SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Apostolilor 3, și ale Mucenicilor 3.

Stihirile Apostolilor, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici..,

Toate cele veselitoare le-ați părăsit, măriților, iubind pe Hristos, de care lipindu-vă sufletele prin credință v-ați adus după urmele lui, Iasone și Sosipatre preaînțelepților; Căruia rugați-vă, să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Iasone și Sosipatre, luminați sufletul meu cel întunecat de patimi, cei ce ați luminat lumea cea de peste tot pământul cu învățături dumnezeiești; și ați risipit întunericul idolilor și tot neamul omenesc l-ați adus mântuit la Hristos, Dumnezeul nostru.

Pe voi înțelepților Iasone și Sosipatre, v-a trimis Hristos Dumnezeu să chemați din nou pe cei rătăciți, și pe toți i-ați povățuit către mântuire, prin învățăturile voastre cele de Dumnezeu înțelepțite. Pe Care rugați-L acum, să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Alte Stihiri, ale mucenicilor, glas și podobie asemenea.

Mărturisind înaintea tiranilor pe Treimea cea nezidită, trei sfinți Mucenici, ați fost omorâți, și acum v-ați învrednicit vieții celei neîmbătrânitoare, și moșteniți hrana izvorului. Pentru aceasta rugați-vă, să ne dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Nebiruiți Mucenici cu curgerile sângelui celui vărsat, ați secat pâraiele înșelăciunii și vărsați ploile tămăduirilor tuturor, celor ce cu credință aleargă, și dăruiți putere neputințelor. Pentru aceasta rugați-vă să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Toți credincioșii cu cântări să cinstim astăzi pe dumnezeiescul Dada, pe Maxim și pe Cvintilian, pe tarii ostași și pe înțelepții Mucenici, pe locuitorii raiului, care se roagă acum, să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

STIHOAVNA Praznicului.

Troparul, glasul al 3-lea:

Sfinților Apostoli rugați pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, și ale Sfinților două pe 8.

CANONUL Apostolilor.

Cântarea a l-a, glasul al 2-lea,

Irmos: Veniți popoarelor...

Apostolilor cei ce stați acum înaintea Scaunului lui Hristos, aduceți-vă aminte totdeauna pentru noi care vă lăudăm pe voi, căci ați primit Dar a vă ruga pentru noi.

Doimea Apostolilor cea cinstită, cereți de la preaînduratul Hristos, să mi se dea Dar, ca să vă laud pe voi, și să cânt nevoințele voastre preafericiților.

Apostoli ai lui Hristos, Iasone preafericite și Sosipatre preaînțelepte, mântuiți de toate primejdiile, pe cei ce prăznuiesc pomenirea voastră.

A Născătoarei:

Bucură-te Preacurată, adâncul darurilor; bucură-te limanul cel neviforat. Bucură-te întărirea mântuirii noastre, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, una prealăudată.

Alt CANON al Mucenicilor.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul 1:

Irmos: Cântare de biruință...

Stând pururea cu îndrăzneală, înaintea lui Dumnezeu Atotțiitorului, prealăudaților Mucenici, rugați-vă să trimită nouă curățire de păcate.

Săvârșind nevoința, și biruind pe vrăjmașul cel cu multe înșelăciuni, v-ați încununat cu dumnezeiască podoabă, Mucenicilor. Pentru aceasta bucurându-ne, cu cântări vă preamărim pe voi pururea.

Slavă...

Cu tăria Preasfântului Duh ați pierdut tăria șarpelui celui viclean, de Dumnezeu fericiților, și acum vă îndulciți de darurile cele nemuritoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce S-a deșertat pentru milostivire, și S-a făcut trup, suindu-ne la frumusețea cea dintâi pe noi, cei ce cu credință pe pământ te lăudăm pe tine Preacurată.

Cântarea a a 3-a:

Irmos: Întărește-ne pe noi...

Făcându-vă ucenici lui Pavel înțelepților, și urmând pe urmele lui, ați străbătut toată lumea, vestind cuvântul mântuirii.

