SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 5-lea.

Podobie: Preacuvioase Părinte...

Preacuvioase Părinte Ioane vrednicule de minune, rănindu-te cu dorirea cea dumnezeiască a lui Hristos Dumnezeu, Celui ce de voie s-a înstrăinat pe pământ pentru tine, și din Fecioară S-a îmbrăcat cu trup desăvârșit, înstrăinându-te de toate dulcețile lumii, ai alergat către partea cea străină, Preafericite, și viețuind înstrăinat, ai câștigat bunătățile, și cu starea cea de toată noaptea, și cu grija morții, și cu înfrânarea ta înfrânându-ți patimile te-ai arătat râvnitor celor ce mai-nainte de tine s-au nevoit și te-ai preamărit împreună cu dânșii.

Preacuvioase Părinte Ioane preamărite, învățându-te turma dumnezeiescului Hariton, căreia lui celei dumnezeiești ai râvnit, și petrecându-ți viața întru singurătate te-ai învrednicit cinstitei preoții, și ca un vrednic jertfitor ca un miel fără prihană totdeauna te-ai junghiat, și curățindu-te cu razele cele dumnezeiești, și prin cuget luminându-te, te-ai înălțat cu gândul către privirile cele de taină, și către fericirea cea aleasă.

Preacuvioase Părinte Ioane, Preafericite, întărindu-te de puterea Treimii, ai scăpat de toată stricăciunea ereticilor, și prin vederea și dumnezeiasca lucrare te-ai lipit de cel înființat înțelepte și ai ajuns la toate cele dorite, către cea desăvârșit dumnezeiască slavă, și după sfârșitul tău cu adevărat ai dobândit cele vrednice și te bucuri împreună cu cetele îngerești, strălucind împreună cu dânșii, și stând înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceasta adu-ți aminte de cei ce fac după vrednicie pomenirea ta, vrednicule de minune.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Înfricoșată și preamărită este și mare taină, căci Cel neîncăput în pântece S-a încăput, și Maica după naștere, dacă a născut dintr-însa pe Dumnezeu întrupat iarăși a rămas Fecioară. Aceluia să-i grăim laude, cu cuvioșii să cântăm: Slavă ție Hristoase Dumnezeule, Cel ce Te-ai făcut Om pentru noi, slavă Ție.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând dedemult Fecioara Maica și preafericita Mireasă, pe Mielușelul și Fiul său ridicat pe Cruce, plângând striga: Vai mie Fiul meu! Cum mori cu firea, Cel ce ești Dumnezeu fără de moarte.

VEZI: Pentru slujba Sfântului Pafnutie s-a așezat să se cânte întru această seară la Pavecerniță.

LA PAVECERNIȚĂ

CANONUL

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Cânt ție Doamne Dumnezeul meu...

Veniți să săvârșim prăznuirea cea de peste an a pătimitorului Pafnutie, lăudându-l cu cântări luminate, și să slăvim pe Cel ce l-a încununat pe el.

Ca un luminător ai strălucit în lume slujitorule a lui Iisus, fericite Pafnutie; pentru aceasta prăznuim astăzi sfințită pomenirea ta.

Slavă...

Cu dogme ai luminat pe poporul cel prea-ales Ierarhe, și ai băut paharul Domnului prin sabie chinuindu-te foarte tare.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru cântări te cinstim pe tine Fecioară ca pe un munte netăiat, din care s-a arătat Hristos Piatra cea netăiată de mână, după vrednicie te fericim.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Arcul celor puternici...

Cu sfințite cântări cinstind astăzi cea prealăudată sfințită pomenirea lui Pafnutie purtătorului de chinuri, veselindu-ne duhovnicește să ne bucurăm.

Ungându-ne cu dumnezeiescul untdelemn, care izvorăște din moaștele tale Pafnutie, îl punem credincioșii ca pe un zid nesfărâmat și neclintit împotriva dracilor.

Slavă...

Întărindu-te cu puterea lui Hristos, ai propovăduit dumnezeiasca lege, în mijlocul celor fărădelege și chinuindu-te după lege, ai primit cununa biruinței, Mucenice.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Maică neispitită de nuntă, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul, și L-ai născut întrupat ca pe un Dumnezeu împreună și Om.

Sedealna, glasul al 4-lea,

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Roșindu-ți în sânge cinstită podoaba ta, te-ai adus pe tine jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, Pafnutie mărite. Zdrobit-ai semeția cea fără putere a dracilor, veselit-ai pe îngeri cu lupta ta cea tare. Pentru aceasta nu înceta rugându-te să ne mântuim noi.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Acoperit-au cerurile...

Acum veselindu-ne toți prăznuim, dănțuind împreună cu Arhanghelii și cu îngerii, săvârșind pomenirea ta, Mărite, purtătorule de chinuri Pafnutie.

Slăvitu-te-ai cu adevărat de Darul cel dumnezeiesc, și împreună cu îngerii stând acum înaintea Stăpânului, adu-ți aminte de noi Mucenice Pafnutie.

Slavă...

Cu cuget nespăimântat și viteaz, ai răbdat muncile și durerile, Fericite, și cu adevărat ai primit cununile din mâna Împăratului tuturor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pruncă ceea ce ești mai aleasă decât cetele Heruvimilor, și ceea ce pe Dumnezeu cu trup ai ținut în brațe, bucură-te Născătoare de Dumnezeu nenuntită.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cela ce ai răsărit lumina...

Cela ce ne-ai arătat nouă pomenirea viteazului mai luminată decât soarele; slavă Ție, slavă Ție Iisuse Fiul lui Dumnezeu.

Cu preasfințite cugete și cu minți credincioase lăudăm pomenirea ta, slăvind pe Hristos, Mucenice mărite.

Slavă...

Nici de sabie, nici de fiare, nici de foc, nici de moarte nu te-ai spăimântat Mucenice, strigând: Slavă ție Iisuse Fiul lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Glasul îngerului aduce ție Fecioară zidirea neîncetat: Bucură-te ceea ce ai născut pe Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Strigat-am mai-nainte...

La toate marginile pământului s-a vărsat Darul ce ți s-a dat, pătimitorule preamărite; pentru aceasta toți cu credință slăvim pe dătătorul Hristos.

Sluga cea foarte mare a Treimii, Pafnutie, s-a arătat groaznic puterilor celor potrivnice, gonindu-le pe ele, și luminând adunările credincioșilor.

Slavă...

Cu minuni și cu semne te-a mărit pe tine Hristos, pătimitorule, și tuturor te-a dat doctor, preafericite Pafnutie. Pentru aceea cinstim sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă-te pentru slugile tale Dumnezeului nostru Celui ce S-a întrupat din tine Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe toți de supărările șarpelui cele de multe feluri, Mireasă a lui Dumnezeu.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Preoțind mai întâi cu suflet curat, și pe urmă pătimind cu minte preatare, ai plăcut lui Dumnezeu. Drept aceea petrecând întru cele cerești Părinte, dănțuiești cu Mucenicii, și te bucuri împreună cu Ierarhii, sfințite Mucenice, preafericite Pafnutie.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Cel ce ai mântuit din foc...

Sicriul moaștelor tale Pafnutie, s-a dat toiag de putere credincioșilor împotriva dracilor, dând vindecare îndestulată, celor ce strigă: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Cu bună credință noi pământenii săvârșind pe pământ ziua ta cea prealăudată, purtătorule de chinuri, strigăm: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Biserica lui Hristos dobândind acum ca o comoară sicriul moaștelor tale Pafnutie, cu veselie strigă: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce a primit în pântece negrăit și mai presus de ființă pe Dumnezeu cel neschimbat, Care a vorbit cu oamenii, pentru milostivire, aceleia cu credință să ne închinăm, ca ceea ce una este Maică a Domnului binecuvântată.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Hristos Dumnezeu cel ce...

Luminata prăznuire a purtătorului de chinuri strălucește acum ca o zi arătătoare de lumină și prealuminoasă, pe care toți săvârșindu-o cu dragoste, strigăm: Popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Bărbătește te-ai nevoit, Preafericite, stând în priveliște, și ai primit răsplătire semne de biruință, cântând neîncetat Stăpânului Hristos și slăvindu-L pe El întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu adevărat frumos te-ai arătat întru multe lupte, Sfințite Mucenice, ca cel ce te-ai împodobit cu haină sfințită, roșită cu sângele tău, și ai primit de la Dumnezeu cunună în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe ceea ce fără sămânță a zămislit în pântece, și a născut pe Hristos cel singur Milostiv și Mântuitor nouă celor pizmuiți de vrăjmașul cel viclean, să o lăudăm ca pe o singură Născătoare de Dumnezeu întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Cela ce S-a văzut în chip de înger în cuptorul cel cu foc la cuvântătorii de cântare, pe Hristos Dumnezeu lăudați-L tineri, preoți bine-L cuvântați, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Eva adică prin boala neascultării, blestem în lăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toți te slăvim.

Dai din-destul dar, purtătorule de chinuri, tuturor celor ce cu credință merg la dumnezeiască Biserica ta, și laudă în cântări pe Mântuitorul și Domnul, și prăznuiesc pomenirea ta, pururea pomenite.

Roagă-te întru pomenirea ta Domnului, ca prin mijlocirile cele preasfințite să fie Milostiv tuturor credincioșilor ortodocși, care de pretutindenea aleargă cu credință a săvârși dumnezeiasca ta prăznuire, nebiruite purtătorule de chinuri, Mucenice.

Slavă...

Prin rugăciunile tale Părinte alină tulburarea, care învăluiește Biserica, și se ispitește să răzvrătească prin suflările eresurilor, căile cele drepte ale Dumnezeului nostru, și să ridice pacea, întru-tot, mărite Mucenice.

Și acum..., a Născătoarei:

Propovăduit-au Proorocii semnele nașterii tale Preacurată, alcătuindu-ți numiri minunate, unii într-un chip, alții într-alt chip; pentru că ai născut celor din iad Viața care a stricat puterea morții.

Stihirile Sfântului cele de la Utrenie, glas 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Zidurile cele cu tărie ale necredinței le-ai surpat cu răbdarea ta, purtătorule de chinuri al Domnului, și ai primit biruință din cer înțelepte Pafnutie; deci nu înceta rugându-te, pentru cei ce cu credință săvârșesc sfântă și cinstită pomenirea ta.

Cu credință cinstim sfintele tale patimi, care prin ostenelile mucenicești le-ai săvârșit cu bucurie pentru Hristos, Cel ce a suferit răstignire, și cu bucurie prăznuim întru cântări sfântă pomenirea ta, de trei ori fericite Pafnutie.

Sicriul moaștelor tale sfințite Mucenice al lui Hristos, ca un râu izvorăște râurile tămăduirilor, și adapă inimile tuturor credincioșilor, celor ce vin totdeauna către dânsul, și laudă patimile tale Pafnutie.

Slavă..., Și acum... a Născătoarei:

Ceea ce ești bucuria cetelor cerești, și pe pământ oamenilor tare folositoare, Preacurată Fecioară, mântuiește-ne pe noi cei ce scăpăm la tine. Că întru tine nădejdile, după Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu ne-am pus.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioara cea Preacurată și neispitită de nuntă, văzând pe Cruce pe Stăpânul și Ziditorul oamenilor, cu amar tânguindu-se și suspinând striga: Ce este aceasta, ce văd, preadulcele meu Fiu? Laud îndelungă răbdarea Ta.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului Ioan,

Cântarea a l-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Din tinerețe întărindu-te cu nădejdea cea către Dumnezeu, ai alergat către Dumnezeul Cel Bun, fericite Ioane, nevoindu-te cu înfrânările cele mai alese ale călugăriei.

Fiind plin de Dar bogat, și purtător de lumină, sălășluindu-te în locuri cinstite, cinstit ai petrecut, ducând suirile către faptele cele bune, Fericite.

Fiind îndreptat cu tăria Duhului, ai alergat la grădina purtătorului de Dumnezeu Hariton, întru care petrecând, ai fost lucrător de cele sfinte.

Slavă...

Înstrăinându-ți cugetul tău de cele pământești, Preacuvioase, pe acesta l-ai pironit întru bunătățile cele cerești, Ioane, și ai dobândit de acolo lumina cea prealuminoasă.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine Preacurată de Dumnezeu dăruită S-a arătat nouă Soarele dreptății Hristos, și cu lumina a luminat pe cei ce ședeau din început întru tăria întunericului.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Veselească-se de tine...

Prin înfrânare omorându-ți cugetul cel trupesc, te-ai apropiat de Duhul cel Făcător de viață, Părinte Ioane.

Slavă...

Lumina cea dumnezeiască și izvorâtoare de lumină, arătat s-a sălășluit în inima ta, Părinte Ioane fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu singură celor de pe pământ mai presus de fire, te-ai făcut mijlocitoare de cele bune, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta bucură-ne strigăm ție.

Irmosul:

Se veselește de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Rănindu-ți sufletul de dumnezeiasca dorire, Fericite, te-ai înstrăinat, și lăsând îndestularea mâncării, și desfătarea vieții, cinstit ai locuit în părțile cele străine, și prin durerile înfrânării veștejindu-ți trupul tău, și petrecând în sihăstrie bărbătește, ai ajuns către săvârșirea faptelor celor bune, Preacuvioase Ioane. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel smerit Fecioară, care acum se cufundă ca un fără de ocârmuire, în viforul ispitelor vieții, ceea ce ești cu totul fără prihană, și se arată plin peste măsură de povara păcatelor, și se primejduiește să cadă în fundul iadului, apucă înainte, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunea ta cea fierbinte, și îl mântuiește dându-i liman bine liniștit, ca să strig ție cu credință: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să-mi dea mie iertare de greșeli, că pe tine te am nădejde eu robul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Din sângiurile mele Om Te-ai făcut, iar din sângiurile Tale pe oameni i-ai îndumnezeit, și Te-ai pogorât ca un Preabun căutând pe cei ce s-au stricat prin mâncare, strigat-a dedemult cu plângere cea fără prihană, plângând pe Hristos, când era spânzurat pe Cruce. Pe Care văzându-L omorât vărsa izvoare de lacrimi, zgâriindu-și obrazul și slăvindu-L pe Dânsul.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Pentru dragostea chipului tău...

Hrănindu-te în părțile cele de Dumnezeu luminate, și luminându-te cu vărsarea luminii Părinte, ai viețuit întru înfrânări și în faptele cele bune, de Dumnezeu înțelepțite.

Înstrăinându-te de patrie și de ai tăi, și prin nevoința cea de bunăvoie, luând Crucea, te-ai apropiat către Hristos, de Dumnezeu înțelepțite Fericite.

Slavă...

Arătându-te tuturor mort, prin purtarea cea de viață purtătoare, cu înfrânare ai petrecut, către care te-ai și mutat Ioane preaînțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel mai presus de fire S-a sălășluit în pântecele tău cel primitor de Dumnezeu Fecioară, Acesta și după naștere cu puterea cea dumnezeiască te-a păzit pe tine Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Prin singurătate câștigându-ți cuget curat Părinte, prin puterea Sfântului Duh ai scăpat de cursele vrăjmașului.

Slavă...

Întru Darul cel dumnezeiesc, întru înțelepciune și întru învățătură arătată de Dumnezeu petrecând, ai fost preot sfințit, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Toate neamurile cu bună credință te fericesc pe tine Preacurată, ca pe ceea ce ai născut mai presus de fire pe Cuvântul cel cu adevărat Fericit.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție...

Făcându-te râvnitor Dumnezeieștii înțelepciuni, te-ai încununat de la dânsa cu cununa darurilor, și cu toate chinurile ai fost ucenic al lui Hariton cel purtător de lumină.

Slavă...

Prin lucrarea faptelor celor bune, punându-ți picioarele tale pe piatra lui Hristos, te-ai suit către Dumnezeu înțelepte, punând suirile în inima ta cu cuget dumnezeiesc, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin nașterea ta, de blestemul maicii noastre Evei celei dintâi ne-am mântuit, căci tu Maică Fecioară născând pe Hristos, în locul acestuia, ai izvorât tuturor binecuvântare.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

SINAXAR

În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ioan Paleolavritul, adică de la Lavra cea veche.

Stih: Câștig nou pe Ioan Paleolavritul l-au aflat îngerii.

Și de aflarea lui sau bucurat.

Acesta de mic pornindu-se de pofta dumnezeiască s-a lipit de Dumnezeu, și părăsind desfătarea și mândria lumii, și înstrăinându-se de la patria sa și de la rudeniile sale, și ridicând Crucea, a mers în țară străină și necunoscută, pentru Domnul, care s-a înstrăinat și s-a născut în pământ străin, și sosind la cinstitele locuri, a mers la mănăstirea fericitului Hariton. Și săvârșind tot felul de faptă bună, s-a mutat din cele deșarte către veșnicele și fericitele lăcașuri. Iar de vreme că acest preacuvios Ioan a viețuit întru acea peșteră veche, slujind în biserica peșterii, pentru aceea și al vechii peșteri a fost numit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Pafnutie.

Stih: Pe Pafnutie cel ascuns în mormântul pământului,

Nu se cade a-l ascunde în mormântul tăcerii cuvântului.

Întru a nouăsprezecea zi,

Pafnutie în Domnul adormi.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Socrat și Dionisie, care cu sulițe împunși s-au săvârșit.

Stih: Cu sulița trupul Celui Preaînalt dedemult împungând,

Împunge și acum pe doi Mucenici încă viețuind.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Gheorghe mărturisitorul episcopiei Antiohiei.

Stih: Gheorghe ca o mare arătură de pământ,

S-a mutat, tot felul de bunătăți în sine având.

Acest sfânt era pe vremea luptătorilor de icoane, din pruncie fiind dat lui Dumnezeu. Și pentru covârșitoarea lui bunătate s-a hirotonisit episcop Antiohiei din Pisidia. Deci fiindcă cu viclean sfatul diavolului s-a pornit eresul luptătorilor de icoane, și se trimite-au scrisori pretutindenea, ca cu grăbire toți episcopii să meargă la Constantinopol, s-a dus și acesta care neplecându-se a se face de un cuget cu ereticii și a se lepăda de închinăciunea sfintelor icoane, fu osândit la surghiune și la rea pătimire, întru care și murind s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Trifon arhiepiscopul Constantinopolului, căruia i se face soborul lui în Sfânta Biserică cea mare.

Stih: Trifon cel ce ura hrana, de Dumnezeu dorind.

În lăcașul lui Dumnezeu de față acum se află stând.

Tot în această zi, Cuviosul Simeon egumenul sfintei mănăstiri Filoteu din muntele Atonului, cel ce avea o singură haină, și umbla desculț care a fost și ctitor, în același munte al Flamuriei Sfintei Treimi, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Desculț Simeoane fericite umblând.

Peste șarpele ce a înșelat pe oameni te afli călcând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: În cuptorul persienesc...

Cu puterea cea dumnezeiască ca cu o haină îmbrăcându-te, ai putut scăpa de toată năpasta ereticilor, Preafericite, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

Domnul cel ce S-a înstrăinat pe pământ pentru noi, Acesta întru înstrăinare arătat te-a păzit pe tine, ca pe cel ce strigai: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești lăcaș sfințit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te; căci prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată ești tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Și cu trupul și cu sufletul, și cu bună credință înfrumusețându-te Cuvioase, te-ai făcut organ dumnezeiescului cuget, și cel mai de aproape al poruncilor, și trâmbița cântării celei curate, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântam pe Tatăl...

Mutându-te către viața cea nemuritoare și către fericirea cea fără sfârșit, te-ai învrednicit a dobândi bucuria cea nestricăcioasă, Fericite, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Scuturând praful morții prin nașterea ta cea dumnezeiască, ne-am făcut nestricăcioși Preacurată, căci ai născut curată Stăpână, Viața cea firească și adevărată, și pururea fiitoare. Pentru aceasta toți te fericim pe tine Marie Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil gurile leilor, cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credință strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Prin înfrânare, mutându-te către Hristos, ai câștigat preafericit sfârșit, Părinte Ioane, și după moarte te-ai sălășluit întru viața cea fără pătimire și fără durere.

Slavă...

Învrednicindu-te a te sălășlui în pământul celor blânzi, Părinte, te-ai făcut asemenea sihaștrilor și bărbaților celor purtători de Dumnezeu, cu care împreună arătat ai și dobândit fericită îndulcire, Preacuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Izvorul nemuririi ne-ai izvorât nouă Fecioară născând pe Hristos apa curăției, cu care ne curățim de toată spurcăciunea păcatului, Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

STIHOAVNA Praznicului.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.