2026-04-14 — marți
(†) Sfintele Paști; †) Sf. Ier. Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului
Ap. Fapte 2, 14-21 · Ev. Luca 24, 12-35
Apostolul — Fapte 2, 14-21
Faptele Apostolilor 2, 14-21
14Și stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a vorbit: Bărbați iudei, și toți care locuiți în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută și luați în urechi cuvintele mele;
15Că aceștia nu sunt beți, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
16Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17"Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul și fiii voștri și fiicele voastre vor prooroci și cei mai tineri ai voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vise vor visa.
18Încă și peste slugile Mele și peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu și vor prooroci.
19Și minuni voi face sus în cer și jos pe pământ semne: sânge, foc și fumegare de fum.
20Soarele se va schimba în întuneric și luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare și strălucită.
21Și tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui".
Evanghelia — Luca 24, 12-35
Luca 24, 12-35
12Și Petru, sculându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
13Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14Și aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15Și pe când vorbeau și se întrebau între ei. și Iisus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască.
17Și El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinși de întristare.
18Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur ești străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
19El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.
20Cum L-au osândit la moarte și L-au răstignit arhiereii și mai-marii noștri;
21Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; și, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
22Dar și niște femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineață la mormânt,
23Și, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.
24Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt și au găsit așa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25Și El a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima ca să credeți toate câte au spus proorocii!
26Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?
27Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
28Și s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.
29Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară și s-a plecat ziua. Și a intrat să rămână cu ei.
30Și, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat și, frângând, le-a dat lor.
31Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; și El s-a făcut nevăzut de ei.
32Și au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?
33Și, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim și au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei,
34Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul și S-a arătat lui Simon.
35Și ei au istorisit cele petrecute pe cale și cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
I. Unde Sfântul Pahomie de la Gledin nu este hram, se va face Slujba toată doar din Penticostar, astfel:
La Vecernie (luni seara), după ce s-a cântat «Rânduiala Ceasurilor Paștilor» în locul Ceasului al IX-lea, începutul Vecerniei se face ca și în prima zi de Paști: Slavă Sfintei... stihurile Paștilor cu Hristos a înviat... și cădirea Sfintei Mese; Ectenia mare și îndată Doamne, strigat-am...
(fără Stihurile: Pune, Doamne, strajă gurii mele...); se pun 6 Stihiri ale Învierii, glas 3, Slavă..., a 7-a Stihiră a Învierii, glas 3: Doamne, nașterea Ta..., Și acum..., Dogmatica, același glas: Cum să nu ne mirăm... Vohod cu cădelnița, Lumină lină..., Prochimenul mare, din Penticostar, glas 7: Dumnezeul nostru în cer..., de cinci ori, cu Stihurile de acolo. Apoi Ectenia întreită, rugăciunea Învrednicește-ne, Doamne..., Ectenia cererilor și plecarea capetelor. La Stihoavnă, se pune Stihira Învierii, glas 3: Hristoase, Cel ce cu Pătimirea Ta... Apoi Stihirile Paștilor cu Stihurile și celelalte toate, precum se arată în Penticostar în lunea Sfintelor Paști.
În mănăstiri și la catedrale, seara, în loc de Pavecerniță, se cântă din nou «Rânduiala Ceasurilor Paștilor», precum s-a arătat mai înainte, punându-se, înainte de Otpust, și rugăciunea: Binecuvântat ești, Stăpâne Atotțiitorule, Care ai luminat ziua... (scrisă în Ceaslov la sfârșitul Vecerniei).
La Utrenie (marți dimineața), slujba se face toată neschimbată, precum se arată în Penticostar în lunea Sfintelor Paști, la Utrenie, punând însă Stihirile Învierii, glas 3. La Cântarea a 9-a, se pun Stihirile Cântării a 9-a, cu Stihurile din Penticostar, apoi Ectenia mică, Luminânda, glas 3: Cu trupul adormind... (se cântă în Sfântul altar o dată, apoi de două ori la strană).
