase, nicicum nu te-ai clintit cu cugetul de asuprelile și întreitele valuri ale vrăjmașului.
Și acum..., a Născătoarei:
Ca pe o vistierie nedeșertată a darurilor avându-te pe tine Stăpână, toți primim de la tine darurile minunilor.
Cântarea a 5-a:
Irmos:
Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile Tale, și cu brațul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Oprind valurile nedumnezeirii, ai mântuit pe poporul cel bineplecat, și l-ai îndreptat către limanul credincioșilor, Înțelepte.
Ca un luminător luminos cu lumina bunătăților, ai descoperit întunericul înșelăciunii, și pe oameni i-ai îndreptat către lumină.
Slavă...
Făcându-te tăinuitor al lui Hristos al tainelor Lui celor negrăite, prin patimă te-ai adus pe tine jertfă plăcută Preacuvioase Artemoane.
Și acum..., a Născătoarei:
De spurcăciunea patimilor și de tină, curățind sufletul meu, curat du-l înaintea lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...
După lege pătimind pentru Hristos, Artemoane, porunca cea rău credincioasă a vrăjmașilor celor fărădelege ai înfruntat. Pentru aceasta te-ai și arătat Mucenic după lege, încununându-te cu biruințele cele dumnezeiești.
Cu focul cuvintelor tale secând pâraiele cele tulburi ale nedumnezeirii, ai izvorât credincioșilor râuri luminoase ale credinței, Preacuvioase Artemoane.
Slavă...
Cu alcătuirea cea vitejească întrarmându-ți cugetul asupra șarpelui celui luptător, surpându-l pe acesta l-ai arătat mort, și ai primit de la Dumnezeu cununa biruinței.
Și acum..., a Născătoarei:
Cu Darul cel dumnezeiesc al nașterii tale, cei muritori ne-am făcut nemuritori, și ne-am mântuit de stricăciunea cea dintâi, și cu haina nestricăciunii ne-am împodobit, Născătoare de Dumnezeu curată.
Irmosul:
Curățește-mă Mântuitorule că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă, căci către Tine am strigat; și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
SINAXAR
În această lună în ziua a treisprezecea, Sfântul Sfințitul Mucenic Artemon.
Stih: Aflat-a cununi Artemon cele de curând tăiat,
Cuvenite capului lui celui tăiat.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Dimitrie Peloponesul, care s-a nevoit la anul o mie opt sute trei.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Maxim, Chindilian și Dada.
Stih: Care sunt aceștia, fără de capete zac aici.
Chindilian, Maxim și Dada.
În zilele împăraților Maximian și Dioclețian rău credincioșii, prinzându-se Sfinții aceștia în satul Oxivia, au fost duși la ighemonii Tavrichie și Gaie. Și stând la cercetare, și mărturisind pe Hristos, fură băgați la închisoare; deci când dormeau ei a venit diavolul semuindu-le lor cele dimpotrivă; și după ce s-au sculat ei au stătut la rugăciune, întărindu-se unul pe altul, și venind îngerul Domnului, i-a făcut pe ei îndrăzneți. Iar după ce s-a făcut ziuă, sculându-se ei și foarte silniciți fiind de rău credincioși, nu s-au lepădat de Hristos, ci arătat și cu îndrăzneală mărturisindu-l Dumnezeu adevărat, și făcător totului, au fost bătuți cumplit și puși la închisoare; apoi mai în urmă, împreună cu ceilalți fiind cercetați li s-au tăiat capetele.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie Persul.
Stih: Elefterie de înșelăciune nu s-a robit.
Ci de voie spre ascuțitul sabiei a stătut.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodosie.
Stih: Dumnezeilor nicicum plecându-te a aduce jertfire,
Ascuțișului sabiei te-ai făcut Teodosie uneltire.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zoil.
Stih: De lovirea arcului Zoile fiind rănit pe lemn,
Rănești pe cel ce a adus înlăuntru stricăciunea prin lemn.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos:
Tinerii cei ce merseseră din Iudeia în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Aprinzându-te cu focul cel dumnezeiesc al dragostei Stăpânului mărite Mucenice, prin voie cu osârdie ai alergat către nevoința ostenelilor, zicând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Îmbrăcându-te cu puterea Mângâietorului, prin răbdarea ta cea vitejească, ca și Apostolii ai biruit taberele înșelăciunii și ai cântat: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Slavă...
Viața cu întreagă înțelepciune, și trupul cu curăție înfrumusețându-ți, curat ai lucrat cele sfinte, lui Hristos cântând, și cu mulțumită strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Și acum..., a Născătoarei:
Ca să aducă pe toți către slava cea cerească, Ziditorul tuturor bine a voit a se naște din tine Născătoare de Dumnezeu, și ca un Iubitor de oameni și făcător de bine, Dumnezeu împreună cu noi a viețuit cu trupul.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe împăratul ceresc...
Pe Împăratul cel ceresc după vrednicie socotindu-L mai presus de cele pământești, împreună cu Dânsul te bucuri Artemoane în veci.
Pe tine cel ce cu sufletul te-ai înălțat către Ziditorul, asupreala muncitorilor nicicum n-a putut să te despartă de dragostea Lui, răbdătorule de chinuri.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Luminându-te cu strălucirile Luminii celei dumnezeiești, ca un tăinuitor al celor negrăite, ai intrat în jertfelnicul cel neapus al tainelor, răbdătorule de chinuri.
Și acum..., a Născătoarei:
Cel ce mai presus de cuget și de cuvânt a luat firea omenească din tine Născătoare de Dumnezeu, și pe fii omenești i-a făcut ai săi.
Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...
Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Cu adevărat Născătoare...
Trecând iarna nedumnezeirii, ai ajuns către primăvara bunei credințe, și te-ai învrednicit luminii Soarelui slavei.
Cu ochii sufletului și ai cugetului văzând pe Domnul mai-nainte stând dea-dreapta ta, nu te-ai clintit de valurile muncilor, Artemoane.
Slavă...
Ca unul ce împreună cu răbdătorii de patimi, și cu Ucenicii lui Hristos te-ai învrednicit negrăitei slavei lui celei dumnezeiești, roagă-L pentru noi ca pe un bun Îndurat.
Și acum..., a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu, cu îndurarea ta, cercetează de sus sărăcia noastră, și de stricăciune și de nevoi mântuiește-ne pe noi.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri slăvindu-te pe tine.
LUMINÂNDA zilei, și Stihoavna din Triod sau a praznicului.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘIT