SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Fecioare tinerele, cele cu numele bunătăților celor de cinste, și hrănite cu bunătăți, vitejește ați ajuns către hotarul cel desăvârșit al bunei credințe, și acum ați alergat la Cer, rugându-vă lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Fecioare tinerele, arătat cu iscusire ați luat pofta îndumnezeirii a strămoașei Evei, îndumnezeindu-vă, prin neîncetată plecare către Dumnezeu, umplându-vă de dumnezeiască vedenie; și acum rugați-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Ca unele ce au îmbrățișat pe Hristos cu suflet vitejesc, vitezele Mucenițe au plecat pe cel puternic, care a amăgit pe Eva odinioară cu viclenie, și desăvârșit biruindu-l, se roagă lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu care cumplit bolește de patimi foarte rele, tămăduiește-l prealăudată ceea ce ai născut pe Doctorul și Mântuitorul tuturor, Hristos, pe Cela ce vindecă toată slăbiciunea, care a rănit cugetul cel rău al diavolului, și pe noi ne-a scos din moarte.

A Crucii, a Născătoarei:

Junghierea cea fără dreptate, văzându-o Fecioara, Hristoase, tânguindu-se striga către Tine: Fiule preadulce, cum mori fără dreptate? Cum te spânzuri pe lemn, Cela ce ai spânzurat tot pământul pe ape? Nu mă lăsa singură, Făcătorule de bine Multmilostive, pe mine Maica și slujnica Ta, rogu-mă.

LA UTRENIE

CANONUL Sfintelor

Facere a lui Iosif.

Cântarea a l-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Să cântăm Domnului.

Cereți-mi acum Har de la Cer, Mucenițele Domnului, ca să laud pe pământ prăznuirea voastră cea purtătoare de lumină.

Prin Dumnezeiescul Duh rupând fecioarele legăturile doririi cele trupești, sau legat cu Hristos, prin puterea Dumnezeirii.

Slavă...

A putut Veliar să înșele odinioară pe Eva, iar acum s-a rușinat, călcându-se cu adevărat de picioarele voastre, cinstitelor Mucenițe.

Și acum..., a Născătoarei:

Negrăit ai născut pe Cel ce L-a născut Tatăl fără schimbare, și ai aplecat la sâni, pe Cel ce hrănește toată lumea, Stăpână.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Tu ești întărirea...

De ploile Dumnezeiescului Duh adăpându-se fecioarele, au odrăslit spice mucenicești, prin dumnezeiasca lucrare.

Iubind Mucenițele mai mult cele nevăzute, decât cele văzute, au biruit pe dracii cei văzuți și pe cei nevăzuți.

Slavă...

Dorind numai de dragostea și de iubirea lui Hristos, fecioare cinstite, nicicum nu ați avut grijă de dorirea cea pământească.

Și acum..., a Născătoarei:

Rupe Stăpână zapisul cel cumplit al păcatelor mele, ceea ce ai rupt legăturile iadului cu nașterea ta mai presus de fire.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă Duhul meu.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Cu dumnezeiască cuviință logodindu-vă cu Domnul, v-ați adus Lui zestre sângele și junghierea, purtătoarelor de chinuri tinerelor, și după vrednicie ați câștigat dumnezeiasca cămară de Mire, neîncetat umplându-vă de lumină nespusă. Pentru aceasta întru Duhul săvârșind sfântă și cinstită pomenirea voastră, slăvim pe Mântuitorul, și cu credință strigăm: Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe Înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L negrăit Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut, pe cela ce ține lumea, și în brațe ai avut, pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor și Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine Preasfântă Fecioară, și cu credință te slăvesc, ca să mă izbăvesc eu de greșeli, când voi vrea să stau înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruiești, că poți câte voiești.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce, a glăsuit lăcrimând, și cu amar a strigat: Lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea, care o rabzi pentru milostivirea milei. Către care să strigăm cu credință: Milostivește-te spre noi Fecioară, și dăruiește iertare de greșeli, celor ce se închină patimilor Lui.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Dragostele trupului dând loc dragostei celei dumnezeiești, au făcut pe fecioarele lui Hristos locașuri Duhului.

Cu unire cugetătoare de Dumnezeu punându-vă împotriva celor potrivnici, ați câștigat dumnezeiască biruință și v-ați învrednicit dumnezeieștilor cununi.

Slavă...

Lipindu-vă de dragostea Împăratului tuturor, fecioare tinere v-ați suit prin pătimire la dumnezeiască cămara cea cerească.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai întrupat pe Domnul, Doamnă a toată zidirea, pe Care roagă-L Preasfântă Fecioară, ca să ne mântuim de vrăjmașul, cel ce ne domnește.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Luminează-ne pe noi Doamne.

Fecioarele cele cugetătoare de Dumnezeu au mânecat împreună către Hristos, Lumina cea neapusă, și s-au luminat mai mult decât lumina soarelui.

Bărbătește v-ați dat. mădularele spre chinuri, chinuind pe tiranul cu întărirea credinței, vrednicelor de minuni.

Slavă...

Flori sfințite v-ați arătat Mucenițelor, suflând Bisericii bun mirosul Dumnezeieștii cunoștințe prealăudatelor.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă-te Fecioară să-mi fie mie sfârșit bun, ca să scap de chinurile cele fără sfârșit, care mă așteaptă, și să mă mântuiesc.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Bărbătește au răbdat durerile trupului, și chinurile focului, purtătoarele de chinuri și miresele lui Hristos, Hionia, Agapi și Irina, și au primit răsplătire cununa cea frumoasă, slava cea nespusă.

Târându-vă pe pământ ca niște pietre, ați stricat toată zidirea înșelăciunii, cu puterea Cuvântului, și ducându-vă către Biserica cea Sfântă, cu bucurie stați înaintea Stăpânului a toată zidirea, tinere fecioare.

Slavă...

De dragostea cea dumnezeiască înfierbântându-se Mucenița Hionia și viteaza Agapi, bărbătește au intrat în văpaia cuptorului, și mărita Irina rănindu-se cu săgeata, s-a suit la ceruri.

Și acum..., a Născătoarei:

Lepădând Adam hainele cele de piele ale omorârii, prin întruparea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, s-a îmbrăcat cu podoaba slavei cetei dumnezeiești, slăvindu-te cu bucurie ca pe o Maică a lui Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce Te-ai înălțat...

Prin credință întraripându-ți tare sufletul Irino, arătat ai rușinat pe cel viclean, și mulțime de întuneric de oameni ai adus lui Hristos, fericită, și purtând porfiră de sângiuri, te veselești acum împreună cu îngerii.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfintelor Mucenițe fecioare: Irina, Agapi și Hionia.

Stih: Zăpadă ca și când focul la Hionia era.

De care și Agapi a se împărtăși dorea.

Săgeata la locul cel de pace pe tine te-a mutat.

Ca ceea ce tu Irino Muceniță în sângiurile tale te-ai îmbrăcat,

În a șaisprezece a lui Aprilie zi,

Hionia și Agapi prin foc se săvârși.

Pe vremea în care s-a tăiat capul Mucenicului Hrisogon de către Dioclețian pentru mărturisirea în Hristos, aproape de iezerul unde locuia aceste trei surori: Agapi, Irina și Hionia cu un oarecare Zoil, rob al lui Dumnezeu, arătatu-s-a Hrisogon lui Zoil în vis, zicându-i că sfânta Anastasia va să fie la nevoință cu acele trei surori, și cu dânsul să-și săvârșească nevoința muceniciei. Acestea dacă află sfânta Anastasia, urmă după Zoil, și intră la Sfinte, și le sărută, și le slujea apoi. Aflând aceasta Dioclețian, trimise de le aduse, și le-a dat pe seama domnului țârii de le-a muncit, și iarăși s-au dat pe seama altui domn, anume Sisinie care pe Agapi și pe Hionia le-au ars în foc, iar pe sfânta Irina, unul din slujitori umplându-și arcul, și săgetându-o, i-a dat sfârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Filic Episcopul, Furtunat, și Ianuarie Preotul, și Septemin.

Stih: Pătrime de nevoitori, ce prin sabie s-a jertfit,

Acum cu miile de îngeri într-un danț s-au unit.

În al optulea an al împărăției lui Dioclețian și Maximian, a ieșit poruncă pe la toate locurile, ca să se ardă toate cărțile creștinilor. Deci trimis a fost în cetatea Biucan un oarecare Marian, bărbat preaspurcat care a adus înaintea sa pe Filic Episcopul, pe Ianuarie Preotul, pe Furtunat și pe Septemin, și citindu-le porunca împărătească, cerea numaidecât cărțile ce erau la ei. Iar Preasfântul Episcop a zis către el: Scris este o ighemoane: Nu dați cele sfinte câinilor, nici aruncați mărgăritarul înaintea porcilor. Deși în zadar te nevoiești, deși ai cu tine poruncile împărătești. Ighemonul a zis: Lasă vorbele nebunești, și fă voia împăratului, căci întru alt chip, te voi trimite legat la Antipatul. Și Sfântul i-a zis: Precum mă aflu către tine, asemenea și către toți, și către însuși împăratul tău mă voi afla. Atunci închizându-l pe el în temniță, fără de nici o îngrijire l-a lăsat pe el trei zile, apoi scoțându-l, l-a mai cercetat; și legându-l pe el și pe cei împreună cu el, i-a trimis la Antipatul. Acela iarăși cercetându-i, i-a pus la închisoare. Și după șase zile scoțându-i pe ei, i-a trimis legați la eparhul pretorilor. Care după ce i-a primit și i-a îngrozit foarte mult cu multă pază, i-a aruncat pe ei într-o cumplită temniță; și după patrusprezece zile, scoțându-i de acolo, și mai cercetându-i, i-a băgat pe ei într-o corabie împreună cu cai, legați de picioarele cailor; iar sfinții tăvălindu-se, printre picioarele cailor fără să guste hrană sau apă patru zile, mulțumeau lui Dumnezeu, și ajungând la limanul oarecăreia cetăți, au fost cercetați pe ascuns de către creștini. Și de acolo mergând la cetatea numită Tavromenia, și mai înotând pe la Licaonia, au venit la cetatea Eluron. atunci ticălosul acela eparh, dezlegând pe sfinți din legături, cu glas lin le făcea întrebările; iar sfinții grăind dimpotrivă, că nici cărțile nu dau, nici idolilor nu jertfesc, a poruncit să fie tăiați de sabie; și luând hotărârea, după ce a făcut rugăciune li s-a tăiat capetele, și au primit cununile din mâna Domnului.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Leonid, Harisa, Nichi, Galini, Calid, Nunehia, Vasitisa, și Teodora.

Stih: Leonid în sânurile mării aruncat fiind.

A ajuns până la sânurile lui Avraam înotând.

Zicea Harisa: Marea pe mine nu mă îngrozește,

Căci adânc de daruri îmi pricinuiește.

Galini și Nichi în adânc aruncate fiind,

Biruință și liniște din tulburare sunt dobândind.

Pe Calida adâncul mării o a primit,

Frumusețea Mirelui celui iubitor de suflet iubind.

Câștig pe mântuire din adânc aflând.

Înțelepciunea ta, Nunehie ești arătând.

Pe două tinere pântecele mării primind

Care au scăpat de pântecele relei credințe cel flămând.

Acești sfinți Mucenici erau din Elada, și Leonid adică a fost prins în Trizina, începător fiind duhovniceștii cete în zilele de prăznuirea sfintei învieri a lui Hristos, și a fost adus la Corint. Iar Harisa și Nunehia și Maica Nunehiei Vasilisa; și Nichi și Galini și Calis și Teodora, fiind și acestea din Elada, adusu-s-au și ele la Corint, către ighemonul. Care aflând pe Sfântul Leonid că avea neclintită credința în Hristos, a poruncit, să-l spânzure și să-l strujească fără de milă. Și apoi să fie aruncat întru adâncul mării cu cei ce erau împreună cu el. Când atunci se zice, că fericita Harisa cântă strigând precum oarecând Mariam, când s-au aruncat în mare egiptenii: O milă. Am alergat, Doamne, și oaste m-a gonit Doamne, și nu m-am lepădat de tine, Doamne, mântuiește sufletul meu. Iar ceilalți care împreună ascultau și cântau, au ajuns până la mare; și intrând în corabie, îndelungând cântarea, au înotat până la treizeci de stadii; apoi fiind legați cu pietre, i-au scos afară și i-au aruncat în mare; și s-a făcut mucenicia lor cu o zi mai-nainte de Paști.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Irina.

Stih: Mucenița Irina cu pace viețuind,

Nu în pace, ci de sabie este murind.

Aceasta era de loc din Elada. Pe vremea Paștilor, când și Sfântul Leonid a mărturisit cu cei împreună cu el întru aceiași casă de rugăciune slăvind pe Dumnezeu era și Sfânta împreună cu creștinii din acea vreme aci. Deci pârâtă fiind la ighemonul, o a pus la închisoare, din care scoțându-o, și tăindu-i-se limba, și scoțându-i-se dinții, mai în urmă i s-a tăiat și capul.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Mihail Vurliotul, care a suferit mucenicia în Smirna, la anul o mie șapte sute șaptezeci și doi, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Vopsindu-te Mihaile cu curgerile sângiurilor tale.

Te-ai arătat luminat ca zăpada, de nevoința purtătorule mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii evreiești în cuptor...

Fecioarele lui Hristos, înțelepțește nu s-au spăimântat nici de fiarele cele sălbatice care veneau asupră-le, nici de năvălirea cea aprinsă a focului celui nesuferit, nici de tăierea mădularelor, nici de ostenelile cele de multe feluri.

Mielușelele lui Hristos, având ochii inimii către Domnul și Împăratul cel ce mântuiește, au alergat către toată tabăra vrăjmașului, și bărbătește o au biruit.

Slavă...

Purtătoarele de chinuri întinzându-și tot cugetul către Mirele Hristos, au socotit muncile cele amare ca niște desfătări, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Omoară Preacurată păcatul meu cel viu, care omoară sufletul meu, și mă învrednicește să mă împărtășesc vieții celei dumnezeiești, ceea ce ai născut Viața, și pe șarpele l-ai omorât.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Tinerii cei grăitori.

Mielușelele lui Hristos, minunat fiind învățate, cele dumnezeiești, au luat gând bărbătesc în vremea luptelor, nevoindu-se bărbătește.

Fiind întunecat gonaciul de beția păcatului celui întunecat, se purta ca unul ce era de râs, iar fecioarele lui Hristos, se arătau ca lumina.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Fiind împodobite cu haina cea mohorâtă a fecioriei, și primind de la Hristos cununile fecioriei, locuiți în locașurile cele împărătești împreună cu îngerii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuptorul purtând odinioară semnele nașterii tale, nu a ars pe cei trei tineri, precum nici focul Dumnezeirii nu a ars pântecele tău, Maică, Fecioară.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Trecând fecioarelor valurile cele sălbatice ale supărărilor, v-ați îndreptat către limanurile cele dumnezeiești, prin ocârmuirea lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Ca niște stele, ca niște făclii luminătoare, Irina cu Hionia și cu Agapi, luminează din-destul toată plinirea Bisericii.

Cu cetele celor fără de trupuri v-ați împreunat, purtătoarelor de chinuri, și fiind în trup, arătat ați biruit pe vrăjmașii cei fără de trupuri.

Slavă...

Mai mult decât soarele strălucind pomenirea voastră, luminează toată plinirea credincioșilor; pe care o cinstim peste an, fecioare Mucenițe.

Și acum..., a Născătoarei:

Iubitoare de bunătate Fecioară, îmbunează sufletul meu cel înrăutățit cu păcatul, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preabun.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.