2026-04-26 — DUMINICĂ
Duminica a 3-a după Paști (a Mironosițelor)
† Soborul Sfintelor Femei Românce; † Sf. Mc. Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis (Cernavodă); Sf. Sfințit Mc. Vasilevs, episcopul Amasiei; Sf. Glafira
Ap. Fapte 6, 1-7 · Ev. Marcu 15, 43-47; 16, 1-8 · glas 2, voscr. 4
Voscreasna 4 — Luca 24, 1-12
Luca 24, 1-12
1Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineață, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2Și au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
3Și intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
4Și fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare.
5Și, înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți?
6Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
7Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
8Și ele și-au adus aminte de cuvântul Lui.
9Și întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.
10Iar ele erau: Maria Magdalena, și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.
11Și cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare și nu le-au crezut.
12Și Petru, sculându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
Apostolul — Fapte 6, 1-7
Faptele Apostolilor 6, 1-7
1În zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, eleniștii (iudei) murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi.
2Și chemând cei doisprezece mulțimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lăsând de-o parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese.
3Drept aceea, fraților, căutați șapte bărbați dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă.
4Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea cuvântului.
5Și a plăcut cuvântul înaintea întregii mulțimi, și au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duh Sfânt, și pe Filip, și pe Prohor, și pe Nicanor, și pe Timon, și pe Parmena, și pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
6Pe care i-au pus înaintea apostolilor, și ei, rugându-se și-au pus mâinile peste ei.
7Și cuvântul lui Dumnezeu creștea, și se înmulțea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă și mulțime de preoți se supuneau credinței.
Evanghelia — Marcu 15, 43-47; 16, 1-8
Marcu 15, 43-47
43Și venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus.
44Iar Pilat s-a mirat că a și murit și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult.
45Și aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul.
46Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, și a prăvălit o piatră la ușa mormântului.
47Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.
Marcu 16, 1-8
1Și după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
2Și dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.
3Și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?
4Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.
5Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat.
6Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.
7Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veți vedea, după cum v-a spus.
8Și ieșind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
Slujba din Minei s-a citit înainte, la Pavecerniță; de aceea, punem numai Slujba din Penticostar, astfel:
La Vecernia mică, se pun toate din Penticostar.
La Vecernia mare (sâmbătă seara), după ce binecuvintează preotul, se cântă: Hristos a înviat... (de trei ori). Și îndată citim Psalmul 103, apoi se cântă: Fericit bărbatul..., toată Catisma. La Doamne, strigat-am..., se pun 10 Stihiri: 7 ale Învierii, glas 2, și 3 ale Mironosițelor, Slavă..., a Mironosițelor, glas 6: Mironosițele femei..., Și acum..., Dogmatica glasului 2. Vohod și Prochimenul de sâmbătă seara (Unde este hramul Sfintelor Mironosițe, se citesc cele trei Paremii din Duminica Tuturor Sfinților).
La Litie, se pun Stihirile din Penticostar. La Stihoavnă, se cântă Stihira Învierii, glas 2: Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule..., apoi Stihirile Paștilor cu Stihurile lor: Paștile cele sfinte... (cine voiește poate cânta Stihoavna obișnuită a Octoihului), Slavă..., glas 5: Pe Tine, Cel ce Te îmbraci..., Și acum..., Ziua Învierii... Hristos a înviat... (odată), iar după Tatăl nostru..., se zice Troparul: Născătoare de Dumnezeu... (de trei ori), binecuvântarea pâinilor și, la mănăstiri, se face obișnuita citire din Tâlcuirea Faptelor Sfinților Apostoli.
Iar de se va întâmpla să nu fie Priveghere, la Doamne, strigat-am..., se cântă Stihirile Învierii, pe 4, și ale Mironosițelor, cu cele de la Litie, pe 6; apoi Vohod și Prochimenul zilei. La Stihoavnă se cântă Stihira Învierii și Stihirile Paștilor, Slavă..., Și acum..., glas 5: Pe Tine, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină..., și după Tatăl nostru..., se cântă Troparele următoare, glas 2: Când Te-ai pogorât la moarte... Slavă..., losif cel cu bun chip... Și acum..., Stând lângă mormânt, mironosițele femei..., și Otpustul: Cel ce a înviat din morți, Hristos...
La Miezonoptică, se cântă Canonul Sfintei Treimi din Octoih, după obicei (caută în Octoih, Duminică, la Miezonoptica glasului 2).
“3 Se prăznuiește în Duminica Mironosițelor, începând cu anul 2026. La momentul tipăririi acestui Anuar nu exista încă Slujbă specifică, La Utrenie (duminică dimineața), după cei șase Psalmi, la Dumnezeu este Domnul..., se cântă Troparele, glas 2: Când Te-ai pogo- rât la moarte... (de două ori), Slavă..., Iosif cel cu bun chip..., Și acum..., Stând lângă mormânt, mironosițele femei... Obișnuitele Catisme cu Ectenii mici, Sedelnele Învierii, glas 2, din Penticostar, și obișnuitele citiri (Unde va fi hramul Sfintelor Mironosițe, se pune Polieleu, iar Mărimurile se cântă așa: Mărimu-vă pe voi, Sfintelor Mironosițe, și cinstim sfântă pomenirea voastră, că voi vă rugați pentru noi lui Hristos, Dumnezeului nostru! și Psalmii cei aleși: Fericit bărbatul care se teme de Domnul...). După Fericiți cei fără prihană..., Binecuvântările Învierii: Soborul îngeresc..., și Ectenia mică. Apoi, Ipacoi, Antifoanele și Prochimenul glasului de rând. Toată suflarea... Evanghelia a 4-a a Învierii, Învierea lui Hristos văzând... (de trei ori), Psalmul 50, și ce- lelalte. Canoanele pe 14: al Paștilor, cu Irmosul pe 4, al Născătoarei de Dumnezeu, pe 2, și al Mironosițelor, pe 8, toate din Penticostar.
Catavasiile Paștilor: Ziua Învierii... După Cântarea a 3-a, se pun Condacul și Icosul Paștilor, și Sedelnele Penticostarului. După Cântarea a 6-a, se pun Condacul și Icosul Mironosițelor, și Sinaxarul din Minei și din Penticostar. La Cântarea a 9-a nu se cântă: Ceea ce ești mai cinstită..., ci Cântarea a 9-a. După Cântarea a 9-a, Ectenie mică, Sfânt este Domnul..., și Luminânda Paștilor, Slavă..., a Mironosițelor, glas 2, Și acum... tot aceasta.
La Laude, se pun Stihirile pe 8, ale Învierii, glas 2, Slavă..., Voscreasna (Stihira Evangheliei a 4-a, glasul al 4-lea, după Penticostar), Și acum..., Preabinecuvântată ești... Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule... Troparul Învierii, glas 4: Astăzi mântuire..., Ecteniile și Otpustul. _ I La Liturghie, la Fericiri, se cântă 4 Stihiri ale Învierii, glas 2, și 4 |) din Cântarea a 6-a a Canonului Mironosițelor. Troparele după Vohod: Când Te-ai pogorât la moarte..., Iosif cel cu bun chip..., Slavă..., Condacul Mironosițelor (Zicând purtătoarelor de mir: Bucurați-vă!...), Și acum..., al Paștilor (Deși Te-ai pogorât în mormânt...). Apostolul și Evanghelia: ale Duminicii a treia după Paști. Axionul Paștilor. Chinonicul: Lăudați pe Domnul...
SFÂRȘIT
Rânduiala (pe scurt)Sursa: 2026 Rânduiala Tipicului — Episcopia Ortodoxă Română din America
Duminica 3-a după Paști - a Mironosițelor. Glas 2. Voscr. 4.
Vecernie Mare: Vohod.
Utrenie: Fără Polieleul. Binecuvântările Învierii. Catavasiile Paștilor. La pesna 9-a: Ceea ce ești mai cinstită…. Laudele. Doxologia Mare.
Liturghie: Ap. Fapte 6,1-7. Ev. Marcu 15,43-47; 16,1-8.
Axionul Paștilor.
SFÂRȘIT
Mineiul: 26 aprilieSursa: Mineiul pe aprilie, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile, pe 6: ale Praznicului 3, și ale Sfântului 3, glasul al 4-lea.
Podobie: Ca pe un viteaz...
Întărindu-te de legea cea Dumnezeiască, mare fericite Vasilie, și făcându-ți arătat cugetul singur stăpânilor, ai împărățit peste toate patimile, și făcându-te vrednic stătător lângă Dumnezeu, ai primit ungere sfântă și ai povățuit turmă cuvântătoare, cela ce ești podoaba Arhiereilor și a pătimitorilor.
Ca pe un berbece din turmă te-a despărțit împăratul cel fărădelege pe tine Vasilie preafericite, și văzându-te că propovăduiești pe Împăratul Hristos Dumnezeul nostru, Care S-a jertfit ca un miel, și a mântuit pe oameni, fără dreptate te-a junghiat pe tine, și a poruncit ca să fii aruncat în mare, pricinuindu-ți Împărăția Cerurilor și laudă veșnică.
Trepte ți-ai făcut cărările cu preamărire Vasilie pururea pomenite, că după sfârșitul tău aruncându-te în mare, precum mai înainte ai zis, fiind tare îmbrăcat pururea cu Crucea, nu te-ai oprit în ape, ci te-ai dat pe sineți cetății Amasiei. Pentru aceasta noi toți te avem rugător nerușinat și râu de tămăduiri și curățitor patimilor.
Slavă..., Și acum..., a Praznicului.
STIHOAVNA Praznicului.
Troparul, glasul al 4-lea.
Și părtaș obiceiurilor, și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta cuvântul adevărului drept învățând, și cu credință răbdând până la sânge, sfințite Mucenice Vasilie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., a Praznicului.
LA UTRENIE
CANOANELE
Al Praznicului cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 4.
CANONUL Sfântului
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,
Irmos: Veniți popoarelor să...
Înaintea Împăratului puterilor celor cerești stai purtând cunună, Vasilie purtătorule de Dumnezeu, har și milă cerând tuturor, celor ce cu dragoste te cinstesc.
Împărățit-ai peste patimile trupului, și ai călcat pe împăratul cel fără de Dumnezeu, care poruncea să te lepezi de Împăratul Ceresc, fericite Vasilie.
Slavă...
Ca pe un păzitor dumnezeieștilor porunci celor împărătești, te-a uns cu dumnezeiască ungere de împărăție Împăratul slavei, și te-a împodobit cu cununa muceniciei, fericite Părinte.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ești scăpare credincioșilor pururea Fecioară, ajutătoarea cea tare celor ce aleargă la tine, păzește-ne pe noi de toată nevoia, și de stricăciune potrivnică.
Cântarea a 3-a:
Irmos: Pe piatra credinței.
Număratu-te-ai în cetele celor întâi născuți, îndumnezeindu-te cu împărtășiri dumnezeiești, și văzând mai curat frumusețea Stăpânului, Mucenice nebiruite, Vasilie de Dumnezeu înțelepțite, Fericite.
Topit-ai iarna eresurilor cu fierbințeala preaînțeleptelor tale învățături, ceața idolilor o ai risipit cu lumina chinurilor tale. Pentru aceasta luminează-mă fericite Vasilie, pe mine cel ce te cinstesc.
Slavă...
Fugind Glafira de prăpastie pierzătoare de suflet, te-a aflat Părinte liman de mântuire. Pentru aceea și logodindu-se cu Hristos Ziditorul, se bucură strigând: Tu ești Dumnezeul nostru, și nu este sfânt afară de Tine Doamne.
Și acum..., a Născătoarei:
Născut-ai pe Împăratul cel fără început, Care a luat începere de la tine Fecioară Maică. Ci roagă-L pe Dânsul ca pe un Iubitor de oameni, să mântuiască pe robii tăi de toată nevoia și de cuprinsul vrăjmașului, Preacurată.
Irmosul:
Pe piatra credinței întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmașilor mei, că s-a veselit duhul meu, a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru și nu este drept, afară de Tine Doamne.
CONDAC, glasul al 4-lea,
Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...
Biruind porunca împăratului, ai câștigat împărăția cerească, Vasilie; întru care dănțuind, adu-ți aminte de noi, cei ce cinstim pomenirea ta, sfințite Mucenice.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie: Pentru mărturisirea...
Scăpând de viforul cel fără de Dumnezeu al înșelăciunii idolilor, învățătorule de cele sfinte, și prin sabie înecându-te în mare, ai sosit la limanul cel fără de valuri, și într-însul te veselești în veci, Părinte Cuvioase. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., asemenea:
Luminându-te cu Dumnezeiescul Duh, prin îndrăzneala cea păstorească și cu mare cuget, mândria muncitorului o ai rușinat, și trecând noianul înșelăciunii, ai ajuns la limanul cel dumnezeiesc, Părinte Cuvioase Vasilie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se dăruiască nouă mare milă.
Și acum..., a Paznicului.
Cântarea a 4-a:
Irmos: Venit-ai din Fecioara...
Jertfitu-te-ai pe tine însuți, ca un miel fără prihană, junghiindu-te Preafericite, și cu curgerile sângiurilor tale ai uscat marea nedumnezeirii celei rele, prin Darul cel dumnezeiesc.
Vopsindu-ți haină împărătească cu sângiurile, și punându-ți pe cap diademă de biruință, veselindu-te ai mers arătat la curțile Împărăției Cerurilor Părinte.
Slavă...
Cu cuviință și cu dreptate păstorindu-ți turma, o ai dus în staulul cel ceresc Cuvioase, unde ai și mers, fiind împodobit cu cununa pătimirii.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ești prealăudată, gata ajutătoare oamenilor, îmblânzește valurile cele sălbatice ale supărărilor, ferind pe robii tăi, cei ce nădăjduiesc întru tine, de stricăciunea vrăjmașilor.
Cântarea a 5-a:
Irmos: Lumina celor din întuneric...
Fiind luminat cu lumina strălucirii Duhului, ai încetat întunericul nedumnezeirii, sfințite învățătorule, și pe cei ce erau cuprinși de negura deșertăciunii, i-ai îndreptat către lăcașurile cele cerești.
Fiind păzitor poruncilor dumnezeiești, și fiind închis în temniță de cei fără de Dumnezeu, ai văzut sfârșitul cel dumnezeiesc, care era să fie la tine, fiind învățat de îngeri, cela ce ești temei și întărire sfinților Mucenici.
Slavă...
Minune înfricoșată s-a arătat de toți la sfârșitul tău, că tăindu-ți-se capul prin sabie, sfințite Mucenice, și aruncându-se în mare, iarăși s-a împreunat cu dumnezeiescul tău trup, dându-se celor ce te poftesc, Dar dăruit de Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ești cetatea lui Dumnezeu, pentru care s-au grăit preamărite, ferește această cetate a ta și toate orașele de primejdii și de foamete și de barbari, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că tu singură ești apărătoare credincioșilor nerușinată.
Cântarea a 6-a:
Irmos: De adâncul greșelilor...
Făcându-ți călătoria prin ape, ai uscat apele înșelăciunii, prin curgerea sfintelor tale sângiuiri, și ai ajuns către limanul cel fără de valuri.
Arătatu-te-ai mort purtător de viață, Părinte Vasilie, trecând prin apă, și arătat dându-te ucenicilor tăi, prin poruncă dumnezeiască.
Slavă...
Împestritu-ți-ai sfânta podoabă cu cinstitele sângiuri ca un vison împărătesc, cu care te-ai îmbrăcat Vasilie, stând înaintea lui Hristos, purtător de cunună.
Și acum..., a Născătoarei:
Preasfântă Fecioară Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce, după Dumnezeu, ești folositoare robilor tăi, ferește-ne pe noi de robia barbarilor și de primejdii.
Irmosul:
Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule, scoate-mă.
CONDACUL și ICOSUL Praznicului.
SINAXAR
În această lună, în ziua a două zeci și șasea, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Vasilie, Episcopul Amasiei.
Stih: Tăindu-te, în ceruri te afli împărățind,
Și din sângiurile tale, haină roșie purtând.
În ziua douăzeci și șase cu adevărat,
Grumazul lui Vasilie de sabie s-a tăiat.
Măritul Mucenic al lui Hristos Vasilie a fost Episcop Mitropoliei din Amasia, pe vremea lui Licinie, care fiind cumnat marelui Constantin despre soră-sa Constantina, a fost trimis de dânsul împotriva lui Maximin, ce se ridicase, și luase oarecare părți ale răsăritului de le ținea tirănește. Deci mergând Licinie la Nicomidia, zarva aceea încă se potolise, și tiranul Maximin s-a scăpat de nădejdea războiului aceluia, scăpând și de primejdia ce era să-i vină; iar Licinie da jertfă idolilor la Nicomidia, și porunci să-i aducă înainte din Amasia pe Sfântul Vasilie, cu o fecioară anume Glafira, care fusese roabă Constantinei femeii lui Licinie, și temându-se ea că Licinie a îndrăgit-o, a îndrăznit de a spus stăpână-sei, și ea o trimisese la Anatol dându-i avere, și umblând din loc în loc, nimerise la Amasia. Deci auzind acestea Licinie, și cum ca dăduse banii ce avea la dânsa Episcopului, ca să zidească Biserică, porunci să-i prindă pe amândoi și să-i ducă înaintea lui, dară Glafira apucă înainte de muri, iar fericitul Vasilie a venit la Nicomidia către împăratul, și i s-a dat răspunsul ca să i se taie capul, căci se pusese tare împotrivă, și ocăra becisnicia celor ce se socoteau dumnezei și deșertăciunea lor. Deci tăindu-i-se capul și punându-l într-un vas pe mare, care iar s-a împreunat și s-a lipit cu capul la trup firește, și s-a aflat întreg Sfântul, în sânul mării Sinopului, aflându-l niște pescari cu mreje de l-au tras la uscat, precum arătându-se îngerul lui Elpidifor care întâi a primit pe Sfântul în Nicomidia, i-a spus, care și mergând cu Teotim și Partenie Diaconii, ce venise cu Sfântul în Amasia, l-a tras din mreajă, și cinstindu-l cu miruri și cu cântări, l-au trimis la Amasia.
Tot în această zi, Sfânta Glafira, care cu pace s-a săvârșit.
Stih: Glafira prin sufletești ochi pe Dumnezeu privind,
Acum nu prin umbră, ci descoperit este văzând.
Tot în această zi, Preacuvioasa Iusta, care cu pace s-a săvârșit.
Stih: Iusta fiind în chipul lunii celei pline de lumină,
O acoperă mormântul, strălucită fiind cu fapta bună.
Tot în această zi, Preacuviosul Nestor, care părăsind părinții, și călugărindu-se cu pace s-a săvârșit.
Stih: Nestore prin sudoare cerurile ai cumpărat.
Pentru care de tirania firii cu cunoștință te-ai lepădat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos: Chipul cel de aur...
Cu vopselile sângiurilor vopsindu-ți ție porfiră Mucenice, și cu bucurie îmbrăcându-te cu dânsa, și purtând în mână arma Crucii cea mântuitoare, împărătești pururea cu Împăratul cel nemuritor, Vasilie pururea pomenite.
Datu-s-a turmei tale trupul tău cel bine străduit; scoțându-se din sânurile mării, care izvorăște noian de tămăduiri, și usucă vărsările patimilor cu Darul Dumnezeiescului Duh, sfințite Mucenice Vasilie.
Slavă...
Adus-ai pe Glafira mireasă Mirelui Hristos, împodobită cu totul de bunătăți și strălucită cu fecioria, și înfrumusețându-o pe dânsa cu învățături, o ai învrednicit și cămării Mirelui, cu care împreună te bucuri în lăcașurile cele cerești, Părinte Vasilie.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce singură ești nădejdea și ajutătoarea credincioșilor, Născătoare de Dumnezeu, grăbește de ne ajută robilor tăi celor ce suntem afundați în nevoi, și deznădăjduiți, și care suntem în dureri, și scăpăm la tine Fecioară cu nădejdea sufletului.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe Dumnezeu care...
Cu toiagul înțeleptelor tale învățături păscându-ți oile către pășuni mântuitoare, ai gonit din mijloc pe lupii cei grei și răi, și te-ai junghiat ca un miel de voia ta Părinte.
În adâncurile mării ca pe un mărgăritar, răsărind, te adună cu credință sfinții tăi ucenici, ca pe cel ce dai raze de minuni, cela ce ești îndreptător sfinților Mucenici și mare laudă.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu totul fiind dat din pruncie lui Dumnezeu prin ungere dumnezeiască, te-ai sfințit cu sfințenie, și jertfindu-te pe tine însuți, te-ai adus jertfitor, și jertfă la masa cea nemuritoare și tainică.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ești scăpare creștinilor, ajutătoare celor cuprinși întru răutăți, Preasfântă Fecioară, nu ne trece cu vederea pe noi, care suntem pururea înconjurați de primejdii, și de multe năpădiri ale viclenilor barbari.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...
Strălucind Preafericite cu dumnezeieștile înfrumusețări ale preoției, și ale cinstitei mucenicii, acum locuiești în ceruri, și cu bucurie stai înaintea Preasfintei Treimi, rugându-te pentru noi împreună cu toți mucenicii, Vasilie.
Cât este de luminată pomenirea ta, care strălucește raze de daruri dumnezeiești credincioșilor. Cât este de sfânt lăcașul tău, unde aflându-te izvorăști tămăduiri, și din grele primejdii mântuiești pe cei ce cu dragoste te cinstesc Vasilie.
Slavă...
Sicriul moaștelor tale se vede ca un izvor, izvorând pâraie de vindecări, și tămăduiește toate bolile trupurilor și sufletelor, Părinte Vasilie. Pentru aceea cu credință săvârșim pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei:
Născătoare de lumină Fecioară, împreună cu îngerii cei fără de trup, cu Apostolii, cu Proorocii, cu Ierarhii, cu Mucenicii, și cu toți Cuvioșii, roagă pe însuși Preabunul Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul
SFÂRȘIT