SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Cu Cuvântul Dumnezeieștii cunoștințe, desăvârșit ați mărit popoarele din necunoștință, preaînțelepților Apostoli, și le-ați adus pe dânsele mântuite, către Cuvântul cel ce a strălucit din Tatăl cel nenăscut. Căruia rugați-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Să lăudăm pe Pud și pe Aristarh cel înțelept, și pe dumnezeiescul Trofim, propovăduitorii lui Hristos cei adevărați, căci cu credința dumnezeiescului Dar, au topit iarna înșelăciunii, Și acum s-au sălășluit întru Lumina cea neapusă, ca să culeagă răsplătirile ostenelilor, îndumnezeindu-se de împărtășirea cea negrăită.

Urmând lui Pavel învățătorului celui mărit, închizându-vă în temniță, și primind chinuri, multe primejdii ați răbdat măriților, și prin sabie tăindu-vi-se capetele, desăvârșit v-ați nevoit. Rugați-vă lui Hristos, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești locaș desfătat al lui Dumnezeu, mai slăvit decât cerurile, mărește-mă pe mine, care m-am strâmtorat cu patimile, și m-am strâmtorat întru scârbe, de năpădirile supărărilor, mărește-mă liniștindu-mi cu rugăciunile tale, cele ce mi se vor întâmpla în toate zilele, Preacurată.

A Crucii, a Născătoarei:

Sabie a pătruns inima mea, o Fiule! Zicea Fecioara, dacă a văzut pe Hristos spânzurat pe lemn, și o rupe Stăpâne, precum mai-nainte oarecând a zis Simeon, ci Te scoală și mă slăvește împreună cu Tine, Cel ce ești fără de moarte, pe mine Maica și roaba Ta, rogu-mă.

VEZI: Pentru slujba Sfântului Mucenic Crescent s-a așezat să se cânte întru această seară la Pavecerniță.

CANONUL

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Astăzi credincioșii să pleznim în mâini cu bună credință, bucurându-ne întru pomenirea pătimitorului Mucenic, care s-a chinuit, și a biruit pe stăpânitorul întunericului prin Dumnezeiescul Dar.

Trecând cu vederea nestatornicia celor trecătoare, Mucenice mult-pătimitorule, cu tot sufletul te-ai dat pe tine, la munci și la bătăi, și făcându-te biruitor, stai înaintea lui Dumnezeu purtând cunună.

Slavă...

Zi de bucurie să săvârșim credincioșii prăznuind astăzi, întru pomenirea cugetătorului de Dumnezeu Crescent, și veselindu-ne să cinstim luptele lui cele cinstite.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine Fecioară S-a întrupat Domnul pentru multa bunătate, și pentru noi se vede asemenea ca noi, Cel ce este după fire nevăzut. Pe Carele roagă-L neîncetat Preacurată pentru noi, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Se veselește de tine...

Spânzurându-te, Mărite, prin vitejia trupului ai suferit rănile, arătat dezbrăcându-te de grăsimea stricăciunii.

Te întărea pe tine Iisus, când te luptai cu tărie, Mărite, și sufereai durerile trupului prin gând bărbătesc.

Slavă...

Rănindu-te cu adevărat de dragostea lui Hristos, Crescente mărite, tare te-ai chinuit, necruțând ostenelile trupului.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu cântări cinstite să cinstim pe ceea ce singură între femei negrăit, a născut pe Dumnezeu și Stăpânul a toată lumea.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Arătându-te moștenitor bunătăților celor veșnice, prin mucenicia bunei credințe, mare Mucenice slăvite, stai înainte luminându-te de slava Stăpânului tuturor. Pentru aceasta prăznuim sfântă pomenirea ta pătimitorule Crescente, cerșind ca să luăm prin rugăciunile tale dezlegare greșelilor.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Ridicat pe Cruce...

Fiind spânzurat pe Cruce, cu cuget vitejesc ai răbdat muncile, Mucenice purtătorule de chinuri, pentru că închipuiai patima cea dumnezeiască și curată, prin care am aflat nepătimire.

Stând înaintea tiranilor, ai mărturisit numele Domnului cu credință neîndoită, și te-ai nevoit bucurându-te. Pentru aceasta cu buna credință te cinstim, Crescente.

Slavă...

Urmat-ai pe urmele Mântuitorului, și închipuind mântuitoarele Lui patimi, ai suferit bătăi și moarte silnică, Mucenice purtătorule de nevoințe pururea fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce a născut mai presus de ființă pe Ziditorul tuturor făpturilor pentru facerea de bine a zidirii Sale, Stăpâna cea Preacurată, cu vrednică cuviință se fericește.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Umplându-te de apele Duhului cele de viață, ai uscat pâraiele răutății Mucenice de Dumnezeu insuflate.

Prin moarte câștigând viața cea nemuritoare, izvorăști daruri nemuritoare celor ce cu credință se apropie de tine, Prealăudate.

Slavă...

Nici de sabie, nici de foc, nici de moarte nu te-ai spăimântat viteazule Mucenice Crescente, ci te-ai arătat fără frică, jertfindu-te pentru Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudându-te pe tine prin care ne-am izbăvit de stricăciune, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, și strigăm ție: Bucură-te veselia Mucenicilor.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi ție...

Prin mădularele tale s-a slăvit Stăpânul tău, de Dumnezeu insuflate, pentru aceea acum te mărește cu răsplătire întru semne și întru multe minuni, Mucenice Crescente.

Aprinzându-te de focul dragostei Domnului, prin foc ai primit dumnezeiescul sfârșit Mucenice, arzând înșelăciunea nedumnezeirii celei fără de Dumnezeu, purtătorule de chinuri.

Slavă...

Cinstită s-a arătat înaintea Domnului moartea ta Crescente preafericite, că în mijlocul focului te-ai arătat nears, mărind și slăvind pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe un scaun în chip de foc al Stăpânului tuturor te slăvim Fecioară și ca pe un palat veselitor, și ca pe un sfeșnic și cămară de mire, ca pe o masă primitoare de Dumnezeu, Preacurată.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Preamare îndreptător te-ai arătat nouă Sfinte, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu; drept aceea astăzi te cinstim pe tine Mucenice Crescente, pururea mărite.

Cântarea a 7-a:

Irmos: În cuptorul persienesc tinerii...

Închipuind pe cei trei tineri coconi, Mucenice mărite, te-ai aruncat în mijlocul focului pentru Hristos, și într-însul ți-ai primit fericitul sfârșit, lăudând pe Dumnezeu, Preafericite.

În mijlocul văpăii celei nesuferite ai stătut ca aurul cel lămurit întru credința cea adevărată strălucind, Fericite, și luminând pe cei ce strigă: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

Spânzurându-te pe lemn, te-ai rănit, Mărite, cinstind pe Cel ce Și-a întins mâinile pe lemn pentru noi, din bunătatea Sa, și în cuptor fiind băgat, L-ai slăvit pe Dânsul, Crescente.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai mai sfântă decât Heruvimii, Preacurată, ca ceea ce prin cuvânt ai zămislit pe Cuvântul Tatălui, pe Care lăudându-L strigăm ție: Binecuvântată ești tu între femei, Stăpână fără prihană.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Dorind să vezi pe Hristos te-ai luminat cu podoabele bunătăților, care ți s-au țesut de sus, și stai înaintea Împăratului celui nemuritor, Preafericite, cu veselie strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Prin tăria cugetului ai răbdat moartea cea amară, cocându-te în mijlocul focului ca o pâine dulce a Împăratului tuturor, Mărite, înaintea Căruia stând cu suflet vesel strigi: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Luând de sus de la Dumnezeu Dar, a tămădui bolile și a goni duhurile, rogu-te Mărite, tămăduiește sufletul meu, care totdeauna este bolnav de năpădirile păcatelor ca să strig: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

O minune! Cum ai născut pe Dumnezeu, făcându-Se Om, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită? Cum ai rămas nearsă, primind întru tine focul cel nesuferit? Pentru aceasta cu glasuri de mulțumire te slăvim, și strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Hristos Piatra cea netăiată de mâna cea din marginea unghiului; din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Cu dumnezeiești cuvântări de sfințenie te lăudăm pe tine Mucenice al lui Hristos, ca pe unul ce cu totul bine ai plăcut Împăratului veacurilor, și ai surpat idolii pierzării preavitejește.

Foarte peste fire sunt ostenelile tale, foarte lăudate sunt sudorile tale care ai suferit pentru Hristos. Pentru aceasta te-ai învrednicit slavei celei negrăite, rugându-te pentru noi, care cu bună credință te fericim pe tine, Mucenice.

Slavă...

Astăzi cetatea Mirelor luminat prăznuiește cântând chinurile tale, și primejdiile și luptele, pe care le-ai petrecut vitejește, nevoindu-te pentru Hristos, Mucenice.

Și acum..., a Născătoarei:

Ziditorul soarelui și al lunii, Hristos Domnul, ne-a răsărit nouă lumină din pântecele tău cel purtător de lumină, Fecioară, pe Care roagă-L neîncetat, ca să se lumineze sufletele noastre.

Stihirile Sfântului cele de la Vecernie, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu cuget vitejesc, Crescente preaînțelepte, ai mers către nevoințele ostenitoare, către cursele cele cu multe împletituri, către luptele cele cumplite, nepărtinindu-ți trupul, ci alegând mai bine a muri pentru dragostea cea dumnezeiască. Drept aceea toată Biserica lui Hristos te fericește, săvârșind pomenirea ta, mare Mucenice preamărite.

Cu cruzime șuvițându-te, și împungându-ți-se coastele, și cu mulțime de bătăi rupându-te, nu te-ai lepădat de numele lui Hristos cel cinstit, podoaba pătimitorilor, bună cuviința Bisericii. Pentru aceasta cu laude te cinstim, prăznuind sfântă pomenirea ta, și închinându-ne moaștelor tale.

De dragostea Ziditorului arătat aprinzându-te Crescente, pururea pomenite, ai stătut în mijlocul focului nearzându-te nicicum, și fericitul tău duh l-ai pus în mâinile lui Dumnezeu. Pentru aceasta ai primit cununile biruinței, rugându-te ca să dobândească iertare de păcate, cei ce te laudă pe tine.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ca o Maică a lui Dumnezeu nestricată, curată și cu totul fără prihană, și mai presus de toată sfințenia, nu mă lepăda pe mine cel spurcat și necurat, și aflător de toată lucrarea cea de ocară, și fărădelege și cumplită. Nu mă lăsa să pier de tot, ci mă izbăvește de patimi, și mă mântuiește pe mine, întorcându-mă.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut Doamne, Fecioara și Maica Ta răstignit pe Cruce, s-a spăimântat, și privind a zis: Ce răsplătire Ți-a dat Stăpâne, cei ce s-au îndulcit de Tine cu darurile cele multe; dar mă rog, nu mă lăsa singură în lume, ci grăbește să Te scoli,

LA UTRENIE

CANONUL Sfinților Apostoli.

Facerea lui Iosif.

Cântarea a l-a, glasul al 6-lea:

Irmos: Ca pe uscat umblând Israil...

Cei ce stați înaintea scaunului lui Dumnezeu ca niște slujitori, și ca niște slugi ale Lui, și ca niște luminători înțelegători, cereți luminare nouă celor ce cinstim pomenirea voastră, Apostolilor.

Cela ce pentru milostivire S-a arătat pe pământ, v-a ales pe voi ucenici și slujitori împreună cu alții mulți, ca să vestiți voirea Lui cea dumnezeiască, înțelepților.

Punându-vă întru rânduială cu ceata cea preasfințită a sfinților șaptezeci de ucenici ai lui Hristos, luminați tot pământul spre cunoștință, cu dumnezeiască lumina învățăturilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să împreune Dumnezeu pe cei de jos cu cei de sus, din noianul milostivirii Sale, acum a luat trup din tine Preacurată, și a rămas și după întrupare tot ceea ce a fost.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu este sfânt precum tu...

Fiind împreună cu lăudatul Pavel, împreună cu dânsul ați înconjurat toată lumea ca niște stele cu soarele, gonind întunericul necunoștinței cu lumina sfintei propovăduiri.

Mucenicii Cuvântului arvunind credincioșilor odihna cea fără durere întru cele dintru înălțime, prin mari osteneli ale trupului, au ridicat din mijloc păcatul cel cu durere.

Slavă...

Arătat propovăduind Apostolii pe Dumnezeu Cuvântul cel născut din Tatăl negrăit întru început, cum că S-a întrupat pe pământ, și a defăimat stăpânirile veacului acestuia.

Și acum..., a Născătoarei:

Aplecat-ai cu lapte pe Hrănitorul a toată lumea, care fără stricăciune S-a născut din curatul tău pântece, și a zidit din nou pe oamenii, care erau sfărâmați de stricăciune.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna glasul 1:

Podobie: Mormântul tău...

Ca un luceafăr cu bună podoabă strălucind lumii, ați gonit prin credință, întunericul cel adânc al înșelăciunii, și ați luminat sufletele. Pentru aceasta toată Biserica cea zărită de lumină, cântă astăzi Apostolilor pomenirea voastră cea purtătoare de lumină, slăvind pe Hristos.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Fiind vițe din Via cea purtătoare de viață, v-ați adus struguri, din care ne curge nouă vin de viață, cereștilor învățători, Apostoli ai Domnului.

Și acum..., a Născătoare:

Fiindu-mi mie tărie și scăpare și zid neînconjurat și rugătoare către Dumnezeu, mântuiește-mă de văpaia cea veșnică și de gheenă, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta...

Stâlpii și capiștile cele idolești le-au sfărâmat lăudații propovăduitori de Dumnezeu, zidind cu Darul inimile oamenilor, ca pe un cort căzut prin călcarea poruncilor.

Cu adevărat făcându-vă cai prealăudați ai lui Hristos, tulburând marea nedumnezeirii prin dumnezeiască propovăduire, ați înviat din nou, pe cei ce erau înecați mai-nainte într-însa.

Slavă...

Uitându-vă către Dumnezeu, prin dumnezeieștile voastre cercetări ne-ați mântuit pe noi, care eram întru răutatea nebuniei idolești primejduiți, făcându-vă nouă mântuitori.

Și acum..., a Născătoarei:

Isaia cel sfințit luminându-se oarecând preasfințit cu Dumnezeiescul Duh, a strigat: Iată Fecioara va lua în pântece pe Dumnezeu cel necuprins, întrupat pentru milostivirea Sa.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, Curată, prin rugăciunile tale curăță sufletul meu, care este spurcat de patimile păcatului; că tu ești cea bună, curățire mântuitoare.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea Preacurată, și Maica cea fără prihană văzând pe Mielul pironit pe lemn, glăsuind striga: Laud Cuvinte dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Hristos este puterea mea...

Treimea cea mai presus de ființă și în Trei Lumini, a aprins făclii pe Sfinții Pud, Trofim și pe Aristarh, ca să lumineze pământul cu cuvântul cel dumnezeiesc.

Împreună-călători cu Pavel v-ați arătat înțelepților, răbdând de bucurie împreună cu dânsul multe feluri de izgoniri, multe feluri de chinuri și primejdii de nevoi, pentru viața cea viitoare măriților.

Slavă...

Cu curgerile sângiurilor, prin strălucire, ați sfințit toată zidirea, oprind sângiurile cele spurcate ce se aduceau dracilor, Apostoli ai lui Hristos.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Marea vieții văzându-o.

Preaînțeleptul Trofim și Aristarh, împreună și minunatul Pud, ca niște Apostoli ai Cuvântului, și cinstiți călători împreună cu Pavel, să se laude cu cântări sfințite.

De apele Duhului cu adevărat fiind plini, înțelepților, tot sufletul l-ați adăpat prin învățături, gonind din mijloc văpaia înșelăciunii cu Darul cel dumnezeiesc.

Slavă...

Fiind uniți cu duhul, nu ați avut despărțire nici cu însăși despărțirea trupului, căci împreună cu Pavel propovăduitorul vi s-a tăiat capetele, mărindu-vă împreună cu dânsul.