La Laude, se cântă 4 Stihiri ale Învierii, glas 3, apoi Stihirile Paștilor, glas 5, Slavă..., Și acum..., Ziua Învierii..., Hristos a înviat... (de trei ori), Ecteniile, Otpustul și Ceasurile Paștilor.
La Liturghie, începutul și Antifoanele Paștilor, după rânduiala arătată pentru prima zi. Apostolul și Evanghelia: de marți în Săptămâna Luminată.
Să se știe: În această zi preotul usucă și sfărâmă Sfântul Agneț, sfințit la Liturghia din Sfânta și Marea Joi, din care se face Sfânta Împărtășanie pentru tot anul, pentru bolnavi și copii, după cum se arată în «Rânduiala de Tipic» tipărită la sfârșitul Penticostarului.
II. În bisericile care îl au ca ocrotitor pe Sf. Pahomie de la Gledin, se va urma așa:
La Vecernie (luni seara), începutul Vecerniei se face ca și în prima zi de Paști, cu Slavă Sfintei și Celei de o ființă... Hristos a înviat..., Stihurile Paștilor cu cădirea din altar, și Ectenie mare. La Doamne, strigat-am..., se cântă 6 Stihiri: 3 ale Învierii, din Penticostar, glas 3, și 3 ale Sfântului din Minei, Slavă..., a Sfântului, Și acum..., din Penticostar, Dogmatica glasului 3. Vohod cu cădelnița, Lumină lină..., Prochimenul mare, din Penticostar, glas 7: Dumnezeul nostru în cer..., cu Stihurile de acolo, și Paremiile din Minei, ale Sfântului. Apoi Ectenia întreită, rugăciunea Învrednicește-ne, Doamne..., Ectenia cererilor și plecarea capetelor. [Dacă va fi hramul Sfântului, se cântă și Stihirile Litiei lui, din Minei]. La Stihoavnă, se pun Stihirile din Penticostar, Slavă..., a Sfântului, Și acum..., Ziua Învierii... glas 5, Hristos a înviat... (de trei ori), Slavă..., Troparul Sfântului (o dată), Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu-al Învierii, același glas. [Dacă va fi binecuvântarea pâinilor, după Ziua Învierii..., se face cădirea, cântându-se Troparul Sfântului de două ori, apoi Născătoare de Dumnezeu Fecioară..., după care se face binecuvântarea pâinilor și, în loc de Fie numele... și Bogații au sărăcit..., se cântă Hristos a înviat..., de trei ori.] Apoi Otpustul Paștilor.
În mănăstiri și la catedrale, seara, în loc de Pavecerniță, se cântă din nou «Rânduiala Ceasurilor Paștilor», precum s-a arătat mai înainte, punându-se, înainte de Otpust, și rugăciunea: Binecuvântat ești, Stăpâne atotțiitorule, Care ai luminat ziua... (scrisă în Ceaslov la sfârșitul Vecerniei).
La Utrenie (marți dimineața), începutul cu Slavă Sfintei..., Hristos a înviat... stihurile Paștilor și cădirea Sfintei Mese, Slavă..., Troparul Sfântului, Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu-al Învierii, același glas, Ectenia mare, Polieleul (Robii Domnului...), cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire sau Minei), Ectenie mică, Sedelnele Sfântului, toate la rând, de la Minei, Antifonul întâi al glasului 4: Din tinerețile mele..., Prochimenul din Minei și Evanghelia Sfântului (dintre ușile împărătești), Învierea lui Hristos văzând..., (de trei ori). Apoi: Slavă..., Pentru rugăciunile Ierarhului Tău..., Și acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei..., Stihul: Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui întru EI, și Stihira Sfântului, din Minei. Rugăciunea: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău..., și Ecfonisul: Cu mila și cu îndurările...
