SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am..., Punem Stihirile pe 4 glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Primăvara adevărului, luminat a sosit, și înnoiește făptura, cu creștinească cunoștința lui Hristos, Dătătorul de viață; pentru că arătat fiind luminat la minte, viteazul Domnului, a călcat semeția vrăjmașilor. (De două ori)

Împăratului veacurilor tu fiind ostaș, înțelepte, toate taberele celor fărădelege ai surpat, Gheorghe de trei ori fericite, tare viteaz te-ai arătat, cu Darul cel dat ție de la Dumnezeu, de minuni făcătorule. Pentru aceasta roagă-te să ne mântuim noi.

Curgeri de tămăduiri dai, celor ce aleargă la tine, Gheorghe de trei ori fericite; și ajutător sufletelor și trupurilor tu ești, celor ce vin cu caldă credință la acoperământul tău, vrednicule de minune Mucenice al lui Iisus, podoaba purtătorilor de chinuri.

Slavă..., glasul 1, a lui Anatolie.

Al marelui Împărat, ostașule Gheorghe, bucură-te și te veselește; că lui Dumnezeu bine ai plăcut. De toate negrijindu-te, viață veșnică ai aflat în ceruri, și trupul tău toată boala de la oameni gonește; că Hristos pe cate L-ai iubit, Acela te mărește pe tine, Fericite.

Și acum..., a praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Casa Eufratului...

Bucură-te de bucuria cea mai presus de minte, căreia te-ai învrednicit Gheorghe de trei ori fericite, de la Hristos Ziditorul, ca un Mucenic neosebit.

Stih: Dreptul ca finicul va înflorii, și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.

Bucură-te cela ce ești mare începător al cetelor pătimitorilor, și tuturor credincioșilor scăpare și zid, bine biruitorule Gheorghe.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Mântuiește-mă de nevoile, cele ce tulbură acum smerit sufletul meu, ca un mărit mai întâi stătător, Mucenic al lui Hristos, Gheorghe.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Toate neamurile plesniți cu mâinile, strigați lui Dumnezeu Mântuitorul nostru, că pe lemn S-a înălțat, și în mormânt pogorându-Se, iadul a prădat și a sculat pe morții, cei ce au strigat Lui: Slavă Mântuitorule înfricoșatei Învierii Tale, prin care ai mântuit lumea.

Și acum..., a praznicului.

Troparul, glasul al 4-lea.

Cu nevoință bună te-ai nevoit prin credință, purtătorule de chinuri al lui Hristos, și păgânătatea muncitorilor ai mustrat, și jertfă bineprimită lui Dumnezeu te-ai adus. Pentru aceasta și cunună de biruință ai luat, și cu rugăciunile tale Sfinte, tuturor le dat iertare de greșeli.

Slavă..., Și acum... a praznicului.

LA VECERNIA CEA MARE

Citim Catisma, Fericit bărbatul... Slava dintâi. Iar de va fi Sâmbătă seara, Catisma toată.

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 8. Stihirile praznicului 3, și ale Sfântului 5, glasul al 4-lea, însăși podobie.

Ca pe un viteaz între Mucenici, purtătorule de chinuri Gheorghe, adunându-ne astăzi te lăudăm pe tine; că alergarea ai săvârșit, credința ai păzit, și ai luat de la Dumnezeu cununa biruinței tale. Pe Care roagă-L, ca să mântuiască de stricăciune și din nevoi, pe cei ce săvârșesc cu credință pururea cinstită pomenirea ta.

Întru înțelepția ta cea tare nădăjduindu-te, de bunăvoie ai alergat la chinuri ca un leu, Mărite. Că neuitându-te la trup, ca la cel ce era să se strice, de nestricăciosul suflet înțelepțește te-ai grijit. Și cu multe feluri de chinuri de munci te-ai aprins, ca niște aur lămurit de șapte ori, Gheorghe.

Împreună cu Mântuitorul ai pătimit, și cu moartea morții lui de bunăvoie, Mărite, urmând, împreună cu Dânsul împărățești prealuminat, cu porfiră de sânge luminat fiind îmbrăcat, și cu sceptrul chinurilor tale înfrumusețat; și cu stemă de biruință împodobit, în veacurile cele nesfârșite, mare Mucenice Gheorghe.

Cu zaua credinței și cu pavăza Darului, și cu sulița Crucii fiind întrarmat, de cele potrivnice nebiruit ai fost Gheorghe. Și ca un dumnezeiesc viteaz, taberele dracilor biruind, cu îngerii dănțuiești, și pe cei binecredincioși aperi, sfințindu-i, și-i mântuiești când te cheamă.

Ca pe o stea mult-luminoasă, ca pe un soare strălucitor te știm pe tine, ca pe un mărgăritar de mult preț, ca pe o piatră strălucitoare, ca pe un fiu al zilei, ca pe un viteaz între Mucenici, și ca pe un apărător credincioșilor în primejdii te lăudăm, săvârșind pomenirea ta, purtătorule de biruință Gheorghe.

Slavă..., glasul al 6-lea:

După vrednicia numelui ai viețuit ostașule Gheorghe, că luând Crucea lui Hristos pe umeri, bine ai lucrat pământul cel înțelenit de înșelăciunea cea diavolească; și credința idolilor cea spinoasă dezrădăcinându-o, ai sădit vița dreptei credințe. Drept aceea izvorăști vindecări credincioșilor din toată lumea, și te-ai arătat drept lucrător al Treimii. Rugămu-ne ție, roagă-te pentru pacea lumii, și pentru mântuirea sufletelor noastre.

Și acum..., a praznicului.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și Paremiile.

Din Proorocia lui Isaia citire:

Cap. 43, Vers. 9.

Acestea zice Domnul: toate neamurile s-au adunat împreună, și se vor aduna boierii dintru ei. Cine va vesti acestea întru dânșii, sau cele din început cine auzite le va face vouă? Aducă-și mărturiile sale, și să se îndrepteze și să asculte și să zică adevărul. Fiți mie mărturii, și eu sunt martor, grăiește Domnul Dumnezeu. Și pruncul pe care am ales, ca să știți, și să credeți, și să cunoașteți că Eu sunt; mai-nainte de Mine n-a fost alt Dumnezeu, și după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, și nu este afară de Mine mântuitor. Eu am vestit și am mântuit, și am defăimat, și n-am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii, și eu martor Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt, și nu este cine să scoată din mâinile Mele, face-voi și cine va întoarce aceasta. Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuiește pe noi, Sfântul lui Israil.

De la Înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3, Vers. 1.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor. Și mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire, și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii, și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit și în vremea cercetării sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, și vor stăpâni noroade, și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul; și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, Vers. 10.

Drepții în veci vor fi vii, și de la Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Drept aceea vor lua împărăția podoabei și stema frumuseții din mâna Domnului; că cu dreapta Sa, va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întări făptura cu arme spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăca-va în loc de platoșă dreptatea, și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită bunătate; și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va ridica război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din praștia mâniei cea zvârlitoare de pietre, pline vor cădea grindine. Înfierbânta-se-va asupra lor apa mării, și apele cele mari repede vor curge. Stava împotriva lor Duhul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei; și va pustii tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Ascultați dar împărați, și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Ascultați cei ce stăpâniți mulțimi, și cei ce vă trufiți întru noroadele limbilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea și puterea de la Cel Preaînalt.

LA LITIE

Stihirile glas 1, ale lui Anatolie.

Luminatul viteaz Gheorghe, întru mărită chinuirea sa, puterile cele de sus veselește. Și împreună cu dânsele și pe credincioși i-a ridicat, să prăznuiască pe pământ, bucurându-se acum și împreună cu noi, cei ce ne-am adunat pentru dânsul, să prăznuiască, că a venit ca o slugă al lui Hristos. Pentru aceasta după vrednicie să-l cinstim pe dânsul, ca pe cel ce se roagă neîncetat Dumnezeului tuturor, să ne dăruiască nouă mare milă.

Cu vitejeștile chinuri lucrând cele mai bune, ostenelile rodurilor tale, lui Hristos le-ai adus, preafericite Mucenice Gheorghe; cu credința dorul întărindu-ți, cu nădejdea frica lepădând, cu dragostea cele cerești ai dobândit, prealăudate. Deci îndrăzneală având, cu rugăciunile cele bineprimite, cere sufletelor noastre pace, și curățire de păcate, și mare milă.

Al marelui Împărat, ostașule Gheorghe, bucură-te și te veselește, că lui Dumnezeu bine ai plăcut, de toate negrijindu-te, viața veșnică ai aflat în ceruri, căci trupul tău toată boala de la oameni gonește; că Hristos pe Care ai iubit, Acela te preamărește pe tine, Fericite.

Glasul al 4-lea.

Veniți iubitorilor de Mucenici, cântare de laudă să aducem lui Hristos, Celui ce a înviat din mormânt; că astăzi primăvara cea înțelegătoare a răsărit nouă dând flori cuvântătoare, pomenirea cea a toată lumea a înțeleptului marelui Mucenic Gheorghe; ale cărui răni pomenind, luăm izvoare de tămăduiri. Pentru care și acum pe dânsul rugăm, să se roage neîncetat Mântuitorului Hristos, ca să dăruiască pace lumii, și sufletelor noastre mare milă.

A lui Anatolie.

Toate neamurile bateți cu mâinile, strigați lui Dumnezeu Mântuitorului nostru, că pe lemn S-a înălțat, și în mormânt pogorându-Se, iadul a prădat; și a sculat pe morții, cei ce au strigat Lui: Slavă Mântuitorule înfricoșatei Învierii Tale, prin care ai mântuit lumea.

Cununa slavei pe capul tău ți-a pus, de cunună purtătorule Gheorghe; că pe vrăjmașul cel nevăzut, precum Pavel striga, nevăzându-l l-ai surpat, biruitor făcându-te amăgirii lui. Slavă Mântuitorule înfricoșatei Învierii Tale, prin care ai mântuit lumea.

Laudă de cântări împreună dănțuind să aducem lui Hristos iubitorului de Mucenici; Că pe tiranul vrăjmaș, măritul viteaz biruindu-l l-a surpat. Pentru aceasta toți să cântăm cu glasuri neîncetate: Slavă Mântuitorule înfricoșatei Învierii Tale, prin care ai mântuit lumea.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ioan Monahul.

Să arate cu clipeala cele drepte, zis-a Solomon, genele oamenilor, că se va milui, cel ce vede cele drepte, de la Hristos Dumnezeu, mai-nainte a grăit, și acestea luându-le în urechi, o mult-pătimitorule Gheorghe! Învățăturilor Stăpânului ai urmat. Și celor fărădelege dându-te pe tine ai răbdat, jertfele înșelăciunii le-ai scuipat ca pe niște spurcate, că trupul ți-ai dat pentru dragostea Ziditorului, să se taie tot din mădulare, și Veliar mai vârtos tot rușinându-se s-a rănit, văzându-te pe tine purtătorule de cunună prea înflorit. Pentru aceasta locuind în curțile Domnului tău cu puterile cele de sus, roagă-te lui Hristos purtătorule de chinuri, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Laudă noroadele cu psalmi și cu cântări, a ta preamărită pomenire Gheorghe; că cu bună cuviință a strălucit, și de lumină purtătoare este, și împodobită cu mărire și cu Dar. Pentru aceasta și dănțuiesc acum cetele îngerești, și măresc mucenicii cu Apostolii, nevoințele vitejiilor tale Mucenice, și laudă și slăvesc pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce te-a preamărit pe tine. Pe Care roagă-L să mântuiască, și să lumineze sufletele noastre.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori, și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.

Îmbrăcat fiind întru toată arma lui Hristos te-ai aflat Gheorghe, celor ce nu te căutau pe tine, că cu dragostea cea pentru Hristos fiind aprins, și batjocorind amăgirea cea stricătoare de suflete, a dumnezeilor celor deșerți; ai strigat celor fărădelege: Atunci, voi fi ostaș Împăratului meu Hristos; că nici fiarele, nici roatele, nici focul, nici cuțitele nu pot să mă despartă pe mine, de dragostea lui Hristos Dumnezeului nostru. Pe Care Îl laud și Îl slăvesc, împreună cu Tatăl și cu Duhul.

Stih: Sfinților celor din pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înșii.

Nebăgând seamă de uneltele de munci cele de multe chipuri, și de feluri de chinuri, și de arma cea înfricoșată, purtătorule de cunună Gheorghe, alergarea bunei credințe mucenicește o ai sfârșit. Pentru aceasta prealuminată pomenirea ta, cu flori de cântări o încununăm, și cinstitele tale moaște cu credință le sărutăm. Ci ca un purtător de strălucire, stând înaintea Scaunului lui Hristos Dumnezeului nostru, roagă-te să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Studit.

Pe diamantul răbdării cel înțelegător, duhovnicește să-l lăudăm fraților, pe măritul Mucenic Gheorghe; pe care ca pe cel aprins cu dragostea pentru Hristos, primejdiile l-au bătut, și muncile l-au strujit; și feluri de chinuri i-au topit trupul cel din fire stricăcios. Că a biruit dorul pe fire, prin moarte îndemnând pe doritorul, să meargă la doritul Hristos Dumnezeu, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Și acum..., a Praznicului.

La binecuvântarea pâinilor.

Tropar, glasul al 4-lea.

Ca un izbăvitor al celor robiți, și celor săraci folositor, neputincioșilor doctor, împăraților ajutător, purtătorule de biruință mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre. De două ori.

Și Născătoare de Dumnezeu Fecioară... O dată.

Și citire a Cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de două ori. Slavă..., al Sfântului, Și acum..., iar al Praznicului.

După întâia Catismă: Sedealna Praznicului, Slavă..., Și acum..., aceeași.

După a doua Catismă: Sedealna Sfântului, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Iată a răsărit primăvara Darului, strălucit-a Învierea lui Hristos tuturor, și împreună cu dânsa s-a ivit acum, ziua cea cu totul prăznuită, și de lumină purtătoare, a Mucenicului Gheorghe. Veniți toți purtând făclii, dumnezeiește luminat să prăznuim.

Slavă..., glasul acelaș.

Podobie: Ceata îngerească...

Urând oștirea cea de pe pământ Mucenice, ai dorit de slava cea din ceruri, și ai răbdat dureri și moarte cumplită. Pentru aceasta aducând laudă lui Hristos, prăznuim preasfântă prăznuirea ta, preafericite Gheorghe.

Și acum..., a Praznicului.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

De dragostea Stăpânului cea fierbinte, fiind aprins, prin bărbătească înțelepție cămările înșelăciunii le-ai surpat, și în priveliște pe Hristos ai mărturisit, de biruință purtătorule fericite Gheorghe, Mucenice mărite, pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 8-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Semănând cu osârdie sămânța dumnezeieștilor porunci ai împărțit săracilor toată bogăția ta cu bună credință, în locul acesteia agonisindu-ți, Mărite, slava lui Hristos. Pentru aceasta nădăjduindu-te, spre lupte mergi și spre dureri lungi, Mucenice Gheorghe. Și părtaș făcându-te patimii, Celui fără patimă, și sculării și Împărăției Lui împărtășindu-te, pentru noi acum te rogi.

Și acum..., a Praznicului.

Apoi treptele, Antifon 1. al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea.

Dreptul ca finicul va înflori, și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.

Stih: Răsădit fiind în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru va înflori.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Nimic nu este acoperit...

Învierea lui Hristos văzând.

Psalm 50.

Slavă..., glasul al 2-lea,

Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Gheorghe Milostive curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira glasul al 6-lea.

Astăzi toată lumea se luminează cu razele purtătorului de chinuri, și Biserica lui Hristos cu flori împodobindu-se Gheorghe, strigă către tine: Sluga lui Hristos, folositorule prea-calde, nu înceta a te ruga pentru noi către Domnul.

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, și ale Sfântului două pe 8.

CANONUL Sfântului.

Cântarea 1-a, glasul 1:

Irmos: Ziua învierii...

Mai presus decât soarele a strălucit pomenirea ta acum, Mucenice viteazule al lui Hristos; căci ca niște raze prealuminoase, strălucirile minunilor în tot pământul luminat le-ai vărsat, de lumină purtătorule Gheorghe.

Însuți oștitorule, mult-biruitorule, viteazule al lui Hristos, dă-mi mie ca să laud chinurile și vitejiile tale, care le-ai suferit bărbătește pentru dragostea lui Hristos înțelepte sfărâmându-te, Căruia și viezi bucurându-te.

Alt David nou te-ai arătat în războaie vitejește vrednic de mână; că precum acela pe Goliat, și tu pe împotrivă-luptătorul l-ai biruit, surpându-l cu săgețile cuvintelor tale, încununate Gheorghe.

A Născătoarei:

Cât este de înfricoșată, negrăită și minunată nașterea ta cea frumoasă, Fecioară; căci ca pe un prunc pe Dumnezeu cel cu totul desăvârșit L-ai hrănit cu sânii trupește; preamărită auzire! Hrănitoarea de Prunc, Maică fără bărbat.

Alt CANON al Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea:

Irmos: Întru adânc a așternut...

Pe cei ce cu prea-călduroasă credință, și cu dragoste te cheamă pe tine Mucenice al lui Hristos, purtătorule de cunună Gheorghe, stând cu totul luminos înaintea cinstitului Scaun, al Celui ce stăpânește toate, cu rugăciunile și cu folosirile tale, păzește-i.

Semănătură de bună rodirea lui Dumnezeu te-ai făcut Gheorghe, prin muceniceștile fapte fiind arat, și ca o bogăție însuflețită în visteriile cerești te-a pus Marele ostașilor pe tine, ca pe cel ce vitejește te-ai oștit.

Tare și cu răbdare te-ai pornit spre lupte, de tine însuți fiind chemat, preafericite Gheorghe; și întorcând înapoi tabăra cea cumplită a tiranilor, rugători pentru toți cei ce te cheamă pe tine, te-ai făcut.

Slavă...

Fericita viață cea ascunsă întru Hristos acum primind mărite Gheorghe, pentru care te-ai nevoit până la sânge, roagă-te să se mântuiască, cei ce te laudă pe tine cu credință, de toată primejdia, purtătorule de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Cer cuvântător te-ai arătat Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai încăput în pântece pe Cuvântul cel Ceresc, prin Care toate s-au făcut, Cerul și pământul și cele mai presus de acestea. Pentru aceasta cu îndrăzneală te roagă, să se mântuiască, cei ce te laudă pe tine.

Catavasie: Ziua învierii...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Veniți să bem băutură...

Strălucitu-ne-a nouă preamărită pomenirea slugii lui Hristos, cea împreună mergătoare cu Învierea Lui; întru care adunându-ne credincioșii, luminat să prăznuim.

Veselește-te pământule și Cerule, munții și toate dealurile săltați, pentru că râuri de minuni varsă nouă de sus Mucenicul Gheorghe.

Tot pământul și seminția omenească, și Cerul împreună se bucură și oastea îngerească, că mai întâiul ostaș al lui Hristos Gheorghe acum de pe pământ merge la Cer.

A Născătoarei:

Veselește-te și te bucură Marie, că de a și trecut ieri ca o sabie prin inima ta Crucea Fiului tău, dar ca dintru o cămară din mormânt a răsărit.

Alt Canon,

Irmos: Înflorit-a pustiul...

Cu cununa pătimirii strălucind, Mărite, roagă-te Mântuitorului și Dumnezeu, să mântuiască pe cei ce te cheamă pe tine cu bunăcredință, de toată nevoia, Fericite.

Cu bogate străluciri fiind luminat preaînțelepte, gonești întunecoasa mâhnire și negura patimilor de la noi, cei ce cu credință te lăudăm pe tine.

Slavă...

Cu nădejdea fiind întărit, și cu dragostea și cu credință îngrădindu-te Gheorghe, și cu puterea lui Hristos puternic făcându-te, înșelăciunea idolilor ai surpat.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cel ce a luminat marginile, Preasfântă, L-ai născut cu trup pe Cel fără de trup; și care mai-nainte de toate este împreună fără de început cu Tatăl. Pentru aceasta pe tine Născătoare de Dumnezeu, cu credință te cinstim.

Catavasie: Veniți să bem băutură...

Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Cu chipurile bunei credințe bărbătește purtându-te și înșelăciunea păgânătății surpând Mucenice, ai călcat întărâtările vrăjmașului, că cu dumnezeiască râvnă mintea aprinzându-ți, ai stins semeția tiranilor cea fără de Dumnezeu. Pentru aceasta după vrednicie ai luat cunună, răsplătire pentru munci și dai tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credință, purtătorule de chinuri Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă... asemenea.

Pământeasca bogăție cea de pe pământ, împărțindu-o tuturor, Mucenice înțelepte, bogăția cerească ai moștenit cu ostenelile tale; căci cu preacurata Cruce, ca cu o platoșă te-ai îmbrăcat, și cu dânsa ai rușinat întărâtarea tiranilor. Pentru aceasta cu rugăciunea dai celor ce te roagă pe tine dumnezeieștile daruri, și hărăzirile de tămăduiri, purtătorule de chinuri Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a praznicului.

Cântarea a 4-a:

Irmos: La dumnezeiasca strajă.

Întrecut-a pe împărăteasa despre amiază-zi, cea mai dinainte, înțelepte, acum împărăteasa Alexandra, că mirându-se a alergat la înțelepciunea ta. Pentru aceasta stă împreună cu tine Mucenice, dea-dreapta lui Dumnezeu, ca o împărăteasă.

Dovedirile limbii tale nesuferindu-le păgânul, a poruncit să te bată peste gură, defăimându-o, Gheorghe; măcar că aceasta lovindu-se, ca un chimval împotrivă a răsunat, strigând: Unul Hristos este Dumnezeu nemincinos.

Adevărate prietene al lui Hristos, mai-marele pătimitorilor lui; prealuminate luminătorule al lumii; stea prealuminoasă; sfeșnice preastrălucit; păzitorule neadormit al celor ce te cinstesc pe tine, păzește-ne pe noi, Mucenice Gheorghe.

A Născătoarei:

Iată ai și născut Curată, și Fecioară ai rămas întru aceasta. Minune mult-minunată cu adevărat! Înfricoșată, străină auzire! Că pe Dumnezeu Împăratul tuturor purtându-L în brațele tale, cu sânii L-ai hrănit ca pe un prunc, pe Hristos dătătorul de hrană, Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Venit-ai din Fecioară.

Lăudăm vitejiile tale, preafericite Gheorghe, prin care ai surpat capiștile idolești, și ai stricat toată înșelăciunea drăcească, Preafericite.

Afânează tulburarea ispitelor și a primejdiilor, și toată bântuiala dracilor o gonește de la cei ce te laudă pe tine ca pe un ostaș al lui Hristos, vrednicule de minune.

Slavă...

Răsărit-ai ca o stea purtătoare de lumină Gheorghe cu vitejia sufletului, și cu tăria credinței, întunecarea înșelăciunii gonind, și mântuind pe cei ce te laudă pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuirea cea înființată Fecioară ai născut, care cu bogata milostivire și cu firească bunătate mântuiește pe om, și chipul cel stricat iarăși îl zidește.

Catavasie: La dumnezeiască strajă...

Cântarea a 5-a:

Irmos: Să mânecăm cu mânecare...

Cinstită Învierea Mântuitorului, cea de praznic, o laudă Biserica săltând, și mutarea purtătorului de chinuri acum cântând; căci aceste două bunătăți împreună merg.

Mărește străină minunea ta izvorâtorule de minuni, bunul Glicherie, al cărui bou cu minune l-ai înviat, și pe el Domnului tău jertfă vie l-ai adus.

Ca să laud mărirea ta umple-mi gura mea de laudă, dând har și minții mele Gheorghe; că se bucură duhul meu când cântă ție.

A Născătoarei:

Preacurată cum ai fost hrănitoare de prunc, și Fecioară mai presus de cuvânt, nu mă pricep de această a ta înfricoșată taină! Deci, cinstind nașterea ta, mă închin ție preasfântă a mea Stăpână.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce ești luminarea celor...

Ca cel ce ai mucenicească îndrăzneală către Stăpânul, cere cu osârdie mântuire celor ce te laudă pe tine, de neputințele sufletești mântuindu-i cu rugăciunile tale, Mucenice purtătorule de chinuri, preafericite Gheorghe.

Cu îngereștile cete împreună dănțuind ca un Mucenic, și de mărirea cea nemuritoare și fericită purtătorule de cunună fiind plin, pe cei ce aleargă la acoperământul tău, din întreitul val și din vifor, scoate-i.

Slavă...

Mântuiește-ne pe noi de toată nevoia ca un Milostiv, gonind tulburarea păcatului și a primejdiilor cea de multe feluri; rugăciunile lui Gheorghe slugii Tale primindu-le Hristoase.

Și acum..., a Născătoarei:

Datoria strămoașei Eva, Maica lui Dumnezeu, tu ai plătit născând pe Mântuitorul lumii cu trup îmbrăcat din tine. Pentru aceasta toți te fericim pe tine Fecioară ceea ce ești cu Dar dăruită, cu totul fără prihană.

Catavasie: Să mânecăm...

Cântarea a 6-a:

Irmos: Pogorâtu-te-ai în cele mai de...

Iată rânduneaua una cea veselă Gheorghe, de Dumnezeu adunate noroade; te umple pe tine de harul primăverii minunat. Deci împreună cu veselia lui vă veseliți toți.

Chinurile muncilor celor iuți suferindu-le, acelea le-ai socotit ca niște desfătări, răbdând ai răbdat, cântând Mărite; și glasul rugăciunilor tale, ca întru o învârtire de tunet a răsunat.

Veselește-te și saltă ceata pătimitorilor, aflând acestei prăznuiri de acum începător pe Gheorghe, și vă bucurați împreună cu dânsul ca David, că a Domnului este ziua aceasta.

A Născătoarei:

Și ai născut, și iarăși curată ești ca și întâi, înfricoșată și negrăită naștere, Maică Fecioară care nu știi de mire, pe Cel mai presus de ani, Care S-a făcut Prunc cum suntem noi, născându-L mai presus de minte.

Alt Canon,

Irmos: De adâncul greșelilor...

Mai presus de fire și de cuvânt și de cuget, sunt lăudate neîncetat bărbățiile vitejiei tale, preafericite Mucenice Gheorghe.

Împreună-vorbitor cu oastea cerească, Fericite fiind, și dumnezeiască arătare cât este cu putință văzând pe cei ce te cinstesc pe tine cu credință, mântuiește-i.

Slavă...

În tot chipul fiind adus lui Dumnezeu, și strălucirile minunilor luând, daruri împarți, celor ce le trebuiesc preafericite Gheorghe.

Și acum..., a Născătoarei:

Acum la tine scap Preacurată, mântuiește-mă prin rugăciunile tale și mă păzește, că poți câte voiești ca o Maică a Celui ce toate le poate.

Catavasie: Pogorâtu-Te-ai în cele...

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit bunei credințe, spicele faptelor bune adunându-ți ție. Că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri, și chinuindu-te prin sânge, pe Hristos ai luat. Și cu rugăciunile tale Sfinte, tuturor le dai iertare de greșeli.

ICOS:

Pe Împăratul Hristos, Cel ce și-a pus sufletul Său pentru viața lumii, dorind ostașul, s-a grăbit să moară pentru Dânsul, și râvnă dumnezeiască mare în inimă având, însuși pe sine s-a adus. Deci și noi toți pe dumnezeiescul Gheorghe acesta, ca pe un cald folositor să-l lăudăm cu credință, ca pe cel ce este mărită slugă lui Hristos, și a urmat cu adevărat Stăpânului său, și roagă pe Mântuitorul ca să dea tuturor iertare de greșeli.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și treia, pomenirea Sfântului și Măritului marelui Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință.

Stih: Gheorghe cel ce în războaie pe vrăjmași era tăind,

De vrăjmași prin sabie acum se taie voind.

În a douăzeci și treia zi sabia a tăiat.

Grumazul lui Gheorghe cel lăudat.

Măritul acesta minunatul vestitul marele Mucenic Gheorghe, a fost în vremea împăratului Dioclețian, trăgându-se din Capadocia, de neam strălucit și luminat, din ceata ostașilor ce se chemau tribuni; iar când vru să mărturisească, era la cinstea dregătoriei de comis, adică eparh, sau ighemon, sau stratilat. Deci, având împăratul gând să pornească războaie a supra creștinilor, dete poruncă să se cinstească cu cinstiri împărătești și cu daruri, cei ce se vor lepăda și vor părăsi pe Hristos. Iar cei ce nu se vor supune poruncii, să aibă a lua moarte silnică. Atunci Sfântul acesta fiind de față, se propovădui la arătare că este creștin, mustrând deșertăciunea și neputința idolilor și râzând de cei ce credeau într-înșii. Deci, neplecându-se nici cu amăgiri, nici după făgăduințele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi îl loviră în pântece cu o suliță. Și când îi înfipse sulița în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliței s-a întors înapoi și a rămas Sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ce era țintuită cu fiare ascuțite, fu pornită dintr-un câmp spre o vale, și rupându-se trupul tot bucăți, iarăși cu ajutorul dumnezeiescului înger fu sănătos. Și stând Sfântul înaintea împăratului și a lui Magnentie, care ședea alături cu el pe scaun unde făcea jertfă la idoli, și văzându-se sănătos și fără nici o rană, trase pe mulți spre credința în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Și venind către Hristos și Alexandra împărăteasa, mărturisi pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Deci crezură și alții mulți în Hristos, văzând că Sfântul ieși sănătos dintr-o varniță cu var în care era băgat. După aceasta îi pătrunseră picioarele cu încălțăminte de fier ce era cu piroane, și fu silit să alerge. Și iarăși puseră de-l bătură, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnetie cerând semn ca să învieze pe un mort, din cei ce erau îngropați, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morți, și făcând Sfântul rugăciune deasupra mormântului, o minune! Învie mortul și se închină Sfântului, și slăvi Dumnezeirea lui Hristos. Și întrebând împăratul pe mort cine este, și când a murit? Zise că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani și mai mult, și cum că ardea în foc atâția ani pentru rătăcirea idolilor. Pentru care minune crezând mulți, și înmulțindu-se spre credință, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era și Glicherie, căruia îi murise boul, și l-a sculat Sfântul. Dintru care minune adeverindu-se și el că crede în Hristos, luă cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăți cu săbiile. Deci, venind mulți către Hristos pentru aceasta ce vedeau, și încă pentru că Sfântul Mucenic Gheorghe intrând în capiștea idolilor, porunci unui chip idolesc cioplit, ca să spună de este el Dumnezeu, și de i se cade să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând răspunse, că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos. Și dintr-aceasta se tulburară idolii toți și căzură și se sfărâmară. Care neputând-o răbda cei ce credeau într-înșii, prinseră pe Sfântul și-l duseră la împăratul, și cerură degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe Sfântul și pe Alexandra împărăteasa cu sabia, deci Sfântului i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniță, și-a dat sufletul la Dumnezeu. Și se face pomenirea lui în sfânta sa biserică mucenicească ce este la locul ce se zice Deuteron. Însă trebuie să povestim oarecare parte din cele multe minuni ale Sfântului. În părțile Siriei se află o cetate numită Ramei, întru care era o biserică zidită pe numele marelui Mucenic Gheorghe. Deci neaflându-se acolo baie de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, și se făcea multă nevoință la aflatul lor, și cu adusul. Deci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată și întărită credință la Sfântul marele Mucenic Gheorghe, cumpără și ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuți și înfrumusețați, și pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia, să ducă și pe acela, pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese de se duse. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea și se ruga Sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Deci aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă Sfântul în chip de Voievod, și-i zise: De ce ești tristă femeie? Spune-mi; iar ea îi spuse pricina întristăciunii, și Sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: Unde-ți este voia să se pună stâlpul? Și ea răspunse: De-a dreapta parte a Bisericii. Și Sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea stâlpul văduvei, (după cel întâi). Și ridicând Sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: ajută și tu, și ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, și cu îndreptarea Sfântului sosi stâlpul mai înainte de celelalte, și dimineața se află la liman. Care văzând Vasilicos, căci așa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat și mai vârtos dacă văzu și scrisoarea, care rânduia și locul, unde trebuia să se pună. Deci mulțumind lui Dumnezeu, cerea și de la Sfântul iertăciune pentru greșeala neascultării, și luând și el prin vedenie iertăciune de la Sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalți, în locul care poruncea scrisoarea cea însemnată de Sfântul. Care stâlp stă și până în ziua de astăzi întru neștearsă pomenirea femeii, și întru mărirea Sfântului pentru preamărita minune. Iar minunea ce s-a făcut la Mitilin înfricoșează tot gândul și tot auzul. Căci întru acest ostrov este o biserică a marelui Mucenic Gheorghe, foarte slăvită și vestită. Și este obicei de se strânge la ziua Sfântului mulțime multă de norod în toți anii, de fac la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Crit, loviră fără veste la vremea Privegherii pe câți aflară în biserică, și îi luară legați, împreună cu câți au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulți scăpase. Deci pe cei ce i-au prins, i-au dus la Crit, între care era și un tinerel, pe care l-a dăruit lui Amira, celui ce era maimare peste agareni, saracinul acela ce-l prinsese. Și trecând câtăva vreme, până se plini anul, de ajunse iar la prăznuirea preamăritului Mucenic, așa tânărul acela slujea lui Amira; iar părinții lui nelăsându-și obiceiul lor și nici nemulțumitori pentru pierderea copilului fiind, ci punându-și nădejdea la Dumnezeu și mulțumind Sfântului, și făcând praznic după obicei ieșiră ca să cheme la masă pe cei ce aveau chemați; iar Maica copilului întorcându-se la biserică, căzu jos la pământ, plângând, și rugând pe Sfântul, ca să-i izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va ști, cu atotputernicul și dumnezeiescul Dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic spre ajutor, netrecând cu vederea lacrimile femeii, foarte degrab sosi fără aripi la Crit. Deci după ce-și sfârși femeia rugăciunea, șezând oaspeții la masă, pomeni bărbatul femeii la masă întâi ajutorul Sfântului, și stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnezeu se făcu minune mare și preamărită și mai am putea zice necrezută, la cei ce nu știu lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dară însă când va cugeta cineva și va socoti pe Avacum, că din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme se afla din Ierusalim la Babilon, nu se va arăta necredincios nici de aceasta. Că în ceasul acela ce pusese tânărul vin în pahar, și gătea ca să dea lui Amira în Crit, o preamărită minune! Se află în Mitilin, dând maicii sale vinul; pe care văzându-l toți cei ce erau la masă, se minunară. Deci întrebându-l de unde și cum se află în mijlocul lor? El zise: Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Crit, m-am răpit de un bărbat preamărit, și punându-mă pe calul lui, ținând cu mâna cea dreaptă paharul, și cu stânga ținându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeți în mijlocul vostru. Acestea auzindu-le și văzându-le, se miră de acea mare minune. Și sculându-se de la masă, au dat laude și mulțumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, slăvind pe atotmăritul său Mucenic. La locul Paflagoniei, este o biserică vestită a Sfântului marelui Mucenic Gheorghe, căruia îi zic cei de loc Fatrinon. Deci, această biserică fusese dintru început mică, și era să cadă și neîntâmplându-se prilej, ca să se poată drege sau a se zidi de iznoavă, se făcu o minune ca aceasta. Oarecând strângându-se acolo copii de se jucau, pe unul dintr-înșii îl biruiau toți ceilalți și-l ocărau; iar el întorcându-se către biserica Sfântului zise: Sfinte Gheorghe, învrednicește-mă să biruiesc, și voi aduce în biserica ta o plăcintă bună. Și îndată apucându-se copilul cu ceilalți, îi birui, nu numai odată și de două ori, ci de multe ori. Atunci mergând copilul la muma sa, se rugă, ca să se dea Sfântului darul ce s-a făgăduit. Iar femeia iubindu-și copilul, și mai vârtos pe Mucenicul, făcu îndată ceea ce-i zise, și o a dat copilului. Deci el luându-o se duse de o puse în lăuntrul Bisericii înaintea Altarului, și ieși afară. Și îndată sosind patru neguțători călători, merseră în biserică, ca să se roage, și dacă găsiră plăcinta mirosind și mergându-i aburii, ziseră între dânșii: Aceasta nu-i trebuie Sfântului, ci să o mâncăm noi, și să dăm pentru dânsa tămâie, care dacă o mâncară, nu puteau să iasă afară din biserică. Deci punând acolo fiecare câte câțiva bani, tot se opriră; atunci au dat un galben, și se rugau Sfântului, să-i lase să iasă. Și nici așa nu putură să iasă din biserică, oprindu-se din putere nevăzută; iar dacă puseră toți acei patru câte un galben de aur, se rugară cu mare căldură, și ieșiră neopriți. Iar dacă ieșiră ziseră: Sfinte Gheorghe, scumpe îți vinzi plăcintele, nu vom mai cumpăra altă dată de la tine, ci și tu pentru aceasta ne iartă. Însă într-această biserică s-a făcut nespuse minuni, și se fac până în ziua de astăzi, și nu numai la aceasta, ci și la Ipochefalon, și la alte case de rugăciune ale Sfântului.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Valerie.

Stih: Dumnezeiescul cap al lui Valerie l-a răpit

Prin sabie, călăul cel cu cap înrăutățit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici, Anatolie, și Protoleon Stratilații.

Stih: Anatolie prin tăierea capului apunând,

Răsăritul luminii celei înțelegătoare a Domnului este văzând.

Protoleon Mucenicul lui Hristos tăiat fiind,

Spre Hristos, ca leul întru puterea sa este nădăjduind.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Atanasie cel dintre fermecători.

Stih: Atanasie pe a capului tăiere,

Sufletului celui bolnav o a aflat străină vindecare.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Glicherie plugarul.

Stih: Grumazul tău ca un pământ, iar sabia ca un plug închipuind.

Prea potrivit le judec Glicherie lucrătorule de pământ.

Tot în această zi, Sfinții Donat și Terinos, care prin sabie s-au săvârșit.

Stih: Terine împreună cu Donat de sabie secerându-vă,

Amândoi vă faceți lui Dumnezeu mănunchiuri străine bucurându-vă.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Gheorghe, care a mărturisit în cetatea Ptolemaidei, la anul o mie șapte sute nouăzeci și doi, care de sabie bucăți tăiat s-a săvârșit

Stih: Gheorghe acum împreună cu Gheorghe cu adevărat,

Noul împreună cu cel vechi aici s-a alăturat.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Lazăr Bulgarul, care s-a chinuit la anii o mie opt sute doi.

Stih: Lazăre tu nenumărate chinuri ai suferit,

Pentru doritul Hristos, pe care l-ai iubit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Cel ce a mântuit pe tineri...

Doresc a lăuda minunile tale, și foarte mă spăimântez; căci când voi să le număr acestea, mai mult decât nisipul se află în mulțime. Deci primește pătimitorule această a mea scurtă laudă.

Nu este nici pământ, nici mare, nici cetate, nici pustietate, unde să nu se verse cu adevărat izvoarele cele pline ale minunilor tale Mucenice; că numele tău cel minunat în tot pământul se cântă.

Spăimântatu-s-a oastea îngerească de patima ta Voievodule, de tine mirându-se, și Împăratul îngerilor a iubit frumusețea ta Mucenice. Pentru aceasta împreună cu Dânsul pururea a împărății te-a învrednicit.

A Născătoarei:

Prealuminate cortule cel de Dumnezeu lucrat, sfeșnice cu totul de aur, năstrapă, sicriule, Biserică întru care Dumnezeu locuiește, toiag, care minunat ai crescut, Maică fără de bărbat, pe noi rugătorii tăi păzește-ne, cea cu multe numiri, Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Porunca cea potrivnică...

Urmând Stăpânului tău, Mucenice, de bunăvoie ai alergat la lupte, Mărite, și biruință luând, Bisericii lui Hristos păzitor ai fost, pe aceea pururea păzindu-o cu folosințele tale.

Ca un Mucenic nebiruit, ca un purtător de chinuri, ca un apărător al credinței neînfruntat, fă-te acum turn neclintit celor ce te laudă pe tine preaînțelepte Gheorghe, îngrădindu-i cu rugăciunile tale.

Slavă...

Înțelepțește ai semănat dumnezeiasca sămânță, și o ai înmulțit, udându-o cu curgerile sângelui tău, Fericite, și cu sârguirea ostenelilor, și cu fecioară Maică l-ai născut. Pentru aceasta pe tine Născătoare de Dumnezeu toate neamurile te slăvim.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Catavasie: Această numită și sfântă...

Cântarea a 9-a:

Irmos: Luminează-te, luminează-te...

Rouă preadulce munților picurați; și tu, muntele cel mai ales sfânt săltează. dănțuiește acum și te bucură luminat, că ai aflat, preaputernic păzitor de multe, pe marele Gheorghe.

Laudă acum împreună toate moștenirile neamurilor, binecuvântând cântă, și cu un glas strigă: Bucură-te Mântuitorul credincioșilor și bucuria. Bucură-te și tu, lauda purtătorilor de chinuri, Gheorghe preaminunate.

Loviturile cu toiege, strujirile și bătăile cu vine de bou, încălțăminte-le cele de fier, groapa cu varul le cinstesc, și altele câte ai răbdat, pătimind Mucenice al lui Hristos, toate le fericesc, și roata o sărut.

Dimitrie Mucenice, împreună cu lăudatul Gheorghe, că amândoi sunteți buni, nici acum nu părăsiți, păzind locul acesta pururea. Și toate mulțimile ispitelor împrăștiindu-le amândoi.

A Născătoarei:

Slava, frumusețea și podoaba credincioșilor, veselia îngerilor și mântuirea lumii, Preacurată Maica lui Hristos Dumnezeu, pe cei ce aleargă la acoperământul tău, păzește-i Stăpâna mea.

Alt Canon,

Irmos: Fiul Părintelui...

Neîncetat roagă pe Domnul, pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Fericite, ca pe un Mucenic al lui Hristos, ca pe cel ce ai biruit pe tiran, ca pe un gonitor al viclenelor duhuri, ca pe un neadormit păzitor, ca pe un folositor nerușinat.

Răsplătiri pentru chinuri din-destul ți-a dăruit ție Stăpânul tuturor; Căruia stându-i înainte cu îndrăzneală mucenicească, de trei ori fericite, și cu veselie, pe cei ce te cheamă pe tine cuprinzând păzește-i.

Slavă...

Pământul te-a acoperit, și Cerul te-a primit, și s-a deschis ție ușa raiului adevărat; întru care cu bucurie purtătorule de chinuri dănțuind și locuind, pe cei ce te laudă cu credință, cu rugăciunile tale păzește-i.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine cortul mărturiei mai-nainte te-a închipuit Preacurată, întru care tăblițele și năstrapa și sicriul cel de aur era. Că precum acela pe acelea, așa și tu pe Cuvântul Cel fără de început, în pântece L-ai încăput întrupat, Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie: Luminează-te, luminează-te...

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Primăvara ne-a strălucit nouă, luminată și dumnezeiască învierea Stăpânului, care ne trece pe noi de pe pământ la Paștile cele cerești, cu care împreună strălucește și pomenirea cea cu raze luminoase a preaslăvitului Mucenic Gheorghe, pe care luminat să o săvârșim, ca să ne învrednicim Dumnezeiescului Dar de la Hristos Mântuitorul. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Veniți toți, cei ce prăznuim învierea cea luminată și slăvită, iarăși să prăznuim și luminată pomenirea Mucenicului Gheorghe, și să-l încununăm pe el cu flori de primăvară, ca pe cel ce este nebiruit, ca să luăm cu rugăciunile lui mântuire de necazuri, împreună și de greșeli.

Pe tine însuți te-ai adus Celui ce ți-a dat ție viață cu totul desăvârșit, Preafericite, ca un prinos viu și însuflețit, și jertfă bineprimită, și preacurată. Pentru aceasta te-ai făcut rugător prea-călduros, din tulburare scoțând pe toți, cei ce te laudă cu credință Mucenice, și te cheamă pe tine Gheorghe.

Sămânța Cuvântului cea semănată în curat sufletul tău, lucrând-o cu dinadinsul, o ai înmulțit cu durerile chinuirii, și înțelepțește fiind pus în cereștile jitnițe, ai aflat nestricată desfătare, de care acum săturându-te Fericite cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, pe cei ce te laudă pe tine, mântuiește-i.

Mucenice al lui Hristos, purtătorule de chinuri, pe cei ce sunt în feluri de nevoi mântuiește-i cu rugăciunile tale, de toată primejdia scăpându-i; și gonind cumplită mâhnirea cea stricătoare de suflet, și dar și milă nouă cerându-ne; ca cu rugăciunile tale mântuindu-ne, bucurându-ne să cinstim toți cinstite vitejiile tale Gheorghe.

Slavă..., glasul al 5-lea, al lui Teofan.

Răsărit-a primăvara, veniți să ne desfătăm! Strălucit-a Învierea lui Hristos, veniți să ne veselim! Arătatu-s-a pomenirea purtătorului de chinuri, care luminează pe cei credincioși. Pentru aceasta, iubitorilor de prăznuire, veniți cu taină să o prăznuim; că acesta ca un bun ostaș s-a luptat împotriva tiranilor, și pe aceia i-a rușinat, următor făcându-se patimii Mântuitorului Hristos. Nu și-a miluit vasul cel de lut al său, ci gol l-a strujit cu muncile zdruncinându-l. Aceluia să strigăm: Purtătorule de chinuri roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

SLAVOSLOVIA cea mare.

După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Sfântului, Slavă..., Și acum..., al Praznicului, Ectenia și Otpustul. Și dăm untdelemn sfințit fraților din sfânta candelă. Apoi ceasul întâi, la care se zice Troparul Praznicului, Slavă..., Troparul Sfântului, Și acum..., al Născătoarei-Ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule... Condacul Praznicului și al Sfântului le zicem schimbându-le.

VEZI: Pentru Sfântul marele Mucenic Gheorghe, ori în ce zi se va întâmpla din sfânta și marea zi Vinerea Patimilor, până în Joia a cincea săptămână după Paști, că până acolo se suie pe larg la Penticostar să cauți învățătură.