Și acum..., a Născătoarei:

Străină este zămislirea ta Doamnă, străină și înfricoșată este nașterea cea mai presus de cuget, care ne-a împăcat cu Dumnezeu pe toți cei înstrăinați de la Dânsul, și ne-a dat podoaba cea dintâi.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, Multmilostive.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Arătatu-s-a astăzi praznicul cel cinstit al Apostolilor, luminându-ne pe noi, și gonind întunericul păcatului, celor ce strigăm: Arătatu-s-a lumina și a venit izbăvirea.

SINAXAR

În această lună în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfințitor Apostoli, din cei șaptezeci: Aristarh, Pud, și Trofim.

Stih: Cinstind pe Aristarh ca pe un biruitor.

Care bine s-a nevoit până și de sabie răbdător.

Dară unde te-ai mutat Pude după ce te-a tăiat,

Unde m-am mutat? Decât către slava cea nestricăcioasă am alergat.

Trofim cereasca hrană a dorit,

Și dar hrană sabie s-a făcut celui ce l-a lovit.

Întru a cincisprezecea a lui Aprilie zi,

Aristarh tăierea capului primi.

Aceștia fiind din cei șaptezeci de Apostoli, urmau marelui Apostol Pavel și pătimeau rău împreună cu dascălul lor toate goanele lui, iar după moartea lui li s-au tăiat și acestora capetele de Nero; însă acestea le-a lăsat scrise în limba latinească atot-fericitul Dorotei mergând la Roma, și nu numai de aceștia, ci și de alți Apostoli și de Sfinți și de Prooroci a făcut istorisire, că era pentru iscusința firii sale foarte învățat și mult știut, ca nimenea altul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Crescent cel din Mira Lichiei.

Stih: Spaimă era a vedea pe Crescent în mijlocul focului,

Care socotea grădină veselitoare arderea văpăii.

Întru a cinsprezecea a lui Aprile zi,

Crescent în văpaia focului arzător se săvârși.

Acesta a fost din Mira Lichiei de neam strălucit și minunat, mare la stat, de aceea văzând păgânătatea că se semețește, și legea idolilor se înalță, și pe mulți supuși sub robia rătăcirii, de se închinau celor fără de suflet, el intrând în mijlocul lor, îi dojenea ca să părăsească deșertăciunea, și-i învăța ca să se întoarcă spre Dumnezeu, cel ce se cinstește de creștini, ca un făcător al tuturor și a toată suflarea, și de viață dătător. Iar ighemonul făcându-l becisnic și nenorocit, căci însuși de bună voia lui și-a ales a intra la munci, Sfântul zise, că mai vârtos lucru săvârșitei norociri și cinste este a pătimi cineva pentru Hristos. Și întrebându-l a-și spune întâmplarea, și patria și numele, el pentru toate zicea că este creștin. Deci nevrând nici cu chipul a da cinste idolilor după cum îl sfătuia ighemonul, ci înaintea tuturor mărturisindu-se, și zicând că nu poate trupul a face alta, fără cât ceea ce sufletul se pare, ca și cum se ocârmuiește și se mișcă de dânsul, drept aceea întâi spânzurându-l îl bătură, de aceea îl strujiră, mai apoi făcând foc mare, fu judecat de-l aruncară într-însul, și nestricându-i nimica, nici un păr măcar, și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Tot în această zi pomenirea Sfințitelor Mucenițe femei: Vasilisa și Anastasia.

Stih: Mielului lui Dumnezeu mielușele două s-au junghiat,

Anastasia și Vasilisa, cele ce grumazii spre sabie și-au dat.

Acestea erau din marea cetate Roma, de bun neam și bogate, ucenițe fiind Sfinților Apostoli. Deci după sfârșitul lor, acestea adunând noaptea sfintele lor moaște, și îngropându-le, fură pârâte la răucredinciosul Nero; care aducându-le de față, deodată le-a pus la închisoare. Apoi mai în urmă fiind scoase, și spunând ele că rămân întru mărturisirea lui Hristos, fură spânzurate, și tăindu-li-se sânii, și mâinile și picioarele și limbile, în sfârșit li s-au tăiat și capetele de sabie.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Leonid episcopul Atenei.

Stih: Întuneric mare pe Atenieni a cuprins,

După ce Leonid soarele lor a apus.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Teodor preotul și Pavsolipie.

Stih: Lui Pavsolipie și Teodor preotului,

Dar oarecarele contenitor de scârbe cu adevărat a fost ascuțitul sabiei.

Tot în această zi, cea întru Pasha Domnului Duminica slăbănogului.

Stih: Cuvântul lui Hristos a fost slăbănogului întărire,

Asemenea Darul și cuvântul lui i-a fost spre întărire.

Că Aceluia este slava și puterea în veci, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Dătător de rouă cuptorul...

Cu ploile cinstitei propovăduiri cuptorul necredinței l-ați stins ca niște Apostoli, iar ca niște dumnezeiești pătimitori, ați ars materia cea idolească cu curgerea sângiurilor, pentru aceea vă slăviți, înțelepților.

Ca niște întraripați străbătând tot pământul, prealăudaților Apostoli, dumnezeiasca propovăduire ați semănat în sufletele limbilor, ca niște plugari aleși, și pe toți i-ați adus la Hristos ca niște grâu.

Slavă...

Înfrumuseța-tu-v-ați cu rănile voastre cele frumoase, Aristarhe și Trofime, și străluciți mai mult decât tot aurul cel curat, împreună cu Pud cel cu adevărat minunat, totdeauna rugând pe Hristos pentru noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai Fericită de Duhul cel Sfânt, ca ceea ce ai întrupat pe Vestitorul Sfatului Celui Mare, Cel ce a trimis în lume pe dumnezeieștii Săi Apostoli, ca pe niște fulgere dumnezeiești, ca să lumineze pe cei credincioși, Preacinstită.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Din văpaie cuvioșilor...

Cu secera cea dumnezeiască tăind rădăcinile nedumnezeirii, ați sădit credința cea adevărată și îndreptare desăvârșită în inimile celor cu bună credință, grăitorilor de cele dumnezeiești.

Cu cuvântul cel dumnezeiesc ați ogorât inimile, și semănând sămânța cunoștinței, ați secerat spic cu multă roadă, mulțimea celor ce s-au mântuit, înțelepților Apostoli.

Binecuvântăm...

Turnurile cele nemișcate ale Bisericii lui Hristos, strugurii cei dumnezeiești ai viei celei dumnezeiești, din care curge dulceața vieții, Aristarh, Pud și Trofim, să se cinstească.

Și acum..., a Născătoarei:

Omenirea cea sfărâmată, prin nașterea ta cea nouă, toată o ai înnoit Fecioară, înnoind legile firii mai presus de fire, Maica lui Dumnezeu celui viu, ceea ce ești plină de Dar.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât și jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea...

Puterea vrăjmașului s-a răpit, și a căzut trufia lui cea înaltă, căci Sfinții luptându-se, cu dânsul, prin neputința trupului l-au răsturnat, și pe credincioși i-au mântuit din tirania lui.

Ca țărâna ați zdrobit înșelăciunea, prealăudaților Apostoli, luminătorii lumii, și v-ați arătat cetățeni împreună cu îngerii, cântând dimpreună cu dânșii: Sfânt, sfânt, sfânt este Tatăl și Fiul, și Sfântul Duh.

Apostoli ai Domnului, vindecând bolile trupului și neputințele sufletului, și făcând minuni prea-alese, pe toți cei ce erau întru necunoștință i-ați tras către lumina cea adevărată a cunoștinței. Pentru aceasta vă măriți.

Slavă...

Strălucind dumnezeiască pomenirea voastră, Apostolilor, luminează Biserica lui Hristos, pe care cu dumnezeieștile voastre rugăciuni mântuiți-o de stricăciunea eresurilor, păzind nevătămat pe norodul cel cu bună credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce mai presus de cuget ai născut Lumina cea nesuferită, mântuiește-mă de văpaia gheenei, și aprinde sufletul meu spre dragostea Celui ce a venit să pună pe pământ focul cunoștinței, de Dumnezeu dăruită Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești. Iar prin tine Preacurată S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

LUMINÂNDA zilei și Stihoavna din Triod sau a praznicului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.