Se cântă Canonul Paștilor cu al Născătoarei, cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 6, cu cădire și Ectenie mică după fiecare Cântare, ca și în ziua de Paști. După Cântarea a 3-a, se pun Condacul și Icosul Sfântului, și Ipacoi al Învierii, iar după Cântarea a 6-a, Condacul și Icosul Praznicului, și Sinaxarul din Minei. Apoi: Înviind Iisus din mormânt... (de trei ori). La Cântarea a 9-a, se pun Stihurile și Troparele celor două Canoane [Troparele din Canonul Sfântului, cu Stihul: Sfinte Ierarhe Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!], Ectenie mică, Luminânda Paștilor, Slavă..., a Sfântului, Și acum..., iarăși a Paștilor.
La Laude, se cântă 3 Stihiri ale Învierii, glas 3, și 3 ale Sfântului, apoi Stihurile și Stihirile Paștilor, Slavă..., a Sfântului, Și acum... a Paștilor, glas 5: Ziua Învierii... Doxologia nu se cântă, ci îndată Troparul Paștilor de trei ori, Slavă..., Troparul Sfântului, Și acum..., al Născătoarei - al Învierii, același glas, apoi Ecteniile și Otpustul, ca în ziua de Paști.
La Liturghie, Antifoanele Paștilor; la Vohodul cu Evanghelia, Stihul Paștilor: În biserici binecuvântați pe Dumnezeu... apoi Troparul Învierii, Troparul și Condacul Sfântului, apoi Condacul Paștilor. În loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântă: Câți în Hristos... Apostolul și Evanghelia zilei, apoi ale Sfântului. Axionul Paștilor. Chinonicul, întâi al Paștilor și apoi al Sfântului, Otpustul Paștilor.
Să se știe: În această zi preotul usucă și sfărâmă Sfântul Agneț, sfințit la Liturghia din Sfânta și Marea Joi, din care se face Sfânta Împărtășanie pentru tot anul, pentru bolnavi și copii, după cum se arată în «Rânduiala de Tipic» tipărită la sfârșitul Penticostarului.
SFÂRȘIT
Mineiul: 14 aprilieSursa: Mineiul pe aprilie, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 8-lea.
Podobie: Ce te vom numi...
Ce te voi numi acum Martine, învățător prealăudat de învățături ortodoxe? Corifeu sfințit cu adevărat dumnezeieștilor dogme? Defăimător minciunii prea-adevărat? Apărător prea tare al Cuvântului? Lucrător de cele sfinte preasfințit? Făcător de minuni preacinstit? Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.
Ce te vom numi acum Martine? Râu pururea plin de ape duhovnicești, care adapă sufletele spre bună rodire înțelegătoare? Sfeșnic, care luminează lumina bunei credințe? Munte, din care pică dumnezeiască veselie? Arătător dumnezeieștilor cuvinte? Doveditor a tot eresul? Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.
Ce te vom numi acum Martine? Lucrător preacredincios de cele sfinte, al cortului celui Adevărat? Mijlocitor cu cuviință dumnezeiască între Dumnezeu și între oameni? Pahar izvorâtor de băutură dumnezeiască? Luminător ca unul ce ai Cuvântul vieții, trăgându-te de la apus, și arătându-te la răsărit? Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Ce este mai luminat decât bunătățile tale Fecioară? Că vindeci și mântuiești pe toți de patimi, gonind năpădirile cele fărădelege ale vrăjmașilor. Și păzești de primejdii pe cei ce te cinstesc, și scârbele le oprești, dumnezeiască Mireasă, fă-te pricină de bucurie mai bună robilor tăi, rugându-te să se mântuiască sufletele noastre.
A Crucii, a Născătoarei:
Ce vedere înfricoșată este aceasta? Fecioara striga către Domnul ca o Maică. Durerile care nu le-am cunoscut când Te-am născut Fiule, iute pătrund inima mea. Nu sufăr a Te vedea pe Cruce, o Lumina ochilor mei! Grăbește de Te scoală, și slăvește rânduiala Ta cea înfricoșată.
LA UTRENIE
CANONUL Sfântului Martin.
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:
Irmos:
Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat, și a văzut soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaș apa l-a înecat, și cea neumblată o a trecut Israil, și cântare s-a cântat: Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.
