SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, și ale Sfântului 3, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Preot preasfințit, patimilor tare după lege, rudă Ziditorului prea-adevărată, făcător de minuni preaminunat, luminător prealuminat, povățuitor celor rătăciți, stâlp nemișcat al cinstitei Biserici și moștenitor împărăției celei de sus, și cinstit întocmai cu îngerii te-ai arătat Simeoane.

După ostenelile trupului cele de multe feluri, după toată chinuirea cea cu multă dorire, după mulțimea luptelor pe Cruce te-ai răstignit, minunate, urmând lui Hristos care S-a răstignit de voia Lui. Pentru aceea Simeoane săvârșind astăzi pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ne luminăm simțirile cele sufletești.

Cu sfințenie ai intrat la lăcașul cel ceresc, picându-te pe tine cu cinstitul tău sânge, Fericite, și stai înaintea Treimii, îndestulat luminându-te cu strălucirile, cele ce izvorăsc de acolo. Pentru aceasta bucurându-ne, săvârșim pomenirea ta cea sfântă Simeoane, luând iertare greșelilor, prin rugăciunile tale Preafericite.

Troparul, glasul 1.

Pe tine rudenia lui Hristos Simeoane Ierarhe, și Mucenicul cel tare, cu sfințenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înșelăciunea, și ai păzit credința. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale.

Slavă..., Și acum... a Praznicului.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, și al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Cânta-voi ție Doamne...

Simeoane preasfințite, care stai înaintea Stăpânului purtând cunună, cere dezlegare păcatelor, celor ce cu dragoste săvârșesc sfântă pomenirea ta.

Cu vetrela Crucii cu adevărat întraripându-te, cu suflările Duhului, de Dumnezeu fericite, ai trecut valurile înșelăciunii, Preafericite.

Slavă...

Învrednicindu-te Preafericite, a fi frate după trup, Celui ce cu trupul S-a sărăcit pentru milostivire, te-ai îmbogățit cu Darul îndumnezeirii.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca una ce ești mai aleasă decât toată zidirea, ai cuprins în pântecele tău pe Ziditorul și Dumnezeu, și L-ai născut Fecioară, pentru mântuirea oamenilor.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Arcul celor puternici...

Cu plecarea către Dumnezeu îndumnezeindu-te Ierarhe, cu totul te-ai făcut în chip dumnezeiesc, strălucind cu luminile muceniciei, Preasfințite.

Strâlucit-ai zorii celor dintru întuneric, arătând oamenilor pe Soarele dreptății, Care a răsărit din norul, Fecioara prunca.

Slavă...

Cetatea Sionului te-a avut pe tine fericite Simeoane păstor și dumnezeiesc învățător, pe care o ai luminat cu dumnezeieștile tale învățături, Ierarhe.

Și acum..., A Născătoarei:

Toată rânduiala laudelor se biruiește acum Preacurată a te lăuda pe tine Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu, și pe îngeri i-ai întrecut.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit, și cei neputincioși s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sedealna, Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Cu podoabele ierarhiei te-ai împodobit, și cu frumusețile muceniciei te-ai înfrumusețat, și cu slavă înaintea lui Dumnezeu stând, strălucești luminându-te cu Lumina Treimii. Pentru aceea te rugăm Ierarhe Simeoane, ca pe cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-te pentru cei ce cu credință te cinstesc pe tine.

Slavă... iar aceasta, Și acum..., a Praznicului.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Pentru dragostea chipului...

Jertfit-ai jertfele cele fără de sânge, Celui ce pentru tine S-a jertfit ca un miel, și junghiindu-te, te-ai adus Lui pe tine însuți prinos, de Dumnezeu cugetătorule Preafericite.

Cu strivirea obrazului tău Ierarhe, munții necredinței și dealurile dracilor toate s-au topit, întărindu-te pe tine Hristos.

Slavă...

Rudă după Dar primindu-te Dumnezeu Cuvântul te-a arătat cinstit Ierarh al sfintei cetăți, și Mucenic cinstit Simeoane.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind învățat în taină nașterea ta Proorocul Avacum, te însemnează pe tine Fecioară mai înainte, munte umbros, din care a venit Dumnezeul nostru.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Lumina ta Doamne...

De bunăvoie te-ai dat pe tine însuți a pătimi cu osârdie Fericite, urmând lui Hristos, Celui ce pentru noi a pătimit cu trupul, și a lipsit patimile.

Ca o jertfă fără prihană te-ai dat pe tine să te ardă de tot cu focul chinurilor, fiind păzit cu bun miros de taină, fericite Simeoane.

Slavă...

Pironindu-te pe Cruce fericite Simeoane, ai urmat Dumnezeieștii patimi a lui Hristos; drept aceea mutându-te către El, te-ai mărit împreună cu Dânsul.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă-te pentru noi lui Hristos, Celui ce din curate sângiurile tale S-a îmbrăcat cu trup de materie, și pe oameni din nou i-a închipuit Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Strigat-a mai-nainte...

Învățatu-te-ai din minunatele străluciri cele dumnezeiești, care te-au povățuit pe tine către dumnezeiasca viață; și te-ai făcut plin de mărire negrăită, preafericite Ierarhe.

Avându-te pe tine Simeoane Biserica cea dumnezeiască plină de apele Duhului cele curgătoare de viață, ca pe un alt râu ce iese din Eden se bucură Ierarhe.

Slavă...

Clintit-ai și ai sfărâmat idolii înșelăciunii, fiind întărit cu insuflarea Duhului, și ai zidit Biserici întru slava lui Dumnezeu, Ierarhe Simeoane.

Și acum..., a Născătoarei:

Vindecă patimile cele fără vindecare ale sufletului meu, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Doctorul și Mântuitorul, care prin patimile Lui vindecă patimile oamenilor.

Irmosul:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă scapă Iisuse, Împărate al puterilor.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Sionului celui de sus făcându-te cetățean; scaunul Sionului celui de jos ai luat, și bine turma ți-ai povățuit la staulul cel ceresc. Împreună te-ai răstignit cu Hristos, Simeoane, urmând patimii Lui celei dumnezeiești.

ICOS

Pe cel din neamul lui Avraam, și din seminția lui David, pe fiul lui Iosif și rudenia lui Iisus, să-l lăudăm astăzi, pe Simeon, de trei ori fericitul, ca pe cel mult mărit pentru rudenia lui Hristos, și împodobit cu scaunul maicii bisericilor, și mărit înfrumusețat cu sângele muceniciei. Că însuși ca și Stăpânul pe Cruce s-a pironit, urmând patimii Lui celei dumnezeiești.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Simeon episcopul Ierusalimului, rudenia Domnului

Stih: Simeon patimi asemenea cu Domnul pătimind.

Ca un frate al Domnului pe lemn spânzurat fiind.

Întru a douăzeci și șaptea zi,

Simeon pe lemn se pironi.

Acasta a fost pe vremea împăratului Traian, fecior logodnicului Iosif, și frate lui Iacov, pe acesta luându-l însuși Hristos și Dumnezeul nostru, și primind a i se numi frate, îl unse preot, ca să-i propovăduiască preamărita venire. Drept aceea trudindu-se cu mii de mii de osteneli și sudori, împodobea scaunul Ierusalimului ca un păstor, iar nu ca un năimit și făcându-se pe sine lăcaș Sfântului Duh, a surpat și a stricat capiștile idolilor, și îndreptând la lumină pe cei rătăciți, răbdând munci cu multe dureri pentru buna credință, s-a și răstignit, fiind de o sută și douăzeci de ani; și de acolo s-a întors către cel dorit al său Mântuitorul Hristos. Acest fericit se învrednici a avea două nume, că se chema și Simon și Simeon, și era frate a lui Iacob și lui Hristos.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ioan Mărturisitorul, egumenul Mânăstirii ce se numește Cataron.

Stih: O Ioane Fericite, de patimi fiind curățit

Mânăstirii Cataronilor precum se cuvine a proiestoșit.

Acest fericit Ioan, s-a născut în Irinopoli, care era una din cetățile Decapoliei; fiu de părinți creștini și iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor și Grigoria. Deci făcându-se de nouă ani s-a dus la chinovie, unde s-a și călugărit, și fiind osârduitor și smerit și ascultător, s-a iubit de dascălul său. Și mergând împreună cu el la Sinodul al șaptelea ce s-a adunat a doua oară în Niceea; apoi mai în urmă, și în Constantinopol; deci dascălul său s-a făcut Arhimandrit, și egumen mânăstirii lui Dalmat; iar acesta s-a făcut schimnic și preot, și de acolo fu trimis de împăratul Nichifor, egumen mânăstirii Cataronilor. Aici cu plăcere de Dumnezeu și Apostolește ocârmuind turma lui Hristos zece ani și ceva mai mult, era iubit de toți oamenii. Dar în vremea ce era să urmeze de la diavolul obștească ispită la Biserica lui Hristos, s-a descoperit fericitului; și adunând și sfătuind pe toți frații, și poruncindu-le cele de cuviință, a zis către ei: Privegheați părinților și fraților, ca să nu vă furați de diavolul, și să vă lepădați de închinăciunea sfintelor icoane; căci pe mine nu mă veți mai vedea între cei vii. Și în vremea când el vorbea acestea, venind oarecari sălbatici slujitori, trimiși de Leon luptătorul de icoane, au împrăștiat toată turma, și cele ce au găsit în mânăstire pe la părinți, ca pe ale lor le-au împărțit; iar pe păstorul lor, cu lanțuri legat luându-l, l-au dus la Vizantia, lăsând mânăstirea în pradă. Deci mergând Sfântul la împăratul, și numindu-l pe el păgân și osândit și altele multe fără de sfială zicându-i, l-a pornit spre mânie. Pentru care și cumplit a fost bătut, peste obraz cu vine de bou. Iar fericitul se bucura pătimind pentru Hristos; și după aceea fiind închis, în mitocul său trei luni, fu surghiunit la o cetate numită Pentadactilon în hotarele Lambei. Deci acolo picioarele lui legându-le cu lanțuri, l-a pus la o închisoare întunecoasă, lăsându-l acolo optsprezece luni; iar după aceasta l-a adus gol în cetate, înaintea împăratului spre batjocură, și după multe priciri de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce cu nevrednicie atunci era patriarh Bisericii celei mari; care multă cruzime a arătat la Sfântul, strâmtorându-l pe el cu foame în multă vreme, după care apoi l-a înfățișat iarăși la împărat, și împăratul l-a trimis la o cetate numită Criotavron Avuchelariilor, și acolo l-a închis doi ani întregi. Unde de multă rea pătimire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui; însă Sfântul pe toate suferindu-le cu mulțumire slăvea pe Dumnezeu. Iar după ce s-a junghiat Leon Armeanul, și a împărățit în locul său Mihail Travrul, liberându-se toți cei de prin surghiunii, s-a dus și Sfântul până la Calcedon neavând voie ca să intre în cetate. Iar după aceea împărățind Teofil, a voit Cuviosul să se așeze în oarecare mânăstire împreună cu alți părinți; apoi fiind prinși de Patriarhul din acea vreme și cumplite necazuri suferind fericitul, fu surghiunit la ostrovul Afusiei unde împlinind doi ani și jumătate, a văzut oarecare vedenie, și vestind celor împreună cu el mutarea sa după trei zile, s-a dus către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Apostoli: Aristarh, Marcu și Zinon.

Stih: Zinon Legiuitorul, Aristarh și Marcu cei măriți.

Vieții celei preabune și fericite au fost învredniciți.

Aceștia erau din cei șaptezeci, și Aristarh este acela de care Pavel pomenește în epistola către Romani, și care a fost episcop Apamiei celei din Siria, supusă Apostolilor celor întâi cu scaunele. Acesta mai întâi decât toți a propovăduit pe Hristos Dumnezeu adevărat iar Marcu este acela pe care și Ioan obișnuia a-l numi. De care pomenește Luca în Fapte și care s-a pus episcop de Apostoli în Vivlopoli. Iar Zinon este acela, pe care Apostolul îl scrie în epistola către Romani legiuitor. Și care s-a făcut întâi episcop de Apostolul Petru, în Diospol, învăța propovăduind pe Hristos Dumnezeu adevărat. Deci aceștia multe rele pătimiri suferind de la necredincioși pentru zidirea din nou a bisericilor, și pentru surparea idolilor, și însuși făcându-se lucrători de minuni și de vindecări, s-au mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Puplie, care prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Puplie junghiindu-te pentru Hristos sângele ți-ai vărsat,

Cel ce dedemult cu sângele lui Hristos te-ai răscumpărat

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Evloghie primitorul de străini,care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Pe Evloghie, ca pe primitorul de străini cel iubit,

Primească Avraam cel ce pe Dumnezeu la gazdă a primit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Lolion cel nou, care târât pe pământ s-a săvârșit.

Stih: Se prăfuiește trupul Mucenicul Lolion cu adevărat,

Al celui ce praful cel din el, prafului spre amestecare l-a dat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii cei din Avraam...

Cu osârdie dându-ți trupul a se chinui pentru Hristos, nu te-ai smintit, nu te-ai slăbit dumnezeiescule, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Aprinzându-ți-se mintea de dragostea lui Dumnezeu, Preafericite, te-ai făcut mai tare decât focul cel materialnic, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Înfierbântându-te cu râvnă dumnezeiască, de tot ai stins nebunia idolilor, Fericite, și ai învățat pe credincioși credința cea ortodoxă, cu cuget bine credincios, cugetătorule de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară Maică Preacurată, ceea ce ești rană diavolilor și mântuirea și paza oamenilor, și podoaba îngerilor, mântuiește smeritul meu suflet de înșelăciunea vrăjmașului.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe cel ce s-a pironit...

Toată lumina Mângâitorului primindu-o în inima ta cea curată, Înțelepte, ai pierdut întunericul cel neluminos al dracilor, luminând pe credincioși, Simeoane.

Cu râurile dumnezeieștilor tale învățături uscând marea cumplitei rele credințe, ai adăpat tot sufletul, care a odrăslit spic roditor al credinței.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe Cuvântul Tatălui propovăduindu-L Dumnezeu adevărat către toți, multe chinuri ai suferii, și suindu-te pe înălțimea Crucii, te-ai mutat către Cel ce ai dorit, Ierarhe.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să te lăudăm cu glasuri de mulțumire pe tine Preacurată, ca pe una ce ai umplut de Dar neamul nostru, ocrotește și ne păzește pe noi de toată stricăciunea. Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Cel ce S-a pironit cu trupul pe Cruce, și ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălțați pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Nașterea ta s-a arătat...

Ca un stâlp de foc te-ai arătat mergând înaintea poporului celui nou, aducându-l pe el prin învățăturile tale cu adevărat, din Egiptul înșelăciunii, către pământul făgăduinței cel dumnezeiesc fericite Mucenice.

Simon Simeon îndoită numire ai avut, ca unul ce înaintea celor fără de Dumnezeu ai teologhisit pe Cuvântul în două firi. Pentru aceasta adunându-ne împreună, toți te fericim.

Slavă...

Pământul s-a sfințit cu pătimirea ta Mucenice, pironindu-te pe Cruce, și sufletele drepților s-au veselit cu suirea ta pentru aceea toți credincioșii te fericim Simeoane.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminează-mă cu lumina cea dumnezeiască Fecioară, care ești lăcașul Luminii, gonind întunericul patimilor mele, și noaptea cea cu adevărat adâncă, cu mijlocirile tale Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Nașterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieșit. Că S-a arătat purtător de trup pe pământ, și cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine Născătoare de Dumnezeu toți te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.