Ca niște râuri dumnezeiești ale înțelepciunii, măriților, toate adunările Bisericii le umpleți de apele cele mântuitoare, izvorând râuri din izvoarele mântuirii.

Mântuind din toate nevoile și primejdiile vieții pe cei ce vă cinstesc pe voi, îndreptați-i prin sfintele voastre rugăciuni, purtătorilor de Dumnezeu.

A Născătoarei:

Cel ce a plecat cerurile cu smerirea cea mai presus de cuget, sărăcește luând trup, Mireasă a lui Dumnezeu, și lumea o îmbogățește cu Dumnezeirea.

Alt Canon,

Irmos: Să se întărească inima mea...

Cu ducerea cea fără voie fiind legați pentru Hristos Sfinților, ați dezlegat prin Dar legătura cea rea a înșelăciunii, iar dezlegându-vă de trup, la viață v-ați mutat.

Prealăudaților Mucenici, dorind a vedea dumnezeiasca frumusețe, ați răbdat răni, legături și moartea cea cumplită, împodobindu-vă cu tăria cugetului.

Slavă...

Prealăudaților răbdători, răbdând după lege, cu tăria obiceiurilor v-ați încununat cu cunună de biruință, și acum bucurându-vă stați înaintea Preacinstitei Treimi.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel nescris cu firea, S-a scris întrupându-Se din tine de Dumnezeu dăruită, pe Care neîncetat roagă-L, ca să se îndure, și să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Să se întărească inima mea întru voia Ta Hristoase Dumnezeule, care peste ape ai întărit cerul al doilea, și ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

CONDAC glasul al 6-lea.

Podobie: Chipul cel scris de mâna...

Luminându-vă cu dogmele lui Pavel, v-ați făcut luminători lumii, de trei ori fericiților, că pururea luminați lumea cu minuni, Iasone izvorul tămăduirilor, Sosipatre lauda mucenicilor lui Hristos, Apostoli de Dumnezeu purtători, folositori celor din nevoi, rugați-vă lui Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

ICOS.

Apostoli de Dumnezeu grăitori, și propovăduitori bunei credințe, învățătorilor și părtinitori celor cu bună credință, pururea cinstiți, care stați înaintea lui Dumnezeu și vă umpleți de lumină dumnezeiască și sunteți împodobiți, cu cununi, luminați-ne pe noi, rugămu-vă, ca să cinstim praznicul vostru cel pururea sărbătorit, cu cântări de laude întru bună credință. Căci toți suntem turma voastră, ca cei ce ne-am mântuit de înșelăciune prin Dar. Ci dar ca niște mântuitori ce sunteți credincioșilor sârguiți a vă ruga cu îndrăzneală către Ziditorul, ca să se mântuiască sufletele noastre,

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Cu razele cuvintelor celor cinstite, și strălucitoare de lumină, asemănându-te lui Dumnezeu, ai luminat pe toți Iasone Apostole și ai gonit întunericul, și pătimind Fericite, izvorăști tămăduiri, și încetezi bolile cele cumplite ale trupurilor. Pentru aceasta toți adunându-ne, săvârșim sfântă prăznuirea ta, și lăudăm pe Mântuitorul cu credință strigând către tine: Roagă pe Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

Slavă..., a Mucenicilor glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Cu tăria sufletului apropiindu-vă durerilor celor de multe chipuri ale celui viclean, v-ați arătat Mucenici nebiruiți, întocmai la cinste cu îngerii. Pentru aceasta luptele și patimile voastre cele cinstite, prin care v-ați preamărit, toată lumea le cinstește.

Și acum..., a Praznicului.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Auzit-am Doamne...

Cu numele lui Hristos săvârșind tămăduiri, ați tras noroade către credința lui Dumnezeu, făcătorilor de minuni.

Și a păstori și a ne îndrepta pe noi, vouă vă încredințăm această mică turmă și după sfârșitul vostru, fericiților.

Măriților Apostoli, adunându-vă duhovnicește cu noi cei ce vă suntem cetățeni, arătați-ne prieteșuguri bune prin rugăciunile voastre, după legea dragostei, ca cei ce suntem de un neam.

A Născătoarei:

Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut după trup, Cuvinte al lui Dumnezeu, rugămu-ne, dăruiește norodului Tău milele Tale.

Alt Irmos: Auzit-am Doamne auzul tău...

Legea cea dumnezeiască întărind pătimitorii, au lepădat fărădelegea celor fără de Dumnezeu, cu bună-credință pătimind, și bineplăcând Domnului.

Să fericim astăzi pe Dada și pe Maxim, pe vitejii cei ce au pătimit după lege, și pe preacinstitul Cvintilian cu laude să-l încununăm.

Slavă...

În vremea pătimirii rămânând nestrămutați Sfinților, ați surpat toată înșelăciunea, și de la Dumnezeu Mântuitorul ați primit cununile biruinței.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe mine cel cuprins cu lenea, ridică-mă de Dumnezeu Născătoare, ca să fac voia cea dumnezeiască, și să te fericesc pe tine, folositoarea tuturor cea neadormită.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Dătătorule de lumină...

Arătatu-v-ați lăudați sfințiți lucrători tainelor lui Hristos, și părtași sfintelor Lui patimi; pentru aceea după vrednicie pururea vă fericiți înțelepților.

Ca niște ceruri cuvântătoare vestind luminat celor de pe pământ slava lui Dumnezeu, ați ridicat întunericul cel cumplit, și ați umplut lumea de cunoștința lui Dumnezeu, Sfinților.

Cu rugăciunile preasfințiților tăi Apostoli, Doamne, mântuiește-ne pe noi, căci noi suntem poporul Tău, și oile pășunii Tale, și cu frică lăudându-Te, toți Te slăvim.

A Născătoarei:

Întru neamurile neamurilor ești binecuvântată și Preacurată, ca ceea ce prin nașterea ta cea dumnezeiască ai omorât blestemul cel mai dinainte, și ai izvorât lumii binecuvântare.

Alt Canon,

Irmos: Strălucește-ne nouă...

Mărturisind numele cel dumnezeiesc și mântuitor înaintea muncitorilor, ați răbdat Sfinților mulțime de ispite ale muncilor, și moartea cea fără dreptate.

Întărindu-vă cu Darul Dumnezeiescului Duh, nu v-ați înfricoșat de muncile trupești nici ați adus cinste celor ciopliți, Mucenicilor viteji biruitori.

Slavă...

Trei sfinți Mucenici primind cunună neveștejită, stați acum înaintea Treimii, învrednicindu-vă Luminii celei neapuse, și acum vă fericiți.

Și acum..., a Născătoarei:

Rogu-mă ție Preacurată Stăpână, tămăduiește patimile cele netămăduite ale inimii mele, și risipește întunericul cel greu al cugetului meu Preacurată.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Adâncul cel mai de jos...

Trăitorii de Dumnezeu Apostoli avându-Te armă pe Tine Cuvinte, ca niște viteji ostași ai Tăi, cu bună tărie au risipit tabăra potrivnicilor.

Întărit-au Biserica Sosipatru și Iason cu sfinte cuvântări sfințite, ca niște ritori dumnezeiești, și propovăduitori și Ierarhi ai lui Dumnezeu.

Înconjuratu-ne-au nevoi și scârbe pe noi pentru păcate, ci cu cinstitele rugăciuni ale Apostolilor Tăi, Dumnezeule, miluiește pe robii Tăi.

A Născătoarei:

Fericit este poporul cel ce te cunoaște pe tine Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, că tot cel ce umblă întru lumina Fiului tău, se mântuiește în veci.

Alt Canon,

Irmos: Precum pe Proorocul Iona...

Ca niște stele arătat noi văzându-vă, luminați lumea cea de pe pământ, prealăudaților Mucenici, gonind cu Darul întunericul nedumnezeirii.

Până în sfârșit lepădând punerile legilor celor fără de Dumnezeu, și arătat întărindu-vă cu legea Domnului, după lege ați pătimit pentru Hristos, sfinților Mucenici.

Slavă...

Arătându-vă împodobiți cu cugetul cel preaînalt, și cu fapte, și împodobindu-vă cu frumusețile muceniciei, ați supus sub picioare pe cel ce a căzut de sus, prealăudaților.

Și acum..., a Născătoarei:

Afară de legile firii mai presus de gând ai întrupat Fecioară pe Ziditorul firii; pe Care bunii biruitori Mucenici mărturisindu-L, au pătimit.

Irmosul:

Precum pe Proorocul Iona, scoate din stricăciune viața mea Hristoase Dumnezeule, ca să cânt Ție Iubitorule de oameni; că la Tine este viața și nestricăciunea și puterea.

CONDACUL ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și opta, pomenirea Sfinților Apostoli Iason și Sosipatru din cei șaptezeci.

Stih: Iason din viața aceasta stricăcioasă sfârșit luând,

Altă viață însă ce nu are sfârșit este aflând.

Mărirea feței tale arăți celui ce a murit

Lui Sosipatru Părinte al dumnezeiescului tău, cuvânt.

Întru a douăzeci și opta zi cu adevărat, Iason de pe pământ s-a mutat.

Dintre aceștia Iason era Tarsinean, care și întâi el fu vânat de acolo la buna credință. Iar Sosipatru fiind în Ahaia, primi pe urmă de la acesta credința în Hristos. După aceea făcându-se amândoi ucenici lui Pavel Apostolul, Iason adică, se făcu învățător cetății; iar Sosipatru primi cârma Bisericii Iconiei. Care păstorind bine bisericile lor, se duseră spre părțile apusului, și sosind la ostrovul Cirineilor, făcură înfrumusețată biserica întâiului Mucenic Ștefan, unde slujind lui Dumnezeu, traseră pe mulți spre credința în Hristos. Apoi fiind pârâți către Cherchilin împăratul, îi închiseră într-o temniță în care erau închiși șapte vătafi de tâlhari, anume; Satornin, Iachishol, Favshol, Ianuarie, Marsalie, Efrasie și Mamin, pe care cu cuvintele lor și cu faptele lor i-au tras spre credința în Hristos, de i-au făcut din lupi oi, care după aceea fiind băgați în căldări pline de smoală și iarbă, pucioasă și ceară, ce fierbea pe foc, își luară de la Hristos cununile muceniciei. Asemenea și temnicerul crezând în Hristos, tăindu-i-se mâna stângă și picioarele, i s-a tăiat și grumazii, chemând numele lui Hristos. Deci împăratul scoțând pe Iason și pe Sosipatru din temniță, i-a dat pe seama lui Carpian eparhul să-i muncească, care întrebându-i, i-a legat iarăși și i-a băgat în temniță, pe care dacă îi văzu așa legați fiica împăratului Cherchira, și aflând că pătimesc pentru Hristos, se numi și ea pe sine aievea creștină, și a dat la săraci podoaba ei care purta; de care aflând tatăl său, și neputând să o întoarcă din gândul ei, o închise în temniță, după aceea o a dat unui desfrânat arap, ca să o necinstească, care sosind la ușa temniței, fu sfărâmat de o fiară. Iar sfânta Cherchira, aceasta aflând, îl tămădui și-l scăpă de la fiară, și cu învățătura sa îl făcu creștin, iar el strigă: Mare este Dumnezeul creștinilor. Care îndată muncindu-se cumplit de către tiranul, își primii sfârșitul vieții, iar slujitorii cărând lemne împrejurul temniței, le-au dat foc, ca să arză pe sfânta cu totul. Deci făcându-se aceasta, a rămas sfânta nearsă. Pentru aceasta a tras pe mulți la credința lui Hristos, drept acea fu spânzurată de un lemn și i-a dat fum dedesubt, de o înecară. După aceea o a săgetat cu săgeți, și atât de mult o răniră, cât de mulțimea durerilor și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. După aceea pornind împăratul goană asupra creștinilor, și fugind creștinii într-un ostrov mic ce era acolo aproape, el porni să meargă acolo, ca să-i muncească, și intrând în mijlocul luciului mării se cufundă ca Faraon cel dedemult. Deci norodul Domnului au dat mulțumitoare laude către Dumnezeu. Iar Iason și Sosipatru slobozindu-se de la închisoare, învățau neoprit cuvântul lui Dumnezeu. Deci ridicându-se alt împărat, și aflând cele pentru sfinți, porunci de aduseră o butie de fier, și o umplu de rășină și smoală și ceară, și înfierbântându-o foarte, au băgat pe sfinți într-însa, și rămânând sfinții nearși, pe mulți din cei necredincioși îi arse, și alții au năzuit către Hristos, iar împăratul spânzurându-și o piatră de grumazi, plângea, zicând: Dumnezeul lui Iason și al lui Sosipatru ajută-mi și mă miluiește. Iar fericitul Iason, fiind împăratul de față sfătuind și învățând pe tot norodul, i-a botezat în numele Tatălui și al Fiului, și al Sfântului Duh, numind pe împăratul Sevastian. Deci peste puține zile, se bolnăvi fiul împăratului și muri, iar Apostolul făcând rugăciune îl învie. Deci de atunci făcu multe minuni, și făcând biserici înfrumusețate, și plinind tot lucrul bine și cum se cade, și adăugând turma lui Hristos, în bune bătrânețe către doritul său Hristos s-a petrecut.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Dada, Maxim și Cvintilian.

Stih: Cine sunt aceștia care fără de capete se văd aici căzuți,

Cvintilian, Maxim și Dada, mucenicii cei măriți.

Aceștia au fost pe vremea lui Dioclețian și Maximian împărații, și Antipaților Tavrinie și Gavinie, când fiind mare goană asupra creștinilor, și neplecându-se sfinții aceștia a aduce închinăciune către idoli au fost pârâți către antipatul Tavrinie, deci numaidecât prinzându-i, la satul lor, care se numea Ozovia, unde se aflau pururea petrecând întru rugăciuni către Dumnezeu, i-au legat cu lanțuri de fier și degrab i-au adus la cetatea Dorostorului, fiind acolo amândoi antipații, și le zise Sfinților: Spuneți-ne mai întâi numele vostru: și spunându-și fiecare numele său, au scris și graiurile lor un Mangailian Notarie, cărora le zise Tavrinie: Iată viața voastră este în mâinile mele, ci de voiți să trăiți, mergeți de aduceți jertfă maicii dumnezeilor, și veți fi și preoți acesteia, pentru că a murit preotul ei, și a mers către marele Dia împăratul ceresc, ca să-i slujească lui acolo. Iar Sfântul Maxim a răspuns prea-păgânului Tavrinie: Cum îndrăznești prea-nerușinatu-le grăind pe preadesfrânatul cel necurat că este împărat? Cunoașteți dar o oameni fără minte, ca Hristos este împăratul cerurilor, care are purtare de grijă de toate, și în palmă le ține toate câte sunt, și noi la idoli făcuți de oameni nu ne vom închina. Iar Gavinie antipatul a chemat la dânsul pe Dada și pe Cvintilian, vorbind multe vorbe bârfelnice, socotind că îi va amăgi spre păgânătatea sa cea pierzătoare; pe care neplecându-i, i-a băgat în temniță, unde prin îngereasca arătare se întărea mărturisirea lor, lăudând pe Dumnezeu. Deci scoțându-i din temniță, i-a dezbrăcat de hainele lor, și legându-i i a întins pe pământ și i-a bătut foarte cumplit, și băgându-i iarăși în temniță, iarăși i-a scos, și i-a dus la numitul lor sat Ozovia, și acolo le-a tăiat capetele lor, dându-și sufletele în mâna lui Dumnezeu, în douăzeci și opt de zile ale lui Aprilie.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici tâlhari, care prin Apostolul Iason crezând în Hristos, în căldare cu smoală clocotind, băgați fiind, s-au săvârșit.

Stih: Tâlharii aflând de soarta tâlharului celui din Eden cu adevărat.

Ca să dobândească aceeași prin ardere la smoala cea clocotită au alergat.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Cherchirei fiicei lui Cherchelin împărat, care cu săgeți, săgetată s-a săvârșit.

Stih: Împărăteasa de lovirile săgeților fiind rănită,

Cu rănile ca cu mărgăritare era strălucită.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Zinon și Vitaliei, care în foc s-au săvârșit.

Stih: Vitalie de văpaie nu te spăimânta,

Căci eu Zinon povățuind mai-nainte voi intra

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Evsevie,care prin foc s-a săvârșit.

Stih: Focul de la tine care întinăciune a spăla va fi având,

Evsevie prea lămurit aur al lui Hristos tu fiind.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Apostoli Onisifor și Evod.

Stih: Onisifor preabună cale alergând,

Cu Evod la porțile cerești sunt ajungând.

Aceștia erau din cei șaptezeci, de care amintește și Pavel scriind. Deci Onisifor a stătut episcop Colofonului, iar Evod a fost pus în scaunul Antiohiei de Petru, și amândoi pătimind multe chinuri și nevoi, și pe mulți întorcând spre credința în Hristos, se suiră și ei spre Domnul cel dorit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Neon, care prin foc s-a săvârșit.

Stih: Neon dumnezeilor elinești a sluji nu s-a plecat,

Ci arzându-se Neon credința elinilor o a surpat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Chipul cel de aur...

Pavel înțeleptul, primind razele de la Lumina cea dintâi, v-a luminat pe voi cu a doua lumină prin învățături, preasfințite Iasone și Sosipatre, purtătorilor de Dumnezeu, care cântați: Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.

Alergat-ați pe pământ înțelepților pe calea soarelui celui simțitor, că luminând răsăritul și ajungând la apus, luminat ați apus cu trupul, iar duhurile înălțându-vi-le către Dumnezeu, Îl lăudați pe El ca pe un Dumnezeu al părinților.

Dumnezeiască vestirea cuvintelor voastre Apostolilor, revărsându-se la marginile lumii, tuturor neamurilor v-ați arătat ca niște nori plini de strălucire dumnezeiască, vărsând ape făcătoare de viață, și strigând: Lăudați pe Domnul părinților.

A Născătoarei:

Dat-ai Hristoase pe Fecioara ceea ce Te-a născut, părtinitoare fierbinte, celor ce cad în nevoile cumplitelor primejdii; deci mântuiește cu rugăciunile ei de necazuri, pe cei ce cântăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos: Pe tinerii cei din cuptor.

Aprinzându-vă sufletul cu focul fricii celei dumnezeiești, toată materia mulțimii dumnezeilor ați ars înțelepților, și v-ați mutat către Lumina cea neînserată, dând dezlegare greșelilor noastre.

Cu râurile sângiurilor cu adevărat stingând focul mulțimii dumnezeilor, ploaia minunilor ne izvorâți nouă celor ce cu credință alergăm pururea către sicriul moaștelor voastre.

Slavă...

Arătându-vă lăcaș Duhului înțelepților, și buni biruitori Mucenici, lăcașul întru care acum zăceți, lucrează izvorul minunilor; întru care alergând noi, ne mântuim de toată spurcăciunea patimilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cuvântul Cel de o Ființă cu Tatăl și cu Duhul, întrupat L-ai născut nouă, Născătoare de Dumnezeu; Pe Care roagă-L să se mântuiască de toate patimile și înconjurările, cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Dumnezeu cel cel s-a...

Înfrumusețându-vă cu podoabele darului Evangheliei, înțelepților, bine ați vestii în lume pacea care întrece tot cugetul. Pentru aceea lăudați pe Hristos în veci.

Împleticirile filozofilor le-ați dezlegat cu înțelepciunea, teologhisind firea cea în trei ipostasuri, cinstiților tăinuitori ai Cuvântului, și ați luminat toată lumea a cânta, și a slăvi pe Hristos în veci.

Pe dumnezeieștii Apostoli ai lui Hristos Iason și Sosipatru, cei ce ne-au vestit nouă învățăturile cele cerești, pe făcătorii de bine cei de obște ai oamenilor, și slugile Cuvântului, cu laude să-i cinstim ca pe cei ce pe toți au învățat a cânta, și a slăvi pe Hristos în veci.

A Născătoarei:

Numindu-te pe tine Preacurată, Născătoare de Dumnezeu adevărată, mărturisim pe Cuvântul cel ce negrăit S-a întrupat din tine în două firi, iar nu în două ipostasuri și-L preaînălțăm întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: De care se înfricoșează...

Din tot sufletul iubind pe Domnul, ați fost junghiați ca niște miei Păstorului celui cuvântător, și v-ați adus la masa cea dumnezeiască, locuind în curțile celor întâi născuți.

Pe Cvintilian, pe Dada și pe Maxim, mucenicii lui Hristos, ca pe niște stele dumnezeiești, cele ce cu razele minunilor luminează inimile tuturor, cu credință să-i cinstim.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Graiurile celor fără Dumnezeu și rău credincioșilor ați biruit; și bucurându-vă ați pătimit Mucenici ai lui Hristos, și v-ați numărat împreună cu cei din veac răbdători de patimi, cu care dimpreună vă cinstim.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cel ce S-a asemănat nouă cu trup, ca pe un scaun în chipul focului l-ai purtat; pe Acela roagă-L Născătoare de Dumnezeu, ca să Se îndure, și să mântuiască pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De care se înfricoșează îngerii și toate oștile, ca de Făcătorul și Domnul lăudați-L preoți, preaslăviți-L tineri, bine-L cuvântați noroade, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeul Cuvântul...

Neîncetat să slăvim pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care a mărit pe sfinții Lui pe pământ, și a slăvit pomenirea lor în veci, și acum la cele dintru înălțime ține duhurile lor în mâna Sa.

Sfârșindu-vă întru puțină vreme vă umpleți desăvârșit, văzătorilor de Dumnezeu, în vremi îndelungate, în locuri luminoase, unde este bucuria cea negrăită, și slava cea veșnică, și lumina ceea ce ca un Dumnezeu luminează pe cei vrednici de lumină, care se roagă pentru noi.

Acum lăudându-vă pe voi văzătorilor de Dumnezeu, cu cântări vă rugăm ca pe niște ocârmuitori sfințiți, să vă rugați pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea Bisericii, și pentru mântuirea noastră, Iasone și Sosipatre.

A Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, prin rugăciunile tale cele neîncetate, surpă semețiile neamurilor celor ce pururea caută războaie; și dăruiește iubitorilor de Hristos împărați, biruințe asupra vrăjmașilor, ca după datorie cu laude să te slăvim.

Alt Canon,

Irmos: Pe norul cel purtător...

Urmând patimii Celui fără patimă, răbdătorilor de patimi, ați suferit ispita muncilor celor de multe feluri, și prin moarte moșteniți viața, și rămânând în veacul veacului; pentru aceasta pururea vă fericiți.

Aflând înfrumusețată calea muceniciei, ați mers pe calea care duce către odihnele cele cugetătoare, și prin sabie primind sfârșit, împreună cu îngerii pururea dănțuiți, lăudaților Mucenici.

Să stăm în casa Domnului, și să fericim pe Dada, pe Maxim și pe Cvintilian, pe vitejii ostași cei ce au pierdut pe vrăjmași, și cu credință să strigăm: Iubitorule de oameni, prin rugăciunile lor mântuiește pe toți de multe feluri de năpaste.

Slavă...

Sfințită pomenirea voastră prealăudaților purtători de biruințe, ca un soare luminos luminează făptura, pe care săvârșindu-o noi, vă rugăm să ne mântuiți de întunericul patimilor prin mijlocirile cele sfințite către Mântuitorul și Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind iubitor de păcate, prin pocăință cad la îndurările Tale Dumnezeule, și cu credință strig: Prin rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine pe pământ, fie-Ți milă de mine, și mă scapă de muncile cele veșnice, preabunule Hristoase.

Irmosul:

Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor, din Cer ca ploaia pe lână S-a pogorât, și S-a întrupat pentru noi, făcându-Se om Cel fără de început; să o slăvim toți, ca pe o Maică Curată a Dumnezeului nostru.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.