Multe dureri ai răbdat Martine pentru Hristos Dumnezeu, și acum nevoindu-te bine, te-ai mutat către viața cea fără durere. Pentru aceasta ușurează-mi durerile sufletului cele cumplite, luminându-mă prin rugăciunile tale, ca să te laud pe tine.
Propovăduit-ai pe Unul din Cinstita Treime, pe Hristos Dumnezeu, Cel mai presus de ființă, în două firi și în două voiri, și în două lucrări, Fericite; și pe cei ce nu cred într-acest chip, pe toți i-ai lepădat, Martine Preasfințite.
Slavă...
Pe scaun înalt te-a pus Domnul tuturor, ca pe un sfeșnic luminos, ca să luminezi pe cei ce dormeau în noaptea înșelăciunii, și să-i povățuiești către lumina cea adevărată a credinței. Drept aceea pe toți îi luminezi cu dogmele tale Părinte.
Și acum..., a Născătoarei:
Cel ce după firea cea dumnezeiască este nevăzut, S-a arătat prunc din tine făcându-Se Om, arătând cu adevărat două voiri și două lucrări într-un Ipostas, Căruia roagă-te Preacurată, ca să ne mântuim noi toți, cei ce cu dragoste te cinstim.
Cântarea a 3-a:
Irmos: Frica ta Doamne...
Fiind plin de dumnezeiască râvnă, Preafericite, ai adunat cinstit sobor, și ai întărit dogma Bisericii, Ierarhe Martine.
În mijlocul soborului ai lepădat pe Pir, pe Serghie, pe Teodor și pe Chiru și pe cei ce bârfeau asemenea cu dânșii, Cuvioase.
Slavă...
Izvoarele eresurilor le-ai uscat, și ai izvorât râuri de dogme sfinte, cu care adăpi fața Bisericii, Mărite.
Și acum..., a Născătoarei:
Mai presus de cuvânt ai născut pe Cel de o cinste și de un scaun cu Tatăl, care poartă două lucrări și două voiri, Preasfântă Fecioară.
Irmosul:
Frica Ta, Doamne, o sădește în inimile robilor Tăi, și fi nouă întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...
Din pruncie fiind dat lui Dumnezeu, și crescând întru bunătăți duhovnicești, te-ai învrednicit a fi următor Apostolilor, păstorind cu dreaptă credință turma Domnului, și gonind cetele ereticilor, Prealăudate. Pentru aceasta la sfârșitul tău te-a încununat cu cununa muceniciei, pururea pomenite, ca un pătimitor nebiruit, o Martine de Dumnezeu insuflate! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Alunecându-mă după cugetele cele rele, am căzut întru adâncime de păcate, ci suspinând strig din inimă: Minunează-ți întru mine mila cea bogată, și noianul cel nemărginit al milostivirii, Preacurată, și bogăția cea nemăsurată a îndurărilor tale, și-mi dă pocăință, și iertare greșelilor, ca totdeauna să strig ție: Roagă-te Fiului și Dumnezeului tău, să mi se dea iertare de păcate, că pe tine te am nădejde eu robul tău.
A Crucii, a Născătoarei:
Mielușeaua văzând pe Mielul și Păstorul, și Mântuitorul înălțându-se pe Cruce fără dreptate, tânguindu-se striga: Vai mie preaiubite Fiule!. Fiul meu cel preadulce, cum voi suferi a vedea privire prea-înfricoșată, la cele dinlăuntru mă rup, inima mi se rănește, și nu pot suferi junghierea Ta cea fără dreptate. Ci Tu cel din fire îndelung răbdător, grăbește de Te scoală degrab, și plinește făgăduința Ta, ca să mă slăvești și pe mine, ceea ce Te-am născut pe Tine.
Cântarea a 4-a:
Irmos:
Suitu-te-ai pe cai pe Apostolii Tăi Doamne, și ai luat cu mâinile Tale frâiele lor, și mântuire s-a făcut călătoria Ta, celor ce-ți cântă cu credință: Slavă puterii Tale, Doamne.
Fiind tu cel drept izgonit din scaunul tău fără dreptate de oamenii cei nedrepți, ai ales mai bine a pătimi rău, ca să păzești nevătămată dogma cea dreaptă a Bisericii, înțelepte Părinte.
Tu cel după lege nevoilor, stând în mijlocul celor fărădelege, și de dânșii chinuindu-te și batjocorindu-te și târându-te în zadar, ai rămas neclintit la minte, de Dumnezeu cuprinsule.
Slavă...
Bine cugetând în legea Domnului, preasfințite, ai defăimat legile celor fărădelege; iar credincioșilor le-ai dat legea cea dumnezeiască, întărind dogma bunei credințe foarte tare, Părinte.
Și acum..., a Născătoarei:
Născut-ai pe Unul din Treime, cunoscut în două ființe, dumnezeiască și omenească, Dumnezeu împreună și Om, având voiri asemenea cu firile Lui, Fecioară Preacurată.
Cântarea a 5-a:
Irmos:
Pe mine cel ce dea-pururea mă rătăcesc de noaptea necunoștinței, spre calea cea pierzătoare de suflet, cu lumina cunoștinței Tale, Doamne, povățuiește-mă, ducându-mă la cărarea poruncilor Tale.
Cu preasfințitul tău cuvânt Părinte, arătat ai întărit dogma cea preasfântă, și ai surpat ceata eresurilor, răbdând izgoniri și închisori și scârbe foarte multe.
Nu ai dat adormire genelor tale, Cuvioase, până ce te-ai făcut locaș lui Dumnezeu, și ai răsturnat din temelii toată rătăcirea eresurilor, mucenicește nevoindu-te.
Slavă...
Strălucind întru bunătăți, ai șezut pe scaunul cel prea înalt, Înțelepte, și cu lumina dogmelor tale celor dumnezeiești, ai luminat toată turma ta, Martine de trei ori fericite.
Și acum..., a Născătoarei:
Fecioară neispitită de nuntă, ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu cel necuprins, omoară-mi patimile trupului, și-mi înviază sufletul cel omorât de păcate.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Adâncul păcatelor...
S-a despicat vicleanul înaintea cinstitelor tale picioare, purtătorule de Dumnezeu, și prin cuvântul tău s-au îngrădit gurile cele fără de ușă ale oamenilor celor vicleni, și s-a arătat dogma cea dumnezeiască, strălucind mai mult decât soarele.
Cei înșelători te întindeau fără de milă, și cu funii te legau pe tine cel ce ai legat toată înșelăciunea, și ai rupt legătura eresurilor cu legăturile dumnezeieștilor tale dogme Ierarhe Martine, preasfințite Părinte.
Slavă...
Ca un soare luminos strălucind în sobor, ai întunecat înșelăciunea ereticilor ca pe o negură, iar mulțimile credincioșilor le-ai luminat cu razele învățăturilor tale cele ortodoxe, Părinte Martine.
Și acum..., a Născătoarei:
Legile firii întru tine se dezleagă prealăudată, că negrăit ai născut pe Ziditorul tuturor ca pe un Dumnezeu și Om, în două voiri și în două lucrări, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.
Irmosul:
Adâncul păcatelor, și viforul greșelilor mă tulbură, și întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine. Ci îmi întinde și mie mâna Ta cea tare ca lui Petru o Îndreptătorule! Și mă mântuiește.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie: Cela ce te-ai înălțat...
Între Arhierei viețuind cu bună credință, și mucenicește calea săvârșindu-ți, bârfelile eresurilor le-ai stins, făcându-te apărător dreptei credințe, preasfințite Martine. Pentru aceasta te rugăm, mântuiește-ne de nevoi și de scârbe, prin rugăciunile tale, mărite Ierarhe al lui Hristos.
SINAXAR
În această lună în ziua a paisprezecea, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Martin Mărturisitorul, Papă al Romei.
Stih: Cel ce mânca trupul tău Stăpâne bucurându-se.
Martin prin dezbrăcare de trup petrece veselindu-se.
Întru a patrusprezecea a lui Aprilie zi,
Vestitul Martin din viață se săvârși.
Acesta a fost pe vremea împărăției lui Constantin, ce s-a poreclit Pogonat, adică bărbosul, care Constantin fu ucis în baia Dafnei în Sicilia, lovit în cap cu o cărămidă. De aceea pentru dreapta credință trimițând împăratul, a adus de la Roma cu sila pe fericitul acesta pătimind multe necazuri la mergere și la întoarcerea sa, că fiind împăratul totuna și la un gând cu eresul monoteliților, de vreme ce Sfântul Martin gonise de la biserică cu ale sale scrisori de obște pe Serghie, pe Pir și Teodor, și a pus hotar bunei credințe, cu soborul ce s-a strâns cu sine spre căderea și înfruntarea eresului monoteliților, trimis-a de l-au luat, precum a zis împăratul, din Roma; și băgându-l în legături, ca și cum ar fi fost făcător de rele, l-au pus la închisoare, de aceea l-au trimis în surghiun la Hersona, unde săvârșindu-și rămășița vieții pustnicești, s-a mutat către Domnul,
Tot în această zi, pomenirea celor mai sus Sfinți mărturisitori episcopi de apus, care au fost împreună cu Sfântul Martin.
Stih: Drepte cugetând, bărbați sfințiți,
Foarte cu bucurie la izgonire au fost osândiți.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ardalion glumețul.
Stih: Acum glumeț lăudat a fost Ardalion, nu dedemult,
Căci făcând asemenea ca mucenicii, focul a suferit.
Acesta a fost pe vremea împăratului Maximian, aflându-se prin teatre, și făcând schimile unuia și altuia, și fățărnicindu-se, arăta patimile, și întâmplările celorlalți. Deci fiindcă odată a socotit să se fățărnicească, arătând împotrivirea creștinilor către tirani în vremea muceniciei, pentru aceasta s-a spânzurat singur, și se zgâria; ca și cum nu voia să aducă jertfă dumnezeilor. Deci norodul văzând acestea plesnea cu mâinile, și lăuda prefacerea lui cea iscusită și vitează. Atunci Ardalion a strigat cu glas mare către norod ca să tacă, și așa s-a mărturisit pe sine că este adevărat creștin. Deci ighemonul iarăși l-a sfătuit să-și prefacă socotința dar el nevrând, și rămânând în credința lui Hristos, a fost aruncat într-un cuptor ce era ars cu foc, și așa săvârșindu-se a primit cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Tomaida.
Stih: Pe Tomaida din veacul de aici o ai ridicat,
După Scriptură Părinte, pentru veacul cel așteptat.
Această sfântă Tomaida s-a născut în Alexandria, și bine fiind crescută, și învățată de părinții săi, fu însoțită cu bărbat, și era în casa bărbatului său, cu multă credință, și petrecea cu întreagă înțelepciune și cinste. Și viețuia împreună cu ei și trupescul Părinte al tânărului, care luase luiși noră pe Tomaida. Deci într-una din zile neaflându-se acasă fiul său, pierzătorul de suflete diavol, a băgat în bătrânul, cuget de ocară împotriva nurorii sale, și cugeta să se împreune cu tânăra, toate chinurile uneltind spre împlinirea scopului său. Deci fericita Tomaida, mult sfătuind și rugând pe bătrânul, nimic isprăvea; căci întunecat cu mintea de diavol, luând sabia fiului său, și lovind pe tânăra foarte tare o a tăiat în două; și ea și-a dat sufletul Domnului, și s-a făcut Muceniță pentru întreaga ei înțelepție; iar bătrânul, îndată pierzându-și vederile, umblă prin casă orb. Și dară mergând oarecari spre aflarea fiului său, au aflat pe tânără, zăcând moartă pe pământ; care văzând acestea, și pe bătrânul ce se purtă orb încoace și încolo, și rătăcea prin casă îl întrebau ce este aceasta ce se vede? Iar el descoperind adevărul, și mustrându-se pe sine, că cu mâna sa a făcut uciderea, mai adăugând încă și rugându-se ca să fie dus de ei, la ighemon și să-și primească osânda. Aceștia plecându-se l-au dus pe el la ighemonul și cunoscându-se adevărul, din porunca lui s-a tăiat capul bătrânului. Deci înștiințându-se de acestea Avva Daniil de la schit s-a pogorât la Alexandria, și luând moaștele Sfintei, le-a dus la Schit, și le-a așezat în cimitirul său, pentru că Sfânta s-a nevoit prin sânge și s-a săvârșit pentru curățenie. Și un oarecare din schit, stăpânindu-se de pofta curviei, s-a dus la mormântul fericitei, și luând undelemn din candela ei, și ungându-se, mai luând încă și binecuvântarea ei care s-a arătat lui în vis, deșteptându-se s-a izbăvit de patimă. Deci de atunci și până astăzi frații din acel schit, mare ajutor au pe fericita Tomaida întru războaiele trupului.
Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos:
Tinerii cei ce merseseră din Iudeia în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Cei ce au lipsit pe Hristos de două lucrări și de două voiri, te-au lipsit de scaun, dându-te la izgoniri prea-depărtate, Părinte, care strigai: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Suferind închisorile cele prelungite, ca un păzitor credinței celei fără prihană, ai micșorat întunericul eresurilor, și ai luminat pe credincioși a cânta: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Slavă...
Chinuindu-te cu izgonirile cele prea îndelungate și cu scârbele, nicicum nu te-ai clintit Părinte, ci te bucurai Fericite neîncetat, strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Și acum..., a Născătoarei:
Cel ce negrăit S-a născut din tine, cu două voiri și cu două lucrări, Preacurată, Acela păzește pe cei ce cred într-acest chip, care strigă: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Tinerii cei grăitori de...
Strâmtorându-te de boli și de izgoniri cumplite, și de multe feluri de chinuri, ca un Mucenic ai primit cununa muceniciei, Părinte.
Fiind izgonit, ca unul ce te țineai de departe, ai izgonit din mijloc eresul cel fără dreptate, și te-ai învrednicit fericirii celei zise de Dumnezeu, Părinte Martine.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe tine te-am cunoscut temei Arhiereilor, și stâlp ortodoxiei, și învățător bunei credințe. Drept aceea cu credință te lăudăm, Ierarhe Martine.
Și acum..., a Născătoarei:
Mai sfântă decât oștile cele de sus, și mai înaltă decât Heruvimii ești Maica lui Dumnezeu; drept aceea fă-mă pe mine mai presus de stricăciunea păcatului.
Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Trecut-au peste hotarele...
Făcându-te preasfințit lucrător de cele sfinte, și mărturisitor, și Mucenic, după vrednicie te veselești împreună cu cetele Patriarhilor, Martine prea-alesule. Pentru aceea cu credință te fericim.
Ca un un soare luminos răsărind de la apus către răsărit, ai luminat tot pământul cu razele bunei credințe, și ai izgonit întunericul cel prea-adânc al ereticilor, fericite Martine.
Să stăm în casa Dumnezeului nostru, propovăduind nevoințele, luptele și mărturisirile Părintelui nostru Martin, cugetătorului de cele cerești, și cu dragoste să-l fericim pe dânsul.
Slavă...
Srălucit-a pomenirea ta, Fericite, ca steaua cea de ziuă la marginile pământului, și luminează pe toți, cei ce te laudă pe tine cu cântare, de Dumnezeu mărite, Părinte Martine.
Și acum..., a Născătoarei:
Urmând graiurile părinților, cu credință mărturisim pe Unul din Treime, Care S-a născut din tine în două firi și în două voiri, și pe tine Fecioară curată te mărturisim.
Irmosul:
Hotarele firii le-ai trecut, pe Ziditorul și Domnul zămislind, și ușă de mântuire lumii te-ai făcut. Pentru aceasta de Dumnezeu Născătoare, pe tine neîncetat te slăvim.